Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 3125/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3125/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 16-11-2015 în dosarul nr. 3125/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 3125/2015
Ședința publică de la 16 noiembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE V. B.
Judecător E. P.
Grefier V. P.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de către reclamantul S. V., domiciliat in Rm. Sarat, ., ., județul B. împotriva sentinței civile nr. 800 din 21.05.2015 pronuntată de Judecătoria Rm. Sărat în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâta Calița F.-M., domiciliata in comuna Margaritesti, ., fara forme legale in ., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat R. M. pentru apelantul S. V., lipsă fiind intimata C. F. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul se află la al doilea termen de judecată, că a fost amânat la primul termen, din 19.10.2015, la cererea apelantului pentru lipsă de apărare, că procedura de citare este legal îndeplinită, că este achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Întrebată fiind, partea prezentă, prin apărător, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare, astfel că instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul apelantului, prin apărător, pentru a-și susține cererile și apărările formulate în proces.
Avocat R. M., pentru apelantul S. V., critică sentința fondului în sensul că a fost dată cu aplicarea eronată a legii, respectiv împrejurarea că, în ce privește pe apelant, acesta nu poate exercita autoritatea părintească pentru că nu se află într-una din situațiile echivalente ca gravitate cu cele prevăzute de dispozițiile art. 507 cod civil și art. 36 alin.7 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Astfel, arată că situația în care autoritatea părintească este exercitată doar de un singur părinte, vizează motive bine întemeiate, iar prima instanță a dat o interpretare limitativă cazurilor acestor motive, rezumându-se, în esență, la dispozițiile art. 507 Cod civil și art. 36 alin.7 din Legea nr. 272/2004.
Astfel, referitor la interesul superior al copilului, arată că mama nu a mai vizitat minora de la naștere, manifestând un dezinteres total față de aceasta, nici la botezul fiicei sale nu a vrut să participe, deși a fost informată cu privire la data evenimentului, că nu cunoaște nevoile minorei și nu i-a fost aproape când aceasta s-a confruntat cu probleme specifice vârstei.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate și exercitarea autorității părintești exclusiv de către tatăl apelant.
Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Rîmnicu Sărat la data de 24.03.2015, sub nr._, reclamantul S. V. a solicitat in contradictoriu cu pârâta Calița F.-M. să se dispună stabilirea locuinței minorei S. D.-E., născută la data de 28.07.2014 la domiciliul reclamantului, iar exercitarea autorității părintești asupra minorei să fie realizată exclusiv de reclamant.
In motivarea in fapt a cererii de chemare în judecată reclamantul a arătat că din relațiile de concubinaj cu parata din anul 2013 a rezultat minora S. E.-D., născută la data de 28.07.2014.
Reclamantul a mai precizat că la debutul relației era căsătorit, situație pe care nu i-a ascuns-o pârâtei, dar fiecare a ințeles să-și asume caracterul pasager al acestei legături. După câteva luni pârâta i-a adus la cunoștința că este însărcinată și deși se afla . de delicată a fost de acord ca parata să păstreze sarcina si, deopotrivă să o sprijine pe toata perioada sarcinii.
Reclamantul a mai mentionat că după nașterea minorei pârâta l-a informat că nu poate ține minora la ea, întrucât părinții săi nu sunt de acord cu acest lucru și nu ințeleg să-i acorde niciun suport material.
De asemenea, reclamantul a mai aratat că in aceste condiții a fost nevoit să-i mărturisească totul soției care inițial s-a arătat intrigată de cele întâmplate, respectiv de conduita sa, insă in cele din urmă chiar ea a fost cea care i-a spus că trebuie să-și asume calitatea de tată, implicându-se in creșterea minorei, îndrăgind-o pe aceasta și reușind să stabilească o legătura strânsă cu ea.
Reclamantul a mai precizat că pârâta nu a vizitat-o niciodată pe minora, deși a invitat-o in repetate rânduri, iar de la naștere si pana in prezent minora a crescut la domiciliul sau, reclamantul fiind cel care s-a ocupat exclusiv de îngrijirea minorei, având sprijinul soției sale, fără ca pârâta să o viziteze măcar, astfel incat fiica si mama nu se cunosc.
