Fond funciar. Decizia nr. 3177/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3177/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 27-11-2015 în dosarul nr. 3177/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 3177/2015
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător A. M.
Grefier C. C.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de pârâtele P. M., cu domiciliul în mun. Târgoviște, ., ., Județul Dâmbovița, I. A., cu domiciliul în mun. Buzau, ., ., Județul B., A. C., domiciliată în Buzau, ., ., toate cu domiciliul ales la Cabinet Avocat Tîrcavu G. din B., ..B., împotriva sentinței civile nr.6992/8.06.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect fond funciar, în contradictoriu cu reclamantul Ș. V., domiciliat în mun. Ploiești, ., ., . și pârâții C. C. TISĂU PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991, C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, S. V., cu domiciliul în B., .. 3B, ., S. C., cu domiciliul in com. Tisau, . și S. R., domiciliată în București, .. 9, ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit toate părțile, apelantele fiind reprezentat de avocat Tîrcavu G., iar intimatul Ș. V. – de avocat V. S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelantelor depune la dosar practică judiciară și chitanța nr.252/31.08.2015 reprezentând onorariu avocat în sumă de 500 lei. Arată că nu mai are cereri de formulat.
Avocat V. S. arată că nu dorește să consulte înscrisurile depuse la dosar, apreciind cauza în stare de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, în temeiul dispoz.art.392-394 Cod proc.civ. instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantelor arată că situația dedusă judecății este aceea că un moștenitor care nu a formulat cerere pentru un teren forestier, în nume propriu sau al autorului, după 10 ani formulează plângere pentru introducerea în titlul de proprietate. La instanța de fond a invocat că cererea este lipsită de interes în măsura în care reclamantul nu are un drept recunoscut pe care să-l opună pârâților și să fie introdus în titlu, iar pe fond acțiunea este neîntemeiată în măsura în care nu a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. Soluția instanței de fond este nelegală pentru că s-a respins în mod neîntemeiat excepția lipsei de interes și s-au aplicat greșit dispozițiile legale, respectiv art.13 din Legea fondului funciar, art.12 din Hotărârea nr.131/1991 și art.10 din HG 1172/2001. Pe excepția lipsei de interes, instanța de fond a dispus că nu este o excepție efectivă, ci este un aspect de admisibilitate pe fond a cererii. A depus trei sentințe, ca practică judiciară, în care s-a dat soluția pe excepție. A motivat această poziție instanța pe faptul că există pe rol un proces de partaj pentru acest teren, în care reclamantul este intervenient în nume propriu, având un interes în a promova această acțiune. A invocat în apel că interesul trebuie să fie născut și actual. Art.33 C.pr.civ. arată în ce condiții se poate formula acțiunea. Într-adevăr textul de lege prevede și un alt aspect, care însă nu este aplicabil în cauză deoarece intimatul nu a formulat cerere de reconstituire pentru acest teren. Există o cerere depusă de un unchi al său pentru toți moștenitorii, dar nu spune care sunt aceștia. C. face mențiunea că sunt patru moștenitori, printre care și tatăl acestuia, care era decedat anterior depunerii cererii. Se emite titlul de proprietate fără a fi cuprins și intimatul. În aceste condiții nu se poate invoca un interes născut, actual, în măsura în care nu este depusă cerere în nume propriu sau ca moștenitor. Instanța de fond nu a luat în calcul că nu este depusă cerere pentru această tulpină a succesiunii și în mod greșit a respins excepția invocată, apreciind că nu reprezintă o excepție. A doua critică se referă la aplicarea greșită a legii, respectiv art.13 din Legea fondului funciar, art.12 din Hotărârea nr.131/1991 și art.10 din HG 1172/2001. Sunt prevederi legale în sensul că se poate da un titlu pentru o cerere formulată în numele tuturor moștenitorilor, semnată de toți aceștia, sau pentru fiecare în parte. La filele 52-53 sunt cererile depuse de apelante. Plecând de la cererea formulată de Ș. I., instanța de fond a făcut aplicarea unei practici în sensul că ar putea fi un mandat tacit al moștenitorilor pentru a se constitui dreptul. Această motivare a fost identificată într-o hotărâre a CSM și se referă la altă ipoteză de fapt, în care moștenitorul este trecut în titlu fără cerere. Motivarea instanței de fond este străină de situația din dosar. Se aplică în mod greșit art.13 în condițiile în care cererea nu este depusă în nume propriu sau ca moștenitor și tot greșit se reține că nici apelantele nu au depus cereri, acestea regăsindu-se la filele 52-53, situație în care motivarea este contradictorie, fiind preluată din decizia dată de CSM, dar care se referă la o altă situație decât cea din cauza de față. Solicită ca în baza art.480 al.2 C.pr.civ. să se dispună admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii, în principal respingerea acțiunii ca fiind introdusă de o persoană care nu are interes în promovarea cererii, iar în subsidiar – ca neîntemeiată. