Ordin de protecţie. Decizia nr. 3188/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3188/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 04-12-2015 în dosarul nr. 3188/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 3188/2015
Ședința publică de la 04 decembrie 2015
Completul constituit din:
Președinte: M. A.
Judecător: N. M.
Grefier: C. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror A. V.
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de către reclamanta A. S., domiciliată în mun. B., .. D3, ., jud. B., împotriva sentinței civile nr._/23.10.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect ordin de protecție, în contradictoriu cu pârâtul A. I., cu domiciliul în . Scurtești, județul B., la numita D. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelanta, asistată de avocat B. L., și intimatul, asistat de avocat Z. V..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a acoperit lipsa de procedură cu intimatul, prin prezența acestuia, după care:
Apărătorul apelantei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care depune la dosar adresa Poliției mun. B. nr. R/_/2.11.2015, două adeverințe medicale, adeverința nr. 2106/4.11.2015 emisă de Asociația de proprietari Centru Dacia privind plata întreținerii, listă cheltuieli și chitanță de plată pentru luna septembrie 2015, copie carte identitate A. G., extras de pe portalul instanțelor în sensul că pe rolul Tribunalului B. se află, în apel, dosarul de divorț, iar la Judecătoria B. dosarul de partaj bunuri comune. C. de pe aceste înscrisuri se înmânează și intimatului, prin apărător.
Avocat Z. V. depune la dosar copie de pe încheierea din 29.06.2015 și sentința civilă nr. 7837/30.06.2015 privind divorțul părților, care se comunică și apelantei.
Instanța încuviințează părților proba cu înscrisuri și constată administrarea acesteia de către ambele părți.
Avocat B. L., având cuvântul pentru apelantă, solicită admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond, admiterea cererii așa cum a fost formulată, emiterea ordinului de protecție, cu obligarea intimatului la cheltuieli de judecată în fața instanței de fond și în calea de atac. Susține că prin acțiune s-a solicitat emiterea unui nou ordin de protecție împotriva pârâtului, care este soțul reclamantei. A indicat în acest sens că, anterior, au fost emise alte două ordine de protecție și a solicitat atașarea dosarelor respective la prezenta cauză. A arătat că, în lipsa unui nou ordin de protecție, integritatea fizică și psihică a reclamantei, a fiicei și nepotului care locuiesc în același apartament, sunt puse în pericol din cauza comportamentului violent al pârâtului care, potrivit probatoriului administrat, denotă o continuitate de 30 de ani de conviețuire. Susține că a investit instanța cu emiterea unui nou ordin de protecție, nu cu un ordin de protecție de sine stătător. Instanța de fond a respins cererea ca urmare a reținerii unor aspecte de fapt eronate și raportat la faptul că s-ar fi solicitat emiterea unui ordin de sine stătător. Astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul nu ar fi mai locuit în apartament, deoarece acolo ar locui alte cinci persoane și el nu ar mai avea loc. Reținerea este total greșită, întrucât în apartament locuiește reclamanta, fiica A. D. și, uneori, nepotul în vârstă de 4 ani. Și la momentul când s-a emis primul ordin de protecție, în apartament locuiau această fiică și nepoțelul. Violențele s-au exercitat și asupra acestor două persoane, fiind nevoite de multe ori să plece de acasă. Cu privire la A. G., a depus astăzi acte din care rezultă că locuiește împreună cu prietenul ei la o altă adresă în B., iar în apartament locuiesc 2-3 persoane și nu se pune problema că intimatul nu este dorit din cauza aglomerației. Un alt aspect reținut în mod greșit de instanța de fond este acela că actele de violență ar fi