In fine, reclamantul a mai mentionat că minora dispune la domiciliul sau de condiții optime de creștere si educare, de un climat sănătos de viață și este înconjurată de multă dragoste și atenție.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 448 raportat la art. 496 alin. 3, art. 507 Cod civil.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a menționat că se folosește de proba cu înscrisuri, anexând copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe cartea de identitate ., nr._, cartea de identitate ., nr._, certificatul de nastere ., nr._/04.08.2014, emis de Primăria Municipiului Ramnicu Sarat si certificatul de nastere ., nr._/27.03.1997, emis de Primăria Municipiului Ramnicu Sarat (filele 6-8), interogatoriu, referat de ancheta psiho-socială si martorii P. E. si P. G. (fila 5).
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 40 lei, conform art. 15 lit. e din O.U.G. nr. 80/2013, asa cum rezulta din chitanța ., nr._/09.02.2015 (fila 9).
La data de 07.04.2015 reclamantul a depus completare la acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere in favoarea minorei in raport de venitul minim pe economie (fila 13).
Cererea a fost legal timbrata conform art. 15 lit. e din O.U.G. nr. 80/2013 (fila 15).
În drept, reclamantul și-a întemeiat modificarea cererii pe dispozițiile art. 204 Cod civil.
La data de 10 aprilie 2015 părțile au depus un acord de mediere incheiat la data de 26.03.2015, conform prevederilor Legii nr. 192/2006, insa parata nu s-a prezentat in instanta.
La termenul de judecata din data de 07 mai 2015 instanta a incuviintat proba cu inscrisurile de la dosar, interogatoriul paratei, referat de ancheta psiho-socială si martorii P. E. si P. G. (fila 22).
In fine, la termenul de judecata de astazi, 21 mai 2015 reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorei in suma de 100 lei.
Prin sentința civilă nr. 800 din 21.05.2015 Judecătoria Rîmnicu Sărat a admis in parte cererea de chemare in judecata formulată de reclamantul S. V. în contradictoriu cu pârâta Calița F.-M..
A stabilit ca autoritatea părintească față de minora S. D.-E., născută la data de 28.07.2014 să fie exercitată în comun de către ambii părinți.
A stabilit locuința minorei S. D.-E., născută la data de 28.07.2014 la locuinta tatalui.
A obligat pârâta la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei S. D.-E., născută la data de 28.07.2014 în cuantum de 100 lei lunar începând cu data introducerii cererii, 24.03.2015, până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani (cel putin până la majoratul acesteia).
Pensia de întreținere se indexează de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației.
A dispus ca reclamantul să execute în natură obligația de întreținere față de minora S. D.-E., născută la data de 28.07.2014, prin asigurarea celor necesare traiului și a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională.
A luat act de faptul că reclamantul nu a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art. 448 C. civ. „Copilul din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită potrivit legii are, față de fiecare părinte și rudele acestuia, aceeași situație ca și aceea a unui copil din căsătorie”.
De asemenea, potrivit art. 503 alin. 1 C. civ. „Părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească”.
Potrivit art. 398 C. civ. „Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia”.
În fine, potrivit art. 507 C. civ. care reglementeaza exercitarea autorității părintești de către un singur părinte „Dacă unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească”.
Art. 36 alin. 7 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevede ca „Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești”.
Din aceste dispoziții legale rezultă că instanța poate hotărî ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți dacă există motive întemeiate, echivalente ca gravitate cu cele prevăzute de art. 507 C. civ. si art. 36 alin. 7 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului (unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința, alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești).
Așadar, instanța a dispus exercitarea autorității părintești de către unul singur dintre părinți doar în situațiile în care există motive întemeiate, analizate prin prisma respectării interesului superior al copilului.
Avand in vedere aceste aspecte, instanța a admis in parte cererea de chemare in judecata formulată de reclamantul S. V. in contradictoriu cu pârâta Calița F.-M. și a dispua ca autoritatea părintească față de minora S. D.-E., născută la data de 28.07.2014 să fie exercitată în comun de către ambii părinți.
De asemenea, potrivit art. 496 alin. 1 si 3 C. civ. „Copilul minor locuiește la părinții săi.[…]
În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile”.
