Contestaţie la executare. Decizia nr. 2789/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2789/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 995/287/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2789/2015
Ședința publică de la 26 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier C. M. O.
Pe rol soluționarea apelului declarat de intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în București, ..401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr.530/09.04.2015pronunțată de Judecătoria Rm.Sărat în dosarul nr._ în contradictoriu cu contestatorul S. C., domiciliat în comuna COCHIRLEANCA, ., având ca obiect.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că este primul termen de judecată după finalizarea procedurii premergătoare prealabile, stadiul procesual apel, procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Verificând actele dosarului, instanța constată apelanta a solicitat prin cererea de apel judecata în lipsă, conform dispozițiilor prevăzute de art. 223 Cod procedură civilă, motiv pentru care reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului apel civil, se constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Râmnicu Sărat sub nr._, contestatorul
S. C. a formulat în contradictoriu cu intimata C. Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. prin Direcția Regionala de Drumuri și Poduri București, contestație la executare, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se anuleze actele de executare și executarea silită însăși, întreprinsă în dosarul de executare nr.7183/2014 aflat pe rolul B. P. și M. Ploiești, pentru următoarele motive:
Prin înștiințarea comunicată la data de 3.03.2015, executorul judecătoresc i-a adus la cunoștință faptul că a fost demarată executarea silită împotriva sa, la cererea intimatei creditoare CNADNR, pentru suma de 56 euro reprezentând tarif de despăgubire, conform OG nr. 15/2002 și cheltuieli de executare de 487,70 lei .
Despăgubirea pretinsă a fost stabilit prin procesele verbale de constatarea contravenției . 12 nr._ /11.01.2012 și R 12 nr._ /11.01.2012,pentru motivul că la 30.07.2011 și 15.07.2011 ar fi condus autoturismul_, în localitatea Marăcineni, jud. B. fără a deține rovinieta valabilă.
Actele invocate drept titluri executorii nu pot fi reținute ca având acest regim, deoarece au fost întocmite cu nerespectarea condițiilor de forma și de valabilitate pentru a putea produce efecte juridice. Executarea silită este prescrisă deoarece procesele verbale nu i-au fost comunicate niciodată.
Procesele verbale de contravenție sunt nule deoarece nu sunt îndeplinite dispozițiile. art. 17 din OG nr.2/2001, în sensul că pe acestea nu s-au aplicat semnătura olografa a agentului constatator. În aceste condiții, actele de executare întocmite de executorul judecătoresc nu sunt legale și nu pot fi considerate titluri executorii .
Conform art.1 pct.2 din Legea nr. 144 /2012, legiuitorul a apreciat asupra disproporției vădite dintre sarcina impusă contravenientului și beneficiul realizat de CNADNR excluzând obligația contravenientului de a plăti tariful de despăgubire.
Cu alte cuvinte prevederile art.8 alin. 3 din OG nr.15/2002 care reglementau o sancțiune aplicabila urmare unor contravenții, a fost abrogată astfel că aceasta nu se mai aplică deoarece în cauză intervine aplicarea legii mai favorabile.
Tot cu privire al comunicarea procesului verbal de contravenție a arătat că nu au fost respectate dispozițiile art. 25 din OG nr.2/2001 de către intimată, în sensul că nu s-a făcut comunicarea în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia.
La dosar, au fost depuse, în copii: înștiințarea B. P. și M., somația din data de 23.01.2015, încheierea executorului judecătoresc din 23.02.2015, adresa către contestator, privind plata sumelor datorate, procesele verbale de contravenție dovada comunicării și încheierea de încuviințare executare silită.
Prin întimpinare intimata a solicitat respingerea contestației, pentru următoarele motive.
Procesele verbale de contravenție au fost întocmite conform legii și au fost comunicate cu respectarea dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001.
Nefiind contestate au căpătat caracter de titlul executoriu, susceptibile de punere în executare silită. Petentul a fost sancționat conform OG nr.15/2002, deoarece la datele de 30.07.2011 și 15.07.2011, a circulat cu auto_ în localitatea Maracineni, fără a deține rovinieta valabilă.
De la data comunicării proceselor verbal de contravenției și până la data încuviințării executării silite contestatorul nu a îndeplinit de buna voie plata creanței stabilită în titlul executoriu
Cu privire la modificările și completările OG nr.15/2002 prin Legea nr.144/2012, faptele săvârșite de contestator au constituit contravenții continue și s-au sancționat cu amenda contravenționala în valoare totală de 500 lei.
Potrivit art.8 alin. 3 din OG nr.15/2002, contestatorul în calitate de contravenient a fost obligat să achite un tarif de despăgubire în valoare totala de 56 euro.
