Contestaţie la executare. Decizia nr. 2493/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2493/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 10-04-2015 în dosarul nr. 2493/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2493/2015
Ședința publică de la 10 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-M. D.
Judecător G. S.
Grefier C. M. O.
Pe rol soluționarea cererii privind contestația în anulare formulată de contestatoarea DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE G., PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul procesual ales în B., bld. Unirii, nr. 209, J. B., împotriva deciziei nr.997/06.02.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații D. A. N., domiciliat în com. Costești, ., P. B. ROMANIA SA, cu sediul în sector 2, București, .. 29-31, G. B. SA, cu sediul în sector 2, București, ., nr. 5, Novo Park 3, clădirea. 3, ._ B., cu sediul în com. Cochirleanca, ., având ca obiect contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că este primul termen de judecată după finalizarea procedurii premergătoare prealabile, stadiul procesual apel, procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Verificând actele dosarului, instanța constată s-a solicitat de contestatoare, prin cerere, judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor prevăzute de art. 223 Cod procedură civilă, intimatul D. A. Niculaei a formulat întâmpinare ce nu este obligatoriu a se comunica potrivit dispozițiilor art.508 alin.2 Cod procedură civilă, motiv pentru care reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra prezentei contestații în anulare:
Prin cerea înregistrată sub nr._ contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., a formulat, în contradictoriu cu intimații D. A. N., P. B. România S.A., G. B. S.A., și UM_ B., contestație în anularea deciziei civile nr.997/06.02.2015 a Tribunalului B., solicitând anularea acesteia și stabilirea termenului pentru judecata apelului.
În motivarea contestației, a arătat că prin decizia civilă nr.997/06.02.2015 a fost admisă excepția tardivității apelului, invocată din oficiu și a fost anulat ca tardiv formulat apelul declarat de DGFP G., prin AJFP B., împotriva sentinței civile nr._/02.10.2014 a Judecătoriei B., având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu contestatorul D. A. N. și terții popriți P. B. România S.A., G. B. S.A., și UM_ B..
A apreciat că soluția instanței de apel este rezultatul unei greșeli materiale, în înțelesul art.503 alin.2 teza 2 Cod procedură civilă.
Din considerentele deciziei se pot observa că argumentele pe care se întemeiază soluția din apel vizează un singur aspect, respectiv tardivitatea apelului declarat. Instanța, în raport de data comunicării hotărârii instanței de fond către apelantă, respectiv 07.10.2014, de data la care a fost transmisă cererea de apel, 28.10.2014, față de dispozițiile art.650 alin.3 Cod procedură civilă, a invocat din oficiu excepția tardivității.
Nu poate fi reținută teza tribunalului cum că apelul a fost declarat tardiv, în condițiile în care tardivitatea căii de atac este imputabilă primei instanțe care a redactat eronat sentința, intimatul supunându-se dispoziției instanței.
Sentința civilă nr._/02.10.2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, a menționat în dispozitiv termenul de apel de 30 zile de la comunicare, comunicare ce s-a făcut la data de 07.10.2014, iar cererea de apel a fost formulată în termenul de 30 zile precizat de Judecătoria B.. Nu se poate pretinde cunoașterea profundă a legii de către un justițiabil și ignorarea unei erori a instanței, fiind astfel denaturat scopul justiției.
Intimatul D. A. N. a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației în anulare, susținând că indicarea termenului de exercitare a apelului nu s-a săvârșit prin hotărârea atacată, ci prin hotărârea primei instanțe, iar hotărârea instanței de apel, care a dat întâietate principiului obligativității cunoașterii legii, nu este supusă criticii unei eventuale erori materiale.
Faptul că instanța de apel a anulat ca tardiv apelul nu este o greșeală materială, ci o soluție dată în perfectă cunoaștere a particularităților cauzei.
Ceilalți intimați nu au formulat întâmpinări, în cauză.
A fost atașat dosarul nr._ al Tribunalului B. în care a fost pronunțată decizia a cărei anulare se solicită.
Tribunalul, analizând prezenta contestație în anulare, în raport de motivele invocate și dispozițiile art.503 alin.2 pct.2 Cod procedură civilă, constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr.997/06.02.2015 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._, a cărei anulare se solicită, a fost admisă excepția tardivității apelului, invocată din oficiu și a fost anulat ca tardiv formulat apelul declarat de către Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., împotriva sentinței civile nr._/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu contestatorul D. A. N. și terții popriți P. B. România S.A., G. B. S.A.și UM_ B..
Conform art.503 alin.2 pct.2 Cod procedură civilă, „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale”. Potrivit alin.3 al art.503, dispozițiile alin.2 pct.2 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.
Astfel, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să-și desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
Contestația în anulare prevede în art.503 alin.2 pct.2, motivul referitor la dezlegarea dată, în cauză, a apelului, ce este rezultatul unei erori materiale, având în vedere erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecării apelului.
Contestatoarea, deși și-a întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art.503 alin.2 pct.2, respectiv „când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale”, în dezvoltarea motivelor nu face referire concretă la o anumită eroare materială a instanței de apel, ci critică modul de soluționare a apelului, deci critici ce vizează judecata, sub aspectul admiterii excepției tardivității căii de atac, făcând referire la o indicare eronată a termenului de apel în dispozitivul unei alte hotărâri, respectiv a sentinței civile nr._/2014 pronunțată de Judecătoria B..
În privința erorilor materiale, textul procedural vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale.
Ar fi fost o eroare materială, în sensul dispozițiilor textului de lege, respingerea apelului ca tardiv, deși era depus în termenul legal, iar nu situația invocată de către contestatoare în care, așa cum s-a reținut, în mod definitiv, prin decizia a cărei anulare se solicită, apelul nu a fost declarat în termenul legal de 10 zile, prevăzut de art.650 alin.3 Cod procedură civilă, normă derogatorie de la dreptul comun în privința termenului declarării apelului împotriva unei hotărâri pronunțată în contestație la executare. Termenul de exercitare a unei căi de atac este cel dat de lege, prevăzut de dispoziția legală aplicabilă în concret.
Termenul legal de 10 zile, de la data comunicării sentinței apelate, respectiv de la data de 07.10.2014, a fost stabilit corect de instanța de apel, prin decizia nr.997/06.02.2015, ca expirând la data de 20.10.2014, prima zi lucrătoare, calculat conf. art.181 alin.1 pct.2 și alin.2 Cod procedură civilă, iar cererea de apel a fost transmisă la data de 28.10.2014, peste termenul menționat, astfel că nu a intervenit o eroare materială, în sensul dispozițiilor art.503 alin.2 pct.2, indicate ca temei al contestației în anulare.
Ca urmare, față de aceste considerente, în temeiul art.503 și următ. Cod procedură civilă, tribunalul va respinge contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE G., PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul procesual ales în B., bld. Unirii, nr. 209, J. B., împotriva deciziei nr.997/06.02.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații D. A. N., domiciliat în com. Costești, ., P. B. ROMANIA SA, cu sediul în sector 2, București, .. 29-31, G. B. SA, cu sediul în sector 2, București, ., nr. 5, Novo Park 3, clădirea. 3, ._ B., cu sediul în com. Cochirleanca, ., având ca obiect contestație în anulare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Aprilie 2015.
Președinte, A.-M. D. | Judecător, G. S. | |
Grefier, C. M. O. |
Red/thred.AMD
7 ex/30.04.2015
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 15/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