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat V. S., având cuvântul pentru intimat, susține că legile de reconstituire a dreptului de proprietate ar trebui să fie în concordanță cu normele dreptului comun. Nu există legi care să ocrotească mai bine dreptul de proprietate decât Codul civil. Nu se poate trece peste principiul dreptului de proprietate. Succesorul unei persoane care are calitatea de proprietar, este la rândul său proprietar. Aici s-a prezentat și se continuă aceeași motivație din întâmpinarea de la instanța de fond, respectiv se continuă un abuz de drept și se cere a fi de acord că, dacă persoana îndreptățită la proprietate nu a formulat cerere, previzionând că autorul său o să decedeze între timp, nu are vocație la culegerea moștenirii în condițiile legii speciale. Proprietatea trebuia culeasă discreționar. Referitor la excepție arată că interesul era cert și născut, în conformitate cu normele de ordine publică. Apreciază că trebuia pusă și problema dacă interesul se transmite, întrucât consideră că acesta se transmite de la autor la succesor. Precizează că a fost formulată cererea de către persoana care locuiește în comună și s-a îngrijit de depunerea documentației, fiind emis un titlu de proprietate pentru toate persoanele, inclusiv pentru autorul lui Ș. V., pentru suprafața de 1 ha, după care a fost reiterată cererea în aceleași condiții. Din 1990 reclamantul trebuia să fie proprietar întrucât tatăl său a cerut să i se recunoască dreptul de proprietate, care nu a ieșit niciodată din patrimoniul său și nu a fost pusă sub semnul întrebării calitatea de moștenitor îndreptățit asupra respectivului teren. Deși în documentația Comisiei locale dreptul este recunoscut, la C. județeană nu mai apare Ș. V.. Invocă reaua credință și abuzul de drept al părții adverse și susține faptul că pe rolul judecătoriei există un dosar în care o parte dintre participanții din această cauză au o ieșire din indiviziune asupra unor suprafețe de teren din titlul de proprietate a cărui modificare se solicită. Arată că practica judiciară nu reprezintă precedent judiciar și nu constituie izvor de drept. Solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
În replică, apărătorul apelantelor susține că nu știe cine face un abuz de drept, apelantele care cer să fie aplicat în mod corect un text de lege, sau partea care, mergând pe lângă lege, Pe de altă parte, concluziile și întâmpinarea sunt de lege ferenda, nu răspund celor invocate în cererea de apel.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 04.08.2014, sub nr._, reclamantul Ș. V. a formulat, în contradictoriu cu pârâtele C. Locală pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar a . Județeană pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar B., plângere împotriva modului de soluționare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de tatăl său, Ș. G., prin fratele său Ș. I., privind suprafața de 8 ha pădure situată pe raza ., solicitând admiterea plângerii și modificarea titlului de proprietate nr._/25.08.2003, în sensul includerii sale în titlu, în calitate de moștenitor al tatălui său.
În motivare, arată că în luna iulie 2014, a luat la cunoștință de existența pe rolul Judecătoriei B., în faza de regularizare, a unui dosar, nr._/200/2013, având ca obiect „ieșire din indiviziune” promovat de verișoarele sale P. M., I. A. și A. C., succesoarele lui Ș. G., în contradictoriu (doar) cu verii săi Ș. V., Ș. R. și Ș. C., copii altui frate al tatălui său, respectiv Ș. I., că a constatat, cu această ocazie, că în acest titlu de proprietate nu apare, în cerere afirmându-se mincinos că din partea fiului Ș. G. (fiul autorului comun, respectiv bunicul părților din dosar și al reclamantului, Ș. D.) nefiind formulată o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, că, în realitate, cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma def. Ș. D. a fost făcută de către Ș. I., în numele și pentru toți moștenitorii, respectiv frații săi Ș. V., Ș. G., M. M. și, desigur, Ș. I., conform cererii olografe aflate la dosarul comisiei comunale, înregistrată la nr. 142/19.01.1998.
Se mai arată că notațiile marginale făcute de secretarul Comisiei comunale, în special suprafața de reconstituit și moștenitorii, sunt relevante în sensul că reconstituirea ar fi trebuit să fie validată prin propunerea Comisiei comunale către C. județeană pe numele tuturor celor patru moștenitori ai defunctului Ș. D. numai că, din eroare, tabelul înaintat Comisiei Județene în vederea validării și emiterii titlului, la poziția 200 nu reține ca moștenitor al lui Ș. D. pe tatăl său sau pe el, reclamantul, în calitate de moștenitor, întrucât în anul 1995 tatăl său decedase.
