Acţiune în constatare. Sentința nr. 2926/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2926/2014 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 4774/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 116
Ședința publică de la 26 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. C. C.
Judecător M. A. C.
Grefier G. O.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta reclamantă FOLGOȘ V. împotriva sentinței civile nr. 2926/2013 pronunțată de Judecătoria Călărași la 18.10.2013 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. C., având ca obiect acțiune în constatare VÎNZARE.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat av. I. C. pentru apelanta reclamantă conform împuternicirii existente la dosar și av. B. M. pentru intimata pârâtă conform împuterniciri avocațiale existente la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Av. I. C. pentru apelanta reclamantă, având cuvântul, depune dovada achitării taxei de timbru în cunatum de 560 lei. Precizează că taxa de timbru este mai mare și nu dorește restituirea diferenței taxei de timbru.
Tribunalul ia act că s-a depus taxa de timbru într-un cuantum superior, constată cererea de apel legal timbrată și dispune anularea taxei de timbru.
Av. I. C. pentru apelanta reclamantă, având cuvântul, precizează că nu are cereri de formulat sau probe de administrat.
Av. B. M. pentru intimata pârâtă, având cuvântul, precizează că nu are cereri de formulat sau probe de administrat.
Întrebat fiind, av. I. C. pentru apelanta reclamantă, privind posesia terenului de la momentul încheierii procurii, arată că așa cum rezultă cu claritate din dosar, ar fi vrut atașarea dosarului de la Judecătoria Călărași. Mai arată că acel teren nu a existat în realitate el era doar pe titlul de proprietate, și vrând să facă o delimitare pentru a face o exploatere a constatat că pe terenul care era trecut în titlul de proprietate erau doar drumuri de țară. Astfel a procedat la modificarea titlului de proprietate care a fost modificat în iulie 2012, definitiv în august 2012. Efectiv posesie nu a existat, pârâta doar l-a vândut, iar când el a vrut să-l exploateze nu a avut posibilitatea. După încheierea acestei sentințe și modificarea titlului de proprietate a mers mai departe pe vânzarea-cumpărarea care nu s-a mai perfectat. După perfectarea situației pârâta a refuzat să mai încheie acest act, vânzarea, și a procedat și la revocarea procurii. Arată că niciodată n-a intrat în posesia terenului.
Av. B. M. pentru intimata pârâtă, având cuvântul, arată că ea a fost întotdeauna în posesie.
Tribunalul ia act că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părților pentru susțineri.
Av. I. C. pentru apelanta reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 2926/18.10.2013 considerând-o nelegală și netemeinică. Astfel arată că între reclamantă și pârâtă s-a încheiat o procură prin care fratele reclamantei a fost împuternicit să încheie actele de vânzare cumpărare pentru suprafața de 2 ha și 8000 metri și contra sumei de 57 mil lei Procedând la demersurile necesare încheierii unui contract de vânzare-cumpărare procuratorul, fratele reclamantei, a constat că terenul care face obiectul vânzării există în titlul de proprietate dar în realitate în teren nu exista. Astfel în baza procurii s-a procedat la efectuarea cuvenitelor modificări în titlul de proprietate. După perfectarea acestor demersuri, a dosarului și a modificării titlului de proprietate, tot prin același procurator s-a încercat perfectarea actelor de vânzare-cumpărare, ocazie cu care pârâta a refuzat categoric să mai încheie actul de vânzare-cumpăare. Așa cum rezultă nu a existat o folosință a terenului de către reclamantă, având în vedere că acesta nu exista, așa cum se menționează în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, și mai mult, să se observe că în baza acestei procuri, ulterior revocate, consideră că s-a revocat doar mandatul, acela de a perfecta contractul de vânzare cumpărare nu acela de a vinde și a cumpăra și a încasa prețul. Aceasta nu putea face obiectul unei revocări, pentru că notarul sau pârâta a considerat că face o economie de bani și a făcut în procură mențiunea unei vânzări, consideră că nu este relevant pentru revocarea procurii. Astfel invocă prevederile art.1650 din vechiul Cod civil. Solicită să se observe că în acea procură revocată se face mențiunea că eu vânzătoare înțeleg să vând cumpărătorului suprafața de 2 ha și ceva ocazie cu care am încasat suma de 57 milioane lei. Deci această vânzare era perfectată la acel moment. Astfel acțiunea sa este întemeiată, a făcut dovada că nu datorită reclamantei nu s-a putut perfecta actele de vânzare-cumpărare ci unei situații independente de voința ei datorită inexistenței terenului, si ca atare consideră că prezentul apel este întemeiat și solicită admietrea lui, cu cheltuieli de judecată.
