Contestaţie la executare. Sentința nr. 1078/2015. Tribunalul BUZĂU

Tribunalul BUZĂU - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 1078/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 09-10-2015 în dosarul nr. 2985/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 2985/2015

Ședința publică de la 09 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A.-M. D.

Judecător A. M.

Grefier C. M. O.

Pe rol judecarea apelului declarat de intimatul C. N., domiciliat în B., .. 2C, . împotriva sentinței civile nr.1078/22.01.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ împotriva contestatoarei . SA- SUCURSALA B., cu sediul în B., ., . B., având ca obiect contestație la executare.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelantul – intimat, reprezentat de av.Ș. F. și intimatul contestator.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că stadiul procesual apel, procedura de citare este legal îndeplinită, după care:

Se depune împuternicire avocațială pentru apelantul intimat, av.Ș. F..

Av.Ș. F. pentru apelant, precizează că prin cererea de apel a solicitat atașarea dosarului nr._ *, pentru a dovedi reaua credință a intimatei pe tot parcursul judecății.

Instanța, apreciază că nu se impune atașarea dosarului nr._ *.

Apelantul prin av.Ș. F. precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.

Nemaifiind cereri, excepții, instanța declară cercetarea procesului încheiată, acordând cuvântul pe fond.

Apelantul – intimat prin av.Ș. F., având cuvântul solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, pentru următoarele considerente: instanța de fond nu a ținut seama de reaua credință a contestatoarei, care s-a manifestat pe întreg parcursul procesului, încercând tergiversarea soluționării cauzei și executării sentinței civile pronunțate în cauză chiar și atunci când despăgubirile materiale rămăsese definitive și irevocabile iar apelantul avea nevoie urgentă de plata acestora din cauza unor probleme medicale. Dacă contestatoarea ar fi fost de acord să-i facă o plată parțială pentru aceste despăgubiri, nu mai era nevoit să apelez la serviciile unui avocat care să-i urgenteze executarea sentinței civile. Astfel contractul de asistență juridică semnat cu avocatul a avut în vedere, legalizarea sentinței civile, redactare, semnare, plata taxelor aferente, înregistrarea cererii de executare silită, asistență si reprezentare în toată procedura de executare silită, inclusiv contestarea acestei proceduri, chiar și în căile de atac. După semnarea contractului de asistență juridică, chiar și avocatul a încercat să contacteze reprezentanții S. C. A. R. ASTRA S. A. - Sucursala B., pentru o înțelegere amiabilă însă aceștia au motivat că nu se poate pentru că au declarat recurs deși criticile se refereau doar la daunele morale în valoare de 500 lei. Chiar dacă, la dosar nu există probe că apărătorul meu, i-a acordat în mod efectiv asistență juridică și reprezentare în faza de executare silită, nu înseamnă că acesta nu a depus toate eforturile pentru a-l ajuta să intre cât mai repede în posesia despăgubirilor acordate de instanță.

Conform dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, contractul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului, iar îi conformitate cu art. 94 alin. 2 și 3 din Statutul Profesiei de avocat, onorariul se stabilește prin negociere, fiind totodată exclusă obligația avocatului de a justifica cuantumul sumelor care i se cuvin cu acest titlu, convenite cu clientul său.

Trebuie reținut faptul ca alin. 2 al art. 451 din Codul de procedură civilă, care permite instanței să reducă onorariile avocaților ori de cate ori constată ca sunt disproporționat de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat, face referire la „tabloul onorariilor minimale", care nu mai există în prezent, reglementarea fiind astfel superfluă. In al doilea rând, această normă a avut menirea să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa fireasca, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului, ceea ce nu este cazul în speța de față. Dacă instanța de fond avea în vedere faptul că în contactul de asistență juridică era prevăzută asigurarea asistenței și reprezentării apelantului în toată procedura de executare silită, inclusiv contestarea acestei proceduri, chiar și în căile de atac, nu cred că ar mai fi apreciat că onorariul avocațial, nu se justifică într-un cuantum atât de mare. De asemenea din onorariul încasat, avocatul și-a achitat toate taxele către stat și barou, iar din suma înscrisă în factură a fost încasată efectiv de către avocat, aproximativ 60% din valoare. Prin reducerea onorariului plătit avocatului ar fi pus în imposibilitate de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu se află în culpă procesuală și nici în culpa de ar fi convenit cu apărătorul un onorariu exagerat, recuperarea sumei avansate cu acest titlu nefiind în niciun caz un mijloc de îmbogățire nejustificată, apelantul neprimind vreo sumă în plus.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației la executare, ca nefondată și menținerea formelor de executare ca fiind legale și temeinicie, fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judec[toriei B. sub nr._ din data de 19.08.2014, contestatoarea . SA a formulat contestație la executare silită în contradictoriu cu intimatul C. N., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în parte a formelor de executare din cadrul dosarului execuțional nr. 1674/2014 al B. C. L. C., respectiv diminuarea onorariului de avocat, în raport de munca depusă de către acesta pentru asistența creditorului în faza de executare, precum și obligarea creditorului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că prin Sentința civilă nr._/23.06.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ *, a fost obligata la plata următoarelor suzme: 49.481,64 lei cu titlu de despăgubire, 434,04 lei contravaloare manoperă constatare dauna, 500 de lei daune morale si 2.323,47 lei cheltuieli de judecata, că fata de împrejurarea ca nu si-au îndeplinit obligațiile de plata in mod benevol, creditorul s-a adresat executorului judecătoresc solicitând executarea silita a debitorului - dosar execuțional 1674/2014 B. C. C. L., că prin încheierea transmisa o data cu somația de plata comunicata in data de 19.09.2014, li s-a făcut cunoscut faptul ca cheltuielile de executare sunt următoarele: 5.200 de lei onorariu avocat (achitat de creditor); -20 lei taxa timbru, 372 lei alte cheltuieli necesare desfășurării executării silite; 6.301,90 lei onorariu executor și că, potrivit art.451 alin.2 cod procedură civila, judecătorii au posibilitatea de a micșora onorariile avocaților potrivit celor prevăzute in tabloul onorarilor minimale ori de cate ori vor constata motivat ca sunt nepotrivit de mari față de valoarea pricinii sau munca depusă de avocat.