Mai arată reclamantul că demersul inițial al aceluiași Ș. I. pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe numele tuturor moștenitorilor lui Ș. D., s-a concretizat prin emiterea TP nr._/37 din 24.07.1995, în care sunt nominalizați toți moștenitorii, inclusiv tatăl său Ș. G., reconstituindu-se dreptul pentru suprafața de 1 ha teren agricol în satul Grăjdana, . său, Ș. I. a formulat cerere de completare pentru diferența de 8 ha pădure, suprafață despre care se afirmă că revine la toți moștenitorii.
Precizează că s-a adresat Comisiei Județene B. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care, prin adresa nr._/15 .07.2014 i-a comunicat că procedura stabilită de lege pentru cei nemulțumiți de modul în care C. Locală le-a soluționat cererile este reglementată de prevederile art. 27 al. 3 din HG nr. 890/2005, cât și faptul că modificarea titlului de proprietate pe cale administrativă nu mai este posibilă.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 247/2005.
Odată cu cererea, s-au depus adresa nr._/15.07.2014 (fila 9), TP nr._/25.08.2003 (fila 10 - 11), cererea olografă aflate la dosarul comisiei comunale, înregistrată la nr. 142/19.01.1998 (fila 12), extras privind situația achitării taxei de timbru necesare eliberării TP (fila 13), certificat deces Ș. G. și certificat naștere Ș. V.(fila 14), certificat de moștenitor nr. 1170/26.04.1995(fila 15), TP nr._/37 din 24.07.1995 (fila 16), chitanță plată impozit (fila 17), certificat de moștenitor nr. 116/11.02.1982 (fila 18 – 19).
Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâta C. Locală pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar a . susținerea reclamantului, referitoare la faptul că cererea făcută de Ș. I. viza toți moștenitorii, dar a lăsat la aprecierea instanței, referitor la soluție, în funcție de toate probele care urmau să fie administrate în cauză.
Pârâta C. Județeană pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar B. nu a formulat întâmpinare în cauză.
Părțile au fost legal citate pentru termenul din data de 08.12.2014. La acest termen, reclamantul a arătat că depusese la data de 28.11.2014, o cerere în vederea chemării în judecată și altor persoane, care nu se afla în dosar, motiv pentru care instanța a dispus amânarea cauzei în vederea efectuării de verificări la Registratură, pentru identificarea cererii. Totodată, s-a solicitat Comisiei Locale să depună documentația care a stat la baza emiterii TP nr._/25.08.2003.
A fost depusă documentația care a stat la baza emiterii TP nr._/25.08.2003 (fila 49 – 62).
În urma verificărilor, la dosar s-a depus și cererea de chemare în judecată a altor persoane, formulată de către reclamant, acesta arătând că înțelege să se judece și cu numiții P. M., I. A., A. C., Ș. V., Ș. C. și Ș. R., în calitate de pârâți.
Se arată că aceștia sunt moștenitorii părinților lor, persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate.
Arată că în contradictoriu cu aceștia solicită completarea titlului de proprietate și cu persoana sa.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 68 C..
Pârâții P. M., I. A. și A. C. au formulat întâmpinare în cauză, prin care au solicitat respingerea plângerii.
Au apreciat că există o contradicție între solicitările reclamantului, deoarece, pe de o parte, a menționat că formulează plângere împotriva modului de soluționare a unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, care este o procedură specială de contencios administrativ anterioară emiterii TP, iar pe de altă parte, solicită modificarea unui TP deja emis.
Solicită ca instanța să îi pună în vedere reclamantului să își precizeze cererea.
De asemenea, arată că în condițiile în care tatăl reclamantului a decedat în anul 1995, cererea formulată de Ș. I. nu putea fi formulată și în numele acestuia, deoarece nu mai avea capacitate de folosință.
În al doilea rând, simpla depunere a unei cereri în numele altei persoane nu naște dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate, indiferent de însemnările marginale făcute de membrii comisiei pe cererea respectivă.
Apreciază că reclamantul nu ar mai putea formula o plângere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 18/1991, întrucât nu a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, nici el, nici autorul său, care era decedat la data depunerii cererii. De asemenea, arată că nu ar putea solicita anularea/modificarea TP întrucât nu justifică un interes în anularea acestui titlu, în condițiile în care nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Sub aspect probatoriu, prima instanță a încuviințat proba cu acte, potrivit dispozițiilor art. 254, 255 și 258 C..
În baza materialului probator administrat, Judecătoria B. a pronunțat sentința civilă nr 6992/8.06.2015 prin care a respins excepția lipsei de interes a reclamantului, invocată de pârâtele P. M., I. A. și A. C., prin întâmpinare, ca fiind nefondată și a admis acțiunea formulată de reclamantul Ș. V., obligând pârâta C. Județeană pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar B. să procedeze la modificarea titlului de proprietate nr._/25.08.2003, în sensul includerii în calitate de moștenitor și a tatălui petentului, numitul Ș. G., alături de ceilalți moștenitori deja menționați în titlu.
