Contestaţie la executare. Sentința nr. 546/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 546/2014 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 1518/269/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 689/2014
Ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. Ș.
Judecător C. I.
Grefier C. V.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelanții-contestatori G. I. și G. G. împotriva Sentinței Civile nr. 546/24.03.2014 pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimați D. A., D. N.-G. și B.E.J. E. A., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții contestatori, lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier de ședință, după care:
Instanța pune în discuția părților excepția tardivității apelului.
Apelanții contestatori G. I. și G. G., având pe rând cuvântul, cu privire la excepția tardivității apelului, arată că acesta a fost depus în 30 de zile de la data comunicării hotărârii.
Instanța, verificând actele dosarului, constată că cererea de apel a fost formulată înăuntrul termenului de apel, motiv pentru care respinge excepția tardivității apelului.
Apelanții contestatori G. I. și G. G., având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, apreciind apelul în stare de soluționare.
Tribunalul ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, apreciind apelul în stare de soluționare și acordă cuvântul pentru susțineri.
Apelanții contestatori G. I. și G. G., având pe rând cuvântul pe cererea de apel, solicită suspendarea executării silite, atât cât ei au plus de teren. Mai arată că nu a fost emisă autorizație de construcție.
Tribunalul reține apelul în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Oltenița sub nr._ contestatorii G. I. și G. G. au solicitat în contradictoriu cu intimații D. A. și D. N. – G. anularea executării silite si a formelor de executare în dosarul nr. 434/2012, suspendarea executării silite pana la judecarea dosarului nr._ al Judecătoriei Oltenița precum și obligarea la cheltuieli de judecata.
În motivarea au arătat că la data de 29.04.2012 au primit somația din 24.04.2013 a Biroului Executorului Judecătoresc „E. A.,, emisa în dosarul de executare nr.434/2012 prin care s-a adus la cunoștința ca la data de 29.04.2013 ora 10,00 sa fie prezenți la domiciliul in vederea punerii in executare a titlurilor executorii după cum urmează: Sentința civilă 324/16.02.2011 a Judecătoriei Oltenița; Decizia Civilă 509/08.06.2011 a Tribunalului Călărași; Încheierea din 11.02.2013 a Judecătorie Oltenița. La somație a fost atașata încheierea din 11.02.2013 data de Judecătoria Oltenița in dosarul nr._ .
Din hotărârile invocate de executorul judecătoresc rezulta următoarea situație de fapt: prin sent.civ.324/16.02.2012 a judecătoriei Oltenița - după lămurirea dispozitivului - s-a dispus ca ei sa demoleze din garajul de 33 mp numai partea din acesta care depășește linia de hotar ; prin dec.civ.509/08.06.2011 a Tribunalului Călărași - după lămurirea dispozitivului - s-a dispus ca ei sa demoleze din anexa de 41 mp numai partea care încalcă linia de hotar; prin încheierea din 11.02.2013 a Judecătoriei Oltenița după ce s-a luat act de lămurirea dispozitivelor sentinței și deciziei s-a încuviințat cererea petenților D. A. și D. N.-G. de demolare a celor doua anexe numai în măsura în care încalcă dreptul de proprietate al reclamanților.
Situația de fapt reala este următoarea:
PRIMA SITUAȚIE:
Obiectul executării silite in dosarul nr.434/2012 este demolarea în întregime a garajului de 33 mp și a anexei de 41 mp.
Acest obiect rezulta din somația din 04.09.2012 a Biroului Executorului Judecătoresc ,,E. A.,,.
Pentru demolarea totala s-a cerut executarea silita la momentul începerii executării silite.
A DOUA SITUAȚIE:
La data de 24.04.2013 executorul judecătoresc E. A. s-a prezentat la domiciliul lor pentru punerea in executare a executării silite.
Acesta le-a spus ca trebuia să demoleze în întregime anexele gospodărești. I-a explicat executorului judecătoresc ca pentru a putea pune în executare hotărârile invocate în somație trebuie stabilita linia de hotar dintre proprietatea lor si cea a vecinilor lor.