Articolul de lege invocat este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului. Prin aplicarea acestui text legal nu se intervine în contractul de asistenta judiciara încheiat între parte si avocat, ci doar se apreciază în ce măsura onorariul pârtii care câștiga procesul trebuie suportat de partea care a pierdut.

Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată, în care sunt incluse și sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală, iar în funcție de situația concretă instanța are posibilitatea să îl oblige pe cel care a pierdut procesul să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea ce a câștigat procesul.

În spiritul acestei interpretări sunt doctrina și jurisprudența recentă (spre ex. dec. nr. 2280/2000 a Curții de Apel București, Secția a IV a civilă, sentința civilă nr. 4782/2003 a Judecătoriei Sectorului 5 București, sentința civilă nr. 4116/2004 a Judecătoriei Sectorului 3 București), la care se adaugă și principiul certitudinii jurisprudențiale și a siguranței publice desprins în Hotărârea CEDO din 06.12.2007, cauza B. împotriva României.

În speța, onorariul solicitat de avocat pentru a participa la faza de executare se ridica la suma de 5.200 lei, suma pe care o apreciaza exagerata fata de efortul apărătorului in acest sens. In condițiile in care angajamentul avocatului ales a constat doar in redactarea unei simple cereri către executorul judecătoresc, un asemenea onorariu este disproporționat si tendențios .

In probatoriu, contestatoarea a aratat ca intelege sa se foloseasca de proba cu înscrisuri. In acest sens, a depus la dosarul cauzei, un set de inscrisuri (filele 7-17).

La solicitarea instantei de judecata, B. C. L. C. a furnizat, in copie, dosarul de executare silita nr.1674/2014 (filele 31-41).

Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare (fila 42), prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca nefondată și menținerea formelor de executare.

A susținut că, în accepțiunea lui contestația la executare este nefondată, întrucât situația de fapt prezentată în conținutul acesteia nu corespunde realității, contestatoarea fiind de rea-credință de la data înregistrării cauzei cu numărul_ * și până la punerea în executare a sentinței pronunțate în acest dosar. Deși este în proces cu contestatoarea încă de la începutul anului 2012, prin sentința civilă nr._ din 23.06.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ *, aceasta a fost obligată la plata următoarelor despăgubiri: 49.481,64 lei cu titlu de despăgubire, 434,04 lei contravaloare manoperă constatare daună, 500 lei daune morale și 2.323,47 lei cheltuieli de 3-judecată.

Urmare a sentinței civile amintite care a devenit definitivă și având nevoie urgentă de bani din cauza unor probleme medicale, intimatul s-a prezentat personal la S.C. A. R. ASTRA S.A. - Sucursala B., pentru efectuarea plății, însă contestatoarea, de rea-credință, în loc să ii efectueze plata despăgubirilor civile, a declarat recurs prin care a contestat doar daunele morale în valoare de 500 lei. Având în vedere această situație, s-a hotărât să isi angajeze un avocat, care să il ajute să încaseze mai repede despăgubirile civile care i-au fost recunoscute în cursul procesului civil.

Contractul de asistență juridică semnat cu avocatul, a avut în vedere legalizarea sentinței civile nr._/23.06.2014 pronunțată de Judecătoria B., redactare, semnare, plata taxelor aferente, înregistrarea cererii de executare silită, asistență și reprezentare în toată procedura de executare silită, inclusiv contestarea acestei proceduri.

După semnarea contractului de asistență juridică, chiar și avocatul a încercat să contacteze reprezentanții S.C. A. R. ASTRA S.A. - Sucursala B., pentru o înțelegere amiabilă, însă aceștia au motivat că nu se "poate pentru că au declarat recurs deși criticile se refereau doar la daunele morale în valoare de 500 lei”.

