Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 3037/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3037/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 3037/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3037/2015
Ședința publică de la 19 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător M. Ș.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de reclamantul P. D., domiciliat în municipiul BUCUREȘTI, ..5-7, . împotriva sentinței civile nr.8182 pronunțată la data de 30.07.2015 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu pârâta T. P. E., domiciliată în comuna NĂENI, ., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat M. C. O. E., cu sediul în municipiul BUCUREȘTI, Calea București, nr.2 bis, Ciolpani, județul ILFOV, având ca obiect ordonanță președințială.
Prezența și dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16.10.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta dată la care instanța având nevoie de timp pentru studiul întregului material probator administrat în cauză a amânat pronunțarea pentru astăzi.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare in judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, la data de 10.06.2015, dosar declinat de Judecătoria S. 1 București, reclamantul P. D. a solicitat instanței, in contradictoriu cu parata T. P. E., in principal exercitarea autorității părintești exclusiv de către tatăl minorului P. D. Raphael, născut la data de 25.06.2014 iar in subsidiar in comun de către ambii părinți precum si stabilirea domiciliului minorului la tata, la adresa din București, Sector 3, ., .> În motivarea cererii, reclamantul a arătat că in urma cu aproximativ 2 ani de zile a dezvoltat o relație de concubinaj cu parata, relație presărata cu multe certuri si neînțelegeri, nereușind sa o cunoască foarte bine, având in vedere ca se vedeau destul de rar, fiecare dintre ei locuind atât in România cat si in Italia.
A învederat ca din relația lor de concubinaj a rezultat minorul P. D. Raphael, născut la data de 25.06.2014, care s-a născut in Italia, pârâta locuind pe toata perioada sarcinii in Italia, insa s-a asigurat ca aceasta sa beneficieze de toate tratamentele de care avea nevoie, iar după naștere au revenit in tara, din luna septembrie 2014 pana in decembrie 2014 locuind împreuna in București, la adresa de domiciliu a reclamantului.
A susținut ca in toata aceasta perioada a fost alături de parata si de fiul sau cu toate lucrurile de care aceștia au avut nevoie, mai ales îngrijire medicala de specialitate, fiul sau fiind grav bolnav.
A arătat ca el a achiziționat mâncare specifica bebelușilor deoarece parata a refuzat sa alăpteze, el a suportat cheltuielile cu creștinarea copilului, parata neputând participa financiar la niciuna din activitățile menționate deoarece nu beneficiază de venituri. A susținut ca pe perioada cat a locuit alături de el, parata a beneficiat de sprijinul mamei sale, dar si al surorii sale, insa nici fata de acestea nu a avut o atitudine corespunzătoare.
Reclamantul a precizat ca parata avea un comportament deviant care nu a dus decât la agravarea stării de sănătate a copilului, aceasta ignorând vehement sfaturile medicilor de a rămâne cu copilul ., curat, fără sa intre in contact cu multa lume si cu microbi, pentru ca starea lui de sănătate sar putea agrava imediat si putea lăsa urme puternice, imunitatea micuțului fiind extrem de slăbita.
A mai arătat ca starea precara de sănătate a copilului au determinat îmbolnăvirea grava a acestuia, motiv pentru care la sfârșitul lunii noiembrie l-a internat in spital pentru a i se administra perfuzii, recomandarea doctorilor fiind de a i se supraveghea starea de sănătate, precum si starea febrila pe care o avea(+38 grade), fiind necesara administrarea de urgenta si permanenta a unui tratament prescris de doctorul curant, recomandare ce presupunea si condiții de viata . si îngrijit, sa doarmă pe perne hipoalergice, aerul sa fie filtrat in camera in care acesta stătea, reclamantul fiind cel care a achiziționat toate aceste produse.
A învederat ca pericolul iminent pe care parata îl reprezintă pentru fiul sau se poate identifica nu doar prin acțiunile sale iresponsabile care au dus la agravarea stării de sănătate a acestuia, dar si faptul ca i-a pus in pericol viata, aceasta amenințând ca se va arunca de la etajul blocului in care locuiau cu tot cu copil.
A susținut ca parata a înțeles sa părăsească pe ascuns locuința pe care o împărțeau, alături de fiul sau, deși aceasta nu avea posibilități reale sa-l întrețină si sa-i ofere tratamentul de care acesta avea atâta nevoie, la doua zile după ce a fost externat din spital, in jurul datei de 6–7 decembrie, in timp ce reclamantul se afla la cumpărături, parata a luat copilul si câteva obiecte din casa si a părăsit permanent locuința fără sa-l anunțe, la întoarcere observând lipsa acesteia, iar tratamentul copilului fusese lăsat in casa.
A mai arătat reclamantul ca s-a adresat organelor de politie încă de la acel moment, iar printr-o prietena . parata plecase cu copilul la casa unde locuia mama acesteia împreuna cu concubinul sau si alte câteva familii, . din jud. B., in satul Naeni.
A învederat ca in data de 12.12.2014 s-a deplasat la acea locație aducând tot ce era necesar pentru copil, văzându-si fiul care se afla . de sănătate având febra peste 39 de grade, fiind necesar la acel moment sa se prezinte de urgenta cu el la spital pentru a i se administra tratamentul corespunzător, insa atât parata cat si mama sa au refuzat categoric.
A precizat reclamantul ca s-a reîntors de C. sa-si vadă copilul, iar de la acea data i s-a refuzat dreptul de a-si întâlni fiul, de a vedea daca este stabil din punct de vedere al sănătății acestuia, iar de fiecare data când încerca sa vorbească cu parata aceasta ii spunea ca nu se mai afla in tara cu copilul.
Arata reclamantul ca parata a folosit copilul pentru a se răzbuna pe acesta si pentru a-i face rău, știind ca va face tot ce-i sta in putina sa fie lângă acesta si sa-i ofere toate cele necesare unei creșteri si unei dezvoltări armonioase, lucru pe care parata nu îl poate oferi.
A precizat ca parata recunoaște faptul ca nu poate sa-i ofere toate cele necesare si ca viata pe care i-o va oferi acestuia nu poate sa fie una care sa-i priască dezvoltării armonioase, neputând sa-i asigure nici măcar alimentația si medicația de care are nevoie.
Reclamantul a arătat ca ii este imposibil sa realizeze unde locuiește efectiv copilul sau si cine are grija de acesta, având in vedere ca atât parata cat si mama acesteia i-au spus in repetate rânduri ca cei doi nu se regăsesc in locația din Naieni.
A apreciat reclamantul ca sunt îndeplinite condițiile urgentei, (comportamentul paratei punând in pericol viata minorului), vremelnicia, având in vedere ca a introdus si acțiune pe dreptul comun, precum si condiția nerejudecării fondului.
Reclamantul a susținut ca atât parata cat si mama acesteia au fost cercetate pentru infracțiuni deosebit de grave, învederând ca el este singurul care ii poate asigura copilului fundamentul afectiv si suportul material si moral de care acesta are nevoie, beneficiind de garanții morale si materiale necesare creșterii si dezvoltării armonioase a minorului, menționând ca este angajat si ca deține resurse materiale necesare creșterii si educării minorului.
In drept a invocat prevederile art. 261, art. 487, art. 488 alin 2 lit. c, d, art. 499 alin. 1, art. 516 alin. 1, art. 530 C.civ,. art. 5 alin. 1 si 2, art. 31 alin. 2, art. 44 alin. 2 din Legea 272/2004, art. 18 si 19 din Convenția privind drepturile copilului, art. 24 alin. 1 si 2 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 8 CEDO.
In probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, martori, interogatoriu, ancheta sociala, depunând la dosarul cauzei, in fotocopie conform cu originalul carte de identitate, certificat de naștere, documente medicale, răspuns Politie, convorbiri mesaje text, contract de vânzare cumpărare, extras portalul instanței de judecata.
La data de 24.03.2015 reclamantul a mai depus o . înscrisuri, respectiv adeverința, capturi de mesaje text, contract de vânzare cumpărare.
La data de 06.04.2015 reclamantul a formulat cerere modificatoare a cererii de chemare in judecata, prin care a solicitat, in măsura in care nu se admite cererea de stabilire a domiciliului minorului la acesta, sa se stabilească in favoarea reclamantului un program de vizita care sa nu contravină drepturilor părintelui si drepturilor minorului, respectiv cate doua săptămâni din luna, alternativ cu timpul petrecut alături de mama.
In procedura prealabila, parata a fost citata la adresa indicata de reclamant in Italia, iar la termenul de judecata din data de 06.04.2015 instanța a dispus citarea telefonica a acesteia, ulterior fiind citata la adresa din Naeni, jud. B..
La același termen de judecata reclamantul a învederat ca nu mai locuiește la adresa din Sectorul 3, ci in .. 5–7, ., adresa unde dorește sa se efectueze ancheta sociala, si unde se solicita a se stabili domiciliul minorului.
In cauza s-a efectuat ancheta sociala de către A. tutelara din cadrul Primăriei Sector 1 București la adresa indicata mai sus ( f. 179).
La data de 18.05.2015 parata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Sector 1 București iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, având in vedere Raportul întocmit de către A. tutelara corobora cu răspunsul primit de către reclamant din partea Politiei Sector 3 din care rezulta ca minorul a primit îngrijiri medicale specifice vârstei sale de 9 luni, a primit vaccinurile recomandate de medic pentru vârsta sa, fără probleme medicale, in urma unui consult primit . capitala.
A precizat ca, raportat la prevederile art. 397 si 398 c.civ. se impune respingerea cererii având in vedere comportamentul agresiv verbal si fizic al reclamantului.
La data de 17.05.2015 parata a formulat cerere reconvenționala prin care a solicitat stabilirea domiciliului minorului P. D. Raphael, născut la data de 25.06.2014, la mama, respectiv in ., stabilirea întreținerii datorate de către reclamant la o pătrime din venitul sau lunar net, iar programul de vizitare al copilului sa fie stabilit provizoriu, raportat pe de o parte la vârsta minorului, iar pe de alta parte la necesitățile acestuia, exclusiv la domiciliul mamei si doar in prezenta acesteia sau a mamei sale, cu respectarea programului de somn si de mese, pana la împlinirea vârstei de 5 ani, in fiecare săptămâna, in ziua de duminica, începând cu orele 10.00 si pana la orele 18.00, a doua zi de Paști de la orele 10.00 până la orele 20.00, de ziua de naștere a minorului de la orele 10.00 până la orele 18.00, cu excepția cazului în care ziua de naștere cade în zilele de creșă, grădiniță, precum și în ziua de duminică, pentru care programul este stabilit.
