Fond funciar. Hotărâre din 04-09-2015, Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 04-09-2015 în dosarul nr. 60/277/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2812/2015
Ședința publică de la 04 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. Ș.
Judecător A. E. D.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de pârâtul C. Ș., domiciliat în comuna VIPEREȘTI, . împotriva sentinței civile nr. 423 pronunțată la data de 27.02.2015 de Judecătoria Pătârlagele în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu reclamantul M. D., domiciliat în G., ., ., județul G. cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în comuna VIPEREȘTI,., C. L. VIPEREȘTI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, având ca obiect revendicare imobiliară și constatare nulitate abs. p.v. de punere în posesie.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a răspuns intimatul M. D. ,lipsă fiind apelantul C. Ș. și intimata C. L. Viperești pentru aplicarea legilor fondului funciar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că apelul a fost motivat, nu a fost timbrat legal cu suma de 20 lei, iar la dosar apelantul a depus o cerere prin care a solicitat termen în vederea angajării unui apărător, după care:
Tribunalul constată că apelantul nu a făcut dovada achitării taxei de timbru și dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a răspuns intimatul M. D. ,lipsă fiind apelantul C. Ș. și intimata C. L. Viperești pentru aplicarea legilor fondului funciar.
În timpul ședinței la dosar s-a depus o cerere din partea apărătorului ales al intimatului avocat Z. M. M. prin care a solicitat termen fiind plecat la Judecătoria sectorului 5 București.
Din oficiu tribunalul invocă excepția netimbrării apelului și chiar dacă apelantul a depus la dosar o cerere prin care a solicitat termen în vederea angajării unui apărător această cerere nu este admisibilă având în vedere faptul că acesta nu a făcut dovada achitării taxei de timbru.
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat în temeiul dispoz.art.392-394 Cod proc.civ. instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe excepția netimbrării.
Intimatul M. D. cu privire la excepția invocată a arătat că lasă la aprecierea instanței.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului apel civil se constată :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele sub nr._, reclamantul M. D., a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul C. Ș. și pe pârâta C. L. pentru aplicarea legilor fondului funciar Viperești, solicitând instanței obligarea pârâtului C. Ș. să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de aproximativ 3000 m.p. teren arabil, situată în extravilanul localității Viperești, județul B., înscrisă în Titlul de Proprietate nr._/100 din data de 31.10.2003 și în titlul de Proprietate nr._/21 din data de 04.09.2003 și să constate nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie nr.1262/02.04.2009 eliberat de C. L. de aplicare a legilor fondului funciar pe numele pârâtului C. Ștgefan, în calitate de moștenitor al def. C. C..
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că, în temeiul legilor fondului funciar s-a reconstituit pe numele reclamantului dreptul de proprietate pentru suprafața de 2400 m.p. teren, eliberându-se Titlul de Proprietate nr._/100/2003, titlu în care este inclusă și suprafața de 1200 m.p. teren arabil în tarlaua 60 pct. „Herghelie”, teren care este învecinat cu altă suprafață de 2800 m.p. teren arabil, situată în aceeași . Titlul de Proprietate nr._/21/2003, pe numele moștenitorilor def. M. N., unul dintre acești moștenitori fiind și reclamantul.
A susținut acesta, că în punctul respectiv stăpânește efectiv din anul 2003 suprafața totală de cca. 4000 m.p. teren arabil, însă din anul 2008, pârâtul a ocupat o parte din această suprafață, invocând dreptul său de proprietate pe baza procesului verbal de punere în posesie nr.1262/2009, a cărui anulare o solicită prin acțiunea de față.
Urmare acestei situații, începând cu toamna anului 2008 și până în prezent, reclamantul nu a putut beneficia de prerogativele dreptului său de proprietate pe întreaga suprafață deținută, deși a solicitat pârâtului C. Ș. să elibereze terenul ocupat.