Conform dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, contractul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al statului, iar în conformitate cu art. 94 alin. 2 și 3 din Statutul Profesiei de avocat, onorariul se stabilește prin negociere, fiind totodată exclusă obligația avocatului de a justifica cuantumul sumelor care i se cuvin cu acest titlu, convenite cu clientul său.

De asemenea, în art. 95 din Statut stabilește că reclamațiile și contestațiile privind onorariile și cheltuielile făcute în interesul clientului se soluționează, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 2 din Legea nr. 51/1995, adică de Consiliul Baroului, deciziile acestuia putând fi atacate prin plângere la Comisia permanentă, a cărei soluție este definitivă.

În aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii, cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.

În accepțiunea intimatului, contestația la executare trebuie respinsă ca nefondată întrucât, între partea căzută în pretenții (contestatoarea) și care a fost obligată la plata cheltuielilor de executare și avocatul părții adverse ce a probat un onorariu de avocat (factura nr._/55 din 19.08.2014), nu există vreun raport juridic contractual sau delictual.

Prevederile art. 451 alin. 2 c.p.civ. rămân inaplicabile în privința raportului juridic dintre client și avocatul său, acest raport fiind supus dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 51/1995, legea profesiei de avocat potrivit căruia Contractul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al statului.

Cu alte cuvinte, nimeni nu se poate intervenii în executarea contractului de asistență juridică, nici nu îl controlează, modifică sau anulează și prin urmare contractul urmează a fi menținut în integralitatea sa.

Deși contestatoarea arată că față de munca depusă, de complexitatea cauzei, suma pretinsă ca și onorariu de avocat este exagerată, în realitate acesteia i se poate imputa o culpă pentru că a încercat să amâne executarea unei hotărârii judecătorești din data de 23.06.2014 până la punerea în executare a hotărârii nr. nr._, păstrând o atitudine procesuală pasivă până când executorul judecătoresc a încasat efectiv suma datorată.

In consecinta, intimatul a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată și menținerea formelor de executare în dosarul nr. 1674/_, ca fiind legale și temeinice.

In sustinerea cererii, intimatul a aratat ca intelege sa se foloseasca de proba cu înscrisuri.

Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare (fila 49), prin care a solicitat admiterea cererii, așa cum a fost formulată pentru următoarele considerente:

In motivarea cererii, contestatoarea a aratat ca litigiul inițial dintre parți s-a născut urmare neînțelegerilor privind cuantumul despăgubirilor cuvenite intimatului C. N. in baza unui contract de asigurare facultativ. Dreptul părților de a formula căi de atac împotriva unor hotărâri, pe care le considera netemeinice, nu poate fi catalogat ca fiind o manifestare a relei credințe, ci un drept legal, pe care a înțeles sa îl manifeste, fara ca acest lucru sa însemne o încălcare a dreptului pârtii adverse.

Prezentul litigiu se poarta asupra cuantumului onorariului de avocat în faza de executare silita, deși intimatul nu a solicitat să fie reprezentat în această fază procesuală, cheltuielile cu onorariul avocatului fiind calculate doar pentru prejudicierea debitorului. Insa acest fapt nu poate fi probat. Exceptându-l pe intimatul C. N., la sediul contestatoarei nu s-a prezentat niciun reprezentant convențional al acestuia, pentru amiabila a despăgubirilor.

Instanța de judecată poate cenzura cuantumul cheltuielilor de executare, aceasta trebuind să verifice dacă aceste cheltuieli stabilite prin procesul verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare. Întrucât executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispozițiile art.274 alin.3 C.proc.civ. sunt aplicabile și în faza executării silite. Prin aplicarea acestor dispoziții, instanța nu intervine în relația dintre avocat și client, respectiv nu cenzurează onorariul stabilit prin contractul de asistență juridică, dar are posibilitatea de a micșora cuantumul cheltuielilor, pe care și le recuperează creditorul cu acest titlu, în situația în care sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea creanței sau de munca îndeplinită de avocat.

La termenul de judecata din data de 22.01.2015, instanta, in temeiul art.258 din Noul C.proc.civ., a incuviintat partilor – proba cu inscrisuri, apreciind-o ca fiind pertinenta, concludenta si utila solutionarii cauzei.

Prin sentința civilă nr 1078/22.01.2015 Judecătoria B. a admis, în parte, contestația la executare și a anulat, în parte, Incheierea nr.1/17.09.2014 data de B. C. L. C., în dosarul nr.1674/2014, în sensul diminuarii cuantumului onorariului avocatial de la 5.200 lei la 1.240 lei.

A respins capatul de cerere privind obligarea intimatului, la plata cheltuielilor de judecata, ca neintemeiat.

A luat act ca intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunța acestă hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Prin Sentinta civila nr._/23.06.2014 pronuntata de Judecatoria Buzau in Dosarul nr._ * (fila 10), instanta a admis in parte actiunea formulata de reclamantul C. N. in contradictoriu cu . si . Sucursala Buzau, si a obligat parata . sa plateasca reclamantului suma de: 49.481,64 lei-cu titlu de despagubire, 434,04 lei-contravaloare manopera constatare dauna, 500 lei-daune morale, respectiv 2.323,47 lei-cu titlu de cheltuieli de judecata.

