Evacuare. Decizia nr. 2801/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2801/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 6902/200/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2801/2015
Ședința publică de la 01 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A.-M. D.
Judecător - G. S.
Grefier - E. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanții - pârâții B. R. și B. L., ambii cu domiciliul în B., ., județ B., împotriva sentinței civile nr.6703/29.05.2015 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații - reclamanți MARTINOV A. și M. V., ambii cu domiciliul în B., ..8, ., S. A. G., domiciliat în București, ., . și V. S., domiciliat în Tîrgoviște, ., nr.1A, ., . - toți cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la cabinet avocat E. C., cu sediul în B., ., ., județ B., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, au răspuns B. R. și B. L. și intimații M. V. și M. A., asistați de avocat E. C., lipsă fiind intimații S. A. G. și V. S., reprezentați de avocat E. C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a acordat cauzei termen pentru lipsă de apărare a apelanților și pentru a se comunica acestora întâmpinarea formulată în cauză, după care:
Apelanții, având cuvântul, precizează că nu și-au angajat apărător, deoarece apărătorul avut la instanța de fond se află în concediu, motiv pentru care doresc să se reprezinte personal în această cale de atac.
La interpelarea instanței, apelanții solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a lua la cunoștință de conținutul întâmpinării formulate în cauză, deoarece nu au intrat în posesia acesteia, deși instanța constată că le-a fost comunicată cu adresa din 26.06.2015.
Tribunalul lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea apelanților să ia la cunoștință de conținutul întâmpinării formulate în cauză de către intimați.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, au răspuns B. R. și B. L. și intimații M. V. și M. A., asistați de avocat E. C., lipsă fiind intimații S. A. G. și V. S., reprezentați de avocat E. C..
Apelanții, personal și intimații, prin apărător, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, apreciind apelul în stare de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Tribunalul constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apelantul B. R., având cuvântul, pune concluzii de admiterea apelului și modificarea hotărârii apelate, în sensul de a se stabili în ce parte a imobilului s-a dispus evacuarea; să se ia act că la fond a invocat o excepție privind plata chiriei, că au fost de acord cu evacuarea din casa veche, iar cu privire la cheltuielile de judecată, să fie exonerați de la plata acestora. Solicită a se avea în vedere motivele scrise ale apelului formulat.
Apelanta B. L., având cuvântul, pune concluzii de admiterea apelului așa cum a fost formulat, susținând că, așa cum au arătat și la fond, acea extindere a imobilului vechi este o construcție nouă pe care ei au realizat-o („de la zero”) și unde doresc să locuiască în continuare, deoarece nu au unde să locuiască și în condițiile în care au în întreținere și un copil în vârstă de 16 ani și ar fi nevoiți să meargă în stradă, fără niciun ban .
Apărătorul intimaților, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat, solicitând a se avea în vedere faptul că înțelege să își mențină punctul de vedere exprimat prin întâmpinarea formulată în cauză, apreciind că acțiunea apelanților este una de tergiversare a soluționării acțiunii promovate de către reclamanți.
Susține că, la acest moment, nu se impune nicio altă discuție cu privire la acțiunea dintre părți, respectiv o acțiune de evacuare care vizează intenția intimaților de reintrare în drepturi, în calitate de titulari de drepturi.
După expunerea pe scurt a situației de fapt, având în vedere înscrisurile depuse la dosar, apreciază că, în lipsa unui titlu care să le confere apelanților un drept de ocupare a imobilului în litigiu, apelul declarat de aceștia este nefondat, întrucât dreptul de proprietate de aparține intimaților..
Referitor la îmbunătățirile enumerate de apelanți, acestea nu pot conferi un drept de retenție asupra întregului imobil, în contextul în care acestea au fost făcute în condițiile în care ocupanții au utilizat nestingheriți acest imobil, fără a plăti ceva pentru perioada folosinței acestuia. Practic, apelanții prin îmbunătățirile aduse nu au făcut nimic altceva decât să-și sporească confortul pe perioada folosinței acestei case.
Raportat la probele invocate, respectiv: raportul expertului parte D. I., raportul de expertiză întocmit de expert judiciar R. N., precum și depozițiile martorilor, consideră că acestea nu pot profita apelanților în prezentul litigiu atâta vreme cât aceste probatorii fac obiectul altui dosar, respectiv_ .
Cu privire la cheltuielile de judecată, consideră că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale în materie, în condițiile în care acțiunea a fost admisă în parte, motiv pentru care apreciază că și această critică este nefondată.