Potrivit dispozițiilor art. 248 al. 1 C., Judecătoria a analizat cu prioritate excepția lipsei de interes a reclamantului, invocată de pârâtele P. M., I. A. și A. C., prin întâmpinare, observând că acestea își întemeiază excepția pe faptul că reclamantul nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
A apreciat instanța că susținerea pârâtelor este greșită întrucât formularea sau neformularea cererii de reconstituire ține de admisibilitatea pe fond a acțiunii deduse judecății, iar nu de interesul de a solicita modificarea titlului. În condițiile în care, pe rolul Judecătoriei B. se află un dosar având ca obiect „ieșire din indiviziune” referitor la suprafața de teren cuprinsă în titlu, cum acest titlu este emis pe numele moștenitorilor def. Ș. D., iar reclamantul este moștenitor al acestuia, prin retransmitere de la tatăl său, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 1170/26.04.1995 și certificatul de moștenitor nr. 116/11.02.1982, reclamantul are interes în cauză.
A mau reținut prima instanță că în literatura de specialitate, dar și în practica judecătorească, s-a arătat că prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel care formulează cererea, or, folosul practic urmărit în cauza de față de către reclamant este acela de a fi introdus în titlu, cu consecința firească de a primi partea ce i se cuvine în calitatea sa de moștenitor.
În atare condiții, a conchis instanța, nu se poate reține că reclamantul nu justifică un interes legitim, personal, direct și actual pentru a promova acțiunea de față motiv pentru care a respins, ca fiind nefondată, excepția analizată.
Pe fondul cauzei, Judecătoria B. a reținut că reclamantul solicită modificarea TP nr._/25.08.2003, în sensul includerii sale în titlu, în calitate de moștenitor al tatălui său.
Sub acest aspect, prima instanță nu și-a însușit susținerea pârâtelor referitoare la necesitatea precizării de către reclamant a cererii formulate, considerând că atât din motivarea în fapt, dar și din precizările finale ale cererii adiționale, rezultă că reclamantul solicită modificarea TP, chiar dacă cererea principală conține un petit greoi formulat.
Față de această apreciere instanța nu a analizat niciuna din aprecierile pârâtelor referitoare la procedura administrativă care viza formularea plângerii (termen, condiții, etc.) ci a cercetat pretențiile reclamantului prin raportare la dispozițiile Legii nr. 18/1991, în forma care exista la data de 19.01.1998, când numitul Ș. I. a formulat cererea de reconstituire înregistrată sub nr. 142, Lege care, la art. 11, al. 3 prevedea: „stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativă la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii”.
Același act normativ, la art. 13, al. 1 și 2 dispunea: „calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii.
Moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei”.
Din interpretarea textelor menționate, prima instanță a desprins concluzia că legiuitorul a legat calitatea de moștenitor de aceea a formulării cererii în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, numai aceștia fiind considerați că au acceptat moștenirea.
În cauză, cererea în vederea reconstituirii a fost formulată de Ș. I., pe numele tuturor moștenitorilor, aceștia nefiind individualizați, mențiunea fiind în sensul „solicităm suprafața de 8 ha ce se cuvine la toți moștenitori(i)”.
Referirea la tatăl reclamantului, def. Ș. G., nu aparține lui Ș. I., ci unui membru al comisiei.
În condițiile în care cererea s-a formulat pe numele tuturor moștenitorilor, prima instanță a concluzionat că nu se poate susține că această cerere viza o persoană decedată, respectiv pe Ș. G., ci pe fiul acestuia, moștenitor al def. Ș. D., prin retransmitere de la tatăl său, decedat ulterior autorului comun. D. urmare, aprecierea referitoare la faptul că s-a formulat cerere în numele unei persoane care nu mai avea capacitate de folosință, nu a fost primită de către instanță, pentru considerentele mai sus arătate.
În continuare, mergând pe logica pârâtelor, instanța a reținut că nici ele, sau autorii lor, nu au formulat cerere în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, singurul care a făcut-o fiind Ș. I. și, cu toate acestea, titlul de proprietate nr._/25.08.2003 a fost emis pe numele tuturor moștenitorilor, cu excluderea reclamantului, deși logica includerii celorlalți moștenitori în titlu impunea aceeași soluție și în cazul acestuia.
Instanța a mai reținut că la momentul formulării cererii, în vigoare era HG nr. 131/1991, privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, care, în art. 12 al. 1 prevedea că potrivit prevederilor legii, stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptățită. Când sunt mai mulți moștenitori, cererea se poate face și în comun, fiecare dintre ei semnând-o.