La data de 19.08.2014, numitul C. N. s-a adresat B. C. L. C., solicitand punerea in executare a titlului executoriu reprezentat de Sentinta civila nr._/23.06.2014, inregistrandu-se Dosarul executional nr.1674/2014 (fila 32).

In cadrul dosarului de executare, s-a depus factura fiscala nr._/55/19.08.2014, aferenta onorariului av.S. F. (fila 33-imputernicire avocatiala), in cuantum de 5.200 lei.

Prin Incheierea din data de 19.08.2014 (fila 34), executorul judecatoresc a admis cererea creditorului si a dispus deschiderea dosarului de executare silita nr.1674/2014.

Prin Incheierea de sedinta din Camera de Consiliu din data de 10.09.2014 (fila 35) pronuntata de Judecatoria Buzau in Dosarul nr._/200/2014, instanta a admis cererea formulata de B. C. L. C. si a incuviintat executarea silita a titlului executoriu reprezentat de Sentinta civila nr._/23.06.2014 pronuntata de Judecatoria Buzau in Dosarul nr._ *.

Prin Incheierea nr.1/17.09.2014 emisa de executorul judecatoresc (fila 36), s-au stabilit cheltuieli de executare in cuantum total de 11.893,90 lei, din care: 5.200 lei-onorariu avocat, 20 lei-taxa de timbru executare, 372 lei-alte cheltuieli necesare desfasurarii executarii silite, 6.301,90 lei-onorariu executor judecatoresc.

In speta, contestatoarea a formulat contestatie la executare, apreciind onorariul avocatial în cuantum de 5.200 lei, exagerat de mare, în raport cu munca prestata efectiv de av.S. F..

Avand în vedere dispozitiile art.24 din Noul C.proc.civ., judecătoria a apreciat că în prezenta cauza sunt aplicabile noile dispoziții ale Codului de procedura civila.

Astfel, potrivit art.669 din Noul C.proc.civ., „cheltuielile ocazionate de efectuarea executarii silite sunt in sarcina debitorului urmarit… (alin2). Sunt cheltuieli de executare …onorariul avocatului, in faza de executare silita (alin.3 pct.3). Sumele datorate ce urmeaza sa fie platite se stabilesc de catre executorul judecatoresc, prin incheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesata, in conditiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanta de executare, pe calea contestatiei la executare formulata de partea interesata si tinand seama de probele administrate de aceasta (alin.4)…Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, incheierea constituie titlu executoriu, atat pentru creditor, cat si pentru executorul judecatoresc (alin.6)”.

Pe de alta parte, potrivit art.22 alin.2 din Noul C.proc.civ., judecatorul are indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale.

Astfel, în lumina dispozitiilor art.451 alin.2 din Noul C.proc.civ., instanta este îndreptatita să aprecieze în ce masura onorariul partii care a castigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de marimea pretentiilor si de complexitatea cauzei.

Prima instantă, verificand înscrisurile depuse la dosarul cauzei din dosarul de executare nr.1674/2014, a constatat că aparatorul creditorilor, av.S. F. a formulat o cerere de executare silita (fila 32), însă nu a participat la niciun act de executare demarat în cauză (întrucat în niciun act de executare nu s-a confirmat prezenta acestuia, la momentul întocmirii unui asemenea act).

Prin urmare, instanta a preciat că, în lipsa dovezii că aparatorul creditoarei a acordat în mod efectiv asistenta si reprezentare clientului său în fata executorului judecatoresc, și sub alte modalitati (de ex întocmirea unor alte cereri, participarea la diverse acte de executare), onorariul aparatorului nu se justifică in aceasta faza procesuala, . de mare.

Instanta a mai retinut că nu se încalca dispozitiile art.30 din Legea nr.51/1995 si nici cele din Statutul profesiei de avocat, întrucat contractul de asistenta juridica îsi produce pe deplin efectele intre partile contractante. Obligatiile si întinderea acestora stabilite în contractul de asistenta/reprezentare juridica raman neatinse între partile contractante, instanta apreciind doar ca efectele acestui contract nu ar trebui să se repercuteze asupra tertelor persoane în totalitate.

Instanta are posibilitatea in temeiul art. 451 alin.2 raportat la art.669 alin.4 din Noul C.proc.civ., sa micsoreze onorariul avocatilor. De altfel, dispozitiile art.274 C.proc.civ. (vechile reglementari) au fost supuse și cenzurii Curtii Constitutionale in cadrul Deciziei nr.401/2005 (aceasta declarand că articolul mentionat este constitutional). De altfel, chiar jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, atesta faptul ca rambursarea unor cheltuieli decat în masura in care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil (cauzele C. împotriva Romaniei, Strain împotriva Romaniei, S. si altii împotriva Romaniei, R. impotriva Romaniei).

