Pensie întreţinere. Sentința nr. 3880/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3880/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 04-09-2015 în dosarul nr. 2824/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2824/2015
Ședința publică de la 04 septembrie 2015
Completul constituit din:
Președinte: M. A.
Judecător: N. M.
Grefier: C. C.
Pe rol se află judecarea apelului civil declarat de pârâtul B. V., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 3880/23.03.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect pensie întreținere, în contradictoriu cu reclamanta ȘULĂ V.-C., domiciliată în ., jud. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata personal, lipsă fiind apelantul.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen după parcurgerea etapei de verificare și regularizare, după care:
Intimata depune la dosar certificatul medico-legal nr. 661/13.07.2015, eliberat ca urmare a faptului că a fost bătută de către apelant.
Instanța constată că prin cererea de apel se formulează solicitări noi, care nu au fost formulate în fața instanței de fond de niciuna dintre părți, apelantul cerând exercitarea autorității părintești și stabilirea locuinței minorilor la domiciliul său, situație în care pune în discuție dacă acestea pot fi solicitate direct în calea de atac.
În privința susținerilor apelantului în sensul că a plătit pensie de întreținere, intimata arată că acesta a dat minorilor în perioada despărțirii în fapt, atunci când îi întâlnea, diverse sume de bani ce ar totaliza cel mult 250 lei, iar atunci când îi vizita le aducea câte un corn.
Cu privire la solicitarea apelantului de probatorii în calea de atac, instanța constată că acesta este decăzut din dreptul de a administra această probă, în condițiile în care nu a indicat numele și adresele martorilor prin cererea de apel.
Referitor la susținerea din întâmpinare, legat de taxa judiciară de timbru, intimata arată că solicită în continuare să se verifice dacă apelantul a făcut dovada timbrajului în apel.
Instanța constată că cererea de apel nu este supusă taxei de timbru, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. 1 lit. c, coroborat cu art. 15 lit. e din O.U.G. nr. 80/2013, având în vedere că părțile în proces sunt concubini, iar art. 29 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 80/2013 scutește de taxă judiciară de timbru obligațiile legale de întreținere.
Nefiind alte incidente de soluționat sau probe de administrat, instanța deschide dezbaterile, în temeiul art. 392-394 din Codul de procedură civilă, dând cuvântul intimatei pentru a-și susține apărările.
Intimata Șulă V. C. solicită respingerea apelului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Instanța închide dezbaterile, în temeiul art. 394 alin. 1 din Codul de procedură civilă, și, după deliberare, a pronunțat următoarea hotărâre, pentru considerentele precizate.
INSTANȚA
constată că, prin cererea de chemare în judecatăînregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 09.01.2015, sub nr._, reclamanta Șulă V. C., în calitate de reprezentant legal al minorilor B. A. G. și B. N., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. V., obligarea acestuia la plata unei pensii de întreținere lunară către cei doi minori.
Prin sentința civilă nr. 3880/23.03.2014, Judecătoria B. a admis cererea și a stabilit obligația pârâtului de a plăti celor doi copii minori pensie de 1/3 din venitul minim net pe economia națională.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în temeiul art. 499 din Codul civil, tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. În caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă, pe baza raportului de anchetă psihosocială. S-a constatat că pârâtul nu figurează cu contract individual de muncă, astfel că instanța a stabilit obligația de întreținere în raport de venitul minim net pe economia națională.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul B. V., la data de 06.05.2015, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din data de 25.05.2015.
A susținut că, din cauza unor motive obiective, nu s-a putut prezenta la niciunul din termenele de judecată pentru a putea depune înscrisuri și a solicita respingerea cererii de chemare în judecată.
Apelantul solicită stabilirea tutelei celor doi minori de către Asistența Socială și stabilirea domiciliului, întrucât concubina sa a părăsit domiciliul fără acordul său și ulterior aceasta și-a mai schimbat domiciliul de la părinți, din ., în . accesul la cei doi copii.
Precizează apelantul că nu are niciun venit și că nu a refuzat să întrețină minorii, trimițând prin diverse persoane sume de bani și alimente, persoane care pot fi citate ca martori și cărora concubina sa, în diverse situații, le-a precizat că și-a găsit un mod de a se întreține din pensia celor doi minori.
A învederat că nu a obligat-o pe reclamantă să părăsească domiciliul său, aceasta nefiind la prima părăsire a domiciliului.
Apelul nu a fost motivat în drept.