Numai prin măsurătoarea făcuta de către o persoana autorizata se putea stabili limita de hotar și măsura care anexe depășesc linia de hotar si încălca dreptul de proprietate. I-au arătat executorului judecătoresc faptul ca garajul este construit la o distanta de peste 20 cm de zidul casei intimaților D. A. si D. N.-G. si nu încălca linia de hotar. Acesta este motivul pentru care au refuzat sa primească somația. La data de 29.04.2013 s-au deplasat la Biroul Executorului Judecătoresc si au cerut să li se comunice somația si titlurile executorii pentru a formula contestație la executare.
Cu aceasta ocazie li s-a comunicat si copia procesului-verbal care ar fi fost încheiat la data de 24.04.2013 din care rezulta scopul pentru care s-a deplasat la domiciliul lor, respectiv ”Demolarea magaziei aflate pe proprietatea reclamanților„.
În acest proces-verbal nu se arata nimic cu privire la garajul în suprafața de 33 mp.
Fiind evident ca executorul judecătoresc dorea demolarea totala și nicidecum partea din anexe care ar încălca linia de hotar așa cum au stabilit instanțele de judecata . Se mai menționează clar ca magazia s-ar afla în întregime pe terenul proprietatea intimaților D. A. si D. N.-G..
A TREIA SITUAȚIE
La data de 08.05.2013 pe rolul Judecătorie Oltenița, se afla dosarul nr._, având ca obiect: constatarea dreptului de proprietate asupra anexei de 41 mp si a garajului de 33 mp; stabilirea liniei de hotar dintre cele doua anexe si terenul proprietatea paraților D. A. si D. N.-G..
Aceasta este o acțiune de sine stătătoare si împotriva ei nu se poate opune excepția autorității de lucru judecat. (anexa nr.4)
Aceasta situație de fapt constituie motiv de SUPENDARE a executării silite in dosarul de executare nr.434/2012 pana la judecarea definitiva si irevocabila a dosarului nr._ .
Soarta executării silite depinde de soluția care se va da in acel dosar.
În drept, au invocat dispozițiile art.399 din Codul de procedura civila in vigoare la începerea executării silite.
S-a depus la dosar, chitanțele de plata a taxei judiciare de timbru in valoare de 194 lei si 10 lei si timbru judiciar in valoare de 0,30 lei.
Intimații D. A. si D. N. au formulat întâmpinare la contestația la executare formulata de către contestatorii G. I. si G. G., solicitând respingerea ca inadmisibila și neîntemeiata, cu obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare au arătat că contestatorii G. I. si G. G. au formulat o a treia contestație la executare, privind dosarul de executare nr.434/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc "E. A.".
Aceasta a treia contestație la executare este inadmisibilă și neîntemeiata, pentru următoarele considerente:
Contestatorii din prezenta cauza au mai formulat doua contestații la executare cu privire la dosarul de executare nr.434/2012 al B. E. A..
Prima dintre aceste contestații a fost respinsă de către Judecătoria Oltenița, prin sentința civilă nr. 2518/15.11.2012 pronunțată în dosarul nr._ .
Judecata celei de a doua contestații la executare a fost suspendată până la soluționarea cererii de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 324/16.02.2011, fapt petrecut de altfel prin încheierea din data de 14.12.2012 pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul nr._ .
Față de aceste aspecte, și față de faptul că si prin prezenta contestație se solicita, ca și în cazul dosarului nr._, anularea executării silite în ansamblul ei si a formelor de executare silita, și nu anularea sau îndreptarea unui act de executare ulterior judecării contestației la executare ce a făcut obiectul dosarului_, apreciază prezenta contestație ca inadmisibilă; contestatorii din prezenta cauza nu puteau formula o noua contestație la executare, având aceleași capete de cerere ca si ceea ce a format obiectul dosarului_, ci trebuiau să solicite, ulterior lămuririi dispozitivului în sentinței nr.324/16.02.2011 în dosarul nr._, repunerea pe rol a dosarului nr._ .
Contestația la executare este tardiv introdusă, "somația" din data de 24.04.2013, invocata de către contestatori în motivarea în fapt a contestației formulate nu reprezintă un nou act de executare, de la care ar începe sa curgă termenul înăuntrul căruia s-ar putea face o astfel de contestație, prevăzut de art.401, alin. 1 lit. a C.pr.civ.
"Somația" la care se face trimitere este de fapt o înștiințare făcuta de către executorul judecătoresc contestatorilor prin care li se comunica acestora continuarea executării si data ( pentru a fi prezenți, in măsura in care doreau acest lucru ) la care se va pune in practica somația din data de 04.09.2012, ce fusese atacata cu contestație la executare in cadrul dosarului nr._, înregistrat pe rolul Judecătoriei Oltenița.
