Uzucapiune. Decizia nr. 2786/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2786/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 3090/287/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2786/2015
Ședința publică de la 22 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E. P.
Judecător M. Ș.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea apelului declarat de către reclamantele P. E., domiciliată în mun. Rm. Sărat, ., ., jud. B. și V. C., domiciliată în . împotriva sentinței civile nr. 270 din 25.02.2015 pronunțată de Judecătoria Rm. Sărat în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâtul S. I., domiciliat în mun. Rm. Sărat, ., ., jud. B., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât Ș. I., personal, lipsă fiind apelantele reclamante P. E. și V. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul se află la primul termen de judecată, că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Întrebată fiind, partea prezentă arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe apel, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părții prezente, potrivit cu care aceasta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-i cuvântul, pe apel, pentru dezbateri.
Intimatul pârât Ș. I., având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rîmnicu Sărat la data de 20.10.2014, sub dosar nr._ 72014, reclamantele P. E. și V. C., au chemat în judecată pe pârâtul Ș. I., solicitând să se constate că au dobândit în proprietate prin prescripția achizitivă și joncțiunea posesiilor terenul în suprafață de 14.470 m.p. și imobilele casă de locuit situate în ..
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta V. C. a arătat că este mama reclamantei P. E. și a pârâtului Ș. I. și a fost căsătorită cu V. Auror, decedat la data de 28.11.2012, iar imobilele ce fac obiectul prezentei acțiuni au aparținut socrilor săi, V. S. decedată la data de 09.04.2011 și V. I., decedat la data de 15.03.1981. A mai arătat că de la decesul soțului său locuiește împreună cu fiica sa, P. E. și familia acesteia, care se și ocupă de gospodărie și de exploatarea terenului, în suprafață de_ m.p., situat în com. Podgoria, ., cu următoarele date de identificare: în tarlaua nr. 1, . suprafața de 1670 m.p. teren categoria de folosință livezi și 1832 m.p. teren categoria de folosință pășune; în tarlaua nr. T 94-95 se află suprafața de 5000 m.p. teren categoria de folosință arabil, 500 m.p. teren categoria curți-construcții; 3568 m.p. teren categoria de folosință arabil și 1900 m.p. teren categoria de folosință vii, toate acestea aflându-se situate lângă casă. Pe terenul în suprafață de 500 m.p., se află imobilul casă de locuit în suprafață de 33 m.p., imobil ce a fost dobândit în anul 1936 de către tatăl soțului său, I. V., și pe care reclamanta V. C. l-a renovat împreună cu soțul său în anul 1956, imobilul fiind format din trei camere, un hol, o cămară, în prezent în stadiu avansat de degradare. Lângă imobilul casă de locuit se mai află o anexă - cramă, în suprafață de 44 m.p., construită din paiantă și învelită cu țiglă, formată din patru camere și prispă, imobil la care reclamanta P. E. împreună cu soțul său, au efectuat reparații la prispă și la spatele casei.
Reclamantele au învederat că, începând cu anul 1975 și până în prezent, atât autorii lor cât și ele însele au plătit impozitele și taxele aferente dreptului de proprietate asupra imobilului, au exercitat public și continuu, neîntrerupt și netulburat, sub numele de proprietari, atributele dreptului de proprietate asupra imobilului, iar limitele acestuia nu au fost niciodată modificate și nimeni nu a revendicat vreun drept asupra imobilului în cauză.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1890, 1860 Cod civil.
În dovedirea cererii reclamantele au solicitat proba cu acte, fiind depuse la dosar copii de pe cărți de identitate, certificate de deces autori, adeverință nr. 2237/13.05.2014, certificat de atestare fiscală, plan de amplasament și delimitare a imobilului și proba cu martori.
Pârâtului i s-a comunicat copia acțiunii și a actelor anexate și, deși le-a recepționat, nu a depus întâmpinare.
La termenul din data de 03.02.2015, instanța a pus în vedere reclamantelor prin apărător să precizeze explicit unde sunt situate terenurile ce fac obiectul cererii de chemare în judecată și a dispus emiterea unei adrese către Primăria comunei Podgoria, pentru a comunica dacă s-a formulat cerere de reconstituire pentru suprafața ce face obiectul litigiului de 14 470 m.p., iar în caz afirmativ să comunice acte doveditoare, dacă terenul face parte din domeniul public sau privat al statului sau unității teritoriale, dacă până în anul 1991 a fost în CAP și dacă reclamantele au fost înscrise în CAP cu vreo suprafață de teren.
