Obligaţie de a face. Hotărâre din 07-09-2015, Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 07-09-2015 în dosarul nr. 13128/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2836/2015
Ședința publică de la 07 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. P.
Judecător V. B.
Grefier D. H.
Pe rol judecarea apelului declarat de către pârâtul M. D. domiciliat in mun. B., ., jud. B. împotriva sentinței civile nr._ din 09.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect obligație de a face, în contradictoriu cu reclamantul PRIMARUL MUNICIPIULUI B. cu sediul în B., ., județul B..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat N. A. M. pentru pârâtul apelant M. D., martorii S. I. și C. C., lipsă fiind reclamantul intimat Primarul Municipiului B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimatul Primarul Municipiului B. nu a depus înscrisurile solicitate de către instanță la termenul anterior, după care:
În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 318, art. 319 și art. 321 din Codul de procedură civilă, instanța a procedat la audierea martorilor S. I. și C. C., declarațiile acestora regăsindu-se la dosarul cauzei.
La interpelarea instanței, avocatul apelantului, precizează că nu i-a fost pusă la dispoziție, de către clientul său, dovada achitării redevenței.
Avocat N. A., având cuvântul pentru apelant, arată că intimatul nu a depus înscrisurile solicitate de instanță, acte din care se putea constata existența sau nu a unui act adițional la contractul de concesiune. Față de acest aspect, arată că nu insistă în revenirea cu adresă către intimat pentru a depune acele înscrisuri raportat la faptul că a depus la dosar un contract de concesiune ce nu a fost contestat.
Instanța, raportat la poziția reprezentantului apelantului, revine asupra măsurii dispusă la termenul anterior, în sensul înaintării unei adrese către intimat pentru a depune la dosar actul adițional la contractul de concesiune încheiat între părți.
Reprezentantul pârâtului apelant, declară că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, considerând cauza în stare de judecată.
Tribunalul, luând act că în cauză nu se formulează alte cereri, nu se ridică excepții și nu se solicită administrarea de noi probe, constată cauza în stare de judecată și, în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile, acordând cuvântul în susținerea apelului.
Avocat N. A., având cuvântul pentru apelant, arată că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, între Societatea Cooperativă Tega și Primăria Municipiului B. s-a încheiat un contract de concesiune nr. 6377/2006, având ca obiect concesionarea suprafeței de teren de 27,97 mp cu destinație de spațiu comercial. Ulterior acestei perioade, s-au înregistrat vânzări succesive ale spațiului comercial către . în anul 2008 (al cărei administrator este M. D.) și către M. D. în luna iunie 2013.
Aferent acestor înstrăinări succesive ale spațiului comercial în discuție, s-au încheiat concomitent și acte adiționale la contractul de concesiune a suprafeței situată în fața spațiului comercial, al cărei proprietar este Primăria Municipiului B..
Susține că art. 8 din contract de concesiune prevede următorul aspect: dacă proprietarul spațiului comercial își pierde calitatea de proprietar automat, în locul său se va substitui concesionar, în contractul de concesiune, noul proprietar.
Precizează că declarațiile martorilor confirmă susținerile din cererea de apel și anume că, așa zisă elevație, exista încă din anul 2006 când Tega Societate Cooperativă a încheiat contractul de concesiune.
Solicită a se avea în vedere faptul că procesul verbal de constare și sancționare a contravențiilor, aflat în dosarul de fond, prin care s-a stabilit că M. D., persoană fizică, a efectuat lucrări de construcție fără autorizație, a fost comunicat prin afișare, acesta fiind și motivul pentru care nu a fost contestat.
Din planșele fotografice, existente la dosarul de fond, reiese faptul că lucrările se efectuau pe o elevație existentă. Arată că folosește termenul de lucrări și nu acela de construcții, întrucât placajul unei platforme betonate nu constituie o lucrare pentru care necesită autorizație de construcție.
Față de susținerile intimatului, în sensul că a primit adrese și reclamanții de la proprietari, arată că acestea se referau la faptul că în zonă nu există loc de joacă ci baruri și printr-o altă cerere, locatarii critică lipsa spațiului verde. Față de acest aspect, susține că Primăria B. nu a răspuns celor două cereri formulate de locatari pentru a le aduce la cunoștință faptul că spațiul din discuție este unul comercial.
Arată că nu rezultă din nici un înscris, existent la dosarul cauzei, faptul că M. D., ca persoană fizică a efectuat aceste lucrări.