Așadar, "somația" din data de 24.04.2013 nu reprezintă un nou act de executare, de la care ar începe sa curgă un nou termen de exercitare a unei noi contestații la executare, ci reprezintă doar o notificare cu privire la data la care va fi pusa in executare somația inițiala emisa ( adusă cu mult timp înainte la cunoștința contestatorilor), si care a fost contestata în cadrul dosarului sus menționat.
Prin urmare, având în vedere faptul ca executarea silita a început în anul 2012, că somația din data de 24.04.2013 nu reprezintă prin ea însăși un nou act de executare, ținând cont și de dispozițiile art.401, alin. l, lit. a C.pr.civ. intimații susțin că contestația la executare din prezenta cauza este tardiv formulata.
Cu privire la situațiile de fapt invocate în susținerea contestației la executare, intimatii apreciază de asemenea, ca sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente: titlurile executorii în virtutea cărora s-a trecut la executarea silita sunt valabile, nefiind desființate, si urmează sa fie puse in executare in concordanta si cu lămurirea dispozitivelor acestea; doar in măsura in care executarea silita ar fi depășit întinderea acestor dispozitive si cuprinsul lor, o eventuala contestație la executare ar fi fost admisibila si întemeiata.
Susținerea contestatorilor in sensul ca, la data de 24.04.2013, executorul judecătoresc le-a comunicat faptul ca trebuie sa demoleze în întregime anexele gospodărești este neprobata si în contradicție cu procesul-verbal încheiat la acea data de către executorul judecătoresc, care atesta doar punerea în executare a titlurilor executorii, așa cum au fost ele lămurite în ceea ce privește dispozitivul lor.
Din cuprinsul acelui proces-verbal rezulta că, contestatorii nu înțeleg să respecte dispozițiile unor hotărâri judecătorești definitive si irevocabile; motivul invocat în opunerea la executare (necesitatea stabilirii liniei de hotar) fiind de asemenea nefondat, atâta timp cat acest aspect (al stabilirii liniei de hotar), a fost statuat în mod definitiv si irevocabil de către instanțele judecătorești, prin sentința 3405/1994 a Judecătoriei Oltenița.
Însăși contestatorii fac trimitere indirecta la aceasta sentința în motivarea în fapt a contestației, spunând ca "i-am arătat executorului judecătoresc faptul ca garajul este construit la o distanta de peste 20 de cm de zidul casei intimaților (exact cum s-a stabilit prin sentința 3405/1994 a Judecătoriei Oltenița ) și nu încalcă linia de hotar. „
Și celelalte motive invocate in contestație sunt nefondate, reprezentând simple opinii ale contestatorilor, atâta timp cat, din cuprinsul procesului verbal încheiat de către executorul judecătoresc la data de 24.04.2013 nu rezulta faptul ca s-ar fi dorit demolarea in întregime a anexelor gospodărești, ci numai a celor aflate pe "proprietatea reclamanților".
Cu privire la cea "de-a treia situație" invocata de către contestatori: - dosarul nr._ are ca obiect o acțiune în revendicare, în care nu s-a individualizat de către reclamanți suprafața revendicata; cu privire la stabilirea liniei de hotar dintre cele doua proprietăți, deja a fost invocata în acea cauza excepția autorității de lucru judecat, având în vedere că, așa cum au arătat si mai sus, acest aspect, al liniei de hotar ce desparte proprietatea intimatilor de cea a contestatorilor, a fost tranșat definitiv și irevocabil prin sentința civila nr.3405/1994 a Judecătoriei Oltenița.
Cauza ce face obiectul dosarului_, înregistrat pe rolul Judecătoriei Oltenița, nu este, așadar, decât o noua încercare de tergiversare a punerii în practica a titlurilor executorii date de sent. civ. nr.324/16.02.2011, pronunțata de către Judecătoria Oltenița, în dosarul nr._ și decizia civilă nr.509 din 08.06.2011, pronunțata de către Tribunalul Călărași, în același dosar.