Potrivit Minutei CSM din data de 11.06.2008 (care are caracter de recomandare), prin aplicarea dispozitiilor art.274 alin.3 C.proc.civ., instanta nu intervine in raportul juridic dintre avocat si clientul său (deci contractul de asistenta juridica isi va produce pe deplin efectele intre parti), ci doar se apreciaza in ce masura onorariul stabilit de partea care a avut castig de cauza trebuie suportat de adversarul său, restul acestui onorariu ramanand in mod definitiv in sarcina clientului.

In plus, trebuie aratat ca la aceasta solutie, s-ar fi putut ajunge si în lipsa dispozitiilor art.274 alin.3 C.proc.civ. Totusi, dispozitiile art.451 alin.2 teza finala din Noul C.proc.civ., arata ca “măsura luata de instanta nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat si clientul sau”.

Astfel, sub aspectul în discutie, ar fi trebuit sa se tina cont de faptul că fundamentul acordarii cheltuielilor de judecata-în care este inclus si onorariul aparatorului partii ce a avut castig de cauza- îl reprezinta culpa procesuala a partii adverse, care prin atitudinea sa a condus la declansarea litigiului.

Asadar, contractul încheiat de partea castigatoare cu aparatorul sau îsi va produce efectele si față de partea adversa, aceasta din urma fiind obligată sa plateasca respectivul onorariu, desi ea personal nu a participat la negocierea lui; suntem deci în prezenta unei exceptii de la principiul conform caruia actul juridic îsi produce efectele numai intre parti, iar nu față de terte persoane (res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest). Aceasta exceptia se justifica prin prisma principiului repararii integrale a prejudiciului, ce guverneaza material raspunderii civile delictuale. Numai că dreptul de a pretinde despagubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o fapta ilicita, ca orice drept subiectiv civil, este susceptibil de a fi exercitat abuziv.

Cu alte cuvinte, pe temeiul raspunderii civile delictuale, partea care castiga litigiul are dreptul de a obtine de la adversar, în cadrul cheltuielilor de judecata, sumele pe care le-a platit cu titlul de onorariu de avocat (fapta ilicita savarsita de cel care a pierdut procesul constand in declamsarea litigiului), dar tot pe temeiul raspunderii civile delictuale, partea castigatoare nu poate obtine de la adversar decat o parte din sumele pe care le-a platit cu titlu de onorariu de avocat (de data aceasta, fapta ilicita fiind savarsita de partea castigatoare si constand in exercitarea abuziva a dreptului de a-si angaja un aparator).

In speta, instanta a avut în vedere si faptul că, din continutul Sentintei_/23.06.2014 pronuntata de Judecatoria Buzau in Dosarul nr._ * (fila 9), rezulta că, numitul C. N., intimat în prezenta cauza, nu a fost reprezentat de avocat. Totusi, a obtinut obligarea debitoarei, în speță, contestatoarea, la plata sumei de 49.481,64 lei-cu titlu de despagubire, 434,04 lei-contravaloare manopera constatare dauna, 500 lei-daune morale, respectiv 2.323,47 lei-cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pe de alta parte, aparatorul contestatorului a sustinut ca a intreprins demersuri pentru solutionarea amiabila a litigiului, in sensul executarii benevole din partea contestatoarei. Totusi, la dosarul cauzei nu a fost depus niciun inscris si nici nu s-a solicitat administrarea vreunui mijloc de proba, in acest sens, de catre partea interesata.

Chiar si in situatia in care onorariul avocatului ar fi vizat si prezenta contestatie la executare, judecătoria a ținut cont de faptul ca aceasta s-a solutionat la primul termen de judecata, ca s-a administrat doar proba cu inscrisuri, respectiv complexitatea redusă a cauzei.

Raportat la activitatea aparatorului creditorului, av.S. F., din faza de executare, prima instantă a concluzionat că onorariul avocatial ce a fost platit de creditor, nu se justifică într-un cuantum atat de mare (pe cat a fost încasat de catre avocat), motiv pentru care a dispus reducerea lui.

In ceea ce priveste sustinerile intimatului legate de reaua-credinta a contestatoarei (prin exercitarea caii de atac a recursului, doar in ceea ce priveste daunele morale), instanta le-a apreciat ca neintemeiate, in conditiile in care acesta este un drept acordat de legiuitor. Exercitarea unei cai de atac, din partea unei parti care prezinta interes in a-l formula, nu poate fi considerat ca fiind un abuz din partea acesteia, din contra, constituie o caracteristica a principiului dreptului la aparare conferit de art.6 CEDO.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimatul C. N. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

A susținut acesta că prin soluția pronunțată, instanța de fond, nu a ținut seama de faptul că cererea de chemare în judecată este nefondată întrucât situația de fapt prezentată în conținutul acesteia nu corespunde realității, contestatoarea fiind de rea credință de la data înregistrării cauzei cu numărul_ * și până la punerea în executare a sentinței pronunțate în acest dosar.