Pune concluzii în sensul de a se lua act că în această fază procesuală solicită plata cheltuielilor de judecată, depunând în acest sens chitanța nr.270/26.06.2015- reprezentând onorariu evocat.
Tribunalul închide dezbaterile, în temeiul art. 394 alin. 1 din Codul de procedură civilă, și, după deliberare, a pronunțat următoarea hotărâre, pentru considerentele ce se vor preciza.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, reclamanții M. A., M. V., S. A. G. și V. S. au solicitat, în principal, evacuarea pârâților B. R. și B. L. din imobilul pe care îl ocupă fără drept în municipiul B., ., jud. B., iar în subsidiar obligarea acestora la plata sumei de 4500 lei către reclamanți, reprezentând valoarea chiriei pentru lunile februarie, martie, aprilie 2015, cu actualizarea sumei până la evacuarea efectivă din imobil, cu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru, costuri deplasare la instanțe și onorariu apărător.
În motivare au arătat că sunt moștenitorii defunctei R. S., mătușa lor, care a fost proprietara imobilului teren și casă de locuit, plus anexe situate la adresa indicată mai sus. Aceasta, în timpul vieții sale, la data de 05.11.1998, a încheiat un testament prin care i-a numit pe pârâți în calitate de legatari universali, testament revocat la data de 01.08.2013, solicitând pârâților să părăsească imobilul.
Au învederat că în calitatea lor de moștenitori, reținută în certificatul de moștenitor nr. 51/27.02.2015, au notificat pârâții prin intermediul executorului judecătoresc să părăsească imobilul, însă aceștia nu s-au conformat solicitării.
Au apreciat că sunt îndreptățiți să primească valoarea chiriei pe lunile în care pârâții au folosit imobilul, odată cu devenirea lor ca proprietari ai imobilului, respectiv februarie, martie, aprilie, cu actualizarea perioadei până la evacuarea efectivă, suma de 1500 de lei fiind cea mai mică raportat la valoarea de închiriere a unor bunuri asemănătoare pe piața imobiliară.
În drept au invocat dispozițiile art. 1033 si urm. C.p.c., ale art. 1039 si urm. C.p.c., ale art. 194 C.p.c.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții au solicitat admiterea în parte a acțiunii privind evacuarea, ei urmând a locui pe mai departe în partea nou construita de aceștia, constând în magazie, bucătărie, hol și cămară, precum și respingerea capătului de cerere în pretenții, acesta nefiind reglementat de procedura specială.
În subsidiar au solicitat conexarea cauzei cu dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect pretenții, în care se solicită și un drept de retenție.
În motivare au arătat că pârâtul B. R. a locuit singur în acest imobil în calitate de chiriaș, în perioada 1996-1998, iar apoi, după căsătorie, a continuat să locuiască în același spațiu cu soția sa, în anul 1998, proprietara spațiului manifestându-și intenția liberă și voluntară de a le transmite după moarte toate bunurile sale, cu condiția de a-i asigura îngrijirea, de a plăti datoriile imobilului, de a o înmormânta și pomeni. În consecință, au demarat lucrări de modernizare, reparații și extinderi ale imobilului vechi de aproape 100 de ani, investind sume considerabile, de aproximativ 118.757 lei.
Au învederat că s-au ocupat de autoarea reclamanților, procurându-i alimente, medicamente, îngrijind-o pe perioada spitalizării și ulterior.
În drept au invocat dispozițiile art. 1033-1038 C.p.c., ale art. 205 C.p.c.
La termenul din data de 29.05.2015 instanța de fond a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect contravaloare lipsa de folosința .
Raportat la probatoriul cu înscrisuri administrat, prin sentința civilă nr. 6703 din 29.05.2015 a Judecătroiei B. a fost admisă, în parte acțiunea, s-a dispus evacuarea pârâților din imobilul compus din casă de locuit, teren și anexe situat în mun. B., ., jud. B., a fost respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință, ca inadmisibil, au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a sumei de 100 de lei, cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru și a fost compensată, în parte, partea din cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat, pârâții fiind obligați la plata sumei de 546 lei către reclamantul V. S. și câte 82 lei către fiecare dintre reclamanții M. A., M. V., S. A..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1034 C.p.c., dispozițiile Titlului nr. XI se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, după caz, ocupate fără drept de către foștii locatari sau alte persoane.
Potrivit art. 1039 C.p.c. atunci când proprietarul unui imobil dorește să îl evacueze pe ocupantul acestuia, după ce dreptul de a ocupa imobilul a încetat, proprietarul va notifica în scris ocupantul, punându-i în vedere să elibereze imobilul pe care îl ocupă fără niciun drept, în termen de 5 zile de la comunicarea notificării.