Tot cu privire la dispozițiile Legii nr.144/2012, a arătat că dispozițiile modificate ale OG nr.15/2002, art. 8 alin. 3 care a fost abrogat, dispozițiile astfel modificate se aplică de la intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, deci pentru faptele contravenționale săvârșite după aceasta dată. Dispozițiile legale sus arătate față de data întocmirii proceselor verbale de contravenție nu se aplica în speța de față.
Pentru toate aceste considerente a solicitat respingerea contestației la executare.
raportat la probatoriul administrat, prin sentința civilă nr.530/09.04.2015 a Judecătoriei Râmnicu Sărat a fost admisă contestația la executare, au fost anulate actele de executare și executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr.7183/2014 aflata la B. P. și M..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că,la data de 23.01.2015, B. P. si M. Ploiești, a emis în dosarul de executare, nr.7183/2014, la cererea intimatei CNADNR somația prin care i s-a pus în vedere contestatorului ca în termen de o zi de la primirea sau lăsarea acesteia, să se conformeze în total titlurilor executorii și să achite suma totală de 472,7 lei, reprezentând cheltuieli de executare și 56 euro tarif de despăgubire.
La aceeași dată, s-a înaintat contestatorului adresa prin care i s-a făcut cunoscut că s-a declanșat împotriva executarea silită a titlurilor executorii procese verbale de contravenție . 12 nr._/11.01.2012 și R 12 nr._ /11.01.2012.
La data de 18.11.2014, s-a admis cererea executorului judecătoresc și s-a încuviințat executarea silită a acestor doua procese verbale de contravenție de câtre Judecătoria Rm.Sarat in dosarul nr._ .
Din cuprinsul celor doua procese verbale de contravenție depuse la dosar rezulta ca petentul a fost sancționat cu amenda contravenționala in suma de cate 250 lei, conform art. 8 alin. 2 din OG nr.15/2002 și câte 28 euro tarif de despăgubire conform art. 8 alin. 3 din OG nr.15/2002. Din înscrisurile depuse la dosar, anexă la întimpinare, rezultă că procesele verbale de contravenție au fost comunicate, cu confirmare de primire, contestatorului astfel încât acesta nu poate susține că nu a avut cunoștință despre existența lor.
Cu toate acestea, având în vedere faptul că se contestă doar tarifele de despăgubire și implicit cheltuielile de executare invocându-se dispozițiile Legii nr.144/2012 instanța a reținut că prezenta contestație la executare este întemeiată.
În ceea ce privește obligarea contestatorului la achitarea tarifelor de despăgubire s-a reținut că prin art.II din Legea nr.144/2012 s-a statuat că tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.424/2002, modificata și completată, aplicate și contestate în instanța până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se anulează.
Din interpretarea acestor prevederi legale reiese că cererile introduse după . fără îndoială și cu atât mai mult supuse acestor prevederi legale, întrucât nu mai există un temei pentru aplicarea și încasarea lor, textul art.8 alin.3 fiind abrogat prin Legea nr.144/2012.
Împotriva sentinței a declarat apel intimata C. Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. prin Direcția Regionala de Drumuri și Poduri București prin care a solicitat modificarea sentinței ca netemeinică și nelegală și respingerea contestației la executare, cu menținerea actelor și normelor de executare emise în bata titlurilor executorii. A solicitat și menționarea în citativ a denumirii corecte a creditoarei ca fiind CNADNR – SA, prin Direcția Regionala de Drumuri și Poduri București și nu CNADRN-SA - CESTRIN.
A susținut că în momentul pronunțării hotărârii, instanța de fond s-a aflat în eroare, reținând, în mod nefondat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de art. II din Legea nr. 144/2012.
Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr. 144/2012. legiuitorul a statuat în mod evident faptul ca „tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 (....) aplicate și contestate în instanța până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează. "
Prin urmare, reiese în mod evident faptul că legiuitorul a avut în vedere numai contravenienții care au fost sancționați în baza OG nr. 15/2002 și care au contestat în instanță tarifele de despăgubire.
Astfel, norma instituită de art. II din Legea nr. 144/2012 având natura contravențională, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat în instanță.
Începând cu data comunicării proceselor verbale în cauză, respectiv cu data de 20.01.2012, contestatorul a avut la dispoziție posibilitatea formulării plângerii împotriva acestora în conformitate cu dispozițiile OG nr. 2/2001.
Or, contestatorul nu a apelat la aceasta cale procesuală, la momentul respectiv, adică în urma cu aproximativ 3 ani, deși comunicarea proceselor verbale s-a efectuat conform dispozițiilor legale și prin urmare, în cazul de față, nu au aplicabilitate prevederile art. II din Legea nr. 144/2012.