Av. B. M. pentru intimata pârâtă, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de Folgoș V. să se păstreze sentința pronunțată în cauză nr.2926/2013 cu cheltuieli de judecată. Arată că în dreptul civil nimeni nu se poate prevala de propria culpă să ceară drepturi în instanță așa face reclamanta Mai mult decât atât în momentul când depune la dosarul cauzei acea procură ea nu are calitate de înscris sub semnătură privată sau de antecontract de vânzare-cumpărare. Arată că reclamanta vine acum cu o altă variantă că această vânzare nu s-a putut efectua din 30 iunie 2006, deși termenul general de prescripție este depășit. Din cauza cui, nu din cauza pârâtei, nu s-a făcut nici o dovadă că a pus-o în întârziere sau că pârâta ar fi refuzat această vânzare cumpărare. N–a pus la îndoială pârâta sau a învederat că a primit suma de bani Nu este culpa pârâtei, cea care a fost lipsită de diligențe este reclamanta. Ori reclamanta în această situație prin apărarea care și-o face extra cauză că n-a existat terenul n-a dovedit că nici măcar posesia n-a avut-o, și în această situație nu putea decât să ceară restituirea prețului. Rezultă clar că nu poate fi admisă această constatare a vânzării cumpărării, solicită să se respingă apelul cu cheltuieli de judecată.
Av. I. C. pentru apelanta reclamantă, având cuvântul, în replică, solicită să se observe că acel titlu de proprietate nu a fost anulat ci doar modificat, terenul există dar în alte locații.
Av. B. M. pentru intimata pârâtă, având cuvântul,în replică,arată că nu este culpa sa, Folgoș V. când a dat fratelui trebuia să fie diligentă conform principiului libertății contractului, trebuia să fie atentă, este culpa ei.
Tribunalul declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași sub nr._, reclamanta Folgoș V., domiciliata în Călărași, ., ., ., jud. Călărași, CI ., nr._, CNP_, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedura la C.. Av. I. C., Călărași, ..5, ., ., jud. Călărași, tel/fax 0242/_, reprezentată legal de către av. I. C., în baza împuternicirii avocațiale nr.62 din data de 26.07.2013 a chemat în judecată pe pârâta P. CONSTANTA, domiciliată .. Călărași, CI . nr._, CNP_ pentru ca pe baza probelor ce se vor administra, să se constate că la data de 30.06.2006 pârâta i-a vândut, în baza Procurii nr. 3024 din 30.06.2006 un imobil format din suprafața de 2 ha si 8515 mp teren arabil extravilan, situat în .. Călărași, conform TP nr._/13.02.2005, cu prețul de 5.700,00 lei și să fie obligată la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu acest proces.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat în esență că a cumpărat la data de 30.06.2006 de la numita P. Constanta un imobil format din suprafața de 2 ha si 8515 mp teren arabil extravilan, situat în .. Călărași, încheind în acel moment, o Procură, autentificata sub nr. 3024/2006, urmând ca ulterior, să perfecteze și actele de vânzare-cumpărare.
La aceea dată, a achitat pârâtei suma de 5.700,00 lei, menționată în cuprinsul actului și a intrat în posesia imobilului.