În practică s-a apreciat, însă, că interpretarea acestui text nu poate fi realizată în sens formalist, trebuind să fie avută în vedere intenția celui care a formulat cererea, coroborată cu necontestarea actelelor premergatoare emiterii titlului de proprietate, titlul de proprietate fiind emis în mod valabil, întrucât se prezuma ca a existat un mandat tacit din partea mostenitorului ce nu a formulat cerere de reconstituire, urmând ca situatia dintre comostenitori sa fie rezolvata pe calea partajului succesoral,
A concluzionat judecătoria că aceeași este și situația în speța de față: avem o cerere de reconstituire formulată de către un singur moștenitor, apreciată de toți moștenitorii ca fiind efectuată în numele lor, iar reclamantul solicită valorificarea acestui mandat tacit pe care solicitantul Ș. I. l-a avut și din partea sa.
Pentru aceste motive, judecătoria a admis cererea și a obligat pârâta C. Județeană pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar B. să procedeze la modificarea TP nr._/25.08.2003, în sensul includerii în calitate de moștenitor și a tatălui petentului, numitul Ș. G., alături de ceilalți moștenitori deja menționați în titlu.
Împotriva sentinței civile nr.6992/8.06.2015 pronunțată de Judecătoria B., au declarat apel pârâtele P. M., I. A. și A. C., considerând soluția ca nelegală.
Apreciază apelantele că în mod nelegal instanța de fond a dispus respingerea excepției lipsei de interes a intimatului-reclamant S. V. in promovarea cererii de chemare in judecata și a procedat la aplicarea in mod greșit a dispozițiilor legale incidente in cauza, respectiv dispozițiile art.13 din L 18/1991, art.12 din HG 131/1991 si ale art. 10 din HG 1172/2001.
Cu privire la prima critica arată apelantele că, soluționând excepția lipsei de interes pe care au invocat-o prin întâmpinare, instanța de fond a respins-o cu motivarea ca, pe de o parte, formularea sau neformularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate tine de admisibilitatea pe fond a cererii, iar nu de interesul de a solicita modificarea titlului, iar pe de altă parte că, în condițiile in care pe rolul Judecătoriei B. se afla înregistrat dosarul având ca obiect ieșirea din indiviziune referitor la suprafața de teren cuprinsa in titlu și cum acest titlu este emis pe numele moștenitorilor def. S. D., iar reclamantul este moștenitor al acestuia prin retransmitere de la tatăl sau, asa cum rezulta din Certificatul de moștenitor cu nr. 1194/ 26.04.1995 si Certificatul de moștenitor cu nr. 116/11 02 1982, reclamantul are interes in a promova acțiunea.
Aceasta soluție este nelegala întrucât, conform dispozițiilor art 33 din C. proc. civ., interesul trebuie sa fie, printre altele, născut si actual, cerința care nu este indeplinita in speța de fata dat fiind că, in lipsa unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, intimatul nu poate invoca un interes in promovarea cererii de chemare in judecata.
Consideră apelantele ca in cauza nu poate fi incidentă teza a II-a din dispozițiile art. 33 C. proc. civ. relativa la faptul ca se poate promova o acțiune si in ipoteza in care interesul nu este născut si actual in cazul in care se tinde la prevenirea încălcării unui drept subiectiv sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube întrucât intimatul nu mai este in termen pentru formularea unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul in litigiu.
Cu alte cuvinte, interesul intimatului in promovarea acțiunii trebuie raportat la posibilitatea de a se emite un titlu de proprietate pentru terenul in litigiu pe numele acestuia, posibilitate care trebuie analizata nu din perspectiva admisibilității pe fond a cererii ci, sub aspectul cerințelor desprinse din dispozițiile art. 33 C. proc. civ.
Cu privire la cea de-a doua critica, apelantele solicită instanței de apel sa aprecieze asupra faptului ca instanța de fond a făcut o greșita aplicare a dispozițiilor art. 13 din Lg 18/1991, art. 12 din HG 131/1991 {Regulamentul de aplicare a Lg 18/1991 în vigoare la data depunerii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate ) si ale art. 10 din HG 1172 / 2001 (Regulamentul de aplicare a Lg 18/1991 in vigoare la data emiterii titlului de proprietate ).
Din aceasta perspectiva, solicita instanței de apel sa aprecieze asupra faptului ca, desi instanța de fond a reprodus in considerentele sentinței apelate dispozițiile legale menționate, reținând faptul ca reconstituirea dreptului de proprietate se face in baza unei cereri (individuale sau comune) semnate de cei interesați, cerere care are valoarea de acceptare a succesiunii cu privire la terenurile reintrate in patrimonial defunctului, retine in aceleași considerente faptul ca „...In practica s-a apreciat insa ca interpretarea acestui text de lege nu poate fi realizata in mod formalist trebuind sa fie avuta in vedere intenția celui care a formulat cererea, coroborata cu necontestarea actelor premergătoare emiterii titlului de proprietate, acesta fiind emis in mod valabil întrucât se prezuma ca a existat un mandat tacit din partea moștenitorului ce nu a formulat cererea de reconstituire, urmând ca situația dintre moștenitori sa fie rezolvata pe calea partajului succesoral.
