Legea 10/2001. Sentința nr. 1100/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1100/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 1100/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1100/2015
Ședința publică de la 08 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Grefier R. - A. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant A. E. cu domiciliul ales în B., . C.. AV. G. Ț., nr. 62, J. B., în contradictoriu cu pârât M. B. PRIN PRIMAR cu sediul în B., UNIRII, nr. 163, J. B., având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, pârâtul M. B. Prin Primar, fiind reprezentant de avocat I. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei
Av I. G. pentru pârâtul M. B. Prin Primar, având cuvântul precizează că la Primăria Municipiului B. a fost înregistrată în termen legal o notificare pentru imobilul situat în . ,Jud B., formulată de Filibiu M., care era însă decedată de la data de 24 noiembrie 1976 conform certificatului de moștenitor. Astfel Filibiu Mria nu avea capacitatea de folosință și nu putea formula notificarea în anul 2001, drept consecință acesta este nulă .
În atare condiții, prin întâmpinare, pe cale de excepție s-a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată pentru imobilul pentru care nu s-a făcut notificare în termen legal, respectiv imobilul situat în ., jud B.. Pentru celelalte două imobile nu se opune admiterii cererii reclamantei privind obligarea pârâtului la emiterea dispozițiilor, în sensul că va întocmi, după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești, dispoziții motivate prin care să soluționeze cele două notificări formulate de mama reclamantei în temeiul Legii nr 10/2001.
Instanța în baza art 244 alin 1 cod proc civ declară încheiată cercetarea judecătoreasca și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._, reclamanta A. E., în calitate de succesoare în drepturi a defunctei sale mame - A. E. Ș. M., a chemat în judecată M. B. prin Primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să emită o Dispoziție prin care să-i restituie în proprietate terenul rămas liber în urma demolării restaurantului numit "La B.", să propună acordarea de măsuri reparatorii atât pentru construcția demolată cât și pentru partea din terenul ocupat care nu poate fi restituit în natură și să propună acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul situat în B., Piața Daciei nr. 21 și pentru cel din ..11, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că antecesoarea sa, A. E. Ș. M., născută Filibiu, a formulat notificare în temeiul legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în B., . (fostul restaurant Miorița, numit „La B."), în prezent loc de parcare pentru restaurantul Mc Donald cât si pentru imobilul situat în B., .. 21, precum și pentru cel situat în B., . nr. 11, că, după cunoștințele sale imobilul din Piața Daciei nr. 21 a fost expropriat, iar în prezent este ocupat de construcții, la fel și imobilul din . nr. 11, că după depunerea notificărilor, notificatoarea s-a îmbolnăvit grav, iar în 10.06.2005 a decedat și că d-ei, reclamanta, abia de curând a aflat de notificările formulate de către mama sa, toate înscrisurile referitoare la acestea fiind predate unui împuternicit - S. A., în prezent și el decedat. Singurele documente pe care le deține sunt trei adrese emise de M. B. în anul 2003, din care rezultă că s-au formulat notificări.
Solicită ca pârâtul să fie obligat să depună notificările și toate înscrisurile depuse odată cu acestea.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001, ale Legii nr. 165/2013.
In dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri.
Pârâtul M. B., prin Primar, a formulat în cauză întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru imobilul situat în B., . - fostul restaurant „La B." - având în vedere faptul că nici reclamanta și nici autoarea sa - A. E. Ș. M. nu au formulat notificare, în termenul legal (14.02._02), în temeiul Legii nr. 10/2001, iar, potrivit prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, „Nerespectarea termenului de 6 luni (prelungit până la un an n.n.) prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent." Doctrina și jurisprudența sunt unanime în această privință, astfel că cererea reclamantei este neîndreptățită, solicitând să fie respinsă ca atare.