În procedura de regularizare a cererii, s-a pus în vedere reclamantelor, să se depună certificat de atestare fiscală pentru calcularea taxei judiciare de timbru conform prevederilor art. 104 C.p.c., obligație îndeplinită
La data de 25.02.2015, reclamantele au depus la dosar un înscris cu următoarele precizări privind amplasamentul și categoria de folosință a terenurilor, respectiv :în tarlaua nr. 1, . suprafața de 1670 m.p. teren categoria de folosință livezi și 1832 m.p. –pășune, terenuri ce se află situate în extravilanul satului Pleșești; în tarlaua nr. 94-95, se află suprafața de 5000 m.p. –arabil, teren aflat în extravilanul satului Podgoria; terenul 500 m.p. curți -construcții, 3568 m.p. categoria arabil și 1900 m.p. –vii, sunt situate în intravilanul satului Pleșești.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru, conform prevederilor art. 3 din OUG nr. 80/2013 comb. cu art. 104 C.p.c. și art. 31alin. 3 din OUG nr. 80/2013 rep.
La termenul de judecată din data de 25.02.2015, nu au fost depuse la dosar relațiile solicitate Primăriei comunei Podgoria, însă a fost prezent pârâtul Ș. I., care a învederat că nu a avut niciodată posesia terenului de_ m.p., arătând că proprietara acestuia, a fost bunica sa, iar tatăl său a fost singurul copil al bunicii sale. A mai arătat că nu este de acord cu acțiunea și că dorește dreptul său din averea tatălui.
Având în vedere precizările pârâtului privind lipsa posesiei și că dorește să i se stabilească drepturi, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și conform art. 259 C.p.c a revenit asupra probei cu acte, referitor la relațiile solicitate Primăriei Podgoria, din oficiu.
Instanța a rămas în pronunțare asupra excepției, având în vedere dispozițiile art. 137 C.p.c. potrivit cărora se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin sentința civilă nr. 270 din 25.02.2015 Judecătoria Rîmnicu Sărat a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ș. I. și a respins acțiunea formulată de reclamantele V. C. și P. E. în contradictoriu cu pârâtul Ș. I., ca fiind pornită împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între reclamant și titularul dreptului afirmat – calitate procesuală activă – și pe de altă parte, între pârât și cel obligat în baza aceluiași raport juridic dedus judecății – calitatea procesuală pasivă.
Uzucapiunea, ca mod originar de dobândire a proprietății, constituie o sancțiune aplicată proprietarului nediligent care a lăsat mult timp proprietatea sa în posesia altei persoane și, în același timp, un beneficiu acordat posesorului care a stăpânit tot termenul definit de lege un bun și s-a comportat ca un adevărat proprietar.
Din actele depuse la dosar reiese că terenul în suprafață de_ m.p. situat în intravilanul și extravilanul comunei Podgoria, a aparținut autorilor părților, V. S. și V. I.. Aceștia din urmă au avut un singur fiu, V. Auror, autorul părților din proces, în calitate de soț și respectiv ascendent de gradul I.
Din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1803 din 1936 (fila 9), rezultă că V. Auror a dobândit prin cumpărare o casă de locuit cu teren în suprafață de 25 ari – adică 2500 m.p. –
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 305/20.10.1981, emis de fostul notariat de Stat Rm Sărat, la data de 15.01.1981 a decedat V. I., masa succesorală declarată la acel moment constând în cota de ½ dintr-un imobil casă de locuit și anexă gospodărească, ce ar fi fost dobândite de defunct, terenul prin moștenire de la părinți, iar casa prin construire în timpul căsătoriei cu soția, V. S.. Potrivit aceluiași act, singurul moștenitor acceptant al succesiunii a fost soțul supraviețuitor V. S., fiul său, V. A. fiind străin de succesiune conform prevederilor art. 700 C.civil.
V. S. a decedat la data de 9.04.2011, iar fiul său, V. Auror a decedat la 28.11.2012.
Așa fiind, constatarea îndeplinirii condițiilor legale ale uzucapiunii, în sensul că posesia exercitată de reclamante prin joncțiunea posesiilor, putea să conducă la dobândirea dreptului de proprietate în acest mod nu putea fi promovată în contradictoriu cu pârâtul Ș. I. cu privire la care nu s-a făcut dovada că ar fi dobândit vreun drept real asupra imobilelor în litigiu care să legitimeze calitatea de proprietar a acestuia, a admis excepția.