fost cauzate de discuțiile dintre părți cu privire la fiice, însă pârâtul nu a fost interesat niciodată de fiicele sale, nu cunoștea nici faptul că una dintre acestea a absolvit facultatea și este traducător autorizat. Această familie a trăit sub teroarea pârâtului vreme de 30 de ani. Orice comportament a adoptat reclamanta nu a dat rezultate pentru ca pârâtul să nu mai bea și să nu se mai manifeste violent. În celelalte dosare a invocat faptul că actele de violență au fost extreme, ușile erau pline de urme de cuțit. În primul dosar, în răspunsul la interogatorium pârâtul a recunoscut aceste aspecte. Martorii audiați au relatat în amănunt aceste violențe, faptul că, atunci când consumă alcool, pârâtul nu se mai controlează, sparge ușa de la camera în care sunt baricadate celelalte persoane, speriind toți locatarii de pe scară. În mod greșit, instanța de fond a dat eficiență juridică depoziției mamei pârâtului, la audierea căreia de altfel s-au opus, nu a înlăturat subiectivismul declarației și a dat dovadă de tratament preferențial în condițiile în care pentru reclamantă s-a respins audierea fiicei, care ar fi putut să relateze mai multe aspecte cu privire la evenimentele desfășurate. Instanța de fond a mai înlăturat și documentele depuse, care datează din anul 1983, respectiv procese-verbale încheiate ca urmare a deranjării ordinii publice, certificate medico-legale din timpul căsătoriei, și care trebuiau analizate, deoarece denotă continuitatea comportamentului pârâtului. Prima instanță trebuia să analizeze temeinicia emiterii unui nou ordin de protecție în continuarea celor anterioare și nu emiterea unui ordin de protecție nou, de sine stătător. Solicită ca instanța de apel să verifice faptul că prin probele administrate în cauza de față, precum și în celelalte dosare, s-a făcut dovada existenței unei prezumții că pârâtul, de la începutul căsătoriei și până la evacuarea din locuință, a avut un comportament violent în familie, de o agresivitate deosebită, care pune în pericol atât integritatea fizică a reclamantei și a fiicei care locuiește în imobil, dar afectează familia și sub alte aspecte, respectiv veniturile familiei, prin consumul de alcool și fumat. Prin probele administrate nu s-a făcut dovada că pârâtul a încercat să trateze alcoolismul și violența manifestată în familie. S-a depus la dosar un referat în sensul că s-a prezentat pentru efectuarea de ore în folosul comunității, la care a fost obligat în urma plângerilor penale făcute de reclamantă, precum și două adeverințe din mai, iunie, august 2014, în care însă nu se arată ce afecțiuni s-au tratat și ce tratamente a făcut. Toate acestea conduc la prezumția că și în continuare comportamentul pârâtului va fi unul violent dacă i se va permite să intre în locuință, atâta vreme cât până la evacuare a avut această manifestare. Apreciază că sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru ca instanța să emită un nou ordin de protecție.
Apărătorul intimatei susține că apelanta abuzează de dispozițiile restrictive ale Legii nr. 217/2003, completată prin Legea nr. 25/2012. În cauza dedusă judecății, pentru pretenția sa de a se emite un al treilea ordin de protecție împotriva coproprietarului, încă soț, nu sunt dovedite situațiile prevăzute de art. 23 din Legea nr. 217/2003 și reglementările CEDO. Dispozițiile art. 249 Cod pr.civilă incumbă în sarcina apelantei să dovedească situațiile prevăzute de art. 23 din Legea nr. 217/2003. Ceea ce s-a arătat în cererea de chemare în judecată și s-a reluat în motivele de apel este o descriere succesivă a unor conflicte de familie existente de acum 20-30 de ani. Pentru ca instanța să emită un asemenea ordin și să încalce dreptul de proprietate și derivatele acestuia, astfel cum este reglementat de art. 1 Protocolul 1 CEDO, în acord cu reglementările internaționale și art. 44 din Constituția României, trebuia