Actul adițional la contractul de concesiune s-a încheiat cu M. D. în anul 2014 or, aceste lucrări se presupune a fi efectuate în 21 iunie 2013. Apreciază că nu s-a dovedit în fața instanței de fond faptul că M. D., persoană fizică, a efectuat aceste lucrări.
Susține că nici martorii audiați în prezenta cauză, nu au făcut distincția între o societate comercială și o persoană fizică. Primul martor, fiind interpelat de instanțe de judecată, a afirmat faptul că M. D. avea de mult timp acest spațiu.
De asemenea, din declarațiile martorilor, rezultă că nu s-a executat o lucrare nou ci doar s-a intervenit, precum și faptul că stâlpii erau deja amplasați și nu cum a precizat Primăria B. că au fost puși de către apelant în anul 2013.
Din planșele foto, existente la dosar, rezultă faptul că un . platformă în față ca și spațiul comercial.
Solicită a se avea în vedere dispozițiile prevăzute de art. 26 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 și cele prevăzute de art. 11 din același act normativ.
Pentru placarea unei suprafețe susține că nu era nevoie de autorizație de construcție.
Față de cele susținute, solicită admiterea apelului și pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept și în baza dispozițiilor art. 394 alin. (1) Cod procedură civilă, închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 01.08.2013, sub nr._, reclamantul Primarul Municipiului B. a chemat în judecată pe pârâtul M. D., solicitând ca acesta să fie obligat la desființarea construcției executate fără autorizație de construire, respectiv a unei elevații de 50 cm înălțime de la sol, în care au fost montate țevi de metal de aproximativ 5 m înălțime, pe terenul din fața blocului H 10 din cartierul D. 2, din municipiul B..
În motivare, a arătat că pârâtul a executat lucrarea menționată anterior, fără autorizație, faptă ce constituie contravenție, conform prevederilor art. 26 alin.1 lit. a din Legea 50/1991, modificată și completată.
Situația menționată a fost constatată de către un agent din cadrul compartimentului de specialitate al Primăriei, respectiv compartimentul pentru disciplina în construcții, întocmindu-se procesul verbal de contravenție nr.11/21.06.2013, conform prevederilor art. 26 alin.1 lit. a din Legea 50/1991, modificată și completată, act prin care, pe lângă amenda contravențională, a fost dispusă și măsura sistării imediate a lucrărilor și dezmembrare, aducerea terenului la starea inițială, stabilindu-se ca termen data de 20.07.2013.
Termenul limită stabilit prin procesul verbal menționat nu a fost respectat, iar pârâtul nu s-a conformat măsurilor dispuse.
S-a mai precizat că împotriva procesului verbal de contravenție pârâtul nu a formulat contestație.
În drept, s-au invocat prevederile art.3 alin.1 lit.a, art.26 lit.a, art.27, 28 și 32 din Legea 50/1991, modificată și completată.
Prin sentința civilă nr._ din 09.12.2014 Judecătoria B. a admis cererea formulată de reclamantul Primarul Municipiului B. in contradictoriu cu paratul M. D., având ca obiect obligația de a face.
A obligat pârâtul să desființeze construcția executată fără autorizație de construire, respectiv a unei elevații de 50 de centimetri înălțime de la sol, în care au fost montate țevi de metal de aproximativ 5 m înălțime, pe terenul din fața blocului H 10 din cartierul D. 2, din municipiul B..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La fila 8 s-a depus la dosar procesul verbal de contravenție nr.11/21.06.2013 încheiat de Primăria mun.B., contravenient fiind pârâtul .
În fapt, s-a reținut că la data de 21.06.2013, ora 9.40, în cartierul D. 2, pe terenul din fața blocului H 10, s-a constatat existența unei construcții pe domeniul public sub forma unei elevații de aprox. 50 cm înălțime de la sol în care au fost implantate țevi de metal de aprox.5 m înălțime, fără autorizație de construire.
S-a stabilit amendă în cuantum de 2000 lei, iar pe lângă amenda contravențională, a fost dispusă și măsura sistării imediate a lucrărilor și dezmembrare, aducerea terenului la starea inițială, stabilindu-se ca termen data de 20.07.2013.
Termenul limită stabilit prin procesul verbal menționat nu a fost respectat, iar pârâtul nu s-a conformat măsurilor dispuse.
De asemenea, împotriva procesului verbal de contravenție pârâtul nu a formulat contestație.