In motivarea cererii a învederat ca reclamantul este o persoana violenta, ca a formula plângere penala împotriva acestuia si ca trebuie sa se urmărească interesul superior al copilului.
In drept a invocat prevederile art. 209 c.pr.civ., art. 261, 397, 398 si urmat C.civ., art. 487, 488, 499, 516, 529, 530 C.civ., Legea 272/2004.
In probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, planșe foto, interogatoriul reclamantului, martori, ancheta sociala, fiind depuse la dosar mai multe planșe foto si CD, notificare, adresa IPJ, Adresa Spitalul clinic de urgenta pentru copii MS Curie, declarație.
In cauza s-a efectuat ancheta sociala de către autoritatea tutelara din cadrul Primăriei Naeni, jud. B. (f. 228).
Prin Sentința civila nr. 9341/18.05.2015 Judecătoria S. 1 București a declinat competenta de soluționare a cauzei in favoarea Judecătoriei B., la data de 10.06.2015 fiind înregistrat prezentul dosar.
La termenul de judecata din data de 30.06.2015 parata a formulat cerere precizatoare si completatoare a cererii reconvenționale prin care a solicitat sa se stabilească exercitarea autorității părintești exclusiv in favoarea acesteia
La același termen de judecata reclamantul a depus răspuns la întâmpinare si întâmpinare la cererea reconvenționala formulata de parata, solicitând respingerea susținerilor cuprinse in aceste înscrisuri, nefiind susținute de nici un fel de probe, parata ignorând inconștient faptul ca nu acționează in interesul superior al copilului, aspect ce reiese din comportamentul acesteia, care refuza cu vehementa ca minorul sa intre in contact cu tatăl său.
Referitor la susținerile Politiei a învederat ca aceștia nu aveau nicio putere si nicio competenta in a verifica starea de sănătate a copilului, consemnându-se ca acestea erau susținerile bunicii materne.
A învederat ca in prezent cel mai apropiat spital se afla la aproximativ 40 km de localitatea Naeni unde trăiește minorul, fapt ce ii poate dauna acestuia, atâta timp cat starea de sănătate se poate agrava imediat si nu poate beneficia de îngrijire medicala imediata, locuința acestora neputând fi localizata nici măcar prin GPS, mai mult, chiar parata recunoaște ca acestea sunt condiții improprii creșterii copilului.
Referitor la plângerea penala formulata a învederat ca ancheta a fost finalizata, nefiind indicate eventuale repercusiuni asupra reclamantului.
A susținut ca programul de vizitare solicitat de către parata este unul extrem de restrictiv, iar locuința din București este una extrem de moderna, dotata cu toate cele necesare, aflata in centrul capitalei si in apropierea spitalelor de profil.
La termenul de judecata din data de 30.06.2015 instanța a constatat decăzuta parata din dreptul de a-si modifica cererea reconvenționala si a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, interogatoriu si proba testimoniala cu cate un martor, fiind audiați numiții S. A. P. si I. C. declarațiile acestora fiind consemnate si atașate la dosarul cauzei și a dispus emiterea mai multor adrese către Serviciul de cazier, AFP si P. Năeni, la dosar fiind înaintate cazierele judiciare ale celor doi, precum si dovada veniturilor impozabile ale paratei.
La termenul de judecata din data de 30.07.2015 reclamantul a depus la dosar o . înscrisuri, respectiv cazier judiciar, adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 4 București, Ordonanța de renunțare la urmărirea penala, adeverința de venit, raport Revisal, adeverința salariat.
Parata a depus o . înscrisuri, respectiv scrisoare medicala, cazier judiciar, extras din presa italiana, contract de munca, declarație, bon fiscal, adeverința medicala, decizie de impune, chitanțe, facturi, planșe foto.
La termenul de judecata din data de 30.07.2015 instanța a invocat si a pus in discuția parților admisibilitatea capetelor de cerere privind exercitarea autorității părintești pe calea ordonanței președințiale.
Urmare a materialului probator administrat, prin sentința civilă nr. 8182 pronunțată la data de 30.07.2015 Judecătoria B. admis, în parte, acțiunea principala, având ca obiect „ordonanța președințiala-stabilire domiciliu minor”, formulată de reclamantul-parat P. D. in contradictoriu cu parata-reclamantă T. P. E., astfel cum a fost precizată, a admis cererea reconvenționala, formulata de parata-reclamantă T. P. E., astfel cum a fost precizata, a respins capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești exclusiv de către tată ca fiind inadmisibil, a respins capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești în comun, ca inadmisibil, a stabilit domiciliul minorului P. D. Raphael, născut la data de 25.06.2014, la mama (parata - reclamantă), în imobilul situat in ., a stabilit obligația de întreținere lunară în sarcina reclamantului - pârât, la 25% din venitul net încasat de acesta de la S.C. AGER CLEAN AVANTAJ S.R.L., în favoarea minorului începând cu data introducerii cererii reconvenționale – 17.05.2015 și până la majoratul beneficiarului, a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul conform următorului program: prin vizitarea minorului în domiciliul mamei în fiecare săptămână, în ziua de duminică, începând cu orele 10.00 și până la orele 18.00, a doua zi de Paști de la orele 10.00 până la orele 20.00, de ziua de naștere a minorului de la orele 10.00 până la orele 18.00, cu excepția cazului în care ziua de naștere cade în zilele de creșă, grădiniță, precum și în ziua de duminică. A dispus de asemenea ca măsurile dispuse să se aducă la îndeplinire doar pana la soluționarea cauzei având ca obiect exercitarea autorității părintești cu privire la minorul P. D. Raphael, dosar înregistrat sub nr._/299/2015 la Judecătoria S. 1 București și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărâ astfel, instanța de fond a reținut că din relația de concubinaj a părților s-a născut minorul P. D. Raphael, născut la data de 25.06.2014, astfel cum reiese din certificatul de naștere . nr._/16.03.2015 eliberat de Consiliul local al S. 1Bucuresti, copilul fiind născut in localitatea Oderzo, Italia.
Instanța a constatat că pe rolul Judecătoriei Sector 1 București a fost înregistrat la cererea reclamantului P. D., sub nr._/299/2015, acțiune având ca obiect „exercitare autoritate părinteasca” iar potrivit art.581 alin.1 C.proc.civ., instanța va putea sa ordone masuri vremelnice, in cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
A reținut că, potrivit art. 919 cod proc. civ., instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei, iar pentru a lua aceste măsuri, instanța trebuie sa aibă in vedere si dispozițiile cuprinse in Cartea a II-a din codul civil care reglementează relațiile de familie.
Având în vedere dispozițiile legale sus menționate, instanța a reținut ca sunt stabilite trei condiții de admisibilitate a cererii de ordonanța președințiala, si anume: urgența, caracterul vremelnic al măsurii solicitate pentru a se lua pe aceasta cale, iar prin măsura luata să nu se prejudicieze fondul.
Instanța de fond, analizând condițiile cererii, prin prisma înscrisurilor depuse de către reclamant la dosarul cauzei, a constatat că, în ceea ce privește capetele de cerere privind exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamant, iar in subsidiar în comun de către cei doi părinți, nu sunt îndeplinite condițiile pentru promovarea cererii de ordonanță președințială. A constatat instanța că, pe de-o parte exercitarea autorității părintești în mod exclusiv, nu se înscrie în categoria celor menționate în art.919 Cod pr.civilă, cu titlu de măsuri provizorii care vizează doar stabilirea locuinței copiilor minori, obligația de întreținere, încasarea alocației de stat pentru copii și folosirea locuinței familiei, iar pe de alta parte acest capăt de cerere prejudecă fondul, în condițiile in care exista înregistrat un dosar separat pe drept comun ce are ca obiect stabilirea autorității părintești.
Mai mult, s-a reținut că, autoritatea părintească revine in comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel, dacă există motive temeinice, având in vedere interesul superior al copilului, instanța hotărând ca autoritatea părinteasca sa fie exercitata numai de către unul din părinți.
Astfel, in ceea ce privește autoritatea părinteasca, regula o reprezintă exercitarea in comun a autorității părintești, iar pe calea ordonanței președințiale, instanța apreciază ca doar in caz de urgenta si fără a se prejudeca fondul s-ar putea dispune o alta măsura, insa, in cauza de fata, nu este îndeplinita nici condiția urgenței, atât timp cat copilul se afla in grija mamei sale, iar reclamantul nu a făcut dovada certa ca aceasta ar reprezenta un real pericol pentru viața si sănătatea copilului.
Referitor la celelalte capete de cerere instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru promovarea cererii de ordonanță președințială, apreciind că nu trebuie justificată de reclamant într-o astfel de cauză condiția urgenței, de vreme ce luarea unor astfel de măsuri prin această procedură, este prevăzută expres chiar de lege.
Verificând astfel datele din sistemul ECRIS, instanța a constatat ca pe rolul Judecătoriei Sector 1 București este înregistrat dosarul nr._/299/2015, care are ca obiect exercitarea autorității părintești, având prim termen de judecata in data de 23.09.2015, ora 08.30, C3.
Caracterul vremelnic al măsurii rezultă din aceea că instanța nu ar lua o măsură definitivă, ci doar ar stabili provizoriu locuința minorului, până la momentul soluționării procesului de autoritatea părintească dintre părți, când se va stabili definitiv unde va locui acesta, si se vor examina raporturile juridice ale minorului cu părinții săi, aceasta procedura neavând ca scop stabilirea definitivă a drepturilor si obligațiilor parților .
Neprejudecarea fondului reiese din faptul că, în prezenta cauză, instanța nu examinează ansamblul raporturilor juridice existente între părți, pentru a stabili locuința minorului, ci prin examenul sumar al cauzei, stabilind aparența de drept, urmează a se dispune eventual o măsură urgentă și vremelnică, referitor la locuința provizorie a copilului, urmând ca, pe fond, situația să fie stabilită definitiv în dosarul nr._/299/2015.