A menționat că pârâta este proprietara imobilului vândut conform TP nr._ din 13.02.2005 și a certificatului de moștenitor nr. 110 din 30.06.2006 și, de la data încheierii susmenționatei tranzacții, a achitat taxele și impozitele la zi și a folosit terenul pașnic și netulburată de nimeni, comportându-se ca adevărat proprietar.
A precizat că a încercat în mai multe rânduri să perfecteze actele de
vânzare cumpărare, dar pârâta a refuzat să meargă la notariat pentru a definitiva vânzarea. În consecință, a introdus această acțiune, în vederea obținerii unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act de vânzare cumpărare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1669 Cod Civil.
În dovedirea cererii s-a solicitat administrarea probei cu interogatoriul pârâtei și înscrisuri și au fost atașate la dosarul cauzei: copii acte identitate, copii acte proprietate, copii antecontract, taxa de timbru, delegație și chitanța avocațială.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii formulata de reclamanta, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
În motivare, pârâta a arătat că procura autentificata la BNP C. I. nu poate constitui un act translativ de proprietate, antecontract de vânzare cumpărare sau înscris sub semnătură privată.
A precizat că prin aceasta procura doar l-a împuternicit pe Folgoș M. L. să vândă în numele și pentru pârâtă către reclamanta suprafața de 2,8515 ha, așa cum este reținută în T.P. nr_/13.02.2005.
A arătat prin această procură modul de dobândire a terenului, dar și obligațiile pe care mandatarul trebuia să le efectueze pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare.
A menționat că acest contract de vânzare-cumpărare n-a mai avut loc deoarece Folgoș M. L. nu și-a îndeplinit obligațiile acordate prin procură.
A precizat că procura dată fratelui reclamantei a fost revocată la data de 29.04.2013 și că reclamanta a intrat în posesia terenului, dar nu a achitat niciodată impozitul aferent suprafeței de 2,8515 ha, pârâta achitându-l conform chitanței . WLZ/1924/11.06.2013.
A apreciat că nefiind un act translativ de proprietate, ci doar o împuternicire pe care i-a dat-o fratelui reclamantei pentru a efectua o . condiții pe care acesta nu le-a îndeplinit, ca natura judiciara nu îi impune nici o obligație .
A menționat că procura nu poate constitui o exprimare a voinței de a înstrăina un bun ce îi aparține, ci doar manifestarea de voința ca de o eventuala operațiune de vânzare cumpărare a suprafeței de 2,8515 ha să se ocupe Folgoș M. L..
A precizat că dacă mandatarul nu s-a ocupat pana in prezent, este treaba lui, oricum pentru viitor nu se mai poate ocupa deoarece a revocat procura.
În subsidiar a arătat că această procura este datată 30.06.2006 si daca reclamanta ar fi considerat-o in mod ilegal ca „ vindere"- cererea este tardiv introdusa deoarece din 30.06.2006 si pana in prezent au trecut mai mult de trei ani, conform disp. art. 2500 si urm din C Civ.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de pârâtă și a solicitat respingerea excepției tardivității introducerii cererii, excepție invocata de către pârâtă, apreciind că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 2500, ci art. 2502 Cod civil.
Pe fondul cauzei, a precizat că procura cuprinde în plus, față de cuprinsul normal al unui astfel de înscris, și o stare de fapt existentă la data încheierii acestei procuri, respectiv faptul că pârâta „recunoaște" că vinde suprafața de teren de 2,8515 ha, conform TP nr._/13.02.2005, dar mai ales recunoaște faptul ca la aceea dată a primit prețul acestei vânzări, respectiv suma de 5 700,00 lei.
Conform prevederilor art. 1650 „vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau după caz se obliga sa transmită cumpărătorului proprietatea unui bun in schimbul unui preț pe care cumpărătorul se obliga să-1 plătească".