Aceeași este situația si in speța de fata: există o cerere de reconstituire formulata de un singur moștenitor, apreciata de toti moștenitorii ca fiind efectuata si in numele lor, iar reclamantul solicita valorificarea acestui mandat tacit pe care solicitantul S. I. l-a avut din partea sa”
Aceste rețineri sunt greșite si contrare dispozițiilor legale întrucât:
a) În mod neîntemeiat si fara a face obiectul analizei in speța de fata, instanța de fond retine faptul ca, pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul in litigiu, ar fi fost depusa o singura cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. În realitate, pentru terenurile moștenite de pe urma defunctului bunic, apelantele au formulat cererile înregistrate sub numerele 452/ 26.02.1998 si 453/26.02.1998, dintre aceste cereri anexând motivelor de apel cererea cu nr. 453/26.02.1998 si numărul de înregistrare pentru cererea cu nr. 452/26.02.1998 intrucat aceasta ultima cerere nu se mai găsește in arhiva comisiei de fond funciar.
În condițiile arătate, in mod nelegal, fara a fi investita in acest sens si fara a se face verificări, instanța de fond retine faptul ca apelantele nu ar fi depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul in litigiu.
b) În ceea ce privește reținerea instanței de fond in sensul ca cererea de reconstituire a dreptului de proprietate ar putea fi făcuta de un singur moștenitor in numele tuturor moștenitorilor, fara ca toti moștenitorii sa o semneze, apelantele solicită să se aprecieze asupra faptului ca acest punct de vedere este in totala contradicție cu dispozițiile legale invocate anterior, practica judiciara invocata de instanța de fond neputand fi izvor de drept care sa contravină dispozițiilor legale exprese.
c) Ceea ce este de observat este contradicția din motivarea instanței de fond din care se desprinde concluzia in sensul ca formularea cererii de către un singur moștenitor, in baza unui presupus mandat tacit, coroborata cu necontestarea actelor premergătoare emiterii titlului de proprietate, ar valida titlul de proprietate emis pe numele moștenitorilor in lipsa unei cereri.
Contradicția consta in aceea ca cel care ar fi interesat in contestarea actelor premergătoare este moștenitorul care nu a formulat cerere de reconstituire si pe numele căruia nu a fost emis titlul de proprietate, condiții in care acest moștenitor ar fi trebuit sa conteste actele premergătoare in cadrul procedurii speciale si nu pe cale unei cereri de modificare/anulare a titlului de proprietate, astfel cum a procedat instanța de fond.
F. de toate cele arătate, in temeiul dispozițiilor art 480 alin 2 C.proc. civ., solicită admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței apelate, urmând a se dispune respingerea cererii de chemare in judecata fie in baza excepției invocate (ca fiind formulata de o persoana care nu are interes) fie ca neintemeiata.
Intimatul Ș. V. a formulat în cauză întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și păstrarea în ființă, ca temeinică și legală, a sentinței atacate, cu obligarea apelantelor-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul solicită să fie respinsă și în apel excepția invocată de apelantele-pârâte, constatând că reclamantul-intimat și-a dovedit cu prisosință atât calitatea procesuală activă, cât și, mai ales, interesul în promovarea acțiunii.
Instanța fondului analizând excepția a constatat, legal și temeinic, că toate prerogativele care întemeiază interesul în promovarea cererii caracterizează și legitimează acțiunea formulată de către intimatul-reclamant.
Ele au fost evidențiate și dezvoltate pe larg în hotărâre, iar critica în apel nu aduce vreun element nou sau o împrejurare de natură a susține excepția, astfel încât și în lumina dispozițiilor art. 205 și următoarele Cod pr. Civilă întâmpinarea la motivele de apel se rezumă, în principal, la solicitarea respingerii apelului, așa cum a fost motivat, neexistând alte apărări în afara celor făcute la fond.
În ceea ce privește motivul II de apel, care va fi examinat de instanța de control judiciar în virtutea obligativității analizării unui așa-zis motiv de legalitate a hotărârii, consideră că este, de asemenea nefondat.
Instanța fondului a făcut o judicioasă și corectă interpretare a legii, mai ales în ceea ce privește succesiunea legilor privind proprietatea, dar și în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor Codului civil (1864) care totuși guvernează procedurile de restituire a proprietății.
Oricât ar fi de speciale aceste legi, ele nu pot deroga de la dispozițiile /instituțiile fundamentale ale dreptului civil, decât cu riscul de „a abuza de lege" și de a se transforma în instrumente de perpetuare a inechității și abuzului de drept.
Cam acesta este, de fapt, poziția apelantelor-pârâte, abuzul de drept.
Cum altfel ar încerca prin toate mijloacele, de altfel criticabile și suficiente, să-l excludă pe vărul lor de la împărțeala averii succesorale a autorului lor comun ?!