În privința procesului verbal de punere în posesie nr.1262/02.04.2009, reclamantul a arătat că acesta este lovit de nulitate în condițiile în care autorul pârâtului C. C. nu a deținut niciodată teren în punctul respectiv, iar procesul verbal a fost eliberat cu încălcarea dreptului reclamantului de proprietate.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.563 cod civil și art. III din Legea nr.169/1997.
La data de 10.02.2014, pârâtul C. Ș. a depus la dosar întâmpinarea formulată împotriva acțiunii reclamantului.
A susținut pârâtul că punerea în posesie cu suprafața de teren menționată a fost determinată de punerea în executare a unei hotărâri judecătorești care obliga C. L. Viperești să facă acest lucru și nu afectează suprafețele de teren aparținând reclamantului, menționate în cele două titluri de proprietate.
Pârâta C. L. de fond funciar Viperești nu a formulat întâmpinare.
.La data de 21.03.2014, alături de documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal de punere în posesie nr.1262/2009, C. L. de fond funciar Viperești a depus note scrise prin care a solicitat respingerea cererii de anulare a acestui proces verbal ca nefondată, arătând în esență că acesta a fost emis în condiții de deplină legalitate în baza sentinței civile nr.332 din 23.02.2009 și în împrejurarea în care punerea în posesie pe vechile amplasamente a pârâtului C. Ș. nu a fost posibilă în totalitate, terenul în litigiu fiind acordat în compensarea suprafeței de 5000 m.p. din punctul „Poiana Brașovului”, aflat în proprietate publică a statului și în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor (Herghelia Cislău).
Referitor la capătul de cerere privind revendicarea, se arată că urmează a se administra probe, însă consideră că suprafața deținută de pârât în baza procesului verbal de punere în posesie menționat nu se suprapune cu terenul deținut de reclamant în baza celor două titluri de proprietate.
Urmarea probatoriului administrat în cauză, instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr.423/27.02.2015 prin care a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie nr.1262/02.04.2009 emis de C. L. de fond funciar Viperești, pentru pârâtul C. Ș. în calitate de moștenitor al def. C. C..
A obligat pe pârâtul C. Ș. să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie suprafața de aproximativ 3000 m.p. ocupată din terenul acestuia, identificat la poziția 25 (în suprafață totală de 3727 m.p.), delimitat de punctele de contur 1, 2, 3, 4, 17, 18, 19, 20, în schița anexă a raportului de expertiză întocmit în cauză de către expert Trențea William M. (fila 81 dosar).
A obligat pe pârâții C. Ș. și C. L. de aplicare a legilor fondului funciar Viperești, în solidar, la plata sumei de 1768 lei cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând taxă judiciară de timbru (68 lei), onorariu expert (1000 lei) și onorariu avocat (700 lei).
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în temeiul legilor fondului funciar s-a reconstituit pe numele reclamantului dreptul de proprietate pentru suprafața de 2400 m.p. teren, eliberându-se Titlul de Proprietate nr._/100/2003, titlu în care este inclusă și suprafața de 1200 m.p. teren arabil în tarlaua 60 pct. „Herghelie”, teren care este învecinat cu altă suprafață de 2800 m.p. teren arabil, situată în aceeași . Titlul de Proprietate nr._/21/2003, pe numele moștenitorilor def. M. N., unul dintre acești moștenitori fiind și reclamantul.
Reclamantul stăpânește efectiv din anul 2003 suprafața totală de cca. 4000 m.p. teren arabil în punctul respectiv, suprafață identificată de către expertul Trențea William M. în raportul de expertiză și schița anexă a acestuia, la poziția 25 (în suprafață totală măsurată de 3727 m.p.), delimitat de punctele de contur 1, 2, 3, 4, 17, 18, 19, 20.
Din declarațiile martorilor T. G. și A. L., care se coroborează cu raportul de expertiză întocmit în cauză, rezultă că terenul reclamantului a avut amplasamente care nu au fost modificate în decursul timpului, fiind prima parcelă de la limita proprietăților locuitorilor din ., privită de la drumul național care se află în sud, către nord, parcelele fiind pe lungime pe latura sud – nord, lățimea terenului reclamantului fiind de 16-17 m (20 – 21 rânduri de porumb).