În speța de față pârâta a vândut suprafața de teren susmenționată, încasând de la cumpărătoare prețul bunului vândut, fiind astfel întrunite condițiile legale privind acesta vindere.
A menționat că pârâta omite sa facă vorbire de faptul ca suprafața de teren prevăzută inițial in TP nu a putut fi vândută de procurator deoarece nu se regăsea în teren, astfel încât, în virtutea mandatului dat prin procură, procuratorul, pe cheltuiala sa proprie, a întreprins demersurile necesare modificării TP susmenționat, așa cum rezulta clar din dosarul civil nr._, prin care Judecătoria Călărași „Admite acțiunea reclamantei P. C., formulată în contradictoriu cu pârâtele CLSDPPT corn. V. Ț. și CJSDPPT Călărași. Obligă pârâtele să modifice titlul de proprietate nr._/13.02.2005 emis pe numele I. C. M. și să întocmească corespunzător planurilor de parcelare aferente, astfel: - la pct. A — „ suprafața primită în extravilan în tarlaua 98 . se înscrie suprafața de 6400 mp, în loc de 6800 mp, cum este menționat, iar în tarlaua 54/1, . se înscrie suprafața de 8314 mp, în loc de_ mp cum este menționat. Totodată să se înscrie la pct. A „ suprafața primită în extravilan „ suprafața de 2486 mp, în tarlaua 86/1 . . V. Ț., jud. Călărași, având vecinătățile: N- B. I., E- teren Primăria V. Ț., S- teren Primăria V. Ț. și V- drum și canal de irigații.
După obținerea sentinței definitive si irevocabile, parata, fără nici un motiv a refuzat sa îi mai vândă terenul, a revocat procura și a refuzat să suporte cheltuielile ocazionate cu procesul susmenționat.
Soluționând cauza prin sentința civilă nr. 2926/18.10.2013, Judecătoria Călărași a respins excepția tardivității invocată de pârâtă ca neîntemeiată.
A respins cererea formulată de reclamanta Folgoș V. în contradictoriu cu pârâta P. C., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria a avut în vedere următoarele motive: procura ce îi permitea fratelui reclamantei să încheie contractul de vânzare-cumpărare a fost dată în anul 2006 și revocată abia după comunicarea cererii de chemare în judecată.
Mai mult, instanța reține că fratele reclamantei s-a adresat instanței abia în anul 2011 pentru a clarifica situația terenului, obținând o hotărâre în anul 2012, ulterior în baza procurii putând încheia contractul, astfel că nu se poate constata refuzul pârâtei de a se prezenta la notar.
Pe de altă parte, recurenta nu își poate invoca propria culpă referitoare la neprezentarea la notar pentru perfectarea actului în formă autentică, în condițiile în care procura era perfect valabilă și a fost revocată abia ulterior comunicării cererii de chemare în judecată.
În raport de această situație de fapt, instanța apreciază că se impune a se respecta principiul libertății contractuale a părților, în sarcina pârâtei s-a născut doar obligația de a face, respectiv de a încheia în formă autentică a contractului, iar în cazul în care refuză să o facă, promitentul-cumpărător are la îndemână acțiunea în restituirea prețului, atunci când actul în formă autentică nu se mai poate încheia din diferite motive.
În acest sens s-a pronunțat și ÎCCJ, care a statuat prin decizia nr.1819/19.01.2011, pronunțată într-un recurs, faptul că „promisiunea de vânzare-cumpărare, chiar dacă relativă la imobil, nu are drept consecință transmiterea unui drept real asupra bunului, ci constituie o obligație de a face care conferă doar un drept de creanță celui în favoarea căruia există”.