Înregistrarea dosarului_ pe rolul Judecătoriei Oltenița nu reprezintă o cauza de suspendare a executării, atâta timp cât prin acest dosar nu se solicita anularea sau desființarea titlurilor executorii in virtutea cărora s-a început executarea silita in dosarul de executare 434/2012 al Biroului executor Judecătoresc "E. A.".
Orice alta soluție decât respingerea cererii de suspendare a executării ar duce la încălcarea normelor de procedura privind executarea silita, la căderea in desuetudine a noțiunii de "titlu executoriu" si la încălcarea siguranței circuitului civil.
De altfel, atitudinea contestatorilor, (din păcate si încurajata), de opunere cu orice mijloace, verbale, scriptice, etc. la punerea in executare a unor titluri executorii date de hotărâri judecătorești, rezida atât din cuprinsul dosarului de executare, cat si din contestațiile la executare si acțiunile ne mai sfârșite pe care aceștia au înțeles sa le promoveze.
Mai mult decât atât, prin încheierea din data de 11.02.2013, data de către Judecătoria Oltenița în dosarul nr._ intimații au fost autorizați de către instanța de judecata să demoleze, pe cheltuiala contestatorilor partea din anexa în suprafața de 41 de mp care depășește linia de hotar dintre proprietățile pârtilor, stabilită și prin sentința civila 186/08.05.1995 a Judecătoriei Oltenița, si care se afla pe terenul reclamanților (intimații ) și să demoleze din garajul in suprafața de 30 mp, numai în măsura în care încalcă dreptul de proprietate al reclamanților, prin depășirea liniei de hotar.
Pentru toate aceste considerente intimații au solicitat respingerea cererii de suspendare a executării ca nefondată, precum și respingerea contestației la executare, în ansamblul ei, ca inadmisibilă, tardivă și neîntemeiată.
În drept, au invocat art. .115 C.pr.civ.
Soluționând cauza prin sentința civilă nr. 1359/2013 Judecătoria Oltenița a respins excepția inadmisibilității contestației, a admis excepția tardivității contestației la executare, a respins contestația la executare împotriva executării silite pornită în dosarul de executare nr. 434/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc E. A..
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii și intimații.
Prin decizia civilă nr. 15 A/15.01.2014, tribunalul a respins apelul incident declarat de apelanții intimati D. A. și D. N. G., și a admis apelul declarat de apelanții intimati G. I. și G. G. împotriva sentinței civile nr. 1359/17.07.2013 pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul nr._ pe care a casat-o în tot și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Oltenița.
In considerentele deciziei, s-a reținut că instanța de executare a admis excepția tardivității formulării contestației, fără a intra în cercetarea fondului cauzei, iar această excepție este una de procedură, care se analizează cu prioritate, pentru că este peremptorie și pune capăt procesului, făcând inutilă analizarea cauzei pe fond.
Intimații susțin că inadmisibilitatea contestației, care se referă la fondul cauzei, respectiv îndeplinirea condițiilor legale de formulare a cererii de chemare în judecată, în speță contestația la executare, a fost analizată cu prioritate față de excepția de procedură, respectiv tardivitatea formulării contestației, invocând mai multe argumente referitoare la cauza juridică a acțiunii, însă apreciază că excepția inadmisibilității a fost greșit respinsă de instanță.
Tribunalul a înlăturat criticile formulate pe motiv că ordinea soluționării excepțiilor este reglementată de dispozițiile art.248 alin.1 și 2 C., astfel că în mod normal, în prezența unei soluții de admitere a excepției tardivității, nu s-a intrat în cercetarea fondului cauzei, iar excepția inadmisibilității nu este o veritabilă excepție, având în vedere că se referă la legalitatea acțiunii de chemare în judecată, astfel că admisibilitatea contestației poate fi analizată după dezlegarea excepțiilor de procedură.
În ceea ce privește apelul declarat împotriva sentinței civile nr.1861/18.10.2013 despre care apelanții susțin că a fost pronunțată de Judecătoria Oltenița în acest dosar, din care rezultă că a fost respinsă cererea de completarea dispozitivului, tribunalul a constatat că apelul a fost depus direct la tribunal, contrar dispozițiilor art.471 alin.1 C.., fiind nul absolut. Pentru considerentele arătate, tribunalul a respins apelul incident declarat în cauză de intimați.