Prin urmare, atât timp cât procesele verbale de contravenție emise pe numele contestatorului nu au fost contestate, neexistând o hotărâre judecătoreasca de anulare chiar și în parte a masurilor dispuse prin acestea, respectiv a tarifelor de despăgubire ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr.144/2012, ea deține titluri executorii apte de executare silită, pentru valorificarea creanțelor prevăzute în actele sancționatoare.
De asemenea, nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silită a creanțelor rezultata dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 care nu a fost contestat în instanța.
Totodată, Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale referitoare la prevederile art. 12, alin. (1) din OG nr. 2/2001, potrivit căruia „daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contravenție, ea nu se mai sancționează chiar daca a fost săvârșita înainte de data intrării in vigoare a noului act normativ”, nu este aplicabilă în speță, întrucât Legea nr 144/2012 nu dezincriminează fapta de a circula fără rovinietă valabila, ci exclude doar obligația de plată a tarifului de despăgubire.
În drept, au fost invocate disp. art. 650, alin.3 NCPC, art. 466 si următoarele NCPC.
Tribunalul, verificând sentința apelată, în raport de motivele de apel invocate, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză, s-a contestat executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de procesele verbale . 12 nr._/11.01.2012 și R 12 nr._ /11.01.2012, în privința tarifului de despăgubire de 56 euro la care a fost obligat contestatorul, conform art. 8 alin. 3 din OG nr.15/2002.
În ceea ce privește acest tarif de despăgubire, aplicat potrivit art. 8 alin.3 raportat la Anexa nr. 4 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare la data săvârșirii contravenției, tribunalul reține că, potrivit regulilor generale, stabilite de art. 23 alin.1 și 2 din O.G. nr. 2/2001, despăgubirea poate fi stabilită în cazul în care prin săvârșirea contravenției s-a cauzat o pagubă și există tarife de evaluare a acesteia.
Totuși, tribunalul constată că, între data săvârșirii contravențiilor și data soluționării prezentei cauze, actul normativ care prevede și sancționează contravenția, O.G. nr.15/24.01.2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, a suferit modificări și completări prin Legea nr.144/23.07.2012, publicată în Monitorul Oficial nr.509/24.07.2012, care în art. I pct.2 a stabilit faptul că alin.3 al art.8 din OG. 15/2002 se abrogă.
Intimatul-contestator nu a formulat plângere împotriva proceselor verbale, însă, prin contestația la executare formulată împotriva actelor de executare emise în temeiul acestora, ca titluri executorii, a invocat motive de nelegalitate a executării începute.
Referitor la aplicarea în acest litigiu a Legii nr.144/2012, de modificare a O.G. nr. 15/2001, tribunalul consideră că, în mod legal, prima instanță a aplicat dispozițiile legii mai favorabile.
Art.15 alin.2 din Constituția României, consacră o excepție de la principiul neretroactivității legii pentru legea contravențională.
Prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 s-a statuat, referitor la dispozițiile art. 12 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor, că sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma „nu se mai sancționează” prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia.
Din considerentele deciziei rezultă că s-a avut în vedere discriminarea pe care textul de lege o creează între persoanele care se găsesc în aceeași situație, de contravenienți, ceea ce este contrar prevederilor art. 16 alin.1 din Constituție. Diferențierea de tratament juridic în cadrul aceleiași categorii de subiecte de drept este permisă numai dacă se justifică prin rațiuni obiective și rezonabile, în cazul de față, însă, persoane aflate obiectiv în aceeași situație juridică beneficiază de tratament juridic diferit, în funcție de anumite condiții subiective și aleatorii, ceea ce contrazice exigențele principiului constituțional al egalității în drepturi.
Efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare, neputându-se reduce numai pentru situația în care fapta nu mai este considerată contravenție. Respectarea principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile impune atât organului constatator, cât și instanței de judecată aplicarea legii mai favorabile.
Pentru aceste considerente, tribunalul va înlătura criticile apelantei referitoare la nelegala reținere a aplicării legii contravenționale mai favorabile.
În consecință, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul.
Hotărârea este definitivă în baza art. 634 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta – intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în București, ..401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr.530/09.04.2015 pronunțată de Judecătoria Râmmnicu Sărat în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul contestator S. C., domiciliat în comuna Cochirleanca, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2015.
Președinte, Judecător,
G. S. A.-M. D.
Grefier,
C. M. O.,
fiind în CO,
prezenta s-a semnat de noi,
locțiitor grefier șef Secția I Civilă,
D. P.
Red/thred.AMD
4 ex/ 03.07.2015
Judecătoria Râmnicu Sărat
Judecător fond F. Ș.
Dosar fond nr._
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2714/2015. Tribunalul BUZĂU | Succesiune. Decizia nr. 2800/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