A mai susținut că la Primăria Municipiului B. a fost înregistrată, în termenul legal, o notificare pentru acest imobil formulată de către Filibiu M., care era, însă, decedată de la data de 24 noiembrie 1976, conform certificatului de moștenitor 554 din 03 iunie 1977, atașat la acea notificare, astfel că Filibiu M. nu avea capacitate de folosință și nu putea formula notificare în anul 2001, aflându-ne, așadar, în prezența unei notificări nule, inexistente.
Conform aceluiași certificat de moștenitor, succesori ai defunctei Filibiu M. au fost trei copii ai acesteia - A. E., Filibiu E. și Filibiu P. G., dar niciunul dintre acești moștenitori nu a formulat notificare în termen legal pentru respectivul imobil.
În conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 10/2001, calitatea de persoană îndreptățită nu o poate avea o persoană decedată ci, cel mult, moștenitorii acesteia, dar aceștia nu sunt nicăieri indicați în cadrul notificării.
In concluzie, Filibiu M. nu a avut capacitate de folosință pentru a formula cerere în anul 2001, ceea ce echivalează cu inexistența unei notificări din partea acesteia.
Autoarea reclamantei - A. E. Ș. M. - a formulat în termen legal două notificări în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru două imobile din B., situate în Piața Daciei nr. 21 și, respectiv, . nr. 11, astfel că numai pentru aceste două imobile era îndreptățită reclamanta să formuleze prezenta acțiune.
Pe fondul cauzei, pârâtul a menționat că, în principiu, nu se opune admiterii cererii reclamantei privind obligarea la emiterea dispozițiilor, în sensul că va întocmi, după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești ce se va pronunța, dispoziții motivate prin care să soluționeze cele două notificări formulate de mama reclamantei în temeiul Legii nr. 10/2001.
Menționează că niciunul dintre cele două imobile nu poate fi restituit în natură și, de altfel, notificatoarea nu a solicitat decât acordarea de despăgubiri în echivalent, întrucât construcțiile expropriate au fost demolate în totalitate, iar terenul este ocupat în prezent de construcții noi și de amenajările și utilitățile publice absolut necesare, precum și de rețelele și branșamentele tehnico-edilitare aferente (astfel cum menționează însăși notificatoarea în notificările pe care le-a formulat), zona centrală a orașului fiind complet sistematizată (în ce privește imobilul din Piața Daciei), iar, în ce privește imobilul din ., acesta fiind ocupat în parte de clădirea „ROMTELECOM" și de Restaurantul „Mc Donalds".
Nu există teren care să poată fi restituit în natură, iar municipiul B. nu deține bunuri imobile care să poată fi acordate în compensare beneficiarilor Legii nr. 10/2001, conform anunțului afișat lunar la sediul Primăriei Municipiului B. în baza prevederilor art. 1 1 .lin. (5) din Legea nr. 10/2001.
Potrivit prevederilor Cap. III din Legea nr. 165/2013, se poate propune măsura compensării prin puncte, pentru diferența dintre (1-2):
1)valoarea corespunzătoare a imobilelor preluate de stat, formate din construcții și teren aferent, valoare stabilită potrivit grilei notariale și
2)eventualele sume încasate cu titlu de despăgubire, actualizate cu indicele de inflație, sume care reprezintă valorile încasate efectiv de autoarea notificatoarei pentru imobilele preluate în proprietatea statului și care nu pot fi restituite în natură. Se înțelege că, dacă nu s-au încasat despăgubiri, se va primi în întregime valoarea corespunzătoare a imobilelor, valoare stabilită conform grilei notariale.