Referitor la apelul declarat de contestatorii G. I. și G. G., tribunalul a pronunțat o soluție de admitere pentru următoarele considerente:
Prin sentința pronunțată, instanța de executare a admis excepția tardivității formulării contestației reținând că executarea silită se află în derulare, că este vorba de o continuare a executării silite după obținerea titlului executoriu prin care creditorii intimații au fost autorizați să demoleze pe cheltuiala debitorilor contestatori, partea din construcțiile care ocupă o porțiune din terenul proprietatea creditorilor, conform sentinței civile nr.186/1995 a Judecătoriei Oltenița, dar și garajul proprietatea debitorilor, în măsura în care încalcă dreptul de proprietate al creditorilor, prin depășirea liniei de hotar.
În acest scop executorul judecătoresc a emis somația din data de 24.04.2013, contestată de debitori în termen de 15 zile de la primire.
Instanța de fond a procedat la stabilirea naturii juridice a somației, considerând că nu este o somație în sensul în sensul dispozițiilor art.387 VCPC, sub imperiul căruia a pornit executarea silită în dos.nr.434/2012, ci reprezintă o notificare prin care debitorii obligației erau înștiințați doar cu privire la data la care va fi pusă în executare somația inițială.
În raport de criticile formulate, respectiv că judecătorul de fond era incompatibil, pe motiv că a pronunțat titlul executoriu pus în executare silită, tribunalul constată că motivul este neîntemeiat, având în vedere că incidentul procedural trebuia invocat în fața instanței de fond imediat după ce au apreciat că în cauză există un incident procedural, ceea ce contestatorii nu au invocat.
În al doilea rând, pentru că nu s-a făcut dovada existenței motivului de incompatibilitate prevăzut de art.42 alin.1 pct.11 C.., care se referă la o altă ipoteză juridică decât cea invocată de contestatori, nu poate fi primită nici cea de-a doua critică referitoare la încălcarea principiului contradictorialității procesului civil, având în vedere că în încheierea de ședință din data de 03.07.2013, s-a consemnat de instanță că, contestatorul G. I. având cuvântul pe excepțiile invocate, puse în discuția părților, solicită respingerea lor, depunând și concluzii scrise la data de 09.07.2013.
Referitor la greșita soluționare a excepției tardivității formulării contestației, se constată că această critică este fondată, în raport de care s-a pronunțat soluția de admitere a apelului declarat în cauză.
Tribunalul a constatat că instanța de executare a pronunțat o soluție nelegală pe de o parte, pentru că există contradicție între măsurile dispuse prin dispozitivul hotărârii, fiind pronunțată o soluție de admiterea a excepției tardivității formulării contestației, dar și o soluție pe fondul cauzei, caz în care se constată că, contestația la executare nu este respinsă pe excepție, ci pe fondul cauzei, astfel că suntem în prezența a două soluții pronunțate prin aceeași hotărâre, care sunt contradictorii, motiv pentru care dispozitivul nu poate fi pus în executare, hotărârea fiind nulă absolut.
În al doilea rând, a constatat că instanța de executare nu a stabilit procedura de judecată a contestației la executare, deși a fost investită prin contestația la executare în baza art.399 VCpc., însă acest temei juridic nu a fost avut în vedere, în condițiile în care actele instanței au fost emise în baza dispozițiilor NCPC, privind regularizarea cererii, depunerea întâmpinării și stabilirea primului termen de judecată. De asemenea, se constată că temeiul juridic indicat în acțiune nu a fost înlăturat motivat, ci a fost avut în vedere la pronunțarea hotărârii, în considerentele căreia se face trimitere la vechile norme de procedură, deși procedura de judecată a fost derulată atât potrivit VCPC, cât și NCPC.
Pentru a lămuri care dispoziții procedurale sunt incidente contestației la executare, instanța avea obligația să stabilească dacă în discuție era pusă o executare silită începută sub imperiul vechiului cod de procedură sau trebuia începută o nouă executare silită.
Cum s-a apreciat că nu este pusă în discuție o executare silită începută sub imperiul NCPC, ci continuarea ei, în baza autorizării instanței de executare, dispusă prin încheierea irevocabilă din data de 11.02.2013, pronunțată de Judecătoria Oltenița în dos.nr._, tribunalul a constatat că nu este vorba de continuarea executării titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.324/2011, ci de punerea în executarea, în cadrul dos. de executare nr.434/2012, a autorizării instanței, care este titlu executoriu, ca urmare a refuzului debitorilor de a aduce la îndeplinire a obligației de a face, constatată prin procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 24.04.2013.