Față de cele menționate, având în vedere dispozițiile art.1357 NCC, raportate la art.26 alin.1 lit.a din Legea 50/1991 modificată și completată, instanța a admis cererea și a obligat pârâtul să desființeze construcția executată fără autorizație de construire, respectiv a unei elevații de 50 de centimetri înălțime de la sol, în care au fost montate țevi de metal de aproximativ 5 m înălțime, pe terenul din fața blocului H 10 din cartierul D. 2, din municipiul B..
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul în termen legal conform art. 468 Cod procedură civilă, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie potrivit motivelor de apel depuse la dosar în baza art. 470.
În expunerea motivelor de apel, pârâtul a invocat efectul devolutiv al caii ordinare de atac a apelului, in raport de dispozițiile art.477 alin.2 C.Pr.Civ., sub următoarele aspecte:
Instanța de fond a reținut faptul ca pârâtul ar fi executat o construcție pe terenul-domeniu public, sub forma unei elevații de aproximativ 50 cm inaltime de la sol in care au fost implementate țevi de metal de aproximativ 5m inaltime, fara autorizație de construire.
Solicită a se observa faptul că instanța de fond a încălcat principii fundamentale ale dreptului civil si procesual civil, in raport de lipsa manifestării unui rol activ in vederea aflării adevărului si lipsa stăruinței in sensul de a preveni greșeli judiciare.
In raport de dispozițiile art. 22 C.pr.Civ., instanța are obligația de a stărui prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeala judiciara privind aflarea adevărului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronunțării unei hotărâri temeinice si legale.
Conform dispozițiilor exprese ale textului invocate, cu privire la situația de fapt si de drept, judecătorul poate sa le ceara pârtilor explicațiile corespunzătoare, poate sa puna in dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar daca nu sunt menționate in cerere sau in "întâmpinare, sa dispună administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar daca părțile se împotrivesc.
De asemenea, solicită a se observa sub acest aspect faptul ca instanța de fond nu a administrat alt probatoriu in afara procesului verbal de contravenție despre care s-a susținut de către intimata ca nu a fost contestat. Susține că nici o proba in cazul unui proces nu poate avea o valoare absoluta si ca instanța de fond ar fi trebuit sa analizeze sub toate aspectele de fapt care au fost aduse in atenția judecătorului.
Precizează faptul ca procesul-verbal in discuție nu i-a fost comunicat pana in prezent, ocazie cu care, luând cunoștința despre existentia acestuia, ulterior fotocopierii sale din dosarul prezentei cauze, arată că îl va contesta in termen legal.
In prezenta cauza, fara a efectua o cercetare la fata locului, fără a deține planșe foto de la fata locului, fara a se efectua expertiza de specialitate astfel incat sa se constate daca exista sau nu elevație cu fundație sau construcție noua sau renovarea unei construcții existente deja etc, susține că instanța de fond nu a avut posibilitatea de a cunoaște situația de fapt astfel încât sa poată pronunța o hotărâre judecătoreasca temeinica si legala. Aceasta instanța a apreciat ca susținerile intimatei (neprobate pe situatia de fapt) cu privire la situația de la fata locului sunt suficiente.
Cu privire la situația de fapt, precizează faptul ca aceasta elevație de aproximativ 50 cm nu corespunde descrierii formulate de instanța de judecata, deoarece elevația ar trebui sa aiba fundație, ceea ce nu este real astfel cum rezulta inclusiv din planșele fotografice.
Suprafața este împrejmuita cu gard de sarma, partea stânga a spațiului, iar in partea dreapta se poate observa bordura si spațiul verde. Se arată că tot ceea ce acesta a realizat a fost doar sa "imbrace" bordura existenta deja delimitând spațiul verde (a se vedea Planșele foto anexate prezentei).
De asemenea, precizează faptul ca terenul se afla in "panta", necesitând o indreptare prin incarcare cu pamant si nisip, astfel incat pavelele au fost așezate pe plan drept (realizat de acesta).
Se arată de către pârât că, fără a construi, a realizat un mecanism tip "scara", de scurgere a apei pluviale care, iarna ar fi produs polei iar vara apa ar fi inundat trotuarul.
Astfel, susține că nu a ocupat domeniul public conform documentelor de proprietate (acte de proprietate, contracte de concesiune si carte funciara), respectiv nu a realizat o construcție fara autorizație pe domeniul public sau pe proprietatea sa. De asemenea nu a renovat o construcție.
