Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 2774/2015. Tribunalul BUZĂU

Tribunalul BUZĂU - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 2774/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 10007/200/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 2774/2015

Ședința publică de la 22 Iunie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE E. P.

Judecător M. Ș.

Grefier V. P.

Pe rol se află judecarea apelului declarat de către reclamantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B. cu sediul în B., .-10, județul B. împotriva sentinței civile nr._ din 9.12.2014 pronunțată de Judecătoria B._ în contradictoriu cu pârâtul N. N. I. NICUȘOR cu domiciliul în oraș B., .. 39, ., ., județul Ilfov, având ca obiect acțiune in răspundere delictuală.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic P. E., pentru apelantul Inspectoratul de Poliție Județean B., lipsă fiind intimatul N. N. I. Nicușor.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, că la dosarul cauzei s-a depus, la data de 05.06.2015, adresa nr._ din 2.06.2015 emisă de către I.P.J. B., după care:

Consilier juridic P. E., pentru apelant, depune la dosar delegație de reprezentare, precizează că, așa cum s-a arătat și în adresa comunicată la dosarul cauzei, Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 1122/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării și modul de recuperare a acestora de la persoanele care nu-și respectă angajamentele încheiate are caracter clasificat și pentru acest motiv este în imposibilitate de a-l depune la dosar.

Prezintă instanței, spre consultare, Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 1122/2006, mai sus menționat.

Instanța procedează la verificarea textului de lege invocat de către apelantă, respectiv art. 28 din Norme, în care se arată că „ cheltuielile ce urmează a fi recuperate, potrivit prezentelor norme metodologice, se stabilesc de către comisia de cercetare administrativă constituită la nivelul unității din care au făcut parte persoanele care nu și-au respectat angajamentul semnat. Această comisie se constituie de regulă din personalul încadrat în compartimentele de logistică, resurse umane, financiar-contabilitate și juridic. Art. 2 din aceleași Norme stipulează că „obligativitatea persoanelor prevăzute la art. 1 de a restitui cheltuielile de întreținere pe timpul școlarizării se întinde și asupra perioadei în care, după caz, acestora li se echivalează stagiul militar”.

Tribunalul precizează că, potrivit dispozițiilor legale, este în măsură să opereze cu informații clasificate dar, cum apelanta precizează că nu poate lăsa Ordinul la dosarul cauzei, se restituie acest Ordin.

Se precizează că art. 2, mai sus menționat, este art. 2 din Ordinul de aprobare a Normelor metodologice la care se face referire și nu din Normele metodologice, așa cum a fost relatat anterior.

Art. 2 din Ordin prevede că „ Comandantul unităților centrale și teritoriale ale Ministrului Administrației și Internelor vor lua măsuri de aplicare a reglementărilor aprobate prin prezentul Ordin”.

Întrebată fiind, partea prezentă, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare, astfel că instanța deschide dezbaterile asupra apelului, dând cuvântul apelantului, prin apărător, pentru a-și susține cererile și apărările formulate în proces.

Consilier juridic P. E., pentru apelantul I.P.J. B., arată că reclamantul a încheiat un angajament cu Ministerul Administrației și Internelor, la admiterea în Academia de Poliție, pe o perioadă de 10 ani, obligându-se ca în situația în care nu se va respecta acest termen să restituie cheltuielile de școlarizare.

Un prim argument in susținerea apelului este acela că Ministerul a delegat competența de recuperare a cheltuielilor de școlarizare la seful unității unde a avut ultimul loc de muncă polițistul în speță.

Ca atare, apreciază că nu era necesar un mandat expres pentru se demara procedura de recuperare a cheltuielilor de școlarizare.

Totodată, în procedura cercetării administrative, reglementată de Ordonanța nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, atunci când cauza a ajuns pe rolul comisiei de jurisdicție a imputațiilor, aceasta fiind un organ care face parte din Ministerul de Interne, dacă s-ar fi considerat că Ministerul este cel care trebuie să soluționeze acest litigiu, ar fi reținut cauza și ar fi inițiat propriile demersuri pentru recuperarea acestor cheltuieli de școlarizare.

Or, in această speță, Comisia de jurisdicție a imputațiilor, întemeindu-și decizia pe o decizie a Curții de Apel Ploiești, a suspendat procedura cercetării administrative, a trimis dosarul la I.P.J. B. și a solicitat ca intimatul să fie acționat direct în judecată pentru recuperarea cheltuielilor de școlarizare.

Mai arată că temeiul de drept este răspunderea contractuală, că nu poate fi vorba de un litigiu de muncă, așa cum a invocat intimatul prin întâmpinarea de la fond, întrucât la data când a semnat acest contract nu avea raport de muncă cu nicio unitate a Ministerului de Interne, fiind vorba de un angajament.

Apreciază că apelul este admisibil întrucât în cauză, cel care are calitate procesual activă și este obligat să recupereze cheltuielile de școlarizare de la reclamant este Inspectoratul de Poliție Județean B. și nicidecum Ministerul.

Fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra prezentei cauze, constată :

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. pe data de 22.05.2014, sub nr._, reclamantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., în contradictoriu cu pârâtul N. N. I. NICUȘOR, a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să oblige pârâtul la plata sumei de 23.634,45 lei reprezentând cheltuieli de școlarizare.

În motivare, reclamantul a susținut, în esență, că pârâtul nu și-a respectat angajamentul încheiat cu Academia de Poliție „A. I. C.”, de a îndeplini serviciul de minim 10 ani în unitățile M.A.I. Conform acestui angajament, pârâtul, în situația neîndeplinirii serviciului minim de 10 ani în unitățile M.A.I., trebuia să restituie cheltuielile de întreținere efectuate pe perioada școlarizării. Deoarece, în speță, pârâtul nu și-a respectat această obligație, trebuie să restituie aceste cheltuieli de întreținere.