Din declarațiile acelorași martori reiese faptul că reclamantul a stăpânit acel teren și a cules recolta fără incidente până în anul 2009, când a fost tulburat în folosința sa încă de la prima prașilă a porumbului de pârâtul C. Ș., care a pretins că o porțiune din acel teren îi aparține, deoarece a fost pus în posesie de comisia de fond funciar.
Martorul T. G. arată că, deși lucrase terenul reclamantului și recoltase porumbul de pe acesta, cunoscând foarte bine amplasamentele, fiind vorba de 20 rânduri de porumb, în toamna anului 2012, mergând să culeagă recolta la solicitarea reclamantului, a constatat că 10 rânduri de porumb pe porțiunea începând cu latura dinspre ., erau culese în întregime, iar restul de 10 rânduri culese parțial.
Martorul V. M. a arătat că pârâtului i s-a atribuit o parcelă în punctul respectiv pornind de la limita dintre proprietățile locuitorilor din . (bine delimitată în teren printr-o ridicătură pe toată porțiunea de la șosea spre calea ferată), terenul fiind acordat de comisia locală de fond funciar pe un alt amplasament în compensarea unei suprafețe ce nu a mai putut fi atribuită pe vechiul amplasament al autorului pârâtului.
Punerea în posesie a pârâtului a fost realizată de către fostul viceprimar al comunei Viperești, D. Romi în prezența martorului, ulterior intervenind litigiul dintre pârât și reclamant, acesta din urmă reclamând încălcarea proprietății sale.
Referitor la punerea în posesie a pârâtului, instanța a reținut că această operațiune s-a făcut în vederea punerii în aplicare a sentinței civile nr.332 din 23.02.2009 a Judecătoriei Pătârlagele (filele 42-43 dosar), care obliga C. de fond funciar Viperești să atribuie lui C. Ș. – reclamant în cauza respectivă – terenurile menționate pe vechile amplasamente.
Așa cum rezultă din susținerea Comisiei Locale de fond funciar Viperești, nefiind posibilă atribuirea terenului de 5000 m.p. fâneață pe vechile amplasamente din pct.”Poiana Brașovului”, pârâtului din speța de față C. Ș. i s-a atribuit suprafața de 4000 m.p. teren arabil în compensare, pe un alt amplasament, apreciat a fi liber de către C. de fond funciar, respectiv pe amplasamentul identificat în procesul verbal de punere în posesie nr.1262 din 02.04.2009.
Acest amplasament este materializat în teren ca fiind prima parcelă începând cu limita proprietarilor comunelor Cislău și Viperești privită dinspre drumul național spre calea ferată, însă din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că nu era posibilă punerea în posesie a pârâtului, neexistând în realitate terenul de 4000 m.p. liber așa cum a susținut comisia și că această punere în posesie a afectat suprafața totală de 4000 m.p. deținută de către reclamant în punctul respectiv în baza celor două titluri de proprietate.
Astfel, în raportul de expertiză întocmit în cauză se identifică terenurile ce au fost atribuite pe raza teritorială a U.A.T. Cislău în Tarlaua 60 locuitorilor din . de la puncte de reper fixe, cum ar fi gardul ce împrejmuiește locuința și anexele gospodărești ale numitului G. C. (pct. 5- pct.15 din schița anexă la răspunsul la obiecțiuni - fila 131 dosar) identificându-se toate parcelele atribuite locuitorilor menționați, până la limita cu proprietățile locuitorilor din . – pct.20 din aceeași schiță).
Concluzionează expertul în urma măsurătorilor efectuate că deși la atribuirea parcelelor s-a avut în vedere suprafața totală de 38.200 m.p., în realitate, suprafața identificată prin punctele 1, 20, 15, 5 este de doar 33.927 m.p., mai mică decât aceea din tabelul parcelar.
În această situație și terenul reclamantului deținut în baza celor două titluri de proprietate și care însuma pe baza actelor suprafața de 4000 m.p. (2800 m.p. plus 1200 m.p.), este afectat, fiind identificată în teren doar suprafața de 3727 m.p. (cu 273 m.p.mai mică).