să fie aduse acuze, motive și probe produse după expirarea celui de-al doilea ordin de protecție și din care să rezulte o situație gravă la adresa reclamantei-apelante. A rezultat cu certitudine că părțile sunt soți, că în anul 2014 a introdus acțiune de divorț și în 2015 au divorțat. Începând cu primăvara anului 2014 reclamanta a dorit să scape de soț, care este pensionar, are o locuință la țară și ea împreună cu fiicele au pus stăpânire pe apartament, care este situat într-o zonă ultracentrală a orașului, iar intimatul nu mai poate locui acolo. Solicită să se verifice motivația și argumentarea instanței de fond de la divorț, fiind stabilită o culpă comună a soților, apelanta fiind cea care îl insulta și discredita pe intimat. S-a dovedit că părțile au trei fete. D. a divorțat în 2015, a lăsat apartamentul său soțului și s-a mutat în acest apartament, cu două camere. De asemenea, mai au o altă fată, care vine împreună cu concubinul în acest apartament, iar intimatul nu mai are loc. D. nu a fost audiată pentru că este foarte bolnavă, iar conform Codului de procedură nu are dreptul să fie martor, fiind descendentă și persoană interesată, având mutație în apartament. Discuțiile au fost în sensul că P. G. stă cu fiica părților de peste 10 ani, de când era în liceu, și nu se căsătorește cu aceasta, care este bolnavă, iar mama nu a fost solidară cu tatăl, care a spus să o ia în căsătorie, ori să renunțe. De aici rezultau conflictele în familie. Trebuiau produse probe cu acte sau martori, să fie audiați vecinii, or reclamanta se folosește de un concubin, care locuiește în . vine la fiica părților. Nașa părților a contrazis-o pe reclamantă, spunând că în apartament locuiesc patru persoane. Tatălui nu îi convine situația fiicelor, dar se pune întrebarea dacă legea îi permitea să promoveze o acțiune în evacuare a persoanelor care nu au un drept legitim în apartament. El nu mai poate locui în apartament deoarece reclamanta s-a coalizat cu fiicele sale, care în prezent sunt majore. Nu există probe din care să rezulte un pericol iminent, grav, că s-au încălcat ordinele anterioare. Nu se poate obține un ordin de restricție dacă nu sunt îndeplinite prevederile art. 23. Deși încetase ordinul de restricție anterior, intimatul nu s-a dus acasă, de frică. Acesta nu mai are cheie de la apartament, iar poliția de proximitate i-a transmis să facă plângere pentru reintegrare, ceea ce înseamnă bani cheltuiți și timp pierdut. Solicită respingerea apelului, fără obligarea la cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că legalitatea și oportunitatea luării unei astfel de măsuri, în contextul prevederilor Legii nr. 217/2003, trebuie să aibă în vedere situația reală, concretă, din momentul în care partea interesată înțelege să solicite instanței emiterea ordinului de protecție. Nu se poate susține și motiva emiterea unui nou ordin de protecție pe considerente care țin de motivarea emiterii unor ordine de protecție anterioare. Legea prevede în mod expres că un ordin de protecție poate fi emis pe o perioadă limitată și trebuie să aibă la bază probe care să evidențieze în mod cert că sunt îndeplinite condițiile art. 23. În hotărârea instanței de fond se motivează că reclamanta nu a făcut dovada că viața sa este pusă în pericol. S-a făcut trimitere la o . manifestări de violență care nu sunt susținute de probe, iar instanța a apreciat că probele solicitate nu sunt în măsură să evidențieze comportamentul violent al intimatului. Au fost aduse în discuție probleme mai vechi, acutizate pe parcurs, de ordin locativ, care nu au fost apreciate ca fiind de natură să justifice emiterea unui ordin de protecție. Dovezile administrate nu evidențiază oportunitatea emiterii unui nou ordin de protecție, situație în care apreciază că soluția instanței de fond este temeinică și legală, concluziile fiind de respingere a apelului ca nefondat.