Chiar dacă și pârâtul, ca și reclamantele, are vocație la moștenirea autorului lor, V. A., și deși în principiu, dobândirea proprietății prin uzucapiune împotriva unui moștenitor este posibilă, ca reclamantele să poată invoca uzucapiunea împotriva acestuia, ar fi trebuit să facă dovada că au convertit precaritatea în posesie utilă, pe de o parte, și pe de altă parte că au posedat tot termenul stabilit de lege, de la acest moment, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ și care, față de data decesului autorului V. A., survenită în 2012 este evident nu a fost împlinită.
Contrar acestor documente și cu toate că V. Auror a fost străin de succesiunea tatălui și că toate părțile – reclamante și pârât - recunosc că terenurile ce fac obiectul judecății nu au fost dobândite în nume propriu de acesta, ci că au provenit de la părinții săi, din adresa nr. 2237/13.05.2014 reiese că V. Auror ar fi fost înregistrat în evidențele agricole – vol. III, poz. 7, fila 49, cu o casă de locuit construită în anul 1956 cu teren aferent în suprafață de 500 m,.p. și mai multe terenuri categoria arabil, vii, pășuni, relații nesusținute de vreun document pe baza căruia să reiasă temeiul acestor înregistrări în evidențele agricole.
Instanța a apreciat că, având în vedere certificatul de moștenitor, autorul părților din cauza pendinte, chiar dacă a exercitat vreo posesie asupra bunurilor rămase de pe urma tatălui său, pe timpul vieții mamei sale nu a fost decât un detentor precar, faptul că V. S. a avut ultimul domiciliu în Podgoria făcând dovada deplină a faptului că aceasta nu s-a desistat de casa și terenul său. Nici chiar în ipoteza în care autorul părților, V. Auror, dacă după anul 1991, când s-au adoptat legile fondului funciar ar fi deținut sub nume de proprietar vreo suprafață de teren ( deși nu există nicio probă, așa cum s-a arătat), acțiunea reclamantelor nu poate fi primită întrucât nu au posedat termenul defipt de lege – de 30 de ani - nici în nume propriu și nici prin joncțiune nu s-a împlinit durata prevăzută de art. 1890 C.civ. (1868)- față de considerentele expuse deja, deci nici pe fond, acțiunea reclamantelor nu ar fi fost admisibilă. În plus și pârâtul a arătat că înțelege să dobândească drepturi de pe urma autorului său, prin urmare posesia reclamantelor este contestată.
Față de cele ce preced, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a respins acțiunea ca fiind pornită împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamantele în termen legal conform art. 468 Cod procedură civilă, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie potrivit motivelor de apel depuse la dosar în baza art. 470.
În expunerea motivelor de apel, reclamantele au invocat că prin sentința civila atacata, instanța fondului a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului invocata din oficiu si a respins acțiunea promovata, ca fiind pornita împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.
Instanța fondului a pronunțat aceasta hotărâre având in vedere susținerile paratului prezent in instanța, privind lipsa posesiei sale asupra bunurilor imobile ce fac obiectul acțiunii. Mai mult decât atat, cu toate ca paratul a recepționat acțiunea comunicata de instanța, nu a formulat întâmpinare, apreciind ca in cauza obiectul acțiunii este de fapt, dezbaterea moștenirii de pe urma autorului sau.
In mod corect, instanța a constatat, ca de pe urma autorului Vitei I., a rămas soția supraviețuitoare, Vitei S., fiul Vitei Auror, fiind străin de succesiune, insa continuând sa posede alături de mama sa imobilele. Ulterior, Vitei S. a decedat, iar singurul moștenitor rămas de pe urma acestuia a fost Vitei Auror, tatăl, respectiv, soțul reclamantelor din proces.
Solicită a se observa, ca in condițiile in care Vitei Auror a fost străin de succesiunea de pe urma tatălui sau, V. I., a continuat sa posede alături de mama sa Vitei S. si ulterior, alături de familia sa formata din reclamanta Vitei C. si copii săi, P. E. si S. I.. Dupa căsătoria paratului S. I., acesta a plecat din locuința părinților săi.
Consideră, ca posesia exercitata de către reclamante, precum si joncțiunea posesiilor, poate sa conducă la dobândirea dreptului de proprietate in contradictoriu cu paratul, fiind moștenitor al autorului Vitei Auror. Promovarea acțiunii de fata tinde sa conducă la dobândirea dreptului de proprietate prin intermediul posesiei, fara a fi necesara dovada ca paratul ar fi dobândit vreun drept real asupra s imobilelor in litigiu.
In cazul de fata contează posesia, ce consta in stăpânirea bunului, in exercitarea puterii de fapt asupra lui, in cadrul căreia posesorul se comporta ca si cand el ar fi titularul dreptului real asupra acelui lucru.