In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1350 C.civ. și art. 70 din Legea nr. 360/2002.

S-a precizat că cererea este scutită de plata taxei de timbru în temeiul art. 30 din OUG nr. 80/2013.

În dovedirea cererii, a fost solicitată încuviințarea probei cu înscrisuri.

În susținerea cererii au fost depuse următoarele înscrisuri: Raportul nr._/26.05.2011, Angajamentul nr._/28.08.2006, Ordinul M.A.I. nr. II/2892/07.06.2011, Adresa nr._/08.09.2011 și baza de calcul privind cheltuielile de școlarizare.

În termen legal pârâtul N. N. I. NICUȘOR a formulat întâmpinare prin care, înainte de a face apărări pe fond, a invocat două excepții: excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, respectiv excepția inadmisibilității cererii.

Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului a fost motivată, în esență, prin aceea că obligația de restitui cheltuielile de școlarizare a fost luată față de Ministerul Administrației și Internelor, iar nu față de reclamant care nu face dovada că a formulat cererea de chemare în judecată în calitate de reprezentant al M.A.I.

Excepția inadmisibilității cererii a fost motivată, în esență, prin aceea că temeiul acțiunii nu este răspunderea contractuală, menționată de reclamant, ci o răspundere specifică raporturilor de muncă dintre angajat și angajator.

Pe fondul cauzei, se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece pârâtul a fost scutit de plata cheltuielilor de școlarizare prin Hotărârea nr. 23/17.02.2012 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor.

In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 C.pr.civ., art. 1350 C.civ., art. 70 din Legea nr. 360/2002, art. 22 – 29 și art. 34 din O.G. nr. 121/1998.

În dovedirea întâmpinării, a fost solicitată încuviințarea probei cu înscrisuri.

În susținerea întâmpinării a fost depusă Hotărârea nr. 23/17.02.2012 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor.

Reclamantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a răspuns la excepțiile și apărarea invocate de pârât.,în sensul că a susținut că, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B. are calitate procesuală activă în prezenta cauză deoarece sarcina înregistrării pagubei și efectuării demersurilor legale în vederea recuperării acesteia îi revine unității aparținând M.A.I. care i-a ținut pârâtului evidența drepturilor și obligațiilor, respectiv I.P.J. – B.. Arată că acest punct de vedere este îmbrățișat și de Î.C.C.J. care s-a pronunțat în această manieră în Dosarul nr._, prin Decizia nr. 4910/2009, irevocabilă; angajamentul are natura juridică a unui contract civil unilateral, neavând caracterul unui contract de muncă deoarece a fost încheiat înaintea derulării raporturilor de muncă ce au luat naștere ulterior, la data numirii în prima funcție la I.P.J. – B. (primul angajator) ; prin cercetarea administrativă desfășurată conform O.G. nr. 121/1998, s-a stabilit că nu au fost respectate termenele de efectuare a acesteia, persoanele vinovate de această stare de fapt fiind șeful inspectoratului și contabilul șef, care nu au luat măsuri de efectuare în termen. Deoarece antrenarea răspunderii subsidiare poate să existe, legal, numai în ipoteza când prejudiciul nu se mai poate recupera de la beneficiarul care a primit ceva fără drept, deci necuvenit, până la momentul în care nu se dovedește imposibilitatea recuperării pagubei de la cel care a cauzat-o direct, paguba are caracter incert față de cel răspunzător subsidiar, deci nu poate face obiectul tragerii la răspundere materială, lipsind certitudinea creanței.

În susținerea răspunsului la întâmpinare au fost depuse următoarele înscrisuri: Decizia de imputare nr._/20.05.2013, Decizia nr._/19.12.2013 a Curții de Apel – Ploiești, Hotărârea nr. 180/27.09.2013 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor, Încheierea din 04.07.2014 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor.

Făcând aplicarea dispozițiilor art. 248 alin. 1 NCPC, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a pricinii., iar prin sentința civilă nr._ pronunțată in ședința publică din 9.12.2014 Judecătoria B. a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârât și a respins acțiunea în răspundere contractuală formulată de reclamantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în Mun. B., .-10, jud. B., în contradictoriu cu pârâtul N. N. I. NICUȘOR, cu domiciliul în Oraș B., .. 39, ., ., jud. Ilfov, ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Pentru a hotărâ astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit disp. art. 36 NCPC, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, că, existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Din înscrisul depus la fila 5, intitulat Angajament, instanța de fond a reținut faptul că pârâtul N. N. I. Nicușor, fiind declarat admis în urma concursului organizat de Academia de Poliție A. I. C., s-a obligat ca după acordarea gradului de subinspector să îndeplinească serviciul timp de minimum 10 ani în unitățile și garnizoanele unde va fi încadrat sau mutat ulterior, în raport de nevoile Ministerului Administrației și Internelor. În cazul nerespectării acestei obligații, pârâtul va restitui cheltuielile de întreținere efectuate de Ministerul Administrației și Internelor pe timpul cât a fost școlarizat.

Prin urmare, instanța a reținut că pârâtul și-a asumat obligația de restituire a cheltuielilor de întreținere față de Ministerul Administrației și Internelor., această instituție suportând costurile aferente școlarizării paratului si este îndreptățită la restituirea acestora.