Potrivit art. 1034 lit. i, j C.p.c. prin ocupant se înțelege oricare persoană, alta decât proprietarul sau locatarul, care ocupă în fapt imobilul cu sau fără permisiunea ori îngăduința proprietarului; iar prin proprietar titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, inclusiv locatarul.
In cauza de față, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 51/27.02.2015 eliberat de SPN V. V. si Asociații, reclamanții sunt moștenitorii defunctei R. S. și proprietarii imobilului casă și teren situat în mun. B., ., jud. B..
In ceea ce îi privește pe pârâți, instanța de fond a reținut că aceștia au ocupat imobilul cu îngăduința fostei proprietare, R. S., care i-a instituit legatari universali prin testamentul autentificat sub nr. 3261/05.11.1997 de către BNP L. Sinica. Ulterior, aceasta a înțeles să revoce, în mod expres, testamentul prin declarația autentificată sub nr. 2486/01.08.2013 de către BNPA V. E. și I. G..
Astfel, ocupând imobilul cu îngăduința fostei proprietare, pârâții nu exhibă un drept propriu asupra acestuia, drept care să justifice prezența lor în continuare în imobil.
Instanța de fond a mai reținut că pârâții, de altfel, au solicitat ca acțiunea să fie admisă în parte și să li se permită să locuiască în continuare în partea de imobil pe care susțin că au construit-o prin mijloace proprii.
Instanța de fond a apreciat că o atare împrejurare, chiar confirmată, nu conferă pârâților un drept locativ, ci doar un drept de creanță, care nu poate justifica respingerea cererii în evacuare.
De asemenea, prima instanță a apreciat că nici împrejurarea că pe rolul instanței există un litigiu prin care aceștia solicită instituirea unui drept de retenție până la achitarea de către reclamanți a contravalorii îmbunătățirilor pe care le-au adus imobilului nu poate conferi pârâților un drept locativ, întrucât conținutul celor două drepturi este diferit. In cazul folosinței pârâții au un drept propriu asupra bunului, atât timp cât beneficiază de una dintre prerogativele dreptului de proprietate asupra acestuia, respectiv usus, pe când în cazul administrării, deținerea acestuia se face în interesul proprietarului.
In consecință, s-a apreciat că pârâții ocupă imobilul în litigiu fără drept.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții, solicitând ca, în urma probelor ce s-au administrat, să se dispună admiterea apelului îndreptat împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, privind evacuarea din imobilul moștenit de reclamanți, în sensul în care se va dispune ca această măsură să poată fi executată exclusiv asupra imobilului casă bătrânească, ei să locuiască pe mai departe în partea nou construită, constând în: magazie, bucătărie, hol și cămară.
Apelanții, după expunerea situației de fapt relatate și la instanța de fond, au apreciat că niciunul din temeiurile invocate în cererea de chemare în judecată nu sunt reale, întrucât nu ocupă abuziv spațiul de locuit în litigiu.
De asemenea, au făcut referire la dosarul nr._, aflat pe rolul Judecătoriei B., la îmbunătățirile aduse imobilului, precum și la probele administrate în această cauză.
Cu privire la motivele de apel, apelanții au precizat că, în principal, acestea privesc lipsa de rol activ a instanței de fond, care nu a acceptat acordarea unui singur termen în vederea depunerii ca probă și a raportului de expertiză ce s-a întocmit de către expert R. N., în dosarul susmenționat, întrucât prin această probă înțelegeau să dovedească faptul că între imobilul inițial și cel prezent există deosebiri ca întindere.
Pe de altă parte, apelanții au apreciat că în mod greșit instanța de fond i-a obligat la cheltuieli de judecată, în condițiile în care a fost admisă excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea lor la plata c/val. lipsei de folosință a imobilului.
Apelanții au arătat că reclamanții le-au propus, inițial să le vândă, au încercat să le propună și o plată lunară pentru a fi tolerați până la momentul când vor pleca din imobil, însă, ulterior i-au notificat și acționat în judecată.
Au mai relatat apelanții că în cadrul procesului, prin întâmpinare, au fost de acord să evacueze partea veche de construcție, și să continue să locuiască în partea nou de imobil construită de ei, până când vor primi despăgubirea cuvenită, urmare a investiției pe care au făcut-o constant, pe parcursul a cea 16 ani cât au locuit neîntrerupt, cu acordul proprietarei, autoarea reclamanților.