În replică, apărătorul apelantei susține că nu crede că scopul adoptării acestei legi a fost de a se avea în vedere, în măsura în care s-au emis anterior ordine de protecție, natura relațiilor dintre părți la data solicitării prelungirii celor anterioare. Legea permite emiterea unui nou ordin de protecție în prelungirea celui vechi. Instanța trebuie să analizeze comportamentul pârâtului până la emiterea primului ordin de protecție, să verifice dacă din probe rezultă că a dat dovadă de îndreptare, dacă s-a prezentat la consiliere psihologică, dacă a fost internat într-un centru de tratare a alcoolismului. Nu reclamanta trebuia să facă dovada că a fost agresată după încetarea celui de-al doilea ordin de protecție. Astăzi a depus la dosar o plângere penală formulată de A. D., care, în urma convorbirilor telefonice cu tatăl, a fost victima unor amenințări, și implicit și reclamanta, fiind sancționat cu privire la acest aspect.
După deliberare,
INSTANȚA
constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., sub numărul_ la data de 23.07.2015, reclamanta A. S. a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului A. I., pentru 6 luni, cuprinzând următoarele măsuri: evacuarea temporară din locuința situată în municipiul B., .. D3, ., păstrarea unei distanțe de 100 metri față de persoana sa, păstrarea unei distanțe minime față de locuință, interzicerea oricărui contact telefonic sau prin corespondență.
Prima instanță a respins cererea, pronunțând sentința civilă nr._/23.10.2015, reținând, în esență, că relațiile violente dintre părți au determinat emiterea a două ordine de protecție, dar că în susținerea prezentei acțiuni reclamanta a invocat aceleași acte, care nu ar mai fi de actualitate, pârâtul dând dovadă de responsabilitate.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recurs, în considerarea mențiunii greșite din sentință, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din data de 05.11.2015. Prin decizia civilă nr. 264/20.11.2015, tribunalul a respins ca inadmisibilă calea de atac, iar conform art. 457 alin. 3 din codul de procedură civilă reclamanta A. S. a promovat calea de atac a apelului, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 76/2012.
Cererea a fost înregistrată sub nr._ din data de 27.11.2015.
În motivarea în fapt, a arătat că s-ar fi reținut în mod greșit că două dintre cele trei fiice ale părților, împreună cu concubinul uneia dintre ele, locuiesc în apartamentul din B., .. D3, ., jud. B.. Realitatea ar fi că doar una dintre ele, respectiv A. D., locuiește în acest apartament împreună cu fiul său, dat fiind faptul că a divorțat de soțul său și că suferă de o boală incurabilă, având nevoie de sprijin din partea familiei, fapt pe care nu l-a ascuns niciodată. Mai mult, actele de violență fizică și psihică s-ar fi manifestat și asupra acesteia și minorului.
În ceea ce o privește pe cealaltă fiica, A. G., a precizat că locuiește în alt domiciliu, respectiv la adresa din B., .. 1, împreună cu prietenul său, P. G., așa cum rezultă din copia cărții de identitate.
S-a învederat instanței că actele de violență s-au manifestat încă de la începutul căsniciei, în perioada când reclamanta era gravidă cu primul copil și au continuat până în martie. 2014, când s-a emis primul ordin de protecție. A apreciat că a dovedit că intimatul, pe tot parcursul căsniciei, a avut un comportament deosebit de violent, atât asupra soției, cât și a celor trei fiice ale sale, violența exercitată asupra familiei fiind fizică, verbală, economică, dar și psihică.
Consideră că toate aceste acte, provenite din anii 1983 si următorii, au relevanță în cauză, tocmai pentru dovedirea comportamentului obișnuit al pârâtului, care nu s-a schimbat în peste 30 de ani de căsnicie, înscrisuri care ar fi fost înlăturate în mod greșit de instanța de fond, pe considerentul că nu sunt de actualitate.