A reținut instanța de fond că, potrivit art.496 din Noul Cod Civil, „copilul minor locuiește la părinții săi. Daca părinții nu locuiesc împreuna, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. In caz de neînțelegere intre părinți, instanța de tutela hotărăște, luând in considerare concluziile raportului de ancheta psihosociala si ascultându-i pe părinți si pe copil, daca a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art.264 rămân aplicabile.”
Raportat la cauza de față s-a reținut că, atât reclamantul cat si parata au solicitat ca domiciliul minorului P. D. Raphael, născut la data de 25.06.2014 să fie stabilit la aceștia, că din declarațiile martorului S. A. P., coroborate cu susținerile parților, rezultă că, părțile au revenit in tara împreuna cu minorul P. D. Raphael, in luna septembrie 2014 si au locuit împreuna in apartamentul situat in mun. București, Sector 3, ., ., ., in acest apartament locuind si mama reclamantului, că parata a părăsit acest imobil împreuna cu minorul in jurul datei de 6 -7 decembrie 2014, plecând la mama sa în ..
Din raportul de anchetă socială efectuat de A. tutelara din cadrul Primăriei Naeni, a reținut că, locuința in care s-au mutat este proprietatea bunicilor materni, compusa din 4 camere, mansardă si anexe, fiind o casa nouă, dotată cu bunuri si utilități de folosința îndelungată, minorul P. D. Raphael dispunând de condiții de spațiu si materiale corespunzătoare, având cameră proprie si toate bunurile necesare creșterii si îngrijirii unui copil sugar.
A mai reținut instanța de fond că, faptul ca reclamantul a știut din acel moment unde se afla parata si copilul acestuia reiese atât din mesajele text depuse de acesta la dosarul cauzei, unde parata arata ca este „la tara”, cat si din adresa înaintată de Politia S. 3 București la data de 12.03.2015, ( cererea fiind introdusă la data de 18.03.2015) precum si din discuțiile pe care le-a purta cu parata de la momentul plecării din domiciliul comun si pana in prezent, dar mai ales din faptul ca, așa cum acesta a recunoscut, s-a deplasat personal la acea adresa si a văzut atât copilul cat si parata, astfel încât instanța nu poate retine susținerea acestuia ca nu a știut unde este copilul și parata.
Instanța fondului a apreciat ca reclamantul da dovada de rea credința in momentul in care indica domiciliul paratei in Italia pentru a fi citata de către instanța, știind ca aceasta nu putea părăsi tara împreuna cu copilul, atât timp cat certificatul de naștere al copilului era la acesta, iar martorul S. A. a arătat ca a mers împreuna cu reclamantul la domiciliul actual al paratei in .> In cea ce privește atitudinea paratei fata de minor si fata de starea de sănătate a acestuia, instanța a constatat ca in perioada 04.12.2014 – 06.12.2014 aceasta a fost internată împreună cu minorul la spitalul de Pediatrie MedLife, acesta fiind diagnosticat cu bronșita acuta si rinofaringita acuta, având febra de 38 grade, iar tratamentul acordat fiind cel specific acestei boli, respectiv un regim alimentar specific vârstei (ceea ce se da tuturor copiilor de 5 luni), adrenalina, ser fiziologic (acesta fiind administrat si copiilor perfect sănătoși pentru a li se desfunda căile respiratorii) si Bebicina Spray.
Instanța a mai reținut că, astfel cum reiese din declarațiile martorului S. A., cei doi se prezentau frecvent cu minorul la spital, chiar si de patru ori pe săptămâna, de fiecare data când făcea febra, iar parata a arătat, in răspunsul la interogatoriu ca minorul a avut o răceala mai puternica, ulterior administrându-i copilului tratament pentru aproximativ 6 luni de zile, dar acesta nu are nevoie de aparatură specială.
Având in vedere diagnosticul pus la momentul externării din spital, precum si tratamentul recomandat, instanța a apreciat ca starea de sănătate a minorului nu era atât de gravă pe cât lăsa să se înțeleagă reclamantul, reținând totuși că la doar câteva zile după externare, parata a plecat împreuna cu minorul din mediul pe care acesta îl cunoștea la domiciliul mamei sale din ., dând dovada de oarecare inconștientă, drumul acesta, pe timp de iarna, ., putând afecta sănătatea minorului, însă aceasta a părăsit domiciliul din cauza certurilor si datorită atitudinii reclamantului, spunându-i acestuia ca va pleca, insa acesta refuzând sa o creadă, faptul ca aceasta intenționa sa plece reieșind si din declarațiile martorului S. A., care a arătat ca existau discuții, chiar acesta spunându-i paratei sa aibă răbdare să termine apartamentul, că intre cei doi existau certuri si discuții, fie pe modalitatea de creștere a copilului, fie pe ieșirile in oraș ale unuia sau altuia, astfel încât, instanța a apreciat ca plecarea paratei a fost justificată, într-o oarecare măsură.
A mai reținut instanța fondului că, în perioada 05.01.2015 – 06.01.2015 ( o singura zi), parata a fost din nou internata cu minorul in spitalul clinic de urgența M. Curie din București, aspect care reiese din scrisoarea medicală atașată, iar din declarațiile martorului S. A. rezultând ca aceasta l-a contactat pe reclamant pentru a o duce la spital, însă acesta fiind ocupat a mers martorul, care a luat-o din Naeni si a adus-o in București, minorul fiind internat pentru Dispnee ( greutate in respirație), la acel moment fiind afebril (fara febra - contrar celor susținute de către reclamant). De asemenea, din cuprinsul scrisorii medicale, coroborate cu faptul ca minorul nu a stat internat decât o singura zi, necesara efectuării investigațiilor, precum si cu tratamentul prescris, instanța a reținut ca minorul nu prezintă vreo boala gravă, incurabila sau că ar avea nevoie de aparate speciale pentru a trai normal, astfel încât apreciază că pârâta a dat dovadă de maturitate și s-a prezentat cu acesta la medic in momentul in care a presupus ca are nevoie de ajutor, minorului fiindu-i făcute vaccinurile recomandate de medic, astfel cum reiese din adeverința depusă la dosar.
Instanța a reținut de asemenea, că reclamantul, in momentul in care copilul se afla in spital a avut o ieșire nervoasa, lovind-o pe parata, aspect ce reiese atât din Ordonanța de renunțare la urmărirea penala, cat si din declarațiile date de medicii spitalului M. Curie, comportamentul acestuia fiind extrem de agresiv, fizic si verbal, ( incident confirmat si de martorul S. A.), iar din actele medicale depuse la dosarul cauzei si din acțiunile paratei, astfel cum au fost reținute mai sus, instanța a apreciat ca aceasta nu este un pericol pentru propriul copil.
Instanța a reținut că, nu poate retine afirmațiile reclamantului ca in data de 12.12.2014 s-a deplasat la domiciliul minorului iar acesta avea febra, situație in care a apelat la serviciile unei ambulante si a organelor de politie, atât timp cat aceste afirmații nu au fost probate cu nici un mijloc de proba, ramând doar la nivelul unor simple afirmații, iar faptul ca minorul este bine, ca traiste in condiții optime, reiese si din planșele foto depuse la dosarul cauzei precum si din declarațiile martorei I. C., care a arătat ca minorul era foarte îngrijit, sănătos si foarte frumos, precum și ale martorului S. A. care a arătat ca nu o considera pe parata un pericol pentru copil, ambii iubind copilul, aspect ce reiese si din declarațiile martorei I. C..
In ceea ce privește susținerile reclamantului, respectiv faptul ca parata a încercat sa se sinucidă, împreuna cu copilul, din declarațiile martorului S. A. reiese ca a auzit despre o astfel de situație, insa instanța nu o poate retine ca reală, cu atât mai mult cu cât si in perioada in care parata a locuit la reclamant, aceasta a fost cea care s-a ocupat de minor, deși era ajutata de mama reclamantului, cei doi doreau ca ei sa aibă grija de acesta.
Cu privire la mesajele text dintre cei doi, instanța a apreciat ca nu pot fi determinante in prezenta cauza, putând fi cuvinte spuse la nervi, precum si din dorința de a-si face rău unul altuia, nereținând nici susținerea reclamantului referitoare la trecutul infracțional al paratei, atât timp cat din cazierul judiciar al acesteia reiese ca nu a fost condamnata, nici in tara si nici in străinătate, aceasta recunoscând o altercație avuta cu un agent de politie in Italia.
Instanța a mai reținut ca parata realizează venituri, fiind înregistrata ca Persoana Fizica Autorizata in anul 2015, la ANAF figurând cu venituri impozabile net estimat de 1000 lei, iar din facturile si chitanțele prezentate de către aceasta, reieșind ca realizează venituri, iar reclamantul realizează la rândul său venituri, fiind angajat al . SRL începând din data de 06.03.2015 ca agent vânzări, si realizând un venit net lunar în cuantum de 1832 lei.
Din materialul probator administrat instanța a reținut ca, atât in domiciliul reclamantului, cat si în domiciliul paratei, minorul a fost bine îngrijit, astfel cum rezulta din mențiunile referatelor de ancheta sociala efectuate la domiciliile parților, însă a constatat ca in prezent, acesta se află în grija mamei, fiind bine dezvoltat din punct de vedere fizic si psihic, nu ridica probleme deosebite de sănătate, fiind aparent sănătos, problemele medicale avute nefiind atât de grave încât sa necesite internări repetate si prelungite in spital.
Instanța a apreciat ca fiind in interesul minorului de a i se stabili domiciliul la unul dintre părinți, pana la soluționarea dosarului de fond pentru ca acesta sa beneficieze de un cadru de stabilitate in acest sens și având in vedere ca minorul se află în grija mamei, care beneficiază de condiții materiale (este Persoana fizica autorizata si prestează efectiv servicii de curtenie, așa cum reiese din facturile si chitanțele atașate) propice dezvoltării minorului, având sprijin din partea familiei (mama acesteia este casnica, are grija de minor in lipsa mamei, când pleacă la serviciu), ținând cont de vârsta frageda a copilului (născut la data de 25.06.2014), dar si legătura afectiva dintre mama si copil (astfel cum rezulta chiar din declarația martorilor), așa încât a stabilit domiciliul minorului în cauză la mamă, în imobilul situat in ., jud. B..