Menționează, însă, faptul că nici din notificările formulate, nici din actele de proprietate sau din alte acte anexate la notificări nu reiese care era întinderea dreptului persoanei îndreptățite și nici nu a fost anexat vreun act de preluare a acestor imobile, astfel că din niciun act nu reiese ce suprafețe aveau construcțiile demolate și terenurile și cum erau alcătuite acele construcții. În atare situație notificările nu pot fi soluționate până nu se aduc actele de preluare și alte acte care să cuprindă aceste mențiuni, sau până când reclamanta nu va anexa la cele două dosare negații din care să rezulte că a făcut diligentele necesare, la arhivele statului și la celelalte instituții care au avut în administrare cele două imobile, iar acestea i-au răspuns că nu dețin informații, precum și o declarație pe propria răspundere prin care să precizeze suprafețele terenurilor și construcțiilor, destinațiile acelor construcții, precum și modul de alcătuire a acestora, regimul de înălțime, anul edificării, din ce materiale erau edificate, ce utilități/instalații sanitare, electrice, de încălzire aveau, declarație ce va fi susținută de declarațiile autentificate ale altor două persoane (terți).
După completarea dosarelor va putea emite dispoziții motivate pentru cele două imobile, iar după rămânerea definitivă a acestor dispoziții, le va putea preda Comisiei Centrale, care, după primirea dosarului, va stabili cuantumul despăgubirilor printr-o decizie, care se comunică persoanei îndreptățite și pe care aceasta o poate ataca, dacă va fi nemulțumită de valoarea stabilită.
Întârzierea în soluționarea notificărilor se datorează notificatoarei dar și reclamantei însăși, dat fiind că acestea nu au depus la dosare acte din care să reiasă descrierea imobilelor preluate de stat, iar reclamanta, deși notificatoarea - mama sa - a decedat din anul 2005, nu a adus la cunoștință acest lucru și nu a prezentat la dosare certificatul de deces și certificatul de moștenitor, pentru a putea prelua notificările formulate de autoarea sa și a le completa cu actele necesare, astfel încât să poată fi soluționate.
A mai arătat pârâtul că reclamanta s-a mulțumit să promoveze această acțiune și să anexeze certificatul de moștenitor și că abia la data la care i s-a comunicat această acțiune a aflat că notificatoarea a decedat.
Întrucât nimeni nu se mai interesase de dosare și neștiind că notificatoarea A. E. Ș. M. a decedat, s-au trimis în luna iunie 2014, la adresa indicată în notificări, adrese de completare a dosarelor, cu atenționarea că actele trebuiau aduse în termenul de 120 de zile stabilit de Legea nr. 165/2013.
Aceste adrese, trimise cu confirmare de primire, s-au întors cu mențiunea că destinatarul a fost avizat și reavizat, dar nu s-a prezentat să-și ridice corespondența de la poștă, astfel că s-a aprobat înapoierea. După cum se poate observa, nu s-a menționat pe cele două A.R.-uri că destinatarul ar fi decedat, ci doar că nu și-a ridicat corespondența de la poștă, motiv pentru care nu a rămas decât să aștepte ca notificatoarea sau vreun mandatar al acesteia să se intereseze de dosare, pentru a-i putea comunica cererile de completare a acestora.
Faptul că notificatoarea și reclamanta au stat în pasivitate și nu s-au interesat de dosare, pentru a le completa, precum și faptul că deși autoarea reclamantei - care formulase notificările - decedase din data de 10 mai 2005, iar reclamanta a înțeles să se adreseze direct instanței și să prezinte abia la data sesizării instanței certificatul de deces al notificatoarei, nu îi pot fi imputabile, astfel că cererea privind plata cheltuielilor de judecată nu este îndreptățită, solicitând a fi respinsă ca atare.
Analizând ansamblul materialului probator administrat, tribunalul reține următoarele:
Așa cum recunoaște pârâtul prin întâmpinarea depusă la dosar, în conformitate cu prevederile art. 22 alin.1 din Lg.10/2001 autoarea reclamantei, numita A. E. Ș. M., decedată la data de 10.05.2005, a formulat două notificări solicitând retrocedarea, prin acordarea de despăgubiri, a imobilelor din B., Piața Daciei nr. 21 și, respectiv, . nr. 11. Tot în temeiul Legii 10/2001 s-a formulat notificare și pentru imobilul din B., . - fostul restaurant „La B.", persoana înscrisă drept autor al notificării fiind Filibiu M., bunica maternă a reclamantei, decedată din încă din data de 24 noiembrie 1976, așa cum rezultă din certificatului de deces aflat la f. 17 dosar.