Pe cale de consecință, ÎCCJ a stabilit că o astfel de acțiune reprezintă o modalitate de executare în natură a unei obligații de a face, care este o acțiune personală, prescriptibilă extinctiv, nepurtând asupra bunului, ci asupra promitentului, admisibilă în condițiile art. 1073 și art. 1077Cciv., numai dacă pârâții refuză să meargă la notar să încheie actul în formă autentică, urmând ca după verificarea acestei condiții de admisibilitate, instanța să analizeze și validitatea antecontractului încheiat între părți și să pronunțe hotărârea de admitere sau de respingere a acțiunii.
În prezenta cauză, părțile au înțeles să încheie o procură în formă autentică, așa cum de altfel impunea principiul simetriei formelor, dar supusă regulilor mandatului, în consecință existând posibilitatea de a fi revocată.
Referitor la excepția invocată, instanța o respinge ca neîntemeiată, întrucât în cauză nu sunt aplicabile nici unul din textele legale invocate, fiind vorba de o prescripție ce a început să curgă anterior intrării în vigoare a noului cod civil, fiind aplicabile prevederile Decretului 167/1958.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Folgoș V., solicitând admiterea căii de atac și schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că soluția instantei de fond este nelegala.
Menționează că a depus la dosarul cauzei suficiente dovezi din care rezulta fara dubiu ca neincheierea contractului de vinzare cumparare nu îi este imputabila, nefiind vorba de culpa proprie, ci se datoreaza faptului ca incercind sa identifice terenul pe care dorea sa-1 cumpere a constatat ca datorita unor greșeli ale organelor abilitate cu punerea in aplicare a prevederilor Legii fondului funciar, terenul in cauza nu se regasea in fapt ci doar scriptic.
Ca atare, apelanta, prin fratele sau si avind procura de la parata s-a ocupat de toate demersurile necesare stabilirii unei noi locații a terenului si pe cale de consecința a modificării titlului de proprietate apartinind paratei, demersuri finalizate abia in anul 2012.
Dupa obținerea sentintei definitive si irevocabile prin care se stabilea o noua amplasare a terenului si dupa ce aceasta sentinta a ajuns in posesia paratei, aceasta a refuzat categoric sa îi mai vinda terenul, in sensul de a incheia actul de vinzare cumparare autentic si nici sa-i restituie cheltuielile ocazionate cu demersurile anterior mentionate.
Era de preferat si mult mai ieftin sa incheie actul la notariat decit sa procedeze la interventia instantei, dar refuzul categoric al paratei de a mai intra in dialog cu apelanta, prin mandatar, a obligat-o sa aleaga aceasta soluție.
Dovada certa ca in speța de fata culpa neexecutarii obligației ii revine paratei o constituie faptul ca aceasta a procedat la revocarea procurii.
Acest aspect, chiar daca in mod greșit instanta de fond il interpretează absolut eronat, in sensul ca ar confirma buna credința a paratei, in realitate, analizind actele dosarului se poate constata ca parata a dat dovada de rea credința, refuzind sa incheie actele legale de vinzare cumparare, refuzind orice dialog si mai ales intentionind sa vinda terenul altei persoane, toate acestea dupa obținerea de către apelanta a modificării titlului de proprietate in favoarea acesteia.
Față de cele de mai sus, solicită sa se constate că pârâta nu și-a îndeplinit obligația asumată prin antecontract.
In drept invocă art.466-482 Cod Proc.Civila
În dovedire solicită proba cu inscrisuri.
Cererea de apel a fost legal timbrată.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat în esență că soluția primei instanțe este legală și temeinică.
În drept a invocat art 471 al.5 din C.pr.civ.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, în raport de motivele de apel formulate și în limita acestora, tribunalul reține următoarele:
Apelanta Folgoș V. a învestit Judecătoria Călărași cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, întemeindu-și această solicitare pe o procură autentificată sub nr.3024/30.06.2006 la BNP C. I..