În raport de data emiterii somației contestate, respectiv 24.04.2013, instanța s-a considerat investită potrivit dispozițiilor NCPC, procedând la regularizarea cererii, caz în care s-ar putea interpreta că suntem în prezența unei executări începută în baza NCPC, însă considerentele reținute contrazic cele arătate, dovadă că motivarea hotărârii este întemeiată exclusiv pe dispozițiile VCPC, dar calea de atac indicată este cea prevăzută de NCPC.
De asemenea, s-a constatat că instanța de fond apreciază că în discuție este pusă o executare silită aflată în continuare, caz în care califică natura juridică a somației din data de 24.04.2013, ca fiind o adresă de înștiințare a debitorilor, însă contrar celor stabilite la fond, tribunalul constată că natura juridică a somației nu poate fi modificată în raport de titlul executoriu pus în executare silită, respectiv încheierea din data de 11.02.2013, prin care intimatii sunt autorizați să îndeplinească măsurile stabilite în dispozitiv, pe cheltuiala contestatorilor, caz în care calitatea procesuală a părților, stabilită prin această încheiere nu este specifică fazei de executare silită, ci celei premergătoare ei.
Se apreciază că sunt în prezența unui titlu executoriu care nu a fost avut în vedere la încuviințarea executării silite în dos.nr.434/2012, în care este pus în executare un alt titlu, în raport de care s-a constat refuzul debitorilor privind executare, executorul a emis o nouă somație, prin care era stabilită data executării titlului reprezentat de încheierea din data de 11.02.013, iar debitorii sunt în drept să formuleze contestație la executare în termen de 15 zile de la comunicare.
Din cuprinsul contestației la executare s-a reținut că apelanții contestatorii au susținut că prin încheierea din data de 11.02.2013, instanța de executare a stabilit că se autorizează demolarea construcțiilor indicate numai în măsura în care încalcă dreptul de proprietate al reclamanților.
Tribunalul a constatat că prin această încheiere nu s-a stabilit cine va face această constatare, care este o problemă de fond și nu de punere în executare a unui titlu, caz în care instanța trebuia să lămurească obiectul contestației, să stabilească dacă ultimul titlu reprezentat de încheierea din data de 11.02.2013 este cel ce va fi executat, dacă acesta putea fi executat în cadrul dos.nr.434/2012 sau trebuia pornită o nouă executare, mai ales că instanța stabilește că părțile au calitate de reclamanți, respectiv pârâți și nu de creditori, respectiv debitori într-o executare aflată în curs; dacă este lămurit dispozitivul în ceea ce privește dreptul de proprietate al părților, putând fi interpretat, în sensul că nu s-a stabilit anterior pronunțării încheierii, dacă cele două construcții ale pârâților debitori încalcă dreptul de proprietate al reclamanților creditori.
Pentru considerentele arătate, tribunalul a constatat că măsurile contradictorii cuprinse în dispozitivul hotărârii atrag nulitatea ei, caz în care se impune casarea cu trimitere spre rejudecare aceleași instanțe, care la rejudecare va stabili normele procedurale incidente situației de fapt în baza cărora se va soluționa contestația la executare; va lămuri obiectul contestației, respectiv dacă este vorba de o contestație la executare propriu zisă sau este vorba și de o contestație la titlu, având în vedere că ceea ce se execută este încheierea din data de 11.02.2013; dacă dispozitivul încheierii, care cuprinde mențiunea demolării numai în măsura în care se constată încălcarea dreptului de proprietate al reclamanților, este conform titlului executoriu sau se impune a fi lămurit conform cererii contestatorilor; dacă poate fi pus în executare în cadrul dos.nr.434/2012 sau trebuia inițiată o nouă executare, în raport de calitatea părților stabilită prin această încheiere.
Primind dosarul spre rejudecare, a fost înregistrat la Judecătoria Oltenița la data de 19.02.2014 sub nr._ stabilindu-se termen de judecată la data de 5.03.2014.