La pronuntarea hotararii cu privire la stabilirea locuinței minorei S. D.-E., născută la data de 28.07.2014, instanta a avut in vedere exclusiv interesul superior al acestora, luand in considerare declaratiile martorilor P. E. si P. G. (filele 31, 32) si raportul de ancheta psihosociala (fila 28).
Instanta a stabilit locuința minorei S. D.-E., născută la data de 28.07.2014 la locuinta tatalui.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului „Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială.
Părinților sau, după caz, reprezentanților legali, le revine responsabilitatea de a asigura cele mai bune condiții de viață necesare creșterii și dezvoltării copiilor; părinții sunt obligați să le asigure copiilor locuință, precum și condițiile necesare pentru creștere, educare, învățătură, pregătire profesională, precum și un mediu de viață sănătos”.
Potrivit dispozițiilor art. 516 alin. 1 C. civ. „Obligația de întreținere există între soț și soție, rudele în linie dreaptă, între frați și surori, precum și între celelalte persoane anume prevăzute de lege”.
Întreținerea copilului este o sarcină ce revine ambilor părinți, indiferent dacă aceștia locuiesc sau nu împreună cu copilul lor.
Art. 36 alin. 1 și 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului statuează că ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor, iar exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său.
Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, astfel cum statuează dispozițiile art. 529 alin. 1 C. civ.
Când întreținerea este datorată de părinte, aceasta se stabilește astfel: până la ¼ din venitul lunar net, în cazul în care există un singur copil; până la 1/3 din venitul lunar net, în cazul în care există 2 copii; până la 1/2 din venitul lunar net, în cazul în care există 3 sau mai mulți copii.
Potrivit art. 530 alin. 3 teza I C. civ. „Pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau . din venitul net lunar al celui care datoreaza intretinere”.
La calculul întreținerii se ține seama numai de veniturile cu caracter permanent, nu și de cele cu caracter sporadic (cum sunt, de ex. veniturile acordate pentru efectuarea orelor suplimentare, indemnizațiile de deplasare, de transferare, diurnă, etc.).
Data de la care se acordă întreținerea este data cererii de chemare în judecată, întreținerea putând fi acordată si pentru perioada anterioară daca cererea de chemare în judecată a fost întârziată din culpa debitorului.
Instanta a constatat ca minora S. D.-E., născută la data de 28.07.2014 este copilul pârâtei Calița F.-M., asa cum rezulta din certificatul de nastere ., nr._/04.08.2014, emis de Primăria Municipiului Ramnicu Sarat (fila 7). A dispus ca pârâta să fie obligată la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei S. D.-E., născută la data de 28.07.2014 în cuantum de 100 lei lunar începând cu data introducerii cererii, 24.03.2015, până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani (cel putin până la majoratul acesteia).
Pensia de întreținere se indexează de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației.
De asemenea, a dispus ca reclamantul să execute în natură obligația de întreținere față de minora S. D.-E., născută la data de 28.07.2014, prin asigurarea celor necesare traiului și a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională.
Instanta a luat act că reclamantul nu a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul S. V., criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat că în fapt, prin sentința civilă nr 800/21.05.2015, pronunțată de Judecătoria Rm.- Sărat, în dosarul nr._ , instanța a admis în parte acțiunea reclamantului, în sensul stabilirii locuinței minorei S. E.-D., născută la data de 28.07.2014 la domiciliul tatălui reclamant, al obligării pârâtei la plata unei pensii de înreținere în cuantum de 100 lei/lunar în favoarea minorei, respingând insă capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești exclusiv de către tată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a apreciat că poate hotărî ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de un singur părinte, doar dacă există motive întemeiate, echivalente ca gravitate cu cele prevăzute de dispozițiile ari. 507 Cod civil și 36 alin 7 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Consideră soluția criticabilă, în condițiile în care ea se fundamentează pe o interpretare și aplicare eronată a legii.
Astfel, dispozițiile art. 398 Cod civil stipulează că :„ Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fíe exercitată doar de către unul dintre părinți.
Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia"
În ceea ce privește sintagma „motive întemeiate", prima instanță a dat o interpretare limitativă a cazurilor prin care poate fi ea definită, rezumându-se în esență, la dispozițiile art 507 Cod civil și art. 36 alin 7 din Legea 272/2004"
Consideră însă că motivele întemeiate se raportează la o plajă mult mai largă de situații, care ,toate definesc pe de o parte esența principiului interesului superior al minorului, iar pe de altă parte identifică împrejurări specifice, particulare, de natură să conserve acest interes.
Astfel, simpla împrejurare că mama -intimată nu a mai vizitat minora de la naștere, manifestând un dezinteres total față de aceasta, ne conduce nu numai la concluzia unei totale lipse de implicare a acesteia, dar se poate constitui într-o situație de natură să pună în pericol însăși viața și sănătatea minorei, care a fost abandonată la un prag de vârstă foarte fragil. Nevoia și dependența copilului față de mamă este uriașă, la începutul vieții, când orice împrejurare banală poate afecta ,amprenta sau poate avea consecințe nefaste, consistente asupra dezvoltării ulterioare a copilului.
Lipsa de responsabilizare a mamei nu a fost una pasageră și deși a fost încurajată să-și viziteze minora, aceasta nu a făcut nici măcar un imn in im gest de apropiere.
In aceste condiții, consideră că nu există niciun argument care să susțină posibilitatea implicării viitoare a mamei, în viața minorei.
Dimpotrivă, în ipoteza în care binele sau interesul minorei ar cere consimțământul ambilor părinți ( situațiile medicale urgente-intervențiile chirurgicale, ieșirea din țară pentru motive medicale, pentru concursuri sportive sau școlare, sau fie chiar și numai în scop turistic, pentru lărgirea universului minorei), în lipsa pârâtei, interesul minorei ar putea fi vădit și serios afectat.
Mai mult decât atât, așa după cum rezultă din depozițiile martorilor reclamantului, pârâta intimată a spus că nu este interesată de situația fetiței și că nu dorește să o vadă.
Nici la botezul fiicei sale nu a vrut să participe, deși a fost informată cu privire la data evenimentului, după cum și sărbătorile au trecut fară ca intimata să dea vreun semn.
Așa se face că pârâta- intimată nu cunoaște nici nevoile minorei și nu i-a fost aproape când aceasta s-a confruntat cu probleme specifice acestei prime etape de vârstă și refuză orice comunicare cu apelantul. în acest context ea chiar i-a solicitat expres la ultima discuție telefonică pe care au avut-o să nu o mai deranjeze, pentru că din punctul ei dc vedere, copilul nu reprezintă nimic pentru ea, aceasta cu atât mai mult cu cât dorește să-si croiască un alt drum în viață, vrând să facă uitat tot ce i-ar putea aminti de acest episod.
O asemenea atitudine ar putea constitui o împrejurare ce ar îngreuna mult situația în ipoteza - deja prefigurată de prima instanță, în care apelantul nu ar fi singurul părinte legal îndreptățit să ia deciziile ce se impun pentru binele minorei.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate si exercitarea autorității părintești exclusive de către tatăl apelant.
Deși legal citată, pârâta intimată nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței de control judiciar pentru a-și exprima punctul de vedere.
Examinând sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, precum și de prevederile legale incidente, constată că apelul declarat este nefondat.
Critica apelantului, potrivit căreia instanța fondului, în mod eronat a hotărât exercitarea autorității părintești în comun de ambii părinți este neîntemeiată.
Autoritatea părintească reprezintă ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și care aparțin în mod egal ambilor părinți . Ea este mijlocul juridic de protecție al minorului în cadrul căruia drepturile și îndatoririle cu privire la persoana și bunurile acestuia se exercită și după caz, se îndeplinesc de către părinții săi. Ea are două laturi și anume: latura personală, care vizează ocrotirea persoanei copilului și latura patrimonială, care privește administrarea bunurilor și reprezentarea minorului sub 14 ani în actele juridice și încuviințarea actelor juridice ale minorului ce are capacitatea de exercițiu restrânsă.
Exercitarea autorității părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a acestuia, în special prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea legală și administrarea patrimoniului său.
Ca expresie a egalității în drepturi dintre bărbat și femeie, autoritatea părintească se exercită împreună și în mod egal de către părinți, care iau de comun acord măsurile de ocrotire a copilului și toate deciziile importante cu privire la creșterea, educarea și pregătirea profesională a acestuia .