Potrivit art.499 din Noul Cod civil, tatăl si mama sunt obligați, in solidar, sa dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum si educația, învățătură si pregătirea sa profesionala. In caz de neînțelegere, întinderea obligație de întreținere, felul si modalitățile executării, precum si contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutela, pe baza raportului de ancheta psihosociala.
Pe de alta parte, dispozițiile art.529 din Noul cod civil prevăd:
1).Întreținere este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmează a o plați.
2).Când întreținerea este datorata de părinte, ea se stabilește pana la o pătrime din venitul sau lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii si o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.
Pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare in judecata, potrivit dispozițiilor art.532 din Noul Cod civil.
Față de aceste dispoziții legale, instanța a reținut că, reclamantul figurează cu contract de munca pe perioada nedeterminata, începând cu data de 06.03.2015, astfel cum rezultă din adeverința de salariat eliberata de AGER CLEAN AVANTAJ coroborată cu extrasul ReviSal astfel că a considerat ca reclamantul trebuie sa fie obligat la plata unei pensii de întreținere lunară in favoarea minorului, din momentul in care parata a formulat cererea reconvenționala în cuantum de 25 % din venitul net încasat de acesta de la S.C. AGER CLEAN AVANTAJ S.R.L., începând cu data introducerii cererii reconvenționale – 17.05.2015 și până la majoratul beneficiarului.
Art. 396 alin. 1 prevede că „instanța de tutelă hotărăște, odată cu pronunțarea divorțului, asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților, pe care îi ascultă.
Conform art. 486 ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului.
Potrivit art. 263 alin. 1 orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.
Art. 262 alin. 1 prevede că nu poate fi separat copilul de părinții săi fără încuviințarea acestora, cu excepția cazurilor prevăzute de lege. Totodată, potrivit alin. 2, copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceștia. Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului.”
Raportat la aceste dispoziții legale, instanța a constatat că, interesul superior al copilului, protejat de dispozițiile legale în vigoare, impune ca raporturile sale cu părinții, în ceea ce privește legăturile personale pe care le poate avea cu ei, să fie reglementate cât mai rapid, chiar și cu caracter provizoriu, pe fondul neînțelegerilor dintre părinți în ceea ce îl privește și chiar dacă pârâta a precizat că a facilitat tatălui să aibă legături cu copilul, instanța a reținut că aceasta a avut o atitudine oscilanta, uneori refuzând accesul reclamantului si nepermițându-i sa vadă copilul, aspect ce reiese atât din declarațiile martorului S. A., cat si din susținerile paratei, care a arătat ca după incidentul din ianuarie, nu i-a permis reclamantului sa vadă copilul, așa încât instanța a apreciat ca raporturile copilului cu tatăl său nu pot să nu fie reglementate prin intermediul instanței.
În ceea ce privește efectele negative asupra copilului ale lipsei legăturilor cu tatăl, instanța a reținut că astfel de repercusiuni se pot percepe numai după trecerea unei perioade mai mari de timp, consecințele fiind, de obicei iremediabile, ducând la înstrăinarea copilului față de unul dintre părinți, încât tocmai pentru acest motiv se impune a se preîntâmpina ivirea lor, condiții în care a considerat că, continuarea stării de incertitudine a situației copilului, până la soluționarea pe fond a dosarului nr._/299/2015, ar constitui o atingere a drepturilor și intereselor minorului în raporturile cu părinții săi.
Cu privire la încuviințarea legăturilor personale ale reclamantului cu minorul, instanța a constatat că, din dispozițiile legale enunțate mai sus rezultă că, pe lângă dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul, la rândul său, acesta din urmă are dreptul de a menține astfel de legături, interesul superior al copilului impunând astfel de legături personale, care au ca scop consolidarea raporturilor afective cu părintele la care nu locuiește, impunându-se realizarea unui echilibru socio – afectiv în viața de familie.
În cauza dedusă judecății, se reține în considerentele sentinței, din probele administrate, nu a rezultat faptul că tatăl a avut o atitudine necorespunzătoare față de copil, care să creeze o situație de pericol pentru minor în cazul în care s-ar afla în prezența tatălui și față de cele constatate, pe baza tuturor probelor administrate, instanța a considerat că, având în vedere vârsta minorului, cât și interesul reclamantului, dar și al copilului, de a avea legături personale reciproce, pentru consolidarea raporturilor afective dintre aceștia, se impune să i se permită reclamantului să aibă legături personale cu minorul.
Cu privire la modalitatea în care se vor exercita aceste legături, instanța a apreciat că, nu poate admite modalitatea solicitată de către reclamant, respectiv doua săptămâni la acesta, două la parata, sau chiar 6 luni la unul si 6 luni la altul, apreciind că față de vârsta fragedă a minorului (în prezent are un an), acesta are nevoie de stabilitate, are un program destul de rigid, atât de masă cât și de somn, are nevoie de o îngrijire continuă – de preferat de către aceeași persoană, astfel încât, va admite modalitatea solicitată de către parata prin cererea reconvenționala, respectiv prin vizitarea minorului în domiciliul mamei în fiecare săptămână, în ziua de duminică, începând cu orele 10.00 și până la orele 18.00, a doua zi de Paști de la orele 10.00 până la orele 20.00, de ziua de naștere a minorului de la orele 10.00 până la orele 18.00, cu excepția cazului în care ziua de naștere cade în zilele de creșă, grădiniță, precum și în ziua de duminică.
Instanța a apreciat că acest program de vizitare nu este unul restrictiv, iar pe de altă parte, acest program de vizitare este unul provizoriu, urmând ca pe fondul cauzei să se analizeze definitiv acest aspect, masurile dispuse urmând a se aduce la îndeplinire doar pana la soluționarea cauzei având ca obiect exercitarea autorității părintești cu privire la minorul P. D. Raphael, dosar înregistrat sub nr._/299/2015 la Judecătoria S. 1 București.
Instanța a făcut aplicarea disp. art. 453 C.proc.civ., art. 996 alin. 2 C.proc.civ. și art.999 alin. 1 C.proc.civ.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul la data de 10.08.2015 solicitând desființarea sentinței, prin care a fost admisă in parte cererea de chemare în judecată considerând-o nelegală și netemeinică.
In motivarea în fapt a apelului a arătat că, în mod greșit instanța de fond a respins capetele de cerere cu privire la exercitarea autorității părintești ca inadmisibile, în condițiile în care pe calea ordonanței președințiale „instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări", motiv pentru care, fiind îndeplinite cerințele stabilite de aceste prevederi a solicitat stabilirea, cu caracter provizoriu al exercitării autorității părintești asupra minorul.
Susține că, admisibilitatea acestui capăt de cerere independent de prevederile stabilite prin art. 919 C.civ, decurge din faptul ca pe calea ordonatei președințiale se pot dispune masurile care îndeplinesc cele trei condiții prevăzute de lege, că, înșiruirea de solicitări cuprinse în prevederile art. 919 C.Civ. nu este limitativ prevăzută de lege, în caz contrar, interpretând mot-a-mot, dispozițiile anterior menționate, instanța de fond ar fi trebuit sa respingă ca fiind inadmisibil si capătul privind stabilirea unui program de vizitare a minorului, deoarece această posibilitate nu este prevăzuta de art.919 C. Civ.
Arată că, instanța de fond a pronunțat o hotărâre care conține rețineri contradictorii, în condițiile în care pe de o parte, respinge ca inadmisibile capetele de cerere privind exercitarea autorității părintești, iar pe de alta parte respinge același capăt de cerere, apreciind ca nu este îndeplinit caracterul urgent al solicitării si cel al prejudecării fondului, or, în situația în care instanța aprecia că în cadrul acestei proceduri nu se poate dispune exercitarea autorității părintești, nu trebuia sa ajungă sa analizeze condițiile ce urmează a fi îndeplinite pentru a se dispune o astfel de măsura pe calea ordonanței președințiale.
Susține că, chiar raportându-ne la îndeplinirea celor trei condiții de admisibilitate, instanța reține in mod corect ca . materie caracterul urgent al cererii nu trebuie dovedit, însă înțelege să ignore aceste dispoziții în ceea ce privește primul capăt al cererii introductive.
In ceea ce privește condiția neprejudecării fondului, instanța de fond in mod greșit a stabilit ca nu este îndeplinită, determinat de faptul că pe rolul Judecătoriei S. 1 exista o cauză, între aceleași părți, care are ca obiect exercitarea autorității părintești, fapt care rezulta din copia acțiunii introductivă ce face obiectul dosarului nr._/299/2015 depusa, de unde rezulta faptul ca au fost solicitate aceleași capete de cerere ca în prezenta acțiune, motiv pentru care, dacă față de acest prim capăt de cerere se poate stabili ca va prejudeca fondul pentru ca a fost solicitat si prin acțiunea ce face obiectul dosarului nr._/299/2015 aflat pe rolul Judecătoriei S. 1, aceeași concluzie se putea afirma și în privința celorlalte capete de cerere asupra cărora instanța de fond s-a pronunțat.
Susține de asemenea că, instanța fondului face trimitere la faptul ca autoritatea părinteasca revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel, ignorând că în cauza de față această regulă nu este respectată de către pârâta care pe parcursul perioadei decembrie 2014 - prezent a luat decizii în ceea ce-l privește pe minor fără sa se consulte cu tatăl acestuia, fără a-i aduce la cunoștință despre aceste decizii nici măcar ulterior consumării faptului, situație în care se poate observa că drepturile reclamantului si ale minorului au fost înfrânte prin simpla decizie a paratei, fără a fi respectate normele în materie, motiv pentru care este absolut necesar ca instanța să dispună cu titlu provizoriu, modalitatea în care se va exercita, chiar și în comun, autoritatea părintească.
Apreciază că, acest lucru era absolut necesar să se stabilească provizoriu, alături de celelalte capete de cerere, atât timp cât între părinți nu există înțelegere și posibilitatea de a ajunge la un acord, neînțelegerea părților cu privire la modalitatea de creștere a minorului fiind constatată de către instanță pe tot parcursul procesului de fond, acesta fiind considerentul pentru care a stabilit în mod expres un program de vizită al copilului.
In ceea ce privește condiția urgenței consideră că este justificată, si prin prisma prevederilor art.30 din Legea 272/2004, conform cărora copilul are dreptul să crească alături de părinții săi, iar conform art.32 din același act normativ are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială, precum și ale art.43 din aceeași lege, care prevăd că are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge, și art.44 din același act normativ, care stipulează dreptul copilului de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială.