Intimata-reclamantă ȘULĂ V. C. a formulat în cauză întâmpinare, solicitând, pe cale de excepție, anularea apelului ca netimbrat, iar în cazul în care obligația timbrării a fost îndeplinită corespunzător, respingerea apelului ca nefondat și neîntemeiat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
În motivare, în ceea ce privește excepția invocată, a netimbrării apelului, a arătat că, din cauza lipsei fondurilor bănești, nu poate face drumuri dese la B., astfel că este pusă în imposibilitatea de a studia dosarul și nu are cunoștință dacă apelantul a timbrat sau nu apelul formulat. În situația în care apelul este netimbrat, solicită anularea acestuia.
Pe fondul cauzei, a precizat că nu cunoaște care sunt motivele obiective care l-au împiedicat pe apelant să se prezinte la Judecătoria B., însă acestea nu pot constitui sub nicio formă un motiv temeinic și legal de apel, mai ales în condițiile în care apelantul a avut dreptul de a depune înscrisuri și de a-și exprima punctul de vedere în scris. Apelantul-pârât nu a uzat de acest drept. Mai mult, arată intimata, chiar ea l-a informat atât despre existența dosarului, cât și despre termenele acordate de instanța de fond, apelantul refuzând în mod categoric de a se prezenta.
A mai precizat intimata că obiectul dosarului este stabilire pensie de întreținere pentru cei doi copii minori și nicidecum stabilirea tutelei acestora ori stabilirea domiciliului minorilor, astfel că solicită respingerea ca nelegală a cererii apelantului sub aceste aspecte.
În ceea ce privește părăsirea domiciliului, a învederat că plecarea sa a fost cauzată de comportamentul agresiv al pârâtului-apelant atât față de ea, cât și față de copii.
A susținut intimata că nu i-a refuzat niciodată apelantului accesul la cei doi copii, din contră, l-a rugat pe acesta să vină să-i viziteze, având în vedere că minorii au avut în această perioadă probleme de sănătate, însă apelantul a refuzat, comunicându-i că nu-l interesează.
De asemenea, a arătat că afirmațiile apelantului că nu are niciun venit nu sunt reale, în condițiile în care, deși nu este angajat cu forme legale, acesta lucrează la un patron din localitatea de domiciliu și este plătit pentru fiecare zi lucrată. Mai mult, apelantul este fumător și consumator de băuturi alcoolice, fiind prezent aproape zilnic la birtul din localitate.
Consideră intimata că în mod corect instanța de fond l-a obligat pe pârât la plata pensiei de întreținere pentru cei doi minori raportându-se la venitul minim pe economie, având în vedere că și apelantul, în calitate de tată al celor doi copii, este obligat de legislația în vigoare să participe și el la creșterea și educarea acestora.
A precizat că nu are un loc de muncă, însă își găsește de lucru la oamenii mai înstăriți și, cu banii câștigați, își crește copiii.
Susține intimata că se opune audierii de martori în această fază procesuală, având în vedere că apelantul nu a uzat de posibilitatea de a propune acest mijloc de probă la fondul cauzei, nedepunând nici măcar întâmpinare la cererea de chemare în judecată. Consideră că proba solicitată nu este nici pertinentă, nici utilă și nici concludentă cauzei raportat la obiectul dosarului, pensia de întreținere fiind o obligație ce incumbă deopotrivă ambilor părinți față de copiii lor.
Referitor la excepția de netimbrare a apelului, invocată prin întâmpinare, tribunalul a constatat că apelul este scutit de taxă judiciară de timbru, conform art. 29 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 80/2013.
La primul termen de judecată, tribunalul a constatat că apelantul este decăzut din dreptul de administrare a probei testimoniale, în raport de dispozițiile art. 470 alin. 3-4, rap. la art. 470 alin. 1 lit. d și art. 194 lit. e din Codul de procedură civilă, având în vedere că nu au fost indicați în cererea de apel martorii a căror audiere se solicită.