În aceste condiții, instanța a constatat că cererea de chemare în judecată a fost formulată de Inspectoratul de Poliție Județean B., fără ca la dosar să fie depusă dovada că reclamantul IPJ B., acționează în calitate de mandatar al Ministerului Administrației si Internelor, astfel că, nu există identitate între persoana reclamantului si titularul dreptului dedus judecații.

Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, instanța a reținut că, reclamantul si-a întemeiat cererea de chemare in judecata pe dispozițiile art. 1350 privitoare la răspunderea contractuală.

Prin sentința civila nr. 1393/28.01.2014 pronunțată de Judecătoria B. in dosarul nr._, definitiva prin neapelare, intre aceleași parți si având ca obiect îmbogățire fără justă cauză, instanța a respins acțiunea reclamantului IPJ B. ca neîntemeiata.

Pentru a dispune astfel, in considerentele acestei hotărâri, instanța a reținut faptul ca reclamantul are la îndemână o procedură specială pentru recuperarea pagubei, reglementată de art. 25 din OG 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, temei juridic indicat de însuși reclamanți in cerere, or, reclamantul in cauza pendinte, nu și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile susmenționate privind răspunderea materiala, ci pe dispozițiile art. 1350 NCC.

Pentru aceste considerente, in baza principiului disponibilității, instanța fondului a apreciat că, nu poate din oficiu sa schimbe temeiul de drept al acțiunii astfel că, urmează să admită si aceasta excepție ca fiind întemeiata.

În termen legal a formulat apel Inspectoratul de Poliție Județean B., cu sediul în municipiul B., .-10, județul B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea acestuia a precizat că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._/ 200/2014, a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul N. N. I. - Nicușor, să pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să oblige pârâtul la plata sumei de 23.634,45 lei reprezentând cheltuieli de școlarizare.

În acest sens, a învederat că pârâtul nu și-a respectat angajamentul încheiat cu Academia de Poliție „Al. I. C.", de a îndeplini serviciul de minim 10 ani în unitățile M.A.I, că potrivit acestui angajament, pârâtul, în situația neîndeplinirii acestui serviciu, trebuia să restituie cheltuielile de întreținere efectuate pe perioada școlarizării. Deoarece, în speță, pârâtul nu și-a respectat obligația de a îndeplini serviciul de minim 10 ani în unitățile M.A.I, arată apelantul, acesta trebuie să restituie aceste cheltuieli de întreținere.

Cererea astfel formulată a fost întemeiată în drept, pe dispozițiile art. 1350 din Codul civil și ale art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care, în afara apărărilor de fond, a invocat două excepții, respectiv: excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, motivând că obligația de a restitui cheltuielile de școlarizare a fost luată față de Ministerul Afacerilor Interne, iar nu față de reclamant, care nu a făcut dovada că a formulat cererea de chemare în judecată în calitate de reprezentant al Ministerului Afacerilor Interne și excepția inadmisibilității cererii, care a fost motivată în esență, prin aceea că temeiul acțiunii nu este răspunderea contractuală, ci o răspundere specifică raporturilor de muncă dintre angajat și angajator.

Prin răspunsul la întâmpinare, la care au anexat un set de înscrisuri, au solicitat respingerea excepțiilor, susținând în referire la excepția lipsei calității procesuale active, că este neîntemeiată, deoarece IPJ B. are obligația și competența de a declanșa procedura de recuperare a acestui prejudiciu, în raport de dispozițiile art. 22, alin. 1 din OG 121/1998, act normativ care se aplică și polițiștilor, care prevăd că, comandantul sau șeful unității care a constatat sau a luat la cunoștință de producerea unei pagube dispune efectuarea cercetării administrative; iar pe de altă parte, că, până la data încetării raporturilor de serviciu pârâtul și-a desfășurat activitatea în cadrul IPJ B., așa încât toate drepturile și obligațiile de serviciu ale acestuia au fost preluate din punct de vedere financiar de această unitate, care i-a achitat drepturile salariale, IPJ B. fiind finanțat din bugetul alocat Ministerului Afacerilor Interne.

Datorită faptului că pârâtul nu și-a respectat obligația asumată prin angajamentul semnat, arată apelantul, sarcina înregistrării pagubei și efectuarea demersurilor legale în vederea recuperării acesteia îi revine unității aparținând Ministerului Afacerilor Interne care i-a ținut pârâtului evidența drepturilor și obligațiilor, respectiv IPJ B., acest punct de vedere fiind îmbrățișat și de Înalta Curte, care s-a pronunțat în această manieră în dosarul nr._, prin decizia nr. 4910/2009, irevocabilă.

În referire la excepția inadmisibilității cererii, în răspunsul la întâmpinare formulat au arătat că, în primul rând, plecând de la afirmația pârâtului că temeiul legal al prezentei acțiuni nu ar fi art. 1350 din Codul civil, au arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 152 din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită, sens în care sunt și disp. art. 22 din Codul de procedură civilă. conform cărora, invocarea greșită a unui text de lege de către o parte nu împietează asupra judecătorului de a stabili și aplica textul corect situației de fapt fundamentate juridic de către acea parte.

Pe fondul excepției, au precizat că Angajamentul pe care l-a încheiat pârâtul cu Academia de Poliție își are izvorul în dispozițiile art. 17, alin. 1 din HG nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție "A. I. C." din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, precum și ale art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, fiind un act unilateral de voință, acesta fiind temeiul legal pentru asumarea lui.