Consideră că, astfel cum a învederat pe larg în cererea de chemare în judecată, pârâta a încălcat drepturile si obligațiile ce i se cuvin în calitate de mamă, acțiunile întreprinse de aceasta vizând propriul interes și nu interesul superior al copilului și în acest sens, în mod contradictoriu, deși instanța stabilește că „la doar câteva zile după externare, pârâta a plecat împreună cu minorul din mediul pe care acesta îl cunoștea la domiciliul mamei sale din corn. Năieni, jud. B., dând dovada de oarecare inconștiență, drumul acesta, pe timp de iarna, ., putând afecta sănătatea minorului", înțelege să stabilească în mod provizoriu domiciliul copilului la mamă și să lase nesoluționată modalitatea de exercitare a autorității părintești.
Precizează de asemenea că, din înscrisurile existente la dosarul cauzei, rezultă indubitabil că, urmare acestei inconștiente (manifestată în luna decembrie 2014), copilul a fost internat de urgenta la spitalul M. Curie în perioada 5-6 ianuarie 2015 și deși instanța apreciază ca „pârâta a dat dovadă de maturitate si s-a prezentat cu acesta la medic în momentul în care a presupus că are nevoie de ajutor", ignoră faptul că tocmai pârâta a recunoscut că nu poate face față necesităților medicale urgente ale băiatului. Menționează că, pârâta nu s-a deplasat singură la un spital din apropierea locuinței sale, despre care afirma că se afla în vecinătatea unui spital, farmacii etc, ci a solicitat de urgență ajutorul său și al familiei în condițiile în care nu avea un mijloc de locomoție cu care să se deplaseze către spitalul pe care îl considera atât de aproape. Mai mult, intimata recunoaște și prin mesajele text transmise și prin ajutoarele solicitate că nu se va putea descurca să-i ofere toate cele necesare și că viața pe care i-o va oferi acestuia nu poate să fie una care să-i priască dezvoltării armonioase.
Deși, pârâta este perfect conștientă de faptul că încă din momentul la care a fugit cu băiatul de acasă a pus în pericol viața acestuia, fiind evident, după cum rezultă din mesajele acesteia, că nu-i poate asigura nici măcar alimentația și medicamentația de care are nevoie și cu atât mai mult a unui mediu sănătos și stabil.
Apelantul a susținut că, instanța de fond și-a depășit atributele în momentul în care a făcut afirmații care nu se cuvin și asupra cărora nu are specialitate, în condițiile în care, în mod eronat explică tratamentul medicamentos care i s-a atribuit minorului la internarea ce a avut loc la începutul lunii decembrie, lăsând să se înțeleagă faptul că „minorul a avut o răceală mai puternică", dar care totuși a necesitat tratament și supraveghere pe o perioadă de 6 luni de zile; or, în situația în care unui minor în vârstă de 5 luni, numit impropriu sugar pentru ca acesta nu a fost alăptat la sân de mama sa, fapt confirmat chiar de pârâtă, i se stabilește un tratament medicamentos pentru o perioada de 6 luni de zile, se poate aprecia ca starea sa de sănătate era deteriorată și consideră că, ceastă susținere nu este abuzivă, atâta timp cât, la interval de nici o lună de zile minorul este internat în stare gravă în spital, fie doar pentru o zi.
Mai arată că, deși instanța, apreciază ca paratul este cel care lasă să se înțeleagă faptul că minorul se află într-o stare gravă de sănătate, în mod nejustificat, ignoră zecile de mesaje pe care pârâta le-a transmis reclamantului cu privire la acest aspect și mai mult, este neîntemeiată afirmația instanței în sensul că „în ceea ce privește mesajele text dintre cei doi, instanța apreciază că nu pot fi determinante în prezenta cauză, putând fi cuvinte spuse la nervi, precum și din dorința de a-și face rău unul altuia."
Apreciază că, această reținere a instanței, este nejustificată, în condițiile în care acestea reliefează intenția pârâtei de a se răzbuna personal pe reclamant, pentru ceea ce s-a întâmplat între ei, acționând astfel în detrimentul copilului, putând afecta sănătatea acestuia, fapt constatat și de instanța de fond și consideră că, în situația în care pârâta a trimis mesajele respective la nervi vrând să-i facă rău reclamantului, este cu atât mai grav cu cât se observă că nu-i pasă de sentimentele pe care le are reclamantul față de copilul său și față de nevoia de a-i fi alături. Aceasta afirmație este nejustificată cu atât mai mult cu cât în considerente instanța reține faptul că pârâta „a avut o atitudine oscilantă, uneori refuzând accesul reclamantului și neemițându-i să vadă copilul, aspecte ce reies din declarațiile martorului S. A. cât și din susținerile pârâtei care a arătat că, după incidentul din ianuarie, nu i-a mai permis reclamantului să vadă copilul (...)"
In acest context, consideră că, apare ca neîntemeiată și reținerea instanței conform căreia „intre cei doi existau discuții și certuri fie pe modalitatea de creștere a copilului, fie pe ieșirile în oraș ale unuia sau altuia, astfel încât instanța poate aprecia că plecarea pârâtei a fost justificată într-o oarecare măsură", iar certurile și discuțiile avute de părți cu privire la creșterea copilului neputând justifica atitudinea reclamantei, care la doua zile de la externarea din spital a plecat „împreună cu minorul din mediul pe care acesta îl cunoștea, dând dovadă de oarecare inconștiență, drumul acesta pe timp de iarna într-un mediu nou, putând afecta sănătatea copilului."
Susține astfel că, există contradicții și cu privire la acest aspect, în condițiile în care instanța retine pe de o parte faptul că „din probele administrate în cauză nu a rezultat faptul că tatăl a avut o atitudine necorespunzătoare față de copil care să creeze o stare de pericol pentru minor în cazul în care s-ar afla în prezența tatălui ", că „la domiciliul reclamantului (...) copilul a fost bine îngrijit", precum si faptul ca atunci când a părăsit domiciliul comun pârâta a dat dovadă de inconștiență, însă pe de altă parte reține ca justificată atitudinea acesteia de a pleca pe timp de iarna cu copilul, la țară, unde, conform propriilor spuse, nu-i putea oferi ceea ce are nevoie.
Mai mult, arată că, această susținere se manifestă în continuare, chiar și ulterior judecării fondului, pârâta apelând la ajutorul reclamantului pentru a se deplasa cu copilul, în București, la spitalul privat la care reclamantul a asigurat permanent îngrijirea minorului în perioada în care i-a fost permis, rațiunea pârâtei fiind tocmai aceea că în satul în care locuiește nu există medici specialiști de același calibru, iar la controlul medical efectuat de medicul curant, s-a stabilit faptul că minorul nu este suficient de dezvoltat pentru vârsta pe care o are și că alimentația pe care acesta o are nu este una care să-i fie benefică, motiv pentru care a formulat indicații cu privire la acest aspect, așa încât minorul să înceapă să se dezvolte conform standardelor de vârstă.
Apelantul susține de asemenea faptul că, neîntemeiată este și afirmația instanței conform căreia reclamantul a dat dovadă de rea-credință spunând că nu știe unde se afla pârâta cu copilul și când a indicat domiciliul acesteia ca fiind în Italia, în condițiile în care așa cum rezultă din acțiunea introductivă a indicat cele două domicilii cunoscute ale pârâtei (care rezultă din cărți de identitate valabile), și chiar a apelat la o notificare transmisă prin intermediul executorului judecătoresc, adresată bunicii materne, la care nu s-a răspuns niciodată, prin care îi solicita sa indice domiciliul pârâtei. A precizat că ulterior incidentului din luna Ianuarie 2015, pârâta i-a interzis să-și vadă copilul iar din mesajele pe care aceasta i le transmitea îi preciza că se afla în diverse locații inclusiv în Italia, iar la momentul în care a apelat la ajutorul poliției locale pentru a-și vedea copilul, mama acesteia nu le-a putut preciza locația în care locuiește fiica sa, motiv pentru care a apelat la ajutorul Poliției Sector 3 Serviciu persoane dispărute, având în vedere că între luna ianuarie 2015 si 12.03.2015 nu a știut locația exactă în care se afla fiul său. Precizează că, este adevărat că a menționat ca l-a vizitat în . lucru s-a întâmplat in luna decembrie 2014, ulterior acelui moment si celui din ianuarie nemaiștiind nimic de cei doi, deși s-a deplasat alături de politie la acea locație.
Arată de asemenea apelantul că, din punct de vedere cronologic instanța de fond plasează greșit în spațiu vizitele sale, la fel ca și vizita efectuată împreună cu martorul S., care a avut loc abia in data de 25.06.2015, în locuința mamei paratei și mai mult din adresa eliberată de Politia Sector 3 rezultă că doar copilul se afla la momentul vizitei în locația respectivă, aflându-se sub îngrijirea bunicii materne, despre pârâtă nefiind aflate niciun fel de informații pentru că mama acesteia a refuzat să le furnizeze.
Susține că nu poate fi acuzat de faptul ca nu a indicat în mod corect domiciliul paratei, când, in realitate pârâta este cea care încalcă prevederile legale, aceasta având obligația ca în termen de 15 zile de la momentul la care și-a schimbat locuința sa anunțe autoritățile competente și să solicite eliberarea unei noi cărți de identitate care să ateste în mod valabil domiciliul/reședința reală a acesteia.
Cât privește faptul că în perioada ianuarie - martie 2015 certificatul de naștere al minorului s-a aflat în posesia sa, motiv pentru care pârâta nu putea părăsi teritoriul țării, a precizat că și de această dată instanța plasează în mod greșit în timp faptele, în condițiile în care așa cum rezultă și din declarația martorului S., pârâta a precizat că în momentul în care a fost internată în spital în data de 05.01.2015 s-a pierdut certificatul de naștere al minorului, fapt pe care nu-l poate certifica, iar certificatul de naștere depus la dosarul cauzei a fost obținut ca duplicat în urma solicitărilor efectuate în luna martie 2015, solicitări pe care putea să le întreprindă si pârâta dacă avea nevoie și chiar o interesa să aibă documente de stare civilă ale minorului.