În consecință, exercitarea autorității părintești de către ambii părinți presupune consultarea acestora în luarea deciziilor importante cu privire la creșterea și educarea copiilor. Astfel, chiar dacă autoritatea părintească este exercitată de ambii părinți, deciziile curente privind îngrijirea copilului și educarea acestuia sunt luate de părintele cu care copilul locuiește, celălalt fiind consultat doar cu privire la hotărârile importante, cum ar fi de exemplu, cele privind școala la care copilul va fi înscris, intervențiile medicale de care acesta are nevoie, religia copilului, etc., fiind vorba de o conștientizare a responsabilității pe care o au ambii părinți cu privire la creșterea și educarea împreună a copiilor lor, chiar în situația în care sunt separați.
După desfacerea căsătoriei, sau despărțirea părinților în fapt, regula instituită de dispozițiile art. 397 cod civil, este aceea că autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, cu excepția situației în care instanța de tutelă, având în vedere interesul superior al copilului, a hotărât altfel.
Excepția de la dispozițiile legale mai sus menționate, o întâlnim în prevederile art. 398 alin. 1 cod civil, potrivit căruia, dacă există motive întemeiate și având în vedere interesul superior al copilului, instanța de tutelă poate hotărâ ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de unul dintre părinți.
În privința motivelor întemeiate pe care instanța le-ar putea avea în vedere, s-a considerat că acestea ar putea fi, în primul rând, o parte dintre cele enumerate de art. 507 cod civil, respectiv decăderea din drepturile părintești sau imposibilitatea de a-și exprima voința. Pot exista, bineînțeles, și alte motive temeinice care să îndreptățească instanța de tutelă să dispună exercitarea autorității părintești de către unul singur dintre părinți, însă acestea trebuie să aibă în vedere numai interesul superior al copilului, iar nu dorințele egoiste ale unuia dintre părinți.
În speță, tribunalul, apreciază că, în mod corect instanța fondului a apreciat că măsura exercitării autorității părintești în comun de ambii părinți, este justificată, raportat la dispozițiile legale mai sus menționate.
Tribunalul apreciază că, simpla împrejurare că mama intimată nu a vizitat minora, manifestând un total dezinteres față de aceasta, nu reprezintă un motiv întemeiat pentru stabilirea autorității părintești exclusiv de către tată.
Este relevant a se sublinia faptul că, dat fiind concepția nouă a noului cod civil asupra autorității părintești, că aceasta din urmă nu se confundă cu legăturile personale dintre părinte și copilul la care nu s-a stabilit domiciliul copilului, motivele invocate de către apelant, putând avea influență asupra modalității de stabilire a acestor legături personale și nu cu privire la autoritatea părintească.
De altfel, tocmai „nevoia și dependența copilului față de mamă”, recunoscută chiar de apelant în cererea de chemare în judecată, necesită posibilitatea exercitării autorității părintești de către ambii părinți.
Nici faptul că intimatei ar trebui să i se ceară consimțământul pentru diferite situații, nu este de natură a conduce la admiterea unei asemenea modalități de exercitare a autorității părintești, legiuitorul prevăzând în dispozițiile art. 486 cod civil că ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului.
Trebuie subliniat faptul că, apelantul nu este împiedicat de intimată să ia hotărâri cu privire la minoră, întrucât deciziile curente privind îngrijirea copilului și educarea acestuia sunt luate de părintele cu care copilul locuiește, celălalt fiind consultat doar cu privire la hotărârile importante.
Față de cele reținute mai sus, tribunalul, în baza art. 480 c.p.c., urmează a respinge apelul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de către reclamantul S. V., domiciliat in Rm. Sarat, ., ., județul B. împotriva sentinței civile nr. 800 din 21.05.2015 pronuntată de Judecătoria Rm. Sărat în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâta Calița F.-M., domiciliata in comuna Margaritesti, ., fără forme legale în ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 noiembrie 2015.
Președinte, V. B. | Judecător, E. P. | |
Grefier, V. P. |
Red. P.E Judecătoria Rm. Sărat
Thred. P.E Dosar fd._
4ex/04.01.2016 Jud. fd. I. R.
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 3126/2015.... | Ordin de protecţie. Decizia nr. 264/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