Au mai arătat de asemenea că, la data la care pârâtului i-a încetat raportul de serviciu, au devenit scadente cele două obligații asumate prin acest angajament, respectiv: obligația ca după absolvirea Academiei de Poliție să-și desfășoare activitatea timp de 10 ani în cadrul Ministerului Afacerilor Interne și obligația de a restitui cheltuielile efectuate cu pregătirea sa, proporțional cu perioada rămasă până la 10 ani, potrivit angajamentului încheiat în acest sens, dacă nu-și respectă prima obligație și prin urmare, obligația legală a fost dublată de actul unilateral de voință (angajamentul) pentru restituirea cheltuielilor de școlarizare - fără angajament, dispozițiile legale nu operează, aceste obligații fiind asumate exclusiv convențional.

Așadar, susține apelantul că, contrar opiniei pârâtului, au apreciat că nu se află pe tărâmul litigiilor de muncă, deoarece acest angajament a fost încheiat înaintea derulării raporturilor de muncă - care au luat naștere ulterior, la data numirii în prima funcție la IPJ B. - primul angajator și au concluzionat că acest angajament are natura juridică a unui contract civil unilateral (cauza fiind corect calificată ca fiind acțiune în răspundere contractuală, pe dreptul comun), neavând caracterul unui contract de muncă (care este esențialmente sinalagmatic), motiv pentru care au solicitat instanței să respingă și această excepție a inadmisibilității acțiunii ca fiind neîntemeiată.

Instanța de fond, se arată în apelul formulat, procedând la judecata cauzei, a admis ambele excepții, și a respins acțiunea ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, reținând în acest sens, că pârâtul și-a asumat obligația de restituire a cheltuielilor de școlarizare față de Ministerul Afacerilor Interne, or, instanța a constatat că cererea de chemare în judecată a fost formulată de Inspectoratul de Poliție Județean B., fără ca la dosar să fie depusă dovada că reclamantul acționează în calitate de mandatar al Ministerului Afacerilor Interne și prin urmare, nu există identitate între persoana reclamantului și titularul dreptului dedus judecății.

În motivarea celei de a doua excepții, prima instanța a precizat făcând trimitere la un alt dosar deja soluționat între aceleași părți, că reclamantul are la îndemână o procedură specială pentru recuperarea pagubei.

Apelantul consideră soluția nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:

Cu privire la excepția privind lipsa calității procesuale active a IPJ B., se arată că, prin raportul înregistrat la Serviciul Resurse Umane la nr._ din 26.05.2011, pârâtul N. N. I. - Nicușor a solicitat încetarea raporturilor de serviciu cu unitatea, în temeiul dispozițiilor art. 69, alin. 1, lit. d din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, că, prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 11/2892 din 07.06.2011, cu data de 30.05.2011, polițistului i-au încetat raporturile de serviciu cu IPJ B., la cerere astfel că, s-a constatat că polițistul nu și-a respectat angajamentul încheiat cu Academia de Poliție „A. loan C." din București, înregistrat la această unitate la nr._ din 28.08.2006, de a îndeplini serviciul minim 10 ani în unitățile M.A.I.

În aceste condiții, conform angajamentului, acesta era obligat să îndeplinească serviciul minim de 10 ani în unitățile M.A.I., începând cu data acordării gradului de subinspector de poliție, respectiv data de 16.07.2010, acordat prin Ordinul nr. 11/3374/15.07.2010, iar conform aceluiași angajament, în situația în care nu își respectă obligația de a îndeplini serviciul în condițiile menționate, polițistul s-a obligat să restituie cheltuielile de întreținere efectuate de M.A.I. cu persoana sa pe timpul cât a fost școlarizat.

În condițiile în care în speță polițistul nu și-a respectat această obligație, trebuie să restituie aceste cheltuieli de întreținere și pentru a stabili cuantumul acestora, prin adresa nr._ din 04.08.2011, IPJ B. a solicitat Academiei de Poliție „A. I. C." din București să comunice cuantumul cheltuielilor efectuate cu școlarizarea acestuia.

Prin adresa nr._ din 08.09.2011, înregistrată la IPJ B. la nr._/14.09.2011, Academia de Poliție „A. I. C." din București a comunicat IPJ B. că pentru perioada în care a fost școlarizat acest polițist, cheltuielile de școlarizare au fost în cuantum de 25.888,05 lei. Conform cu prevederile art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, polițistul care a absolvit o instituție de învățământ a Ministerului Administrației și Internelor și căruia i-au încetat raporturile de serviciu în primii 10 ani de activitate din motive imputabile lui este obligat să restituie cheltuielile efectuate cu pregătirea sa, proporțional cu perioada rămasă până la 10 ani, potrivit angajamentului încheiat în acest sens, așa încât făcând aplicarea acestor dispoziții legale, a fost întocmită Baza de calcul privind cheltuielile de școlarizare de recuperat de la N. N. I. - Nicușor, din care a rezultat că suma reprezentată de cheltuielile de întreținere pe timpul școlarizării pe care trebuie să le restituie acesta este de 23.634,45 lei.

Apelantul arată că, la cererea de chemare în judecată a anexat Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 11/2892 din 07.06.2011 prin care, cu data de 30.05.2011, pârâtului i-au încetat raporturile de serviciu cu IPJ B., la cerere, în conținutul acestui ordin fiind stipulat expres „cu obligativitatea restituirii cheltuielilor efectuate cu pregătirea sa, proporțional cu perioada rămasă până la 10 ani, potrivit angajamentului încheiat în acest sens".

Menționează că, în vederea recuperării cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării (ca în speță), a fost emis Ordinul ministrului administrației și internelor nr.1122 din 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării și modul de recuperare a acestora de la persoanele care nu-și respectă angajamentele încheiate iar potrivit dispozițiilor art. 28 al aceluiași ordin, cheltuielile ce urmează a fi recuperate se stabilesc de către Comisia de cercetare administrativă constituită la nivelul unității din care au făcut parte persoanele care nu și-au respectat angajamentul semnat.