Toate aspectele anterior menționate, coroborate cu probele administrate in cauza, si reținute si de instanța de fond, determina, in primul rând admisibilitatea
capătului de cerere privind exercitarea autorității părintești, in mod provizoriu pe cale ordonanței președințiale precum și admiterea cererii cum a fost formulata de reclamant.
In susținere celor afirmate, a învederat faptul ca practica instanțelor judecătorești, întemeiata pe dispozițiile legale s-a manifestat in sensul admisibilității acestui capăt de cerere, provizoriu, pe calea ordonanței președințiale, determinat de îndeplinirea condițiilor de urgenta, vremelnicie si nerejudecare a fondului, indicând în acest sens și practică judiciară.
Apelantul susține de asemenea că, un alt motiv de apel vizează faptul că, în mod netemeinic instanța a stabilit domiciliul minorului la domiciliul paratei, încălcând astfel interesul superior al acestuia, în condițiile în care în toate situațiile in care instanța judecătoreasca este chemata sa dispună asupra vreunei masuri in legătura cu un minor, ceea ce primează în mod absolut este interesul superior al minorului, orice decizie dispusa trebuind sa aibă in vedere cu prioritate acest deziderat.
Interesul superior al minorului, arată intimatul, se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică si morala normala, la echilibru socio-afectiv, la viata de familie, practica judiciară statuând ca, interesul minorului in aceasta materie se apreciază prin examinarea anumitor criterii de apreciere, cum sunt: condițiile materiale și morale ale părintelui care solicita încredințarea copilului/ menținerea de relații personale, de situația dintre părinți, situația materiala a fiecăruia dintre părinți, legătura de afecțiune stabilită între minor și părintele cu care nu locuiește, vârsta copilului, situația, minorului, dreptul acestuia de a fi crescut si educat de ambii părinți si, de a se bucura cat mai mult timp posibil de aceștia pentru a deveni un adult echilibrat psihic si emoțional.
Consideră că, în primul rând, in stabilirea domiciliului minorului primează elementul financiar, respectiv posibilitatea materiala de care dă dovadă părintele ce solicită sa fie părinte rezident, de a-i oferi minorului un trai normal, care să-i permită sa se dezvolte corespunzător, iar în prezenta cauză instanța a reținut, in detrimentul său, faptul ca pârâta realizează venituri din prestarea serviciilor de curățenie, fapt ce reiese din "facturile si chitanțele depuse la dosarul cauzei", context în care menționează ca la dosarul cauzei exista o singura factura in cuantum de 1.800 lei și o chitanță aferentă acesteia, venitul de care beneficiază parata, rezultând indubitabil chiar din declarația emisă de către ANAF, respectiv 1.000 lei pe an. În aceste condiții, făcând un simplu calcul, se poate observa faptul că venitul lunar al paratei este de 83 lei pe lună, declarația fiscala emisă de către ANAF bazându-se in totalitate pe declarația proprie a pârâtei care cunoaște cu exactitate care sunt veniturile pe care le realizează și pe care le declară ca fiind impozabile, or, față de venitul său de 1830 lei net pe care îl obține lunar, este evident faptul ca instanța de fond nu a avut în vedere interesul superior al copilului în momentul în care a stabilit domiciliul acestuia la mamă, care nu beneficiază de posibilități materiale să-și întrețină băiatul și este greu de menționat că aceasta va reuși să-l crească în mod corespunzător atât timp cât suma de 83 de lei pe lună este aferentă nu doar copilului cât și nevoilor acesteia, situație în care întregul venit lunar obținut de către pârâtă poate fi folosit doar pe un pachet de scutece de unică folosință al cărui cost variază între 60-160 lei în funcție de numărul de bucăți.
Arată de asemenea că, instanța, in mod neîntemeiat retine ca parata ar fi obținut venituri înainte de nașterea copilului, când din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă ca au fost încheiate in anul 2007 pentru o perioada de câteva luni, or, copilul s-a născut in vara anului 2014, la o perioada foarte mare de timp, din adresa emisa de către ANAF rezultând indubitabil faptul că parata nu a obținut venituri in ultima perioada de timp, ci doar din luna aprilie s-a înregistrat pro causa cu desfășurarea de activități in domeniul curățenii.
Consideră că, faptul ca pe toata perioada in care copilul a fost bolnav cat si ulterior a contribuit in totalitate la cheltuielile pe care le-a făcut rezultă din bonurile si documentele depuse la dosarului cauzei, el fiind singurul care a achitat aceste servicii parata fiind lipsita de posibilități financiare, neputând sa contribuie nici măcar cu jumătate din sumă și mai mult de fiecare dată când s-a deplasat la locuința acesteia i-a adus toate cele necesare mâncare, hăinuțe, aparat de purificat aerul, cărucior, jucării, fapt recunoscut de aceasta dar și de către martorul S..
Nu în ultimul rând trebuie sa fie avut în vedere si mediul in care copilul este crescut la acest moment inclusiv cel familial, în condițiile în care așa cum rezultă din raportul de anchetă socială, aspect confirmat atât de parata cat si de cei doi martori, la acest moment copilul locuiește într-o casă cu 3-4 camere alături de parata, cei trei frați minori ai ei si alături de bunica materna si concubinul acesteia, într-o casă aflata în vârful unui deal, ce nu poate fi localizata nici măcar pe GPS și deși parata precizează ca minorul se afla in grija ei, la vizita efectuata de organele de politie minorul a fost găsit in grija bunicii materne care nu a putut oferi detalii despre locul de reședința al paratei, precizând ca aceasta se îngrijește de copil.
Cu toate acestea instanța reține in mod netemeinic că bunica materna este casnică, neexistând probe la dosar în acest sens si ca se îngrijește de copil in perioada in care parata prestează serviciile de curățenie, atât timp cat nici măcar parata nu a afirmat acest lucru și mai mult, din referatul de ancheta sociala rezulta faptul ca bunica materna mai are in îngrijire încă 3 copii minori, or, este foarte greu sa înțeleagă cum o singură femeie poate sa aibă in grija 4 copii minori dintre care unul in vârstă de doar de 1 an de zile și cu atât mai mult cu cât la dosarul cauzei a depus sentința penală din care rezultă caracterul violent al bunicii materne, aceasta fiind condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de loviri și alte violente.
La acest moment, consideră că, este evident că locuința (3 camere, baie si bucătărie situată în centrul capitalei) pe care o deține si pe care a renovat-o special după nașterea minorului și care este dotată cu absolut toate cele necesare acestuia este net superioară condițiilor pe care copilul le are acum, acesta va avea camera lui si va fi crescut de către el, urmând a fi ajutat de către mama și sora sa, fapt confirmat de martorul audiat în cauză și anterior plecării din locuința sa a pârâtei, mama și sora sa i-au ajutat cu micuțul, parata fiind de acord cu acest lucru dat fiind faptul ca astfel putea beneficia de mai mult timp pentru ea.
În aceste condiții, apreciază că, trebuie avut în vedere că în . creșă/grădiniță/școală care să se ridice la un nivel adecvat, care să ofere o educație și o îngrijire corespunzătoare., așa după cum rezultă chiar din fotografiile publicate pe internet, în . precizează în care stă și evident nu poate cunoaște care este distanța față de vârful de deal unde locuiește parata, exista o scoală ce este deschisă într-o clădire vizibil insalubră care nu ar rezista unui cutremur serios și care nu se poate compara sub nicio formă cu unitățile școlare si preșcolare care există in capitală de stat sau private, și la care l-ar putea înscrie pe minor.
Nu in ultimul rând, consideră că este important de menționat faptul că parata a recunoscut in nenumărate rânduri că-i este imposibil sa-si crească băiatul . mediu solicitându-i ajutorul de mai multe ori atât cu medicamente si hrana pentru copil dar si cu transportul acestuia la spital, lucru care rezultă din convorbirile purtate cu cumnatul său, martorul audiat în cauză, care în față instanței a recunoscut că in nenumărate rânduri, de dragul copilului a ajutat-o cu tot ceea ce a avut nevoie, atunci când el era plecat și nu a putut sa fie prezent personal.
Apreciază că, încălcând prevederile art. 263, 400, 401 C.Civ., Legea 272/2014 privind protecția drepturilor copilului, art. 8 din CEDO, art. 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin art.3, 7 din Convenția privind Drepturile Copilului, instanța de fond a stabilit un program de vizită extrem de restrictiv, care este contrar drepturilor minorului sau al părintelui, aceasta având susțineri contradictorii, neîntemeiate, care nu fac decât să restrângă drepturile copilului si ale tatălui său, stabilind un program de vizita extrem de restrictiv.
In acest context menționează faptul că, instanța de fond reține pe de-o parte că din luna ianuarie parata a interzis reclamantului sa-si mai vadă copilul, având o atitudine oscilanta, ca lipsa legăturilor cu tatăl după o perioada mare de timp poate avea efecte negative asupra copilului, ca tatăl minorului nu a avut o atitudine necorespunzătoare fata de acesta, care sa creeze o stare de pericol pentru copil, ca in locuința reclamantului copilul a fost foarte bine îngrijit, iar pe de alta parte instanța stabilește in favoarea tatălui ca drept de vizita doar câteva ore in ziua de duminica, si numai la locuința mamei minorului.
In virtutea rolului activ, având in vedere faptul ca prevederile legale presupun ca părinții sa aibă legături neîngrădite cu copiii lor, instanța, in măsura in care nu era de acord cu programul de vizita recomandat de tatăl copilului, trebuia sa propună un astfel de program care sa corespundă in totalitate intereselor copilului, cerere cu care fusese investită și deși retine in considerente sentinței faptul ca este important ca minorul sa mențină legăturile cu părintele la care nu locuiește, prin consolidarea raporturilor cu acesta, instanța restrânge aceste legături la doar câteva ore pe săptămână, nedându-i tatălui posibilitatea nici măcar sa-si petreacă noaptea alături de fiul sau sa-l poată vedea în alte locuri decât locuința mamei.
Procedând astfel, instanța a acționat in detrimentul copilului si in situația in care aceasta a lăsat nereglementate vizitele pe care paratul sa le facă in perioada Sărbătorii Crăciunului sau a Revelionului, si a vacanțelor de la creșă și grădinița, activități la care instanța face trimitere și consideră că, nu doar vizita copilului în timpul sărbătorii Paștelui, care este oricum îndepărtata fata de momentul actual, avea prioritate, ci și stabilirea Sărbătorilor imediat următoare, pana la care judecarea fondului nu ar fi putut interveni.