Invocarea unui text de lege nu are nicio relevanță dacă nu poate cuprinde înregul spectru al raporturilor juridice dintre părți și mai ales dacă nu se raportează la existența unui interes legitim, moral și mai ales la caracterul creativ de drept și nu numai sancționator al normei juridice.
Intimatul solicită să se constate că legea a fost aplicată și respectată și pe fond și procedural și în aceste condiții întemeiază o hotărâre temeinică și legală, solicitând respingerea apelului, ca nefondat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 266 și următoarele, art. 2015 și următoarele, art. 451 și următoarele Cod pr. Civilă.
La rândul său, intimata C. Locala pentru aplicarea legii 18/1991 Tisau a formulat întâmpinare, prin care învederează următoarele aspecte:
Astfel după cum a arătat in fata instanței de fond, prin cererea formulată de către S. I., in baza Legii 18/1991, acesta face referire la toti moștenitorii defunctului S. D., de pe urma căruia s-a emis titlul de proprietate a cărui modificare este ceruta de reclamant.
A invocat acesta faptul ca in titlul sus menționat nu apare si el, desi considera acesta ca ar fi trebuit, in condițiile in care in cererea făcuta se făcea referire la toti moștenitorii defunctului, unul din acești moștenitori fiind si tatăl sau - S. G..
Instanța de fond, in urma administrării probatoriilor, a considerat intemeiata cererea formulata de către reclamantul S. V. si a dispus modificarea titlului de proprietate in discuție in sensul includerii in calitate de moștenitor si a tatălui reclamantului, numitul S. G., alături de ceilalți moștenitori.
In ceea ce privește motivele de apel invocate in cuprinsul cererii, urmează sa fie analizate si sa se aprecieze cu privire la temeinicia acestora, fata de conținutul sentinței pronunțate de instanța de fond.
Intimata C. Județeană B. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului și evaluând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate, Tribunalul apreciază apelul nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește prima critică, referitoare la modul de soluționare, de către prima instanță, a excepției lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii, Tribunalul constată că în mod corect prima instanță a reținut că formularea sau nu a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, adusă de către pârâtele apelante drept argument în susținerea excepției invocate, ține de fondul pretențiilor reclamate de către Ș. V. iar nu de interesul în promovarea acțiunii.
Interesul, ca și condiție de exercitare a acțiunii civile înscrisă la art 32 alin 1 lit d Cod procedură civilă, este folosul practic urmărit de reclamant prin promovarea acțiunii și el trebuie să fie, potrivit art 33 Cod proc. civ., determinat, legitim, personal, născut si actual.
Or, de vreme ce reclamantul intimat este descendent al autorului Ș. D., aflându-se față de acesta în același grad de rudenie ca și apelantele pârâte, el fiind chemat la moștenirea defunctului prin retransmiterea drepturilor succesorale de la autorul său, Ș. G., evident că acesta justifică interes în a face demersuri pentru a beneficia de suprafețele de teren reconstituite de pe urma defunctului în aceleași condiții ca și ceilalți moștenitori.
Dacă el sau autorul lui, defunctul Ș. G., fiu al defunctului Ș. D. de pe urma căruia s-a emis titlul de proprietate a cărui modificare se solicită, au îndeplinit sau nu cerințele instituite de Legea 18/1991 pentru a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate, mai exact dacă vreunul dintre ei și-a manifestat intenția de a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate prin formularea unei cereri în acest sens, reprezintă o chestiune ce ține de fondul dreptului dedus judecății iar nu de interesul reclamantului intimat în promovarea acțiunii.
Prin acest demers judiciar folosul practic, imediat și personal pe care l-ar obține reclamantul intimat, dacă pretențiile sale ar fi găsite întemeiate, ar fi acela al înscrierii sale în titlul de proprietate alături de ceilalți moștenitori ai defunctului cu consecința participării sale în procesul de ieșire din indiviziune.
Așa fiind, în mod corect excepția invocată de către pârâtele apelante a fost respinsă, motiv pentru care primul motiv de apel este găsit nefondat.
Nici cel de la doilea motiv de apel nu poate fi primit de către Tribunal
Suprafața de teren înscrisă în titlul de proprietate nr_/25.08.2003, a cărui modificare se solicită prin cererea dedusă judecății în cauza de față, a aparținut, lucru necontestat, autorului comun al părților în proces, Ș. D., din proprietatea căruia a fost preluată de către stat, în perioada de după anul 1945.
Ulterior anului 1989, prin adoptarea legilor de restituire a proprietăților, statul a decis să repare abuzurile săvârșite în perioada de după anul 1945 și să restituie foștilor proprietari bunurile de care i-a deposedat..