Pentru a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare în condițiile art. 1669 C.civ., ca de altfel și sub imperiul vechiului Cod civil, instanța trebuie să verifice dacă există un antecontract valabil încheiat între părți care să fie dovedit în condițiile dreptului comun, dacă există refuzul nejustificat al părții acționate în instanță de încheia contractul în forma prevăzută de lege, dacă reclamantul și-a îndeplinit obligațiile asumate prin antecontractul încheiat și dacă promitentul - vânzător este proprietarul bunului promis, iar promitentul - cumpărător nu este incapabil de a dobândi acel bun la data pronunțării hotărârii.
În raport de susținerile părților și de probele administrate, principala problemă de drept ce se impune a fi clarificată vizează prima condiție din cele anterior expuse, și anume a se stabili dacă între părți există un antecontract valabil încheiat. Sub acest aspect, se constată a fost încheiată procura autentificată sub nr.3024/30.06.2006 la BNP C. I., prin care intimata P. C. împuternicește pe mandatarul Folgoș M. L. ca în numele său și pentru ea să vândă numitei Folgoș V., cu prețul de 5700 de lei pe care menționează că l-a primit la data autentificării procurii, suprafața de 2 ha și 8515 mp teren arabil situat în extravilanul .. Călărași.
Așa cum a reținut și instanța de fond, promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare are ca efect nașterea unei obligații de a face în sarcina ambelor părți, respectiv de a încheia contractul de vânzare-cumpărare. Din această perspectivă se constată însă că între apelanta care se pretinde promitentă cumpărătoare și intimata pretinsă promitentă vânzătoare nu există nici un fel de acord de voință care să poată fi calificat drept antecontract de vânzare-cumpărare. Singurul act juridic valabil întocmit în cauză este contractul de mandat încheiat între P. C. și Folgoș M. L., dovedit cu procura sus menționată și care nu creează în patrimoniul apelantei Folgoș V. nici un fel de obligație sau drept. În virtutea acestei naturi juridice a actului, mențiunea din cuprinsul procurii în sensul că mandanta a primit prețul integral de 5700 de lei este irelevantă.
În consecință, urmează a aprecia că în mod corect prima instanța a respins cererea de chemare în judecată, din moment ce mandatarul avea puteri depline și putea încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică fără a necesita concursul intimatei proprietar al terenului.
Nici împrejurarea că terenul nu se regăsea în materialitatea lui, ci doar scriptic, fiind necesară modificarea titlului de proprietate, nu este de natură să schimbe datele problemei. De altfel, din simpla lectură a sentinței civile nr.2514/2012 prin care a fost modificat titlul de proprietate rezultă că și acest demers a fost inițiat chiar de intimata P. C., iar nu de către mandatarul Folgoș M. L., care a rămas în pasivitate, iar mandatul a fost în cele din urmă revocat.
În raport de aceste considerente, se impune a concluziona că în speță nu numai că nu există un antecontract valabil încheiat între părți, dar nu a existat nici un refuz nejustificat al părții acționate în instanță de încheia contractul în forma prevăzută de lege, astfel că, nefiind întrunite cumulativ condițiile cerute de lege pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, cererea reclamantei a fost respinsă în mod legal și temeinic.
Față de aceste considerente, în baza art.480 C.pr.civ. va fi respins apelul declarat de apelanta Folgoș V. împotriva sentinței civile nr.2926 din 18.10.2013 pronunțată de Judecătoria Călărași, urmând ca în baza art.453 din același cod să fie obligată apelanta la plata către intimată a sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu apărător, dovedite cu înscrisuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul declarat de apelanta Folgoș V. împotriva sentinței civile nr.2926 din 18.10.2013 pronunțată de Judecătoria Călărași.
Obligă apelanta Folgoș V. la plata către intimata P. C. a sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2014.
Președinte, N. C. C. | Judecător, M. A. C. | |
Grefier, G. O. |
Red. CNC
Dact.OG
Ex.4/27.03.2014
Jud. fond. I. A.
| ← Autorizarea intrării în încăperi. Art. 384 ind.1 al. 2... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 104/2014. Tribunalul... → |
|---|