A placat cu imitație de piatra, locul in care se afla deja un gard din plasa sudata ( el procedând doar la reabilitarea din punct de vedere estetic si funcțional - gardul împrejmuitor preexistent era in stare de degradare evidenta).
Din planșele fotografice se poate observa vechiul gard din plasa sudata, pe care l-a restaurat.
Instanța de fond nu a analizat situația de fapt si circumstanțele existente, înțelegând sa dea eficienta probatorie absoluta procesului verbal de contravenție nr.11/21.06.2013 incheiat de Primăria mun.B..
In conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. l din Legea nr.50/1991, și art. 3 din același act normativ, in raport de situația de fapt dovedita și normele legale aplicabile, nu avea obligația legala de a solicita si obține autorizație de construcție in condițiile prezentate de autorități
Sub aspect probatoriu, in temeiul art. 478 C.Pr.Civ ("părțile nu se vor putea folosi de alte motive, mijloace de apărare si dovezi decât cele invocate la prima instanța sau arătate in motivarea apelului") solicitând încuviințarea administrării următorului probatoriu: efectuarea unei cercetări la fata locului; proba cu înscrisuri; proba testimoniala cu doi martori.
In ceea ce privește teza probatorie, arată că cei doi martori pot oferi instanței de judecata lămuriri cu privire la situația de fapt prezenta-comparativ cu situația de fapt existenta anterior pretinselor modificări aduse gardului împrejmuitor. Astfel, se poate demonstra faptul ca el nu a efectuat constructie noua, nu a turnat placa/fundație, nu a procedat la recondiționarea unei construcții etc.
In subsidiar, in cazul in care instana de judecata nu s-ar lamuri asupra
situației de fapt din administrarea probatoriului sus enunțat, solicită
efectuarea unei expertize specialitatea construcții pentru a se stabili
natura lucrărilor efectuate si obligația de a deține sau nu autorizație de
constructive raportat la situația de fapt coroborata cu aspectele tehnice-
constructii;
In drept, își întemeiază cererea de apel pe dispozițiile art. 466 si urm. C.Pr.Civ. precum si celelalte dispoziții legale menționate in cuprinsul prezentei cereri.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
În considerarea acestui punct de vedere, învederează faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre corectă, administrând în cauză toate probele necesare aflării adevărului.
Menționează că, odată cu cererea de chemare în judecată, au fost depuse drept probe sesizări din partea cetățenilor, primite pe adresa Primăriei Municipiului B., precum și planșe fotografice elocvente. Din analiza acestor probe reiese în mod clar tipul de construcție, precum și faptul că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții.
Aspectele invocate nu îl pot disculpa de fapta în sine, care a constat în edificarea unei construcții fără autorizație de construire.
Pentru aceste considerente solicită respingerea prezentului apel ca nefondat și menținerea sentinței de fond nr._ din 09.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. ca fiind legală și temeinică.
Examinând sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, precum și de prevederile legale incidente, constată că apelul declarat este nefondat.
Critica apelantului, potrivit căreia instanța fondului nu și-a exercitat rolul activ, încălcând dispozițiile art. 22 c.p.c., este nefondată:
Procesul civil este, în regulă generală, un proces al intereselor private; rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil; al disponibilității și contradictorialității.
În speță, la data de 1.08.2013 intimata reclamantă Primăria Municipiului B. a chemat în judecată apelantul pârât pentru a fi obligat să desființeze construcția executată fără autorizație de construire, respectiv a unei elevații de 50 de centimetri înălțime de la sol, în care au fost montate țevi de metal de aproximativ 5 metri înălțime, pe terenul din fața blocului H10 din cartierul D. 2 din Mun. B..
Cu adresa din 30.05.2014 cererea de chemare în judecată a fost comunicată apelantului pârât, căruia i s-a solicitat, ca în termen de 25 de zile de la comunicare, să depună Întâmpinare, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții.
Potrivit art.208 alin. 1 c.p.c. întâmpinarea este obligatorie, iar aliniatul doi al aceluiași articol prevede că nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.
Prin instituirea sancțiunii decăderii pârâtului legiuitorul a urmărit atât ocrotirea reclamantului, cât și asigurarea desfășurării în bune condiții a procesului civil prin disciplinarea părților, iar împrejurarea că, în condițiile art. 22 alin. 2 c.p.c., judecătorul este în drept să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc, nu poate justifica o altă soluție.