Consideră astfel că, instanța de fond nu era ținută sa acorde întocmai programele de vizitare recomandate de părți ci, trebuia sa stabilească un program care sa permită o relație reala si efectiva intre băiat si tatăl sau, astfel încât să nu fie afectat procesul de dezvoltare si maturizare a băiatului, proces ce presupune recunoașterea imaginii paterne si sentimentul de siguranța si autoritate conferite de prezenta paternă, modalitatea in care a fost stabilit acest program de vizita, nedând posibilitatea ca băiatul sa se acomodeze cu prezenta tatălui său, cu imaginea si vocea acestuia, deoarece in timpul extrem de limitat pe care îl are la dispoziție nu poate dezvolta o relație tata-fiu si nicidecum „un echilibru socio-afectiv in viata de familie", astfel cum instanța menționează ca este necesar sa existe. Mai mult, având in vedere relațiile ostile care exista intre cele doua părți, vizitarea copilului in prezenta mamei acestuia si a familiei sale nu poate crea un cadru propice dezvoltării unei relații tata-fiu atât timp cat existenta unui cadru de tensiune ar deteriora această relație.
Apelantul susține că, boala de care suferă minorul îl face vulnerabil și e normal ca mama să fie îngrijorată de starea sănătății copilului ei, dar aceasta nu înseamnă că tatăl nu poate sa se îngrijească si el sa-i administreze tratamentul si să-l ferească de alergeni în perioada în care îl are în îngrijire.
Prin prevederile stabilite în Legea 272/2004 privind protecția copilului, arată apelantul, minorul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părintele nerezident, cu rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament, aceste relații putându-se realiza prin: întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit legi, dreptul la relații personale cu copilul, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului de către părintele la care copilul nu locuiește în mod obișnuit, corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul, transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul, transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul.
In cadrul concluziilor orale parata a susținut faptul ca trebuia sa verifice contul de facebook să vadă cât de bine o duce fiul său însă apreciază că nu aceasta este modalitatea în care un tată trebuie să aibă legături cu copilul, si să vadă dacă este sănătos sau nu, ci trebuie să constate personal și mai mult, verificând contul de facebook a putut observa un film în care apare minorul și în care striga în continuu „tati tati", captura filmului si comentariu paratei existând la dosarul cauzei, așa încât este evident că băiatul a fost învățat sa strige „tati" fără însă a putea asocia acest cuvânt cu figura reclamantului.
În aceste condiții, apreciază că trebuie admisă prezenta cerere și în măsura în care celelalte solicitări nu vor fi admise, respectiv stabilirea domiciliului la tatăl copilului, este necesar să se stabilească un program de vizită care să permită într-adevăr dezvoltarea relației tată-fiu, care să nu se desfășoare exclusiv la locuința mamei si in prezența acesteia, ci, relațiile dintre ei trebuie să aibă loc neîngrădit iar în lipsa de înțelegere trebuie să se stabilească un program care să dea tatălui și fiului posibilitatea dezvoltării unei vieți de familie și a unor legături puternice, trebuie sa-l poată lua pe minor în locuința sa si sa-si petreacă timp cu el mai ales în situația în care instanța nu a stabilit că există vreun pericol pentru copil si ca a fost bine îngrijit in domiciliul său. De asemenea trebuie sa i se acorde tatălui posibilitatea de a-si petrece și parte din Sărbătoarea Crăciunului cu copilul, precum și de Revelion și in vacanțele acestuia.
Un alt motiv invocat este acela că, instanța a încălcat prevederile art. 530 din Codul civil, conform cărora, ca regulă, obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională, când a stabilit plata unei pensii de întreținere in cuantum de 25% din venitul net al reclamantului, în condițiile în care executarea în natură a obligației de întreținere reprezintă regula, și nu excepția. Această concluzie este sprijinită de modul de redactare a art. 530 NCC, care, în primul aliniat arată cum se execută obligația de întreținere (în natură), iar, în alineatul al doilea, arată că numai dacă nu se realizează de bunăvoie executarea acestei obligații în natură, se va dispune executarea prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani. În aceste condiții, stabilirea unei pensii de întreținere în bani reprezintă o situație de excepție, care intervine numai atunci când nu se execută în natură, de bunăvoie, obligația de întreținere. Mai mult, arată că, a respectat prevederile art. 499 alin. (1) din Codul civil, care stabilește că obligația de întreținere a copilului aparține, în solidar și tatălui și mamei, care trebuie să asigure minorului cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea profesională, precum și ale art. 516 alin. (1) din Codul civil, care statuează la nivel de principiu că între părinți și copiii lor există obligația de întreținere, și a prestației în natură, fapt la care nu s-a opus, plătind alimente pentru copil, haine, medicamente, vizite medicale etc. Toate aceste plăți pe care le-a antrenat fac parte din obligația sa de întreținere pe care si-a respectat-o de bunăvoie nefiind necesară stabilirea unei pensii de întreținere in bani, care reprezintă doar situația de excepție.
Solicită astfel, admiterea apelului desființarea hotărârii pronunțate de instanța de fond, și pe cale de consecință, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată.
In termen legal intimata a formulat întâmpinare potrivit disp. art. art. 205 c.pr.civ. coroborat cu art. 996 si urm. C.pr.civ. prin care a invocat excepția inadmisibilității motivat de faptul că, motivarea apelului s-a făcut după comunicarea hotărârii pronunțate pe fondul Ordonanței președințiale.
Susține că, ordonanța președințială este definită în literatura de specialitate ca fiind „procedura de natură contencioasă care are ca obiect obținerea rapidă din partea instanței competente, în cazuri urgente a unei hotărâri provizorii”; reglementată în codul de procedură civilă la art. 996-1001, fiind trasate indicațiile obligatorii, astfel cum au fost gândite de către legiuitor. Părțile din prezenta cauză dedusă judecății, se supun rigorilor art. 999 alin. 1 c.pr.civ., având în vedere faptul că, la instanța de fond, au fost legal citate, părțile au solicitat administrarea unui amplu și complex probatoriu, admis, de altfel de către instanța de fond și administrat în consecință, aspect de netăgăduit, având în vedere înscrisurile si mențiunile din încheierile de ședință aflate la dosarul instanței.
Având în vedere aceste aspecte, consideră că se aplică dispoziția potrivit căreia apelul se declară în termen de 5 zile de la pronunțare, or motivarea apelului a fost depusă după trecerea termenului de 5 zile de la pronunțare, așa încât
apelul depus de către apelantul-reclamant urmează a fi respins ca inadmisibil.
În situația în care, instanța de control judiciar va trece peste această excepție, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat motivat de faptul că, așa cum rezultă din analizarea motivelor de apel, apelantul-reclamant nu face decât să reia susținerile care nu corespund realității obiective pe de o parte, iar pe de altă parte, aceste comentarii ale dispozițiilor legale imperative, tind spre o novație în materia admisibilității ordonanței președințiale cu privire la condițiile de admisibilitate reglementate de art. 996 c.pr.civ.
Prin urmare, aceste susțineri sunt nefondate, putându-se observa fără o analiză exhaustivă faptul că, încă de la introducerea atât a cererii de chemare în judecată - ce formează obiectul dosarului_/299/2015, cauză ce a fost pe rolul Judecătoriei sector 1 și ulterior a cererii de chemare în judecată, catalogată ca și ordonanță președințială; atât numitul P. D. cât și avocata acestuia cunoșteau domiciliul său și al copilului minor, și cu toate acestea introduc aceste cereri nefondate pe rolul unei instanțe necompetente să le judece, tergiversând soluționarea acestora prin depunerea în temeiul art. 204 c.pr.civ. a cererilor modificatoare - completatoare, uitând că, cel puțin pe cale ordonanței președințiale o astfel de cerere apare inadmisibilă având în vedere caracterul urgent al soluționării.
Trecând peste aceste aspecte de natură procedurală și intrând pe fondul cauzei, a solicitat instanței de control judiciar să analizeze întregul material probator aflat la dosarul cauzei și să concluzioneze faptul că, pentru fiecare așa/zisă susținere, a dovedit contrariul, arătând instanței de fond condițiile de trai și starea de sănătate normală a copilului minor, acesta nefiind legat de niciun aparat, fiind perfect sănătos, astfel cum rezultă din Adeverința medicală din data de 18.02.2015, nu rezultă faptul că, minorul P. D. R. suferă de vreo boală cronică, per a contrario, rezultă faptul că s-au respectat vaccinurile, urmând a se efectua următorul vaccin la un an, termen împlinit deja, reclamantul refuzând sistematic să o însoțească la vaccin sau să-i înapoieze carnetul de sănătate al copilului precum și certificatul de naștere; deși susține interesul superior al copilului și respectarea drepturilor acestuia, însă tocmai el încalcă dreptul la sănătate al copilului minor.
Mai mult decât atât, instanța de fond a înțeles să-și motiveze decizia într-un mod amplu, complex și complet, raportat la situația de fapt descrisă de părți, coroborată cu probele administrate, cu aplicarea strictă a legii și, nu în ultimul rând cu o logică juridică demnă de salutat; prin urmare instanța de apel urmează să respingă apelul ca neîntemeiat.
Arată că, din lecturarea motivelor de apel nu rezultă nicio critică de
legalitate, acestea fiind întemeiate doar pe povestea situației, denaturată, exagerată și
dramatizată și mai mult, chiar și după momentul pronunțării pe fondul Ordonanței președințiale, apelantul-reclamant nu a fost niciun moment restricționat să-și vadă copilul, nu a fost în niciun moment împiedicat să participe în mod real la cheltuieli, nu a fost împiedicat să notifice prin cont suma datorată cu titlu de pensie alimentară, deși, astfel cum rezultă din e-mailul transmis cunoștea aceste date, confirmând apărătoarea sa la termenul de judecată din dosarul de fond acest aspect. iar din analizarea acestor mesaje, rezultă fără putință de tăgadă faptul că, tocmai apelantul nu respectă nici achitarea pensiei alimentare și nici zilele și orele de vizită, acesta dorind, cu intenție vădită, să continue atmosfera tensionată și condiționată creată și impusă de el încă de la începutul discuțiilor în contradictoriu.
