Pensie întreţinere. Hotărâre din 25-09-2015, Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 2923/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2923
Ședința publică de la 25 septembrie 2015
Completul constituit din:
Președinte: N. M.
Judecător: M. A.
Grefier: P. V.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de către pârâtul D. V., domiciliat în ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 187 din 11.02.2015, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta N. N., domiciliată în ., jud. B., având ca obiect pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul pârât D. V., personal, lipsă fiind intimata N. N..
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul se află la primul termen de judecată, după recalificare, că procedura de citare este legal îndeplinită, la data de 23.06.2015 s-a depus la dosar întâmpinare formulată de către intimata N. N..
Instanța, în complet legal constituit de apel, aduce la cunoștința apelantului că are posibilitatea acordării unui termen pentru a reformula motivele de critică față de hotărârea pronunțată.
La întrebarea instanței, recurentul precizează că nu mai are nevoie de un termen pentru precizarea motivelor de apel.
Întrebată fiind, partea prezentă arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare, astfel că instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul apelantului pentru a-și susține cererea.
Apelantul-pârât D. V. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, susținând că nu are alte venituri decât ajutorul social de 140 lei pe lună din luna februarie 2015. Arată că a plătit pensia de întreținere în mod continuu, din 1997 și până în prezent, până în luna martie, că fiica sa este mamă de copil, este căsătorită din luna noiembrie anul trecut. Nu este căsătorită cu acte, dar locuiește la soțul ei. Depune la dosar dispoziția nr. 23 din data de 19.01.2015 privind aprobarea în plată a ajutorului social.
Instanța, față de excepția inadmisibilității căii de atac invocată prin întâmpinare, nu a mai pus în discuție această excepție, având prioritate recalificarea căii de atac, în cauză nefiind îndeplinite prevederile art. 457 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
După deliberare,
TRIBUNALUL
constată că, la data de 30.09.2014, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Sărat, sub nr._, cererea formulată de reclamanta N. N., pentru minora D. I. C., în contradictoriu cu pârâtul D. V., pentru a se dispune majorarea pensiei de întreținere pe care pârâtul a fost obligat să o plătească în favoarea minorei, în raport de venitul minim pe economie.
Prin sentința civilă nr. 187/11.02.2015, prima instanță a admis acțiunea și l-a obligat pe pârât să plătească minorei o pensie de întreținere majorată la 165 lei, lunar, de la 30.09.2014 până la 31.12.2014, și de 180 lei lunar, de la 01.01.2015 până la majoratul copilului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că obligația pârâtului de a plăti pensie a fost stabilită prin sentința civilă nr. 701/23.04.1998, hotărâre conform căreia s-a pronunțat divorțul dintre reclamantă și pârât, minora rezultată din relația de căsătorie a părților fiind încredințată spre creștere și educare mamei, reclamanta din prezenta cauză. Pensia a fost majorată în baza sentinței civile nr. 783/13.06.2003, de la suma de 437.000 lei ROL la suma de 500.000 lei ROL.
În drept, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 527 alin. 1 din Codul civil, conform cărora poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloace pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace. Potrivit susținerii reclamantei, coroborat cu mărturisirea pârâtului, a rezultat că debitorul obligației de întreținere nu este angajat, dar prestează munci ocazionale, împrejurări în care instanța, la stabilirea pensiei, a avut în vedere venitul minim net pe economia națională.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâtul D. V., la data de 01.04.2015, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din data de 21.04.2015.
În motivare, recurentul a susținut că a plătit pensie din anul 1997, dar că în prezent copilul a devenit major, din 09.03.2015. A arătat că nu este de acord cu plata pensiei, deoarece și-a îndeplinit obligația conform hotărârii din 2003. Recurentul a precizat că lucrează cu ziua, nu are venituri, de curând fiind beneficiar al ajutorului social.
Intimata N. N. a formulat întâmpinare, la data de 23.06.2015, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, calea de atac ce putea fi declarată fiind apelul, cum s-a indicat în hotărâre.
Pe fond, a solicitat respingerea căii de atac, apreciind că în mod legal s-a dispus majorarea pensiei, față de nevoile minorei, care este elevă, și de creșterea salariului minim pe economia națională.
La primul termen de judecată fixat pentru soluționarea recursului, tribunalul a recalificat calea de atac ca fiind apelul, în temeiul art. 457 alin. 4 și art. 466 din Codul de procedură civilă, constatând că în hotărâre judecătorul a menționat calea de atac legală.