Arată apelantul că, Ministrul afacerilor interne are calitatea de ordonator principal de credite, iar șeful Inspectoratului de Poliție Județean B. are calitatea de ordonator terțiar de credite, iar din interpretarea dispozițiilor Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, coroborate cu prevederile art. 25, alin. 2 din OG 121/1998, privind răspunderea materială a militarilor, șeful Inspectoratului de Poliție Județean B. - în calitatea sa de ordonator terțiar de credite - este împuternicit nu numai să stabilească prejudiciul creat de pârât, ci și să asigure încasarea lui, această sumă fiind virată la bugetul statului.

Consideră că, pentru introducerea cererii de chemare în judecată nu era necesar nici un mandat expres pentru a legitima Inspectoratul de Poliție Județean B. să cheme în judecată pe pârât, în vederea recuperării cheltuielilor de școlarizare, calitatea de ordonator terțiar de credite oferindu-i dreptul de a uza de toate mijloacele legale pentru a întregi patrimoniul statului, inclusiv introducerea unei cereri de chemare în judecată.

Deoarece pârâtul nu a înțeles să achite de bună-voie, deși a semnat pe ordin de luare la cunoștință, s-a declanșat procedura cercetării administrative, potrivit OG 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor și a IMAI nr. 830/1999 privind răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse și constatându-se că în cauză a fost depășit termenul de efectuare a cercetării administrative, Comisiile învestite cu efectuarea cercetării, au hotărât că suma trebuie recuperată de la persoanele vinovate de întârziere, și nu de la pârât.

Persoanele stabilite ca fiind vinovate, respectiv inspectorul șef și contabilul șef, au formulat plângere la Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor a Ministerului Afacerilor Interne, iar această Comisie, prin încheierea de ședință din data de 04.07.2014 (pe care au anexat-o la răspunsul la întâmpinare de la fond), a hotărât să suspende soluționarea plângerii pe calea procedurii speciale până la pronunțarea de către Judecătoria B. a unei hotărâri definitive în dosarul nr._, respectiv dosarul care face obiectul prezentei judecăți.

Arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 32, alin. 1 din OG 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor funcționează pe lângă Ministerul Afacerilor Interne, având competență asupra tuturor structurilor subordonate și deoarece însuși acest organism administrativ jurisdicțional a hotărât să suspende soluționarea cercetării administrative până la soluționarea cauzei civile introduse de Inspectoratul de Poliție Județean B., rezultă fără echivoc că Inspectoratului de Poliție Județean B. i-a fost recunoscut de către Minister dreptul de a-l acționa direct in justiție pe pârât.

Așadar, apreciază că, din economia dispozițiilor legale evocate în paragraful de mai sus, rezultă că, în speță, pentru recuperarea prejudiciului, Inspectoratul de Poliție Județean era obligat să introducă această cerere de chemare în judecată, nefiind necesar un mandat expres din partea Ministerului, așa încât apreciază că IPJ B. are legitimitate procesuală activă, motiv pentru care solicită instanței de control judiciar să respingă excepția.

Cu privire la excepția privind inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, arată apelantul, că, deși în considerentele sentinței prima instanță, după ce a analizat și această excepție, a admis-o, în dispozitivul hotărârii nu a mai făcut referire la aceasta, respingând acțiunea ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, astfel că înțeleg să formuleze critici și cu privire la această excepție. Din punctul lor de vedere, motivarea admiterii acestei excepții este cam neclară și oricum, în opinia lor, soluția instanței nu este fondată.

Astfel că, tot ca urmare a unei hotărâri a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.A.I., procedura de cercetare administrativă a fost suspendată și s-a procedat la chemarea în judecată a pârâtului, cauza a făcut obiectul dosarului nr._, care a fost soluționat de Judecătoria B. prin sentința nr. 1393 din 28.01.2014, definitivă, temeiul legal al cererii fiind îmbogățirea fără justă cauză, cererea fiind respinsă ca inadmisibilă, instanța reținând că o acțiune întemeiată pe îmbogățire fără justă cauză are caracter subsidiar, putând fi exercitată după procedura specială reglementată de OG 121/1998.

Susține că, deoarece este binecunoscut că o acțiune întemeiată pe îmbogățirea fără just temei este admisibilă doar dacă au fost epuizate toate căile civile de realizare a dreptului, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor a suspendat pentru a doua oară finalizarea cercetării administrative, pentru a da posibilitatea IPJ B. să acționeze direct în instanță pe pârât pentru a doua oară.

Hotărârea adoptată de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor a fost întemeiată pe practica judecătorească, astfel, a anexat la răspunsul la întâmpinare de la dosarul de fond copie de pe Decizia nr._ din 19.12.2013, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._, în care s-a precizat că: făra a ignora prevederile art. 23 din OG 121/1998, Curtea reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 19 din OG 121/1998 prin coroborare cu prevederile legale referitoare la funcționarul public și cu prevederile Codului Muncii. Dispozițiile art. 19 din OG 121/1998 prevăd că în cazul constatării insolvabilității autorului direct al prejudiciului, răspund, în limita valorii pagubei de recuperat, militarii vinovați de abaterile enumerate la literele a-e ale acestui text de lege. în acest fel reglementată, natura răspunderii materiale stabilită în sarcina recurentei reclamante de către pârâți este una subsidiară și rezultă și din interpretarea prevederilor art. 272 din Codul Muncii, care este aplicabil și funcționarilor publici atâta timp cât în legislația specifică acestora nu există reglementare contrară. Potrivit acestei categorii juridice, antrenarea răspunderii juridice subsidiare poate să existe legal numai în ipoteza când prejudiciul nu se mai poate recupera de la beneficiarul care a primit ceva fără drept, deci necuvenit. Până în momentul în care nu se dovedește imposibilitatea recuperării pagubei de la cel care a creat-o direct, paguba are caracter incert față de cel răspunzător subsidiar, deci nu poate face obiectul tragerii la răspundere materială, lipsind certitudinea creanței.