A criticat concluzia judecătorului, în sensul că pârâtul ar fi dat dovadă de responsabilitate, atât timp cât acesta a fost obligat penal (ca urmare a actelor de violență săvârșite asupra reclamantei) să execute ore în folosul comunității, în caz contrar urmând să suporte consecințele prevăzute de legea penală. În ceea ce privește depoziția mamei pârâtului, la audierea căreia s-a opus, instanța nu ar fi înlăturat subiectivismul din declarația sa (pe care o bănuiește, de altfel, că încearcă, la rândul său, să scape de scandalurile provocate de fiul ei - la dosar existând o cerere, datând din anii ’80, înaintată de aceasta în vederea evacuării fiului său din casă, pentru că o bate).
Referitor la aplicarea greșită a legii, consideră că instanța nu s-a raportat la solicitarea de a se emite un nou ordin și nu a avut în vedere textele de lege aplicabile unei asemenea cereri, mărginindu-se la a analiza acțiunea sub aspectul temeiniciei emiterii unui ordin de protecție nou, refuzând să le ia în considerare pe cele vechi, emise în dosarele_ și_/200/2014.
Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate, conform art. 477 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va rejudeca fondul, urmând să statueze în fapt și în drept.
Obiectul litigiului l-a reprezentat cererea apelantei-reclamante A. S. de a se emite împotriva intimatului-pârât A. I. un nou ordin de protecție, pe o durată de 6 luni, prin care să se ia următoarele măsuri: evacuarea temporară din locuința situată în municipiul B., ., păstrarea unei distanțe de 100 metri față de persoana sa, păstrarea unei distanțe minime față de locuință, interzicerea oricărui contact telefonic sau prin corespondență.
Împotriva pârâtului au mai fost emise două ordine de protecție, cu aceleași interdicții, prin sentința civilă nr. 7481/24.04.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ (dosar atașat), în perioada 24.04._14, și 1200/26.01.2015, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._/200/2014, în perioada 26.01._15. Se observă că apelanta a formulat cererea de emitere a celui de al doilea ordin de protecție înainte de expirarea duratei pentru care fusese instituit, respectiv la 22.10.2014, iar actuala cerere a fost formulată tot înainte de expirarea ultimului ordin de protecție, la 23.07.2015.
Tribunalul reține, pe baza considerentelor din hotărârile judecătorești precizate, că intimatul este o persoană violentă, care s-a manifestat astfel față de apelantă, în mod repetat, nu a respectat dreptul la intimitate al acesteia nici atunci când au decis să locuiască în camere separate în apartamentul situat în mun. B., . acestuia fiind de natură să îi creeze reclamantei un sentiment de insecuritate, incompatibil cu dreptul de a avea o viață decentă, lipsită de grija de a-i fi pusă în pericol integritatea corporală. Și în perioada în care a fost instituit primul ordin de protecție, intimatul, deși nu mai locuia în același imobil cu apelanta, s-a manifestat violent în limbaj, a amenințat-o pe apelantă, luând legătura telefonic cu fiica, aspecte menționate în sentința civilă nr. 1200/26.01.2015.
Instanța reține că părțile sunt soți, astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie ..6 nr._, eliberat de Primăria comunei V.-V., județul B., pe baza actului înregistrat sub nr. 39/26.05.1979. Prin sentința civilă nr. 7837/30.06.2015 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ (filele 97-98), hotărâre nedefinitivă, s-a dispus desfacerea căsătoriei din culpa comună a soților, putându-se observa că ambele părți au solicitat divorțul (împotriva acestei hotărâri a declarat apel numai reclamanta A. S. și numai sub aspectul culpei în desfacerea căsătoriei și cu privire la soluția dată cererii având ca obiect despăgubiri, împrejurări verificate în dosarul de apel nr._ și în Ecris, cererea fiind înregistrată pe rolul aceluiași complet, cu termen de judecată la 18.12.2015).