Aceasta fiind ultima parcelă conform celor măsurate de către expert până la limita cu proprietarii din . în teren prin semne exterioare (linia ce unește punctele 1 – 20 din schița anexă a raportului de expertiză) și având numărul de parcelă 25, nu se poate extinde peste această limită, astfel încât o eventuală poziție 26 trece peste limita menționată mai sus și afectează terenurile locuitorilor comunei Cislău.
Concluzionează expertul că suprafața de teren de 4000 m.p. atribuită pârâtului C. Ș. procesul verbal nr.1262/02.04.2009 nu poate fi identificată dacă se ia ca limită suprafața reală a proprietății reclamantului, deoarece excede limitei suprafeței atribuite pentru punerea în posesie a locuitorilor comunei Viperești.
În atare situație, procesul verbal de punere în posesie nu are o bază materială în sensul că, dacă se respectă proprietățile existente până la poziția 25, suprafața atribuită pârâtului ar trebui să treacă de limita terenului aflat la dispoziția Comisiei de fond funciar Viperești.
Operațiunea materială de punere în posesie, însă fiind efectuată prin luarea în considerare a limitei dintre punctul 1 și 20 și atribuirea unei parcele în partea dinspre est înspre localitatea Viperești, afectează în mod cert terenul proprietatea reclamantului, așa cum a fost identificat în raportul de expertiză.
Coroborând această situație și cu aceea că autorul pârâtului nu a deținut teren în punctul respectiv și că acest teren atribuit prin procesul verbal de punere în posesie nr.1262/2009 este dat în compensarea unei alte suprafețe; că această compensare ar fi putut fi făcută dacă ar fi existat teren liber la dispoziția comisiei locale, ceea ce nu este cazul și că prin emiterea procesului verbal s-a afectat proprietatea reclamantului, urmează a se constata, în temeiul art.III alin.1 lit.a pct.iv din Legea 169/1997 republicată, nulitatea procesului verbal de punere în posesie menționat mai sus.
În ceea ce privește acțiunea în revendicare formulată de reclamant împotriva pârâtului, aceasta se apreciază a fi întemeiată, așa cum se va arăta în cele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art.563 cod civil, „proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul”.
În doctrină s-a arătat că, acțiunea în revendicare este acea acțiune în justiție prin care reclamantul, care pretinde că este proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicită obligarea pârâtului care stăpânește bunul respectiv, să-i recunoască dreptul de proprietate și să îi restituie bunul.
Dovada dreptului de proprietate trebuie făcută de către reclamant, deoarece, „până la proba contrară, posesorul este considerat proprietar, cu excepția imobilelor înscrise în cartea funciară” (art.919 alin.3 din codul civil).
Așa cum reiese din probele administrate, respectiv din identificarea terenului făcută de către expert în raportul de expertiză, coroborată cu cele două titluri de proprietate deținute de către reclamant și cu declarațiile martorilor audiați în cauză, care confirmă faptul că, bazându-se pe procesul verbal de punere în posesie despre care am făcut vorbire în cele ce preced, pârâtul a ocupat o porțiune din terenul reclamantului, acțiunea în revendicare a acestuia din urmă este întemeiată.
Este de reținut faptul că, dat fiind specificul bunului în litigiu, care în speță este reprezentat de un teren agricol, deposedarea reclamantului este în fapt o tulburare a acestuia în exercitarea atributelor sale de proprietar, materializată doar în perioada lucrărilor terenului și mai ales în perioada culegerii recoltelor, așa cum s-a și dovedit în cazul de față.
De aceea, nefiind vorba de o posesie efectivă, continuă a pârâtului asupra terenului proprietatea reclamantului, nu se poate stabili în mod cert suprafața ocupată, însă acțiunea în revendicare este de natură a proteja pe proprietar și în această situație pentru a-i da posibilitatea exercitării tuturor atributelor decurgând din dreptul său.