A arătat în continuare că s-a judecat cu contestatoarea aproape doi ani și atunci când a obținut sentința civilă nr._ din 23.06.2014, prin care acesta a fost obligată la plata despăgubirilor de 49.481,64 lei, 434,04 lei contravaloare manoperă constatare daună, 500 lei daune morale și 2.323,47 lei cheltuieli de judecată, în loc să-i efectueze plata despăgubirilor civile, a declarat recurs prin care a contestat doar daunele morale în valoare de 500 lei, că reaua credință a contestatoarei nu rezultă din faptul că a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1078 din 22 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria B., întrucât acest drept îi era garantat de lege, ci din faptul că intimata a căutat tot timpul să tergiverseze soluționarea cauzei și executării sentinței civile pronunțate în cauză chiar și atunci când despăgubirile materiale erau stabilite definitiv și irevocabil, că în situația în care contestatoarea era de acord să-i facă o plată parțială pentru aceste despăgubiri, nu mai era nevoit să apeleze la serviciile unui avocat care să-i urgenteze executarea sentinței civile.

Contractul de asistență juridică semnat cu avocatul a avut în vedere, legalizarea sentinței civile nr._ din 23.06.2014, pronunțată de Judecătoria B., redactare, semnare, plata taxelor aferente, înregistrarea cererii de executare silită, asistență si reprezentare în toată procedura de executare silită, inclusiv contestarea acestei proceduri, chiar și în căile de atac.

După semnarea contractului de asistență juridică, chiar și avocatul a încercat să contacteze reprezentanții S. C. A. R. ASTRA S. A. - Sucursala B., pentru o înțelegere amiabilă însă aceștia au motivat că nu se poate pentru că au declarat recurs deși criticile se refereau doar la daunele morale în valoare de 500 lei.

Chiar dacă, a continuat apelantul, la dosar nu există probe că apărătorul i-a acordat în mod efectiv asistență juridică și reprezentare în faza de executare silită, nu înseamnă că acesta nu a depus toate eforturile pentru a-l ajuta să intre cât mai repede în posesia despăgubirilor acordate de instanță.

De asemenea, în art. 95 din Statut stabilește că reclamațiile și contestațiile privind onorariile și cheltuielile făcute în interesul clientului se soluționează potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 2 din Legea nr. 51/1995, adică de Consiliul Baroului, deciziile acestuia putând fi atacate prin plângere la Qomisia permanentă, a cărei soluție este definitivă.

In aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii, cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.

Contestația la executare, trebuie respinsă ca nefondată întrucât între partea căzută în pretenții (contestatoarea) și care a fost obligată la plata cheltuielilor de executare și avocatul părții adverse ce a probat un onorariu de avocat (factura nr._/55 din 19.08.2014) nu există vreun raport juridic contractual sau delictual.

Așa cum s-a mai arătat între partea căzută în pretenții (contestatoarea) și avocatul părții adverse nu există vreun raport juridic contractual sau delictual care ar ține instanța de judecată a-1 avea în vedere .

Deși contestatoarea arată că față de munca depusă, de complexitatea cauzei, suma pretinsă ca și onorariu de avocat este exagerată în realitate acesteia i se poate imputa o culpă pentru că a încercat să amâne executarea unei hotărârii judecătorești din data de 23.06.2014 până la punerea în executare a hotărârii nr. nr._, păstrând o atitudine procesuală pasivă până când executorul judecătoresc a încasat efectiv suma datorată.

Totodată, instanța de fond, în mod eronat a reținut, faptul că activitatea desfășurată de avocat în cadrul dosarului de executare se rezumă numai la înscrisurile atașate, întrucât se cunoaște cu siguranță, că acțiunile întreprinse de către acesta, nu pot fi demonstrate numai prin înscrisuri.

. Pentru aceasta, arată faptul că, apărătorul din dosarul de executare a desfășurat mai multe activități precum consultanță juridică, apeluri telefonice către contestatară, deplasări la sediul acesteia și alte activități administrative care nu pot fi demonstrate cu acte.

Mai mult decât atât, cu ocazia înregistrării cererii de legalizare a titlului executoriu, a fost nevoit să meargă în audiență la Președintele Judecătoriei B., existând divergențe în ceea ce privește interpretarea codului de procedură civilă cu privire la legalizarea sentinței civile, operațiune absolut necesară pentru punerea în executare.

Apelantul a mai arătat că trebuie reținut ca alin. 2 al art. 451 din Codul de procedură civilă, care permite instanței să reducă onorariile avocaților ori de cate ori constată ca sunt disproporționat de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat, face referire la „tabloul onorariilor minimale", care nu mai există în prezent, reglementarea fiind astfel superfluă. In al doilea rând, această normă a avut menirea să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa fireasca, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Dacă instanța de fond avea în vedere faptul că în contactul de asistență juridică era prevăzută asigurarea asistenței și reprezentării sale în toată procedura de executare silită, inclusiv contestarea acestei proceduri, chiar și în căile de atac, nu ar mai fi apreciat că onorariul avocațial, nu se justifică într-un cuantum atât de mare.