Analizând actele dosarului, tribunalul reține următoarele:
Art. 476 alin. 1 din codul de procedură civilă prevede caracterul devolutiv al apelului, stabilind că apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept. Apelul, deși are caracter devolutiv, în sensul că provoacă o nouă judecată asupra fondului, este o cale de atac îndreptată împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță, un mijloc de continuare a procesului, nu de dezvoltare a cadrului procesual existent. În consecință, nu pot fi analizate în cauză cererile pârâtului referitoare la alte venituri decât cele avute în vedere la prima instanță, ulterioare pronunțării, respectiv ajutorul social pe care îl obține din februarie 2015, potrivit dispoziției nr. 23/19.01.2015 a Primarului comunei Săgeata (fila 15). De asemenea, pentru a verifica legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, nu are relevanță împrejurarea că beneficiarul întreținerii este major, deoarece, astfel cum rezultă din certificatul de naștere ..T._ (fila 16), copilul a împlinit 18 ani la 09.03.2015, după pronunțarea hotărârii apelate, iar obligația de întreținere a fost stabilită numai până la majorat.
Tribunalul constată că judecătoria a stabilit în mod corect situația de fapt, pe baza probelor administrate. Rezultă din certificatul de naștere ..T._ (fila 6 din dosarul primei instanțe), că părțile au un copil, minor la data pronunțării hotărârii, D. I.-C., născută la 09.03.1997. Prin sentința civilă nr. 701/23.04.1998 (fila 5 din dosarul judecătoriei), pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat în dosarul nr. 637/1998, s-a dispus desfacerea, prin divorț, a căsătoriei dintre reclamantă și pârât, minora rezultată din relația de căsătorie a părților a fost încredințată spre creștere și educare mamei, iar tatăl a fost obligat la 87.000 lei. Pensia a fost majorată în baza sentinței civile nr. 783/13.06.2003, de la suma de 437.000 lei la suma de 500.000 lei, nefiind depusă la dosar hotărârea din care să rezulte majorarea de la 87.000 lei la 437.000 lei.
Potrivit art. 499 alin. 1 din Codul civil: „Tata și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională”. Obligației de întreținere îi sunt aplicabile dispozițiile generale prevăzute de Titlul V din Codul civil, inclusiv sub aspectul stabilirii cuantumului întreținerii.
Referitor la acest aspect, art. 529 alin.1 din Codul civil arată că: „întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti”. Art. 531 alin. 1 din Codul civil dispune că, „dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei”.
Conform art. 527 alin. 1 și 2 din Codul civil, poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace, iar la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile debitorului, precum și de posibilitățile de realizare.
Cât privește modalitatea de executare, art. 530 din Codul civil a reglementat principiul executării în natură a obligației de întreținere, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională. Numai când obligația nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța poate dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani. Având în vedere că minora a locuit cu mama sa, obligația de întreținere a fost executată în natură, conform art. 530 din Codul civil, prin asigurarea celor necesare traiului zilnic. Referitor la modalitatea de stabilire a cuantumului întreținerii datorate de către tată, instanța constată că, în mod legal, la determinarea acestuia, judecătoria a avut în vedere venitul minim net pe economia națională și a ales modalitatea de executare prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani, deoarece apelantul nu a invocat și dovedit la prima instanță faptul că își îndeplinește obligația prin asigurarea celor necesare în natură și nu a dovedit imposibilitatea de a obține venituri. Dimpotrivă, conform recunoașterii pârâtului, menționată în încheierea din 14.01.2015 (fila 28), acesta lucrează în agricultură și realizează venituri.
Referitor la suma maximă care poate fi stabilită cu titlu de pensie de întreținere, tribunalul reține că, potrivit art. 529 alin. 2 din Codul civil, când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime pentru un copil, cuantum avut în vedre și de prima instanță.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul.
Hotărârea este definitivă în baza art. 634 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către pârâtul D. V., domiciliat în ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 187 din 11.02.2015, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta N. N., domiciliată în ., jud. B., având ca obiect pensie întreținere.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 septembrie 2015.
Președinte, N. M. | Judecător, M. A. | |
Grefier, P. V. |
Red./tehn. N.M.
4 ex./27.10.2015
Dosar prima instanță:
_ – Judecătoria Râmnicu Sărat
Judecător prima instanță:
P. A.
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 3188/2015. Tribunalul BUZĂU | Pensie întreţinere. Decizia nr. 3115/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