Mai mult, Curtea a reținut că în mod greșit a fost imputată paguba inspectorului șef și contabilului șef, deoarece de producerea prejudiciului nu sunt aceștia direct responsabili, că, prejudiciul trebuie recuperat de la polițistul vinovat, deoarece IPJ nu a făcut dovada parcurgerii și epuizării tuturor căilor legale pentru recuperarea prejudiciului de la responsabilul direct.

Cele de mai sus, arată apelantul, au fost avute în vedere de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor atunci când a suspendat procedura specială reglementată de OG 121/1998, așa încât, soluția de inadmisibilitate pronunțată de judecătorie apare ca fiind nefondată, în condițiile în care o instanță de grad superior, respectiv o Curte de Apel, în raza căreia se afla și respectiva judecătorie, a stabilit că înainte de a recupera prejudiciul pe procedura specială de la alte persoane decât de la cea răspunzătoare direct de producerea acestuia, trebuie să fie epuizate celelalte căi legale în vederea recuperării sale de la cel răspunzător direct.

Mai mult, din punctul său de vedere, calea recuperării prejudiciului pe cale judecătorească este independentă și nu este condiționată de parcurgerea procedurii speciale reglementate de OG 121/1998 și de Instrucțiunile MAI nr. 830/1999 emise în aplicarea acesteia,în condițiile în care, în primul rând: conform art. 21, alin. 4 din Constituția României, jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.

Potrivit art. 2, alin. 1, lit. e din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, arată apelantul, prin jurisdicție administrativă specială se înțelege „activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are, conform legii organice speciale în materie, competența de soluționare a unui conflict privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile contradictorialității, asigurării dreptului la apărare și independenței activității administrativ-jurisdicționale".

Plecând de la această definiție, rezultă că și procedura reglementată de OG 121/1998 este o procedură jurisdicțională administrativă specială, asigurată prin Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor care are, conform art. 31 și urm. din OG 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, competența de soluționare a unui conflict privind un act administrativ - în speță, decizia de imputare - după o procedură bazată de principiile contradictorialității, asigurării dreptului la apărare și independenței activității administrativ jurisdicționale.

Prin urmare, această procedură nu este obligatorie în demersurile lor de a recupera cheltuielile de școlarizare.

În al doilea rând, arată că, angajamentul pe care l-a încheiat pârâtul își are izvorul în dispozițiile art. 17, alin. 1 din HG nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție "A. loan C." din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, precum și ale art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.

Acestui angajament, care este un contract cu clauze impuse, care nu au putut fi negociate, îi sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la contracte, așa încât, litigiile apărute în executarea acestuia se pot tranșa pe baza dispozițiilor din Codul civil privitoare la contracte, nefiind necesară efectuarea procedurii reglementate de dispozițiile OG nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.

Cercetarea conform OG 121/1998, se arată în apel, nu se impunea și pentru că fapta pârâtului, respectiv încetarea raporturilor de serviciu anterior termenului de 10 ani stabilit prin angajament neîncadrându-se în cazurile prevăzute de art. 2 din OG 121/1998, care reglementează o răspundere delictuală a militarilor (pct. 6, lit. b din IMAI 830/1998 stipulează că fapta trebuie să aibă caracter ilicit-ilegal).

In cazul de față, este vorba de răspundere contractuală, așa cum în mod corect a încadrat în drept acțiunea, astfel că, având în vedere cele două argumente, apreciază că, acțiunea întemeiată pe răspunderea contractuală este admisibilă, contrar opiniei primei instanțe care a calificat-o drept inadmisibilă și pe cale de consecință se impune respingerea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată.

Solicită astfel ca o consecință a admiterii apelului, casarea sentinței apelate și, respingând cele două excepții, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se pronunța pe fondul cauzei.

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate și a normelor legale incidente cauzei, Tribunalul constată că, este temeinică și legală pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 22.05.2014, sub nr._, reclamantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., în contradictoriu cu pârâtul N. N. I. NICUȘOR, a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să oblige pârâtul la plata sumei de 23.634,45 lei reprezentând cheltuieli de școlarizare, cererea fiind întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1350 C.civ. și art. 70 din Legea nr. 360/2002.

Prin întâmpinarea formulată pârâtul N. N. I. NICUȘOR a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece pârâtul a fost scutit de plata cheltuielilor de școlarizare prin Hotărârea nr. 23/17.02.2012 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor, invocând în drept dispozițiile art. 205 C.pr.civ., art. 1350 C.civ., art. 70 din Legea nr. 360/2002, art. 22 – 29 și art. 34 din O.G. nr. 121/1998.