Mai mult, arată că, acesta solicită stabilirea domiciliului copilului minor, dependent de mamă, într-un apartament ce urmează să fie vândut sau care, deja este vândut, astfel cum rezultă din anunțul postat de acesta, așa încât în situația în care instanța de control judiciar are vreun dubiu cu privire la toate aceste susțineri, demontate de altfel prin probele administrate, înțelege să solicite în completarea probatoriului expertiză medico-legală care să aibă ca obiectiv: constatarea stării de sănătate a copilului minor, cercetare la fața locului, respectiv la domiciliul său, avându-se în vedere interesul superior al copilului.
Înțelege astfel să solicite administrarea si acestor probe prin care dorește să reitereze susținerile sale, coroborate și cu actele medicale aflate la dosarul cauzei, din care rezultă fără putință de tăgadă faptul că, minorul este perfect sănătos.
Consideră că, este inadmisibil ca, din dorința de a câștiga un proces aflat pe rolul instanțelor de judecată să se facă abuz de drept iar partea reclamantă să nu își exercite drepturile cu bună credință, astfel cum acestea sunt reglementate în codul de procedură civilă, respectiv: art. 12, și art. 14 si urm cod civil.
Apreciază că, dacă scopul recunoașterii drepturilor procesuale pentru părți îl constituie „ajutarea" instanței - ducerea în eroare - pentru a asigura justa soluționate a procesului, în ipoteza în care una dintre părți nu se mai înscrie acestui cadru, îndeplinind acte procedurale nu în scopul de a înlesni judecata ci, dimpotrivă, pentru a tergiversa soluționarea cauzei ori pentru a șicana partea adversă, se consideră că s-a săvârșit un abuz de drept procesual.
Astfel, în cauza dedusă judecății prioritate au aspectele de natură procedurală urmând ca, după constatarea admisibilității din punct de vedete legal, instanța să intre și să pipăie fondul, cu privire la care, apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică, aceasta fiind motivată în fapt și în drept pe toate capetele de cerere pentru ambele părți, avându-se în vedere cu prioritate caracterul special reglementat de art. 996 și urm. C.pr.civ., astfel prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara ... ori... pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejui unei executări".
S-a arătat ca urgenta trebuie sa persiste pe tot parcursul judecații (chiar si in calea de atac a apelului) iar instanța de judecata are obligația sa indice împrejurările ce au condus la concluzia ca este îndeplinită această cerință, iar lipsa caracterului de urgenta conduce la soluționarea oricărui aspect pe calea procedurii comune.
Nu în ultimul rând susține că, urgenta nu este sinonima cu celeritatea, aceasta din urmă reprezentând dezideratul oricărui proces civil, în sensul finalizării sale într-un termen rezonabil.
Cu privire la aceste aspecte reclamantul nu a justificat în niciun fel urgența solicitării stabilirii domiciliului minorului la un domiciliu scos la vânzare și instanța de fond, în mod corect a coroborat toate probele administrate raportat la dispoz. art. 996 alin. 1și următ. cod proc. civ., respectiv, măsura sa aibă caracter provizoriu (vremelnic): masurile încuviințate nu sunt de natura sa duca la rezolvarea fondului ci sunt de natură sa mențină o situație de fapt până la
soluționarea celui dintâi, așadar - sunt limitate in timp pana la soluționarea in fond a litigiului.
În ședința publică din data de 02 Octombrie 2015, tribunalul a respins excepția inadmisibilității apelului invocată de intimată, ca neîntemeiată ;i a dispus repunerea pe rol pentru soluționarea apelului stabilind termen la 16.10.2015, cu citarea părților, pentru considerentele inserate în încheierea de ședință de la acea dată.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate și a normelor legale incidente,Tribunalul constată că este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
O primă critică invocată vizează faptul că, instanța de fond în mod greșit a respins capătul de cerere cu privire la exercitarea autorității părintești ca inadmisibil, în condițiile în care pe calea ordonanței președințiale „instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări", apreciind ca fiind îndeplinite cerințele stabilite de aceste prevederi astfel că a solicitat stabilirea, cu caracter provizoriu al exercitării autorității părintești asupra minorul.
Tribunalul apreciază ca fiind fondată această critică, motivat de faptul că, deși instanța de fond analizează pe larg condițiile legale cadru de admisibilitate a ordonanței președințiale, raportat la acest capăt de cerere, face o aplicare greșită a dispozițiilor legale în materie, apreciind ca fiind inadmisibilă cererea cu privire la exercitarea autorității părintești pe calea ordonanței președințiale, reținând în esență faptul că, în ceea ce privește capetele de cerere privind exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamant, iar in subsidiar în comun de către cei doi părinți, nu sunt îndeplinite condițiile pentru promovarea cererii de ordonanță președințială, în condițiile în care, pe de-o parte exercitarea autorității părintești în mod exclusiv, nu se înscrie în categoria celor menționate în art.919 Cod pr.civilă, cu titlu de măsuri provizorii care vizează doar stabilirea locuinței copiilor minori, obligația de întreținere, încasarea alocației de stat pentru copii și folosirea locuinței familiei, iar pe de alta parte acest capăt de cerere prejudecă fondul, în condițiile in care exista înregistrat un dosar separat pe drept comun ce are ca obiect stabilirea autorității părintești.
A reținut de asemenea că, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel, dacă există motive temeinice, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărând ca autoritatea părinteasca sa fie exercitata numai de către unul din părinți., precum și faptul că în ceea ce privește autoritatea părinteasca, regula o reprezintă exercitarea în comun a autorității părintești, iar pe calea ordonanței președințiale, instanța a apreciat ca doar în caz de urgență si fără a se prejudeca fondul s-ar putea dispune o altă măsură, însă, în cauza de față, nu este îndeplinită nici condiția urgenței, atât timp cât copilul se afla in grija mamei sale, iar reclamantul nu a făcut dovada certă că aceasta ar reprezenta un real pericol pentru viața si sănătatea lui.
Raționamentul instanței de fond nu este unul corect în condițiile în care deși apelantul a solicitat ca autoritatea părinteasca să fie exercitată exclusiv de el, instanța
a fost investită de pârâta-reclamantă cu o cerere reconvențională prin care a solicitat în principal ca autoritatea părinteasca să fie exercitată exclusiv de ea iar în subsidiar de ambii părinți.
În condițiile în care instanța a admis în parte acțiunea principală și în totalitate cererea reconvențională, și pornind de la raționamentul că potrivit disp. art. 397 cod civ. autoritatea părinteasca . timp ce autoritatea părintească exercitată de către un singur părinte reprezintă o situație de excepție si trebuie sa fie temeinic motivată, iar potrivit art. 487 Cod civil, părinții au dreptul si îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea si dezvoltarea lui fizica, psihica si intelectuala, de educația, învățătura si pregătirea profesionala a acestuia potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor si nevoilor copilului, iar despărțirea părinților si stabilirea locuinței minorului la unul dintre aceștia nu trebuie sa afecteze exercițiul autorității părintești comune, Tribunalul apreciază că în mod greșit a fost respins acest capăt de cerere ca inadmisibil.
Această soluție ar fi putut fi luată de către instanță în condițiile în care aceasta nu ar fi fost investită de mamă și cu varianta subsidiară a exercitării autorității părintești de ambii părinți.
În acest sens Tribunalul are în vedere faptul că, așa cum corect a reținut instanța de fond există în curs de soluționare pe dreptul comun o astfel de cerere, precum și faptul că până la soluționarea acesteia ambii părinți trebuie sa ia împreuna deciziile importante legate de creșterea si evoluția copilului, spre exemplu cele referitoare la asistenta medicala, întreținere si educație. Nu în ultimul rând, instanța de control judiciar are în vedere faptul că, autoritatea părinteasca . despărțiți reprezintă modalitatea de responsabilizare a amândurora cu privire la minor si de garantare atât a prezenței mamei cat si a tatălui in viata copilului, independent de faptul ca aceștia nu mai conviețuiesc, prevedere ce are la baza prezumția ca este in interesul superior al copilului ca autoritatea părinteasca sa se exercite in comun si in caz de despărțire a părinților, custodia . la grija părinteasca normala si permanenta din partea ambilor părinți.
Prin apelul formulat apelantul face o . critici legate și de modul de soluționare a celorlalte capete de cerere invocând în principal o greșită interpretare a probelor administrate în cauză precum și o greșită interpretare a normelor legale în vigoare.
Referitor la acest aspect Tribunalul constată că nu pot fi reținute aceste critici motivat de faptul că, deși solicitările au fost făcute pe calea specială a ordonanței președințiale, la solicitarea părților a fost administrat un probatoriu vast, care a fost minuțios analizat de instanța de fond care a făcut o vastă și corectă analiză și interpretare probelor.
Mai mult se invocă faptul că motivarea instanței de fond este una contradictorie, situație care de asemenea nu poate fi reținută în condițiile în care din considerentele sentinței apelate rezultă că instanța de fond a înțeles să-și motiveze decizia într-un mod amplu, complex și complet, raportat la situația de fapt descrisă de părți, coroborată cu probele administrate, cu aplicarea strictă a legii și, așa cum corect se arată și în întâmpinarea formulată de intimată „cu o logică juridică demnă de salutat”.
Față de considerentele ce preced Tribunalul constată că aceste critici sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare și pe cale de consecință în baza disp. art. 480 cod proc. civ. va admite în parte apelul civil formulat de apelantul –reclamant, va schimba în parte sentința apelată în sensul că va admite și capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești aceasta urmând a se exercita în comun de către ambii părinți și va menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte apelul civil formulat de apelantul -reclamant P. D., domiciliat în municipiul BUCUREȘTI, ..5-7,. împotriva sentinței civile nr.8182 pronunțată la data de 30.07.2015 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata - pârâtă T. P. E.,domiciliată în comuna NĂENI, ., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat M. C. O. E., cu sediul în municipiul BUCUREȘTI, Calea București, nr.2 bis, Ciolpani, județul ILFOV
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că admite și capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești aceasta urmând a se exercita în comun de către ambii părinți.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Octombrie 2015
Președinte, A. E. D. | Judecător, M. Ș. | |
Grefier, A. P. |
Red.Ș.Mdos.fond-_
Teh.red.Ș.M/A.P/4ex.jud.fond- A.M.B.
17.12.2015
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 133/2015.... | Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 16-12-2015,... → |
|---|