În conformitate cu prevederile art. 25 al.1 din Lg.10/2001, în termen de 60 zile de la data înregistrării notificării sau după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art.23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau după caz prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire.
În speța dedusă judecății, pârâtul nu s-a conformat acestor dispoziții, însă, prin întâmpinarea formulată, a precizat că pentru imobilele din B., Piața Daciei nr. 21 și, respectiv, . nr. 11 nu se opune admiterii cererii reclamantei privind obligarea la emiterea dispozițiilor, în sensul că va întocmi, după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești ce se va pronunța, dispoziții motivate prin care să soluționeze cele două notificări formulate de mama reclamantei în temeiul Legii nr. 10/2001.
Cât privește notificarea formulată pentru imobilul din B., . - fostul restaurant „La B." a susținut că aceasta este nulă, iar acțiunea de față inadmisibilă, dat fiind că autoarea sa, Filibiu M. fiind decedată încă din anul 1976 nu putea în anul 2001 să formuleze o cerere de restituire a unui imobil.
Tribunalul apreciază că cererea de chemare în judecată este admisibilă pentru toate trei imobilele, inclusiv pentru imobilul din B., . - fostul restaurant „La B.", având în vedere că, existând o solicitare de restituire inclusiv pentru acesta, există și obligația unității deținătoare, în speță pârâtul, să o soluționeze, indiferent în ce modalitate. Altfel spus, împrejurarea că persoana menționată în cuprinsul notificării drept autor al acesteia, era decedată cu mulți ani înainte de data formulării cererii, nu îndreptățește pârâtul să nu o mai soluționeze de vreme ce legea obligă la soluționarea tuturor notificărilor. Chiar pârâtul recunoaște că o manifestare de voință în sensul retrocedării și a acestui imobil a fost formulată și înregistrată în termen astfel că, evident că ea a venit din partea unei persoane în viață la acel moment, urmând a se face determinări, în raport de celelalte date existente sau anexate notificării, referitoare la autorul său. Tribunalul reține și faptul că a soluționa o notificare nu înseamnă neapărat a o admite, pârâtul urmând să adopte soluția pe care o crede de cuviință în raport de toate datele pe care le are la dispoziție.
În atare condiții, instanța apreciază acțiunea întemeiată motiv pentru care o va admite și va obliga pârâtul M. B. – prin Primar să emită dispoziție motivată conform art. 25 din Legea 10/2001, astfel cum a fost modificată și completată, referitor la modalitatea de soluționare a notificărilor privind imobilele situate în B.,, Piața Daciei nr. 21, . nr. 11 și . - fostul restaurant „La B.".
Reclamanta, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, însă tribunalul va respinge acest capăt de cerere motivat, pe de o parte de faptul că, atât prin întâmpinare cât și la primul termen de judecată când părțile au fost legal citate, acesta a recunoscut pretențiile reclamanților, devenind aplicabile, astfel, prevederile art 454 alin 1 Cod procedură civilă, iar pe de ală parte pentru că, întârzierea în emiterea dispoziției s-a datorat și conduitei reclamantei și autoarei acesteia care nu au depus toate datele necesare soluționării notificărilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A. E., cu domiciliul procesual ales în B., .. 62, Județul B., la Cabinet avocat G. Ț., în contradictoriu cu pârâtul M. B. PRIN PRIMAR, cu sediul în B., ., Județul B..
Obligă pârâtul să emită dispoziții prin care să soluționeze notificările formulate conform prevederilor Legii 10/2001 pentru imobilele din B., Piata Daciei, nr.21; B., . 11 și B., ..
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2015.
Președinte, A. M. | ||
Grefier, R. - A. S. |
RED.AM
Th.red.CC/AM/4 ex.
30.10.2015
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 215/2015. Tribunalul BUZĂU | Succesiune. Decizia nr. 2988/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