Pentru onorariul încasat, avocatul și-a achitat toate taxele către stat și barou, iar din suma înscrisă în factură a fost încasată efectiv de către avocat, aproximativ 60% din valoare.

Prin reducerea onorariului plătit avocatului, a încheiat apelantul, ar fi pus în imposibilitate de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu se află în culpă procesuală și nici în culpa de a fi convenit cu apărătorul un onorariu exagerat, recuperarea sumei avansate cu acest titlu nefiind în niciun caz un mijloc de îmbogățire nejustificată de vreme ce nu primește vreo sumă în plus.

Intimata Societatea A. R. ASTRA SA, a formulat întâmpinare solicitând respingerea, ca nefondat, a apelului formulat de C. N..

Arată că, pe cale de excepție, invocă netimbrarea acțiunii.

Conform dispoziției art.33 alin.1 din OUG 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat.

Conform dispoziției art.197 NCPC:" în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Nu este de acord cu aprecierea apelantului ca prezenta cerere vizează cheltuieli de judecata, intrucat obiectul cererii a fost contestație la executare, iar societatea a achitat taxa de timbru aferenta acestei cereri.

In aceste condiții, apreciază ca apelantul datorează taxa de timbru și, în cazul in care l nu a achitat-o solicită admiterea excepției si anularea cererii ca netimbrata.

Pe fondul cauzei, apreciază ca instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinica si legala.

Apelantul nu a făcut dovada vreunui motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii apelate ci s-a limitat la a relua motivele expuse in fata instanței de fond.

In mod corect instanța de fond a apreciat ca nu se incalca dispozițiile art.30 din Legea 51/1995 si nici cele ale statutului profesiei de avocat, intrucat contractul de asistenta juridica isi produce pe deplin efectele intre părțile contractante.

De vreme ce societatea nu este parte a acestui contract, nu sunt vătămate raporturile juridice incheiate intre intimat si apărătorul sau.

Exista de asemenea, temeiul legal pentru instanța de a cenzura aceste onorarii, in temeiul art.451 alin.2 raportat la dispozițiile art.669 alin 4 NCPC.

Având in vedere aceste aspecte, judecătorii au dreptul sa micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute in tabloul onorariilor minimale, ori de cate ori se constata motivat ca sunt nepotrivit de mari, fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.

Consideră, asa cum a stabilit de altfel si instanța de fond, ca este atributul instanței de judecata, intrucat se vizează raportul juridic de drept procesual dintre părțile litigiului si nu raportul juridic civil intervenit intre avocat si clientul sau, pentru ca in speța sa fie incidente dispozițiile Legii 51/1995.

Consideră, de asemenea, ca fata de obiectul cererii, complexitatea cauzei, posibilitățile clientului, pentru a enumera doar câteva dintre criteriile pe care un avocat trebuie sa le aiba in vedere la stabilirea onorariului, prevăzute de dispozițiile art.132 alin.3 din Legea 51/1995, onorariul apărea ca exagerat, iar instanța de fond in mod corect a dispus diminuarea acestuia.

Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin procesul-verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera pe seama debitorului.

In ceea ce privește onorariul avocatului, acesta era disproporționat fata de munca depusa, aceea de a redacta o cerere de executare (de cele mai multe ori existând un formular pretiparit in acest sens).

Sub nicio forma, intocmirea unei cereri de executare ori legalizarea unei hotărâri (proceduri necontencioase) nu pot avea complexitatea redactării unor acțiuni, întâmpinări ori reprezentarea in cadrul litigiului de fond.

Or, daca apelantul s-a descurcat fara apărător in procedura contencioasa a litigiului, este greu de crezut ca nu ar fi putut redacta fara indrumarea unui avocat cererea de executare. Singurul argument a fost acela de a mari in mod nejustificat cuantumul cheltuielilor de executare, având in vedere solvabilitatea debitorului, in speța societatea de asigurare..

De altfel, având in vedere ca executarea s-a finalizat prin poprire, fara alte demersuri ale avocatului, suma de 5200 lei era exagerata.

Având în vedere faptul că executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispozițiile art. 451 alin. 2 si 3 Cod procedură civilă sunt aplicabile și în faza de executare silită.

F. de aceste argumente, apreciază apelul nefondat si solicită respingerea lui.

Analizând actele și lucrările dosarului și evaluând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate, Tribunalul apreciază apelul nefondat pentru următoarele considerente:

În privința cheltuielilor de executare, instanța reține că acestea pot fi micșorate, pe calea contestației la executare, conform art. 670 alin. 4, cu trimitere la art. 451 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă.

Astfel, potrivit art . 670 alin. 3 Cod procedură civilă „ Sunt cheltuieli de executare: 1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite; 2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; 3. onorariul avocatului în faza de executare silită; 4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului; 5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită; 6. cheltuielile de transport; 7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite” iar potrivit alin 4 al aceluiași articol „Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nu este condiționată de plata unei cauțiuni”.