Apelanții au depus la dosar, înscrisuri, filele 21-32.
În termen legal, intimații au formulat întâmpinare în cauză, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
În susținere, intimații au relatat că poziția apelanților cu privire la situația de fapt este parțial adevărată și că motivele invocate în vederea admiterii apelului nu pot subzista atâta vreme cât aceștia au calitatea unor ocupanți ai unor imobile față de care nu au un titlu care să le confere un drept de ocupare.
Intimații au apreciat că afirmația apelanților în sensul că au făcut consolidări la o construcție veche de 100 de ani este falsă atâta vreme cât din înscrisurile depuse rezultă că locuința defunctei R. S. a fost consolidată total în anul 1975.
Referitor la îmbunătățirile enumerate de apelanți, intimații au precizat că acestea nu pot conferi un drept de retenție asupra întregului imobil, în contextul în care acestea au fost făcute în condițiile în care ocupanții au utilizat nestingheriți acest imobil, fără a plăti ceva pentru perioada folosinței acestuia. Practic, apelanții prin îmbunătățirile aduse nu au făcut nimic altceva decât să-și sporească confortul pe perioada folosinței acestei case.
Intimații, raportat la probele invocate, respectiv: raportul expertului parte D. I., raportul de expertiză întocmit de expert judiciar R. N., precum și depozițiile martorilor, consideră că acestea nu pot profita apelanților în prezentul litigiu atâta vreme cât aceste probatorii fac obiectul altui dosar, respectiv_ .
Faptul că dosarul nr._ se află într-o fază destul de avansată, cu probatoriu, este un argument în plus, în contra afirmațiilor apelanților conform cărora o evacuare ar prejudicia drepturile lor.
Intimații au precizat că evacuarea în sine nu implică doar părăsirea clădirii la care apelanții fac referiri asupra unui drept de retenție, ci și a terenului aferent acestei clădiri.
Mai mult, nu pot fi de acord cu afirmațiile acestora că nu au unde să locuiască atâta vreme cât deja au un nou contract de întreținere făcut cu numita E. Celestina, o vecină a imobilului ce face obiectul litigiului și unde pot locui, asigurându-i acesteia întreținerea așa cum se cuvine.
În ce privește afirmația apelanților că nu au mai fost litigii în ceea ce-i privește, pentru evacuare, intimații au susținut că este falsă, invocând faptul că defuncta lor mătușă în repetate rânduri a încercat să reintre în posesia proprietății sale, făcând o . plângeri la poliție, precum și o acțiune de evacuare la instanța civilă, însă pe drept comun.
În condițiile în care apelanții nu dispun de un titlu valabil pentru a putea ocupa acest imobil, intimații au considerat că nu există motive pentru ca aceștia să poată locui în continuare în imobilul din ., mun. B..
Totodată, intimații au precizat că acțiunea formulată de aceștia în cadrul Dosarului_ are ca obiect constatarea unui drept de creanță, motiv ce nu poate aduce prejudicii acestora în condițiile în care nu vor mai locui efectiv în acest imobil.
Cât privește critica apelanților privind cheltuielile de judecată impuse de prima instanță, intimații au apreciat-o a fi nefondată, având în vedere că acele cheltuieli de judecată s-au admis în parte, în limita în care doar capătul de cerere principal a fost admis.
Intimații au depus la dosar, înscrisuri, filele 39-73.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului și evaluarea dovezilor administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii apelate și a motivelor de apel invocate, tribunalul apreciază că apelul este nefondat, astfel că în temeiul art. 480 Cod pr.civilă, urmează să-l respingă pe următoarele considerente:
Raportat la situația de fapt, Tribunalul reține că:
S-a solicitat prin acțiune, în condițiile prevăzute de art.1034 și următ. Cod procedură civilă, evacuarea pârâților din imobilul situat în B., ., imobilul casă de locuit și teren, proprietatea reclamanților dobândită prin moștenire, de pe urma defunctei R. S., ai cărei moștenitori sunt conform certificatului de moștenitor nr.51/2015 eliberat de Biroul Notarial V. V. și Asociații.
Reclamanții, așa cum a reținut și instanța de fond, prin probatoriul cu înscrisuri au dovedit îndeplinirea condițiilor impuse de procedura specială prevăzută de art.1034 și următ. Cod procedură civilă, notificând, anterior cererii de evacuare, pârâții, potrivit art.1039 Cod procedură civilă.