Prin sentința civilă nr._ pronunțată in ședința publică din 9.12.2014 Judecătoria B., făcând aplicarea dispozițiilor art. 248 alin. 1 NCPC, potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a pricinii., a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârât și a respins acțiunea în răspundere contractuală formulată de reclamantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., în contradictoriu cu pârâtul N. N. I. NICUȘOR, ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Prin apelul formulat, reclamantul Inspectoratul de Poliție Județean B., a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, în motivarea acestuia după o reluare a prezentării situației de fapt respectiv, a cererii introductive de instanță, a întâmpinării formulate de intimatul pârât și a răspunsului la întâmpinare formulat apelantul, invocă faptul că, instanța de fond, procedând la judecata cauzei, a admis ambele excepții, și a respins acțiunea ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, reținând în acest sens, că pârâtul și-a asumat obligația de restituire a cheltuielilor de școlarizare față de Ministerul Afacerilor Interne, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată de Inspectoratul de Poliție Județean B., fără ca la dosar să fie depusă dovada că reclamantul acționează în calitate de mandatar al Ministerului Afacerilor Interne apreciind astfel că, nu există identitate între persoana reclamantului și titularul dreptului dedus judecății, iar în ceea ce privește cea de a doua excepție, prima instanța a precizat, făcând trimitere la un alt dosar deja soluționat între aceleași părți, că reclamantul are la îndemână o procedură specială pentru recuperarea pagubei.

Cu privire la critica ce vizează modul de soluționare a excepției privind lipsa calității procesuale active a IPJ B., arată că, prin raportul înregistrat la Serviciul Resurse Umane la nr._ din 26.05.2011, pârâtul N. N. I. - Nicușor a solicitat încetarea raporturilor de serviciu cu unitatea, în temeiul dispozițiilor art. 69, alin. 1, lit. d din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, că, prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 11/2892 din 07.06.2011, începând cu data de 30.05.2011, polițistului i-au încetat raporturile de serviciu cu IPJ B., la cerere așa încât, s-a constatat că polițistul nu și-a respectat angajamentul încheiat cu Academia de Poliție „A. loan C." din București, înregistrat la această unitate la nr._ din 28.08.2006, de a îndeplini serviciul minim de 10 ani în unitățile M.A.I, condiții în care, iar conform angajamentului, acesta era obligat să îndeplinească serviciul minim de 10 ani în unitățile M.A.I., începând cu data acordării gradului de subinspector de poliție, respectiv data de 16.07.2010, acordat prin Ordinul nr. 11/3374/15.07.2010, iar conform aceluiași angajament, în situația în care nu își respectă obligația de a îndeplini serviciul în condițiile menționate, polițistul s-a obligat să restituie cheltuielile de întreținere efectuate de M.A.I. cu persoana sa pe timpul cât a fost școlarizat. A arătat că, în condițiile în care în speță polițistul nu și-a respectat această obligație, trebuie să restituie aceste cheltuieli de întreținere și pentru a stabili cuantumul acestora, prin adresa nr._ din 04.08.2011, IPJ B. a solicitat Academiei de Poliție „A. I. C." din București să comunice cuantumul cheltuielilor efectuate cu școlarizarea acestuia.

A susținut apelantul că, la cererea de chemare în judecată a anexat Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 11/2892 din 07.06.2011 prin care, începând cu data de 30.05.2011, pârâtului i-au încetat raporturile de serviciu cu IPJ B., la cerere, în conținutul acestui ordin fiind stipulat expres „cu obligativitatea restituirii cheltuielilor efectuate cu pregătirea sa, proporțional cu perioada rămasă până la 10 ani, potrivit angajamentului încheiat în acest sens".

Raportat la aceste susțineri, Tribunalul constată că de fapt sunt aspecte care vizează fondul cauzei și care rezultă din documentele atașate în dosarul de fond.

Apelantul arată că, în vederea recuperării cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării, a fost emis Ordinul ministrului administrației și internelor nr.1122 din 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării și modul de recuperare a acestora de la persoanele care nu-și respectă angajamentele încheiate iar potrivit dispozițiilor art. 28 din ordin, cheltuielile ce urmează a fi recuperate se stabilesc de către Comisia de cercetare administrativă constituită la nivelul unității din care au făcut parte persoanele care nu și-au respectat angajamentul semnat.

Mai mult, susține că, Ministrul afacerilor interne are calitatea de ordonator principal de credite, iar șeful Inspectoratului de Poliție Județean B. are calitatea de ordonator terțiar de credite, iar din interpretarea dispozițiilor Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, coroborate cu prevederile art. 25, alin. 2 din OG 121/1998, privind răspunderea materială a militarilor, șeful Inspectoratului de Poliție Județean B. - în calitatea sa de ordonator terțiar de credite - este împuternicit nu numai să stabilească prejudiciul creat de pârât, ci și să asigure încasarea lui, această sumă fiind virată la bugetul statului.

Aceste susțineri nu pot fi reținute de instanța de control judiciar în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 28 din ordin, cheltuielile ce urmează a fi recuperate se stabilesc întradevăr de către Comisia de cercetare administrativă constituită la nivelul unității din care au făcut parte persoanele care nu și-au respectat angajamentul semnat, însă, așa cum corect a reținut instanța de fond contractul a fost încheiat de intimatul pârât cu Ministerul Administrației și Internelor, și nu cu apelantul intimat din prezenta cauză iar în lipsa unor dispoziții legale din care să rezulte competenta Inspectoratelor Județene de Poliție în recuperarea unor astfel de debite instanța nu poate primi susținerile apelantului, în sensul că, pentru introducerea cererii de chemare în judecată nu era necesar nici un mandat expres pentru a legitima Inspectoratul de Poliție Județean B. să cheme în judecată pe pârât, în vederea recuperării cheltuielilor de școlarizare, calitatea de ordonator terțiar de credite oferindu-i dreptul de a uza de toate mijloacele legale pentru a întregi patrimoniul statului, inclusiv introducerea unei cereri de chemare în judecată.