Urmare a intervenirii decăderii, actul de procedură prin care pârâtul ar solicita administrarea de probe, respectiv ar invoca excepții de procedură relative este lovit de nulitate, în condițiile art. 185 alin. 1 teza a doua c.p.c.
Potrivit art. 254 alin. 6 c.p.c. părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Rolul activ al instanței presupune doar aflarea adevărului judiciar, instanța neputându-se substitui părții și nu poate fi interpretată și reținută ca o omisiune în exercitarea rolului activ de către instanță neadministarea unor probe, pe care partea nu le-a indicat.
Raportat la dispozițiile legale mai sus menționate apelantul nu poate susține că prima instanță nu a avut rol activ, în condițiile în care nu a formulat Întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță.
Pe fondul cauzei, Tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a dispus desființarea elevației de 50 de centimetri înălțime de la sol în care au fost montate țevi de metal de aproximativ 5 m înălțime, pe terenul din fața blocului H10 din cartierul D. 2 din mun. B..
La data de 18.06.2013 proprietarii apartamentelor din blocul H10 au sesizat Primăria Municipiului B. faptul că în fața blocului s-a început o construcție ilegală, care până la momentul 14.06.2013, consta în instalarea pe fundații de beton a mai mulți stâlpi din țeavă metalică, în înălțime de 4 m fiecare, precum și în construirea unor ziduri de ciment pe aproximativ 30 de metri, cu înălțimea de 1 metru, f- 11 dosar fond.
Urmare a sesizării, reprezentanții intimatei din departamentul pentru disciplina în construcții s-au deplasat la fața locului, acolo unde au constatat că apelantul a executat lucrări de construcții fără autorizație respectiv au edificat o elevație de 50 de centimetri înălțime de la sol în care au fost montate țevi de metal de aproximativ 5 m înălțime, motiv pentru care au întocmit procesul verbal de contravenție nr. 11 din 21.06.2013, f- 8 .
Pe lângă amenda contravențională aplicată intimata a dispus și măsura sistării imediate a lucrărilor și dezmembrare, precum și aducerea terenului la starea inițială.
De remarcat că intimata reclamantă și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile speciale prevăzute în Legea 50/1991.
Astfel, potrivit art. 3 - (1) Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru:
a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11;
Art. 26 - (1) Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni:
a) executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), c), e) și g), de către investitor și executant;
Art. 27 - (1) Președinții consiliilor județene, primarii și organele de control din cadrul autorităților administrației publice locale și județene au obligația să urmărească respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții în cadrul unităților lor administrativ-teritoriale și, în funcție de încălcarea prevederilor legale, să aplice sancțiuni sau să se adreseze instanțelor judecătorești și organelor de urmărire penală, după caz.
Art. 28 - (1) O dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Art. 32 - (1) În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:
a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;
b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.
În mod corect prima instanță, constatând că apelantul nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin procesul verbal de contravenție încheiat de apelantă a dispus a fi luate măsurile dispuse prin acesta, în condițiile în care acesta nu a fost contestat de către apelant.
Așa cum se poate observa din planșele fotografice f-13-16, cele sesizate de locatari au fost reale, s-a ridicat o elevație în care s-au montat țevi și nu poate fi primită apărarea apelantului, potrivit căreia aceasta exista, fiind prezentă și la celelalte blocuri, întrucât din aceleași planșe fotografice se poate observa că în jur nu există elevația respectivă și cu atât mai puțin țevile montate.
Nu poate fi primită nici susținerea apelantului, potrivit căreia îi erau aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea 50/1991, respectiv nu avea obligația obținerii autorizației de construcție pentru lucrările efectuate, întrucât acestea nu se încadrează în dispozițiile legale anterior menționate.
Față de cele reținute mai sus, Tribunalul, în baza art. 480 c.p.c., urmează a respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul M. D. domiciliat in mun. B., ., jud. B. împotriva sentinței civile nr._ din 09.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect obligație de a face, în contradictoriu cu reclamantul PRIMARUL MUNICIPIULUI B. cu sediul în B., ., județul B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Septembrie 2015.
Președinte, E. P. | Judecător, V. B. | |
Grefier, D. H. |
Red. P.E Judecătoria B.
Thred. P.E Dosar fd._
4ex/06.10.2015 Judecător fd. A. L. A.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 30-09-2015, Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 172/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