Tribunalul menționează că în apel nu se pot formula pretenții noi, în acest sens fiind dispozițiile art. 478 alin. 3 din Codul de procedură civilă. Prima instanță s-a pronunțat asupra cererii reclamantei, în limitele învestirii, conform art. 22 alin. 6 din Codul de procedură civilă, obiectul acțiunii fiind numai obligarea apelantului-pârât la plata pensiei de întreținere în favoarea copiilor minori. Pârâtul nu a formulat cerere reconvențională pentru stabilirea locuinței minorilor, exercitarea autorității părintești sau a legăturilor personale, în termenul stabilit de art. 209 alin. 4 din codul de procedură civilă (sub sancțiunea decăderii, cererea trebuia depusă la prima instanță, odată cu întâmpinarea). Din dovada de comunicare aflată la fila 21 din dosarul primei instanțe, rezultă că apelantului i s-a transmis cererea de chemare în judecată la data de 15.01.2015, dată de la care avea posibilitatea de a formula întâmpinare, în termen de 25 de zile, în temeiul art. 201 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pentru a se apăra, în fapt și în drept față de cererea de obligare la plata pensiei de întreținere, sau de a formula cerere reconvențională. În consecință, față de dispozițiile art. 478 alin. 3 din Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile în apel cererile apelantului pentru exercitarea autorității părintești, stabilirea domiciliului minorilor și legături personale.
Referitor la susținerea apelantului, în sensul că nu a avut posibilitatea de a se prezenta în fața instanței pentru a depune înscrisuri și a solicita respingerea acțiunii, tribunalul constată că apelantul nu a invocat și dovedit niciun motiv temeinic care l-ar fi împiedicat să formuleze întâmpinare sau să înștiințeze instanța că nu se poate prezenta. Din verificarea dovezii de comunicare a citației pentru termenul de judecată din 23.03.2015 (fila 29 din dosarul judecătoriei), rezultă că apelantul a fost legal citat pentru data la care a fost judecat procesul, astfel că nu va fi reținut motivul de apel precizat.
Art. 476 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevede caracterul devolutiv al apelului, stabilind că apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept.
Tribunalul constată că judecătoria a stabilit în mod corect situația de fapt, pe baza probelor administrate. Rezultă din certificatele de naștere . nr._ și nr._ (filele 10-11 din dosarul primei instanțe), că părțile au doi copii minori: B. A.-G., născut la 19.06.2009, și B. N., născut la 01.11.2011. Părțile nu mai locuiesc împreună, minorii fiind în grija mamei, astfel cum rezultă și din cererea de apel, neavând relevanță în acest caz motivele care au condus la separare.
Potrivit art. 499 alin. 1 din Codul civil: „Tata și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională”. Obligației de întreținere îi sunt aplicabile dispozițiile generale prevăzute de Titlul V din Codul civil, inclusiv sub aspectul stabilirii cuantumului întreținerii.
Referitor la acest aspect, art. 529 alin. 1 din Codul civil arată că: „întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti”.
Conform art. 527 alin. 1 și 2 din Codul civil, poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace, iar la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile debitorului, precum și de posibilitățile de realizare.
Cât privește modalitatea de executare, art. 530 din Codul civil a reglementat principiul executării în natură a obligației de întreținere, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională. Numai când obligația nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța poate dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani. Având în vedere că minorii locuiesc cu mama lor, obligația de întreținere este executată în natură, conform art. 530 din Codul civil, prin asigurarea celor necesare traiului zilnic. Referitor la modalitatea de stabilire a cuantumului întreținerii datorate de către tată, instanța constată că, în mod legal, la determinarea acestuia, judecătoria a avut în vedere venitul minim net pe economia națională și a ales modalitatea de executare prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani, deoarece apelantul nu a invocat și dovedit la prima instanță faptul că își îndeplinește obligația prin asigurarea celor necesare în natură. În apel, deși a susținut în cerere că ar fi trimis copiilor sume de bani și alimente, nu a precizat în concret datele la care ar fi executat aceste obligații, în ce au constat, pentru a fi verificate susținerile, iar în ceea ce privește posibilitatea de a dovedi faptele, instanța a constatat că apelantul este decăzut din acest drept, în condițiile în care nu a indicat în cererea de apel numele și locuința martorilor.
Referitor la suma maximă care poate fi stabilită cu titlu de pensie de întreținere, tribunalul reține că, potrivit art. 529 alin. 2 din Codul civil, când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o treime pentru 2 copii, cuantum avut în vedre și de prima instanță.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul.
Hotărârea este definitivă în baza art. 634 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul B. V., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 3880/23.03.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect pensie întreținere, în contradictoriu cu reclamanta ȘULĂ V.-C., domiciliată în ., jud. B..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.09.2015.
Președinte, M. A. | Judecător, N. M. | |
Grefier, C. C. |
Red. N.M.
Tehn. H.M./N.M.
4 ex./05.10.2015
Dosar prima instanță:
_ – Judecătoria B.
Judecător prima instanță:
Iutiș A. M.
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 3001/2015.... | Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 3126/2015.... → |
|---|