Din declarația martorului C. V. (fila 35 din dosarul primei instanțe) rezultă că pârâtul a avut un comportament necorespunzător față de reclamantă, pe fondul consumului de alcool. În luna septembrie, martorul a fost prezent la o discuție telefonică pe care pârâtul a avut-o cu reclamanta, auzind injurii. La răspunsul la întrebarea nr. 9 din interogatoriu (fila 34, dosar judecătorie), pârâtul a recunoscut că a făcut afirmații în sensul că, după ce se vor termina cele 6 luni ale ordinului de protecție, se va întoarce și va face ordine în casă pentru că „prea și-au făcut de cap”. Este adevărat că dovezile pe care reclamanta și-a întemeiat cererea nu sunt recente, iar după instituirea ordinelor de protecție nu au mai existat probe în legătură cu actele de violență fizică exercitate asupra reclamantei, însă trebuie să se aibă în vedere existența ordinelor de protecție, emise tocmai pentru protejarea reclamantei.
În raport de obiectul cererii, emiterea unui nou ordin de protecție, la expirarea duratei măsurilor de protecție, în cauză erau aplicabile dispozițiile art. 33 din Legea privind combaterea violenței în familie, nr. 217/2003, norme conform cărora „persoana protejată poate solicita un nou ordin de protecție, dacă există indicii că, în lipsa măsurilor de protecție, viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea i-ar fi puse în pericol”. Raportat la aceste condiții pentru emiterea unui nou ordin de protecție tribunalul apreciază că existau indicii că, în condițiile în care pârâtul s-ar reîntoarce în domiciliu, cel puțin integritatea psihică a reclamantei ar fi în pericol, având în vedere teama acesteia, justificată de comportamentul violent pe care l-a avut soțul său pe toată perioada căsătoriei și de amenințările pe care i le-a transmis în legătură cu momentul reîntoarcerii în locuință.
Față de această situație de fapt și prevederile art. 33 din Legea nr. 217/2003, tribunalul va admite apelul, va schimba hotărârea, conform art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, și va admite acțiunea, în parte, instituind ordinul de protecție cu aceleași măsuri ca și cele anterioare, pe o durată de 2 luni. Instanța apreciază că se impune reducerea duratei la 2 luni, întrucât, deși a expirat perioada celuilalt ordin, la 26.07.2015, și împotriva pârâtului nu s-a mai emis o altă interdicție, acesta nu s-a reîntors în domiciliu și a respectat obligațiile de a păstra distanța față de reclamantă și locuință timp de aproape 5 luni (acțiunea a fost înregistrată la 23.07.2015), dar și pentru că părțile au posibilitatea de a solicita lichidarea comunității de bunuri, conform art. 357 din Codul civil, după încetarea regimului comunității, prin desfacerea căsătoriei (hotărârea de divorț ar putea rămâne definitivă în acest termen).
Hotărârea este definitivă în baza art. 634 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de către reclamanta A. S., domiciliată în mun. B., .. D3, ., jud. B., împotriva sentinței civile nr._/23.10.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect ordin de protecție, în contradictoriu cu pârâtul A. I., cu domiciliul în . Scurtești, județul B., la numita D. M..
Schimbă, în tot, sentința apelată, în sensul că admite, în parte, cererea și dispune instituirea unui ordin de protecție împotriva pârâtului A. I., pe o durată de 2 luni de la data pronunțării, luând următoarele măsuri:
- evacuarea temporară din apartamentul situat în mun. B., .. D3, ., jud. B.;
- obligarea de a păstra o distanță minimă de 100 metri față de reclamantă;
- obligarea de a păstra o distanță minimă de 100 metri față de locuința reclamantei;
- interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.12.2015.
Președinte, M. A. | Judecător, N. M. | |
Grefier, C. C. |
Red. N.M.
Tehn. H.M./N.M.
5 ex./04.01.2016
Dosar prima instanță:
_ – Judecătoria B.
Judecător prima instanță
I. V. C.
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 3041/2015.... | Pensie întreţinere. Hotărâre din 25-09-2015, Tribunalul BUZĂU → |
|---|