Mai mult se arată că, în condițiile în care pârâtul nu a înțeles să achite de bună-voie, deși a semnat pe ordin de luare la cunoștință, s-a declanșat procedura cercetării administrative, potrivit OG 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor și a IMAI nr. 830/1999 privind răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse și constatându-se că în cauză a fost depășit termenul de efectuare a cercetării administrative, Comisiile învestite cu efectuarea cercetării, au hotărât că suma trebuie recuperată de la persoanele vinovate de întârziere, și nu de la pârât. În aceste condiții, persoanele stabilite ca fiind vinovate, respectiv inspectorul șef și contabilul șef, au formulat plângere la Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor a Ministerului Afacerilor Interne, iar această Comisie, prin încheierea de ședință din data de 04.07.2014 (pe care au anexat-o la răspunsul la întâmpinare de la fond), a hotărât să suspende soluționarea plângerii pe calea procedurii speciale până la pronunțarea de către Judecătoria B. a unei hotărâri definitive în dosarul nr._, respectiv dosarul care face obiectul prezentei judecăți.

Nici aceste susțineri ale apelantului nu pot conduce la concluzia că apelantul ar avea calitate procesuală în prezentul litigiu, suspendarea dispusă fiind determinată de existența la acel moment pe rolul unei instanțe de judecată a unei cauze care ar fi putut avea înrâurire asupra modului de soluționare a contestație formulate, față de caracterul subsidiar al răspunderii inspectorului șef și contabilului șef al instituției de recuperarea prejudiciului de la fostul angajat al apelantului

De observat este faptul că apelantul invocă și critici ce vizează excepția privind inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, susținând că, deși în considerentele sentinței prima instanță, după ce a analizat și această excepție, a admis-o, în dispozitivul hotărârii nu a mai făcut referire la aceasta, respingând acțiunea ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, așa încât înțeleg să formuleze critici și cu privire la această excepție.

Referitor la acest aspect Tribunalul constată că întradevăr instanța de fond în considerentele sentinței pronunțate face o analiză sumară asupra excepției inadmisibilității acțiunii, apreciind că aceasta este întemeiată fără însă a se pronunța prin dispozitivul sentinței. Astfel reține că, reclamantul si-a întemeiat cererea de chemare in judecata pe dispozițiile art. 1350 privitoare la răspunderea contractuală, că, prin sentința civila nr. 1393/28.01.2014 pronunțată de Judecătoria B. in dosarul nr._, definitiva prin neapelare, intre aceleași parți si având ca obiect îmbogățire fără justă cauză, instanța a respins acțiunea reclamantului IPJ B. ca neîntemeiată, în considerentele acestei hotărâri, instanța reținând faptul ca reclamantul are la îndemână o procedură specială pentru recuperarea pagubei, reglementată de art. 25 din OG 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, temei juridic indicat de însuși reclamanți in cerere, or, reclamantul in cauza pendinte, nu și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile susmenționate privind răspunderea materiala, ci pe dispozițiile art. 1350 NCC, considerent pentru care, față de principiului disponibilității, instanța fondului a apreciat că, nu poate din oficiu sa schimbe temeiul de drept al acțiunii astfel că, urmează să admită si aceasta excepție ca fiind întemeiată.

Apelantul invocă în apelul formulat Decizia nr._ din 19.12.2013, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._, în care s-a precizat că: făra a ignora prevederile art. 23 din OG 121/1998, Curtea reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 19 din OG 121/1998 prin coroborare cu prevederile legale referitoare la funcționarul public și cu prevederile Codului Muncii, că dispozițiile art. 19 din OG 121/1998 prevăd că în cazul constatării insolvabilității autorului direct al prejudiciului, răspund, în limita valorii pagubei de recuperat, militarii vinovați de abaterile enumerate la literele a-e ale acestui text de lege. în acest fel reglementată, natura răspunderii materiale stabilită în sarcina recurentei reclamante de către pârâți fiind una subsidiară și rezultă și din interpretarea prevederilor art. 272 din Codul Muncii, care este aplicabil și funcționarilor publici atâta timp cât în legislația specifică acestora nu există reglementare contrară.

Din decizia invocată de apelant, Tribunalul reține că aceasta nu a avut ca obiect o speță asemănătoare celei deduse judecății ci este vorba de un demers făcut împotriva hotărâri emise de MAI – Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, de numita C. M., contabil șef în cadrul instituției apelante căreia i-a fost imputată o sumă de bani ca urmare a nerecuperării acesteia de la persoana vinovată situație care însă nu este incidentă în cauză.

Față de considerentele ce preced, Tribunalul constată că apelul de față este nefondat, motiv pentru care potrivit disp. art. 480 Cod proc. Civ, va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de către reclamantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B. cu sediul în B., .-10, județul B. împotriva sentinței civile nr._ din 9.12.2014 pronunțată de Judecătoria B._ în contradictoriu cu pârâtul N. N. I. NICUȘOR cu domiciliul în oraș B., .. 39, ., ., județul Ilfov, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 22 Iunie 2015.

Președinte,

E. P., fiind în CO, prezenta s-a semnat de noi, Președinte Secție

Judecător,

M. Ș.

Grefier,

V. P.,

Red. MȘ Dosar fond_

Th. red. VP/MȘ/15.07.2015/ 4 ex. Judecător fond D. A. E.

← Evacuare. Decizia nr. 2801/2015. Tribunalul BUZĂU		Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... →

Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 2774/2015. Tribunalul BUZĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 2774/2015. Tribunalul BUZĂU