Un astfel de act normativ este și Legea fondului funciar, nr 18/_ cu modificările ulterioare, care, în forma sa de la nivelul anului 1998, când s-a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 142/19.01.1998, la art. 11, al. 3 prevedea: „stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativă la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii”.
Pornind tocmai de la scopul legii, restituirea proprietăților preluate de stat în perioada comunistă, Tribunalul apreciază că, în primul rând cerința formulării cererii a fost introdusă de legiuitor pentru a consacra faptul că restituirea proprietăților nu operează automat, în baza legii, ci numai la inițiativa fostului proprietar sau a moștenitorilor acestuia, concretizată sub forma cererii adresate organismelor înființate în acest scop, respectiv comisiilor de fond funciar. Cu alte cuvinte existența cererii declanșează pentru statul român obligația de restituire către foștii proprietari sau moștenitorii acestora, a imobilelor pe care le-a preluat. Reversul, imobilele pentru care nu s-au formulat cereri de retrocedare, rămân în proprietatea statului. Așadar, semnificația primordială a cererii se manifestă în raporturile dintre stat, care și-a apropiat abuziv a . bunuri în intervalul 1945-1989, și fostul proprietar deposedat sau moștenitorii lui.
Instituind obligativitatea formulării cererii legiuitorul a consacrat principiul potrivit căruia retrocedarea proprietăților nu se face ope legis ci numai în măsura în care fostul proprietar sau moștenitorii lui se manifestă în sensul că doresc să-și recapete proprietățile, situație în care trebuie să respecte cerințele și termenele stabilite prin actul normativ adoptat în acest scop, în speță Legea 18/1991.
Așadar, Tribunalul consideră că semnificația principală a obligativității formulării cererii, instituită de textul de lege mai sus redat, trebuie privită din perspectiva declanșării procesului de retrocedare în raport cu statul chemat să restituie imobilele preluate.
Cât privește valoarea pe care o are cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în raporturile dintre moștenitori, Tribunalul consideră că, așa cum a reținut și prima instanță, aceasta nu trebuie să fie interpretată excesiv de formalist.
Este adevărat că, potrivit art 12 al. 1 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 131/1991, privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor „ stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptățită. Când sunt mai mulți moștenitori, cererea se poate face și în comun, fiecare dintre ei semnând-o” numai că, în speță, din modul în care a fost formulată cererea înregistrată sub nr 142/19.01.1998 la C. locală de fond funciar Tisău de către Ș. I., care nu a înțeles să solicite reconstituire dreptului de proprietate doar pentru sine ci pentru toți moștenitorii îndreptățiți, rezultă că la baza acestui demers al lui Ș. I. a stat un mandat primit de acesta din partea tuturor moștenitorilor autorului Ș. D., inclusiv a autorului intimatului reclamant, Ș. G..
Această concluzie a Tribunalului se bazează în primul rând pe faptul că Ș. I. a menționat expres în cerere că „solicităm suprafața de 8 ha ce se cuvine la toți moștenitori(i)” dar și pe faptul că, anterior, respectiv la data de 24.11.1995 de pe urma aceluiași autor se reconstituise dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren forestier, maximul prevăzut de lege la acel moment, fiind emis titlul de proprietate nr_/_.07.1995 –f. 16 dosar fond, inclusiv pe numele autorului reclamantului intimat, Ș. G..
De aici, Tribunalul concluzionează că manifestarea de voință a lui Ș. G. de a beneficia de prevederile reparatorii ale Legii 18/1991 pentru terenurile preluate de stat de la autorul său, Ș. D., este evidentă astfel că, în mod corect prima instanță a apreciat că se impune admiterea cererii de chemare în judecată cu consecința înscrierii acestuia în titlul de proprietate nr._/25.08.2003.
Pentru toate aceste motive de fapt și de drept, apelul este considerat nefondat și, în baza prevederilor art 480 alin 1 Cod procedură civilă, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtele P. M., cu domiciliul în mun. Târgoviște, ., ., Județul Dâmbovița, I. A., cu domiciliul în mun. Buzau, ., ., Județul B., A. C., domiciliată în Buzau, ., ., toate cu domiciliul ales la Cabinet Avocat Tîrcavu G. din B., ..B., împotriva sentinței civile nr.6992/8.06.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect fond funciar, în contradictoriu cu reclamantul Ș. V., domiciliat în mun. Ploiești, ., ., . și pârâții C. C. TISĂU PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991, C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, S. V., cu domiciliul în B., .. 3B, ., S. C., cu domiciliul in com. Tisau, . și S. R., domiciliată în București, ., nr. 9, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Noiembrie 2015.
Președinte, M. N. | Judecător, A. M. | |
Grefier, C. C. |
Red.AM
Th.red.CC/AM/11 ex.
30.12.2015
Dosar fond nr._ Judecătoria B.
Judecător fond N. N.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 3168/2015. Tribunalul BUZĂU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 3179/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