Potrivit art 451 alin. 2 Cod procedură civilă „Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său”.

În primul rând, așa cum se poate observa din conținutul redat întocmai al art 451 alin 2 Cod procedură civilă, legiuitorul nu face trimitere la „tabloul onorariilor minimale", care nu mai există în prezent, așa cum susține apelantul astfel că nu poate fi reținută apărarea acestuia că reglementarea legală a devenit superfluă.

În speță, astfel cum a constatat și prima instanță, onorariul de avocat în cuantum de 5.200 lei este disproporționat în raport cu complexitatea cauzei, fiind vorba despre faza executării silite, precum și cu activitatea desfășurată de avocat care, potrivit chiar susținerilor acestuia a constat în legalizarea sentinței civile nr._ din 23.06.2014, pronunțată de Judecătoria B., ce constituie titlu executoriu, redactare și semnare cerere de executare silită, plata taxelor aferente, înregistrarea cererii de executare silită, asistență si reprezentare în toată procedura de executare silită, inclusiv contestarea acestei proceduri. Or, executarea silită realizându-se prin poprire, cele din urmă activități enumerate și anume asistență si reprezentare în toată procedura de executare silită, inclusiv contestarea acestei proceduri nu s-au desfășurat, fapt ce face ca, în mod concret, activitatea avocatului să se rezume la legalizare titlu executoriu, redactare și semnare cerere de executare silită ce nu ridică niciun fel de probleme, plata taxei de timbru și înregistrarea cererii la biroul executorului judecătoresc.

Față de gradul mai mult decât modic de complexitate al muncii avocatului Tribunalul consideră că în mod corect prima instanță a apreciat că suma de 1.240 lei recompensează în mod echitabil prestația avocatului.

Mai reține Tribunalul că, după cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în bogata sa jurisprudență (cu titlu de exemplu, Hotărârea din 26 mai 2005, definitivă la 26 august 2005, în Cauza C. împotriva României, publicată în M. Of. nr. 367 din 27 aprilie 2006, Hotărârea din 21 iulie 2005, definitivă la 30 noiembrie 2005, în Cauza S. și alții împotriva României, publicată în M. Of. nr. 99 din 2 februarie 2006, Hotărârea din 23 februarie 2006 în Cauza S. și alții împotriva României, publicată în M. Of. nr. 600 din 30 august 2007, Hotărârea din 19 octombrie 2006 în Cauza R. împotriva României, publicată în M. Of. nr. 597 din 29 august 2007, Hotărârea din 27 iunie 2006 în Cauza P. împotriva României, publicată în M. Of. nr. 591 din 28 august 2007), se poate afirma că și în dreptul intern partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Așadar, se poate spune că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu în toate fazele sale, inclusiv în faza de executare silită.

În ceea ce privește caracterul necesar al cheltuielilor cu onorariul avocatului în faza de executare silită, Tribunalul consideră că, dacă se poate accepta că apelantul avea nevoie să recurgă la serviciile unui specialist pentru a-i apăra interesele, în ciuda faptului că în cursul judecății s-a apărat singur, nimic nu justifică onorariul atât de mare pe care a înțeles să-l negocieze cu acesta.

Tribunalul nu neagă faptul că partea este liberă să apeleze la serviciile avocatului și să accepte onorariul pe care le crede de cuviință, numai că această conduită nu se poate răsfrânge și asupra părții adverse care este terț de contractul de asistență juridică și care, chiar dacă a pierdut procesul și se află în culpă din acest punct de vedere, nu trebuie împovărată cu cheltuieli ce nu au un caracter necesar și rezonabil.

Or, pentru activitățile pe care le-a efectuat avocatul în cauza dedusă judecății, nu se poate în nicun caz afirma că suma de 5200 lei răspunde cerinței de a avea un caracter rezonabil.

Faptul că intimata nu a înțeles să execute de bună voie obligația înscrisă în titlul executoriu face ca acesta să datoreze și cheltuielile de executare însă numai în măsura în care acestea au fost necesare și au an caracter rezonabil. Nu înseamnă că trebuie sancționată pentru atitudinea sa prin încărcarea cu cheltuieli care sunt exagerate.

Față de aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul găsește nefondat apelul de față pe care îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat apelantul – intimat C. N., domiciliat în B., ., J. B. împotriva sentinței civile nr.1078/22.01.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ împotriva intimata contestatoare . SA- SUCURSALA B., cu sediul în B., ., . B..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2015.

Președinte,

A.-M. D.

Judecător,

A. M.

Grefier,

C. M. O.

Red.MA

Tehnored.MA

4ex/05.11.2015

Judecătoria B.

Judecător fond M. S.

Dosar fond_

← Succesiune. Decizia nr. 2988/2015. Tribunalul BUZĂU		Fond funciar. Decizia nr. 220/2015. Tribunalul BUZĂU →

Contestaţie la executare. Sentința nr. 1078/2015. Tribunalul BUZĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Sentința nr. 1078/2015. Tribunalul BUZĂU