Instanța de fond a reținut că suprafața afectată acestuia este de cca 3000 m.p. din suprafața totală și a se admite acțiunea în revendicare în privința acestei suprafețe de teren, evident suprafața ocupată fiind considerată de la limita dinspre . reclamantului.
Instanța a reținut ca fiind în culpă procesuală, atât pârâta C. L. de fond funciar Viperești pentru că a atribuit în mod nelegal procesul verbal de punere în posesie pârâtului C. Ș., cât și pe acesta din urmă care – deși a știut că afectează un teren aparținând legal reclamantului, s-a întemeiat pe înscrisul menționat mai sus, nemaiputând fi considerat de bună credință.
În atare situație, în temeiul art.453 rap.la art.451 din codul de procedură civilă, cei doi pârâți au fost obligați în solidar la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în sumă de 1768 lei, compuse din 68 lei taxă de timbru, 1000 lei onorariu expert și 700 lei onorariu avocat, conform documentelor justificative.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul C. Ș., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii.
Criticile apelantului vizează greșita apreciere de către instanța de fond a probelor administrate și interpretarea eronată a dispozițiilor din materia fondului funciar în ce privește capătul de cerere referitor la nulitatea absolută a procesului-verbal de punere în posesie n. 1262/2009, considerând că în mod greșit instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. III lit. a pct. IV din Legea nr. 167/1997 republicată.
Cu privire la admiterea capătului de cerere în revendicare, apelantul consideră că instanța de fond a pronunțat o soluție greșită, întrucât reclamantul nu a dovedit suficient cererea sa de revendicare, el nefolosind terenul reclamantului, astfel că acțiunea în revendicare trebuia respinsă.
Intimatul M. D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că instanța fondului a apreciat corect probatoriul administrat în cauză, raportându-se, în ce privește primul capăt de cerere, la documentația care a stat la baza emiterii procesului-verbal de punere în posesie nr. 1262/2009 eliberat pârâtului-apelant, respectiv sentința civilă nr. 332/2009 a Judecătoriei Pătîrlagele pronunțată în dosarul nr._, care dispunea punerea în posesie a pârâtului pe cu totul alte amplasamente decât cele cuprinse în procesul-verbal atacat.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere având ca obiect revendicarea suprafeței de teren acaparată de apelant, intimatul a arătat că în mod corect instanța fondului l-a admis, având în vedere probatoriul administrat, respectiv expertiza tehnică, înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului-verbal, care se coroborează și cu declarațiile martorilor.
Tribunalul constată că apelantul nu a achitat taxa de timbru în cuantum de 32 lei, deși a fost atenționat atât în faza de regularizare a cererii de apel, cât și ulterior, la fixarea termenului de judecată.
Potrivit art. 33 din OUG nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
Potrivit art. 197 NCPC, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage nulitatea cererii.
În speță, apelantul, deși a fost atenționat de plata taxei de timbru, nu a îndeplinit această obligație legală.
Apelantul a formulat cerere de acordare a unui nou termen pentru lipsă de apărare, cerere care a fost respinsă întrucât admiterea cererii de amânare a judecății pentru lipsă de apărare este condiționată de îndeplinirea, în prealabil, a obligației de plată a taxei judiciare de timbru, obligație personală a părții, ce nu are legătură cu asistența juridică acordată de avocați.
Față de considerentele expuse, tribunalul va admite excepția invocată din oficiu privind netimbrarea cererii de apel și, în consecință, va anula ca netimbrat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția invocată din oficiu.
Anulează, ca netimbrat, apelul declarat de pârâtul C. Ș., domiciliat în comuna Viperești, ., împotriva sentinței civile nr. 423/27.02.2015 pronunțată de Judecătoria Pătîrlagele în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul M. D., domiciliat în G., ., ., județul G., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în comuna Viperești, . și pârâta C. L. VIPEREȘTI PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Septembrie 2015.
Președinte, M. Ș. | Judecător, A. E. D. | |
Grefier, A. P. |
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 870/2015. Tribunalul BUZĂU | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din... → |
|---|