Conform acestui text de lege, „atunci când proprietarul unui imobil dorește să evacueze pe ocupantul acestuia, după ce dreptul de a ocupa imobilul a încetat, proprietarul va notifica în scris ocupantul, punându-i în vedere să elibereze imobilul pe care îl ocupă fără nici un drept, în termen de 5 zile de la comunicarea notificării”.
În acest sens, au fost depuse, la dosar, notificarea înregistrată la B. P. S. A. nr.9 din 03.03.2015, prin care li s-a solicitat eliberarea imobilului și răspunsul pârâților din 09.03.2015, la această notificare.
Pârâții apelanți s-au apărat, prin întâmpinare, invocând aceeași situație cu aceea la care fac referire și prin motivele de apel, în sensul că au efectuat anumite îmbunătățiri la imobilul în cauză.
Instanța de fond a reținut însă, în mod corect, că în condițiile în care pârâții nu au un drept locativ, având calitatea de ocupant, în sensul dispozițiilor art.1034 lit.e Cod procedură civilă, efectuarea acestor îmbunătățiri nu le conferă un drept de locațiune, ci un eventual drept de creanță, care însă face obiectul unei alte cauze, înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ .
Acțiunea în evacuare este un instrument juridic aflat la îndemâna proprietarului unui imobil pentru apărarea folosinței bunului, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate.
În cauză, față de dovadă a proprietății reclamanților asupra imobilului, s-a reținut o corectă situație de fapt, în sensul că pârâții îl ocupă fără titlu, dispunându-se astfel evacuarea lor.
Critica apelanților referitoare la lipsa de rol activ a instanței de fond ce nu a acceptat acordarea unui singur termen în vederea depunerii ca probă și a raportului de expertiză ce s-a întocmit de către expert R. N., în dosarul susmenționat, nu este fondată, instanța pronunțându-se asupra acestei probe la termenul de judecată din 29.05.2015, apreciind că nu este utilă în cauză.
Ori, o probă poate fi încuviințată, conform art.258 Cod procedură civilă, dacă sunt întrunite cerințele prevăzute de art.255, respectiv dacă proba este admisibilă și să ducă la soluționarea procesului. Raportul de expertiză tehnică întocmit în cauza menționată, având ca obiect pretențiile pârâților referitoare la îmbunătățirile imobilului, nu era o probă utilă cauzei având ca obiect evacuare, prin această probă netinzându-se a se dovedi un drept de locațiune asupra imobilului din care se solicitase evacuarea.
S-a mai invocat, prin motivele de apel faptul că, în mod greșit, au fost obligați la cheltuieli de judecată, în condițiile în care a fost admisă excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea lor la plata c/val. lipsei de folosință a imobilului.
Tribunalul constată, însă, că instanța de fond a avut în vedere această situație, a admiterii în pare a cererii, când a stabilit cheltuielile de judecată ce urmează a fi suportate de pârâți, ei fiind obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanți, constând în taxa judiciară de timbru, corespunzătoare capătului de cerere admis, având ca obiect evacuarea, iar, cererea, fiind admisă în parte, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.453 alin.2 și art.455 Cod procedură civilă, fiind compensate, în parte, cheltuielile efectuate de părți, constând în onorariu apărător, și fiind obligații pârâții la plata către fiecare reclamant a sumelor menționate în dispozitiv, cu acest titlu.
Ca urmare, reținând că nu sunt motive de schimbare a sentinței apelate, ce este legală și temeinică, tribunalul, în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
În temeiul art.482 cu ref. la art.451-453Cod procedură civilă, va obliga apelanții la 700 lei cheltuieli de judecată către intimați, reprezentând onorariu apărător în această fază procesuală, conform chitanței nr.270/2015.
Văzând și dispozițiile art. 634 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanții - pârâții B. R. și B. L., ambii cu domiciliul în B., ., județ B., împotriva sentinței civile nr.6703/29.05.2015 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații - reclamanți MARTINOV A. și M. V., ambii cu domiciliul în B., ..8, ., județ B.,S. A. G., domiciliat în București, ., . și V. S., domiciliat în Tîrgoviște, ., nr.1A, ., . - toți cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la cabinet avocat E. C., cu sediul în B., ., ., județ B..
Obligă apelanții la 700 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 01 Iulie 2015.
Președinte, A.-M. D. | Judecător, G. S. | |
Grefier, E. C. |
Red.AMD
Thred.AMD/EC
8 ex./06.07.2015
Judecătoria B.
Dosar fond_
Judecător fond – V. E.C.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 2786/2015. Tribunalul BUZĂU | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 2774/2015.... → |
|---|