Totodată instanța, apreciază ca si paratul are vocație la moștenirea autorului sau si ca dobândirea proprietății prin uzucapiune împotriva unui moștenitor este posibila, însă, considera ca reclamantele nu au dovedit intervertirea posesiei echivoce a codelvalmasului si ca nici nu au posedat tot termenul prevăzut de lege, fara a tine cont si de invocarea joncțiunii posesiilor, atât cu cea a autorului Vitei Auror, cat si cu cea a a autorilor Vitei S. si Vitei I..
Întrucât instanța nu a intrat in dezbaterea fondului, nu s-au administrat probatorii de natura a forma convingerea instanței ca acțiunea trebuie respinsa.
Instanța de judecata nu avea cum sa aprecieze, ca nici pe fondul cauzei, acțiunea nu era admisibila, câtă vreme nu a procedat la administrarea de probatorii de natura a stabili faptul posesiei si al joncțiunii posesiilor, atât față de autorul Vitei Auror, cat si al autorilor Vitei S. si I..
Împrejurarea ca paratul a precizat ca nu a posedat imobilele, ar fi trebuit valorificata de instanța in sensul ca a recunoscut ca reclamantele sunt singurele care au avut posesia acestora, cât si autorii lor, posesia fiind una utila, nu precara, toții exercitând posesia sub nume de proprietar si fiind cunoscuți ca proprietari in comună.
Față de cele precizate, solicită admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și judecarea procesului, evocând fondul.
Intimatul pârât Ș. I. nu a formulat întâmpinare, însă s-a prezentat în fața instanței la termenul de judecată din 22.06.2015 și a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Examinând sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, precum și de prevederile legale incidente, constată că apelul declarat este nefondat.
Critica apelanților, potrivit căreia prima instanță în mod greșit a respins acțiunea ca fiind pornită împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă este nefondată.
Functia dreptului procesual consta, in principal, in a asigura sanctiunea dreptului civil material, ceea ce inseamna ca pozitia de reclamant in cadrul litigiului apartine titularului dreptului subiectiv civil afirmat, in timp ce calitatea procesuala pasiva o are cel obligat in acelasi raport juridic (subiectul pasiv al dreptului).
Intrucat reclamantul declanseaza procedura jurisdictionala, lui ii revine sarcina de a demonstra atat legitimarea sa procesuala, cat si pe aceea a paratului, respectiv faptul ca transpunerea pe plan procesual se face in legatura cu un raport juridic de drept material in care partile litigiului au calitatea de titular al dreptului si, in mod corespunzator, al obligatiei corelative.
La randul ei, instanta are obligatia verificarii din oficiu a cadrului procesual subiectiv determinat de prezenta partilor in proces.
Raportat la aceste considerente de ordin teoretic, se retine ca, in speță, pârâtului nu ii este justificata calitatea procesuala, deoarece el nu este parte in raportul juridic dedus judecatii si nu se afla . interese fata de reclamant pentru a i se legitima pozitia de parat in cadrul litigiului.
Uzucapiunea, ca mod originar de dobândire a proprietății, constituie o sancțiune aplicată proprietarului nediligent care a lăsat mult timp proprietatea sa în posesia altei persoane și, în același timp, un beneficiu acordat posesorului care a stăpânit tot termenul definit de lege un bun și s-a comportat ca un adevărat proprietar.
Ori, în mod corect a reținut instanța fondului că reclamantele, în demersul lor pentru constatarea îndeplinirii condițiilor legale ale uzucapiunii, în sensul că posesia exercitată de ele prin joncțiunea posesiilor, putea să conducă la dobândirea dreptului de proprietate, nu putea fi promovată în contradictoriu cu pârâtul Ș. I., cu privire la care nu s-a făcut dovada că ar fi dobândit vreun drept real asupra imobilelor în litigiu, care să legitimeze calitatea de proprietar nediligent a acestuia.
Față de cele reținute mai sus, Tribunalul, în baza art. 480 c.p.c., urmează a respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de către reclamantele P. E., domiciliată în mun. Rm. Sărat, ., . și V. C., domiciliată în com. Podgoria, . împotriva sentinței civile nr. 270 din 25.02.2015 pronunțată de Judecătoria Rm. Sărat în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâtul S. I., domiciliat în mun. Rm. Sărat, ., ., jud. B., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 iunie 2015.
Președinte, E. P. | Judecător, M. Ș. | |
Grefier, V. P. |
Red.E.P/Th.red.E.P/5 ex./02.07.2015
d.f. nr._ – Judecătoria Rm. Sărat
j.f. A. P.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 762/2015. Tribunalul BUZĂU | Evacuare. Decizia nr. 2801/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