Prin cererea intitulată „cereri și chestiuni prealabile” depusă la dosar la 17.03.2014, contestatorii au precizat că obiectul contestației este lămurirea întinderii aplicării titlului în condițiile în care cererea de executare în dosarul 434/2011 privește cele două construcții în întregime iar în titlurile executorii invocate, se prevede demolarea numai în măsura în care ele încalcă linia de hotar. Contestația privind întinderea aplicării titlului executoriu se poate face oricând în termenul de prescripție a executării silite .
In la doilea rând, contestatorii susțin că trebuie să se stabilească titlul executoriu pentru care s-a emis somația din 24.04.2013 . Așa cum a motivat și tribunalul, executarea silită a început în dosarul 434/2011 în baza titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 324/16.02.2011 și decizia civilă nr. 509/8.06.2011. Urmărirea silită este o procedură unitară care se desfășoară în baza unui titlu executoriu și este guvernată de normele de procedură din momentul începerii acesteia. La data de 11.02.2013, s-a emis un nou titlu executoriu care este încheierea prin care instanța a autorizat pe reclamanti să demoleze pe cheltuiala pârâtilor partea din anexa de 41 m.p. și partea din garajul de 30 m.p. care depășește linia de hotar.
In al treilea rând, se impune stabilirea faptului dacă cererea de executare privește încheierea din 11.02.2013 care presupune o cerere de executare nouă sau este o cerere de continuare a executării. Consideră că instanța trebuie să ceară intimatilor să precizeze dacă înțeleg să folosească încheierea din 11.02.2013 ca titlu executoriu în dosarul de executare nr. 434/2012 sau dacă este o cerere de executare nouă.
In al patrulea rând, se impune stabilirea legii aplicabile în cauză, contestatorii considerând că sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod de procedură civilă întrucât executarea silită este unitară.
In cauză s-au administrat probele cu înscrisuri depuse de ambele părti și s-au atașat dosarele civile nr._ și_ a Judecătoriei Oltenița iar executorul judecătoresc a înaintat copia dosarului de executare silită 434/2012.
Soluționând cauza, Judecătoria Oltenița, prin sentința civilă nr.546/24.03.2014, a respins excepțiile de inadmisibilitate si de tardivitate invocate de intimații D. A. si D. N.-G..
A respins contestația la executare formulată de contestatorii G. I. și G. G. în contradictoriu cu intimații D. A. și D. N.-G., privind executarea silită în dosarul de executare nr. 434/2012 pe rolul intimatului B. E. A. din mun. Oltenița, jud. Călărași.
A respins cererea contestatorilor privind suspendarea executării silite in dosarul de executare nr. 434/2012.
A obligat pe contestatori la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimații D. A. si D. N.-G..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de executare silită înregistrată la B. E. A. din Oltenița sub nr. 434/2012 creditorii D. A. și D. N. – G. au solicitat executarea silită în baza titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 324/2011 a Judecătoriei Oltenița pronunțată în dosarul nr._ și decizia civilă nr. 509/8.06.2011 a Tribunalului Călărași .
Prin sentința civilă nr. 324/16.02.2011 a Judecătoriei Oltenița irevocabilă prin decizia civilă nr. 509/8.06.2011 a Tribunalului Călărași, s-a admis în parte actiunea reclamantilor D. A. și D. N. în contradictoriu cu pârâtii G. I. și G. G., s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtii – reclamanti ca inadmisibilă și au fost obligați pârâtii G. I. și G. G. să demoleze garajul ridicat pe terenul lor (conform sentinței civile nr. 3405/18.11.1994 rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 186/8.05.1995 a Tribunalului Călărași) precum și o anexă în suprafață de 41 m.p. așa cum este individualizată în schița nr. 1 din suplimentul la expertiza topo întocmită de expert C. V. la instanța de fond.
Se impune precizarea că prin sentința civilă 3405/1994 a Judecătoriei Oltenița definitivă prin decizia civilă nr. 186/8.05.1995 a Tribunalului Călărași, pârâtul G. I. a fost obligat să lase în deplină proprietate numitului (reclamant) T. P. terenul în suprafață de 33,22 m.p. (22,15 x 1,50 ) situat în Oltenița . și a stabilit și limita dintre proprietățile învecinate ale părtilor, respectiv 0,20 m.l. în spatele zidului casei și 1,50 m. l. față de gardul despărțitor existent (conform schiței anexe la raportul de expertiză ce a fost omologat prin această hotărâre). Din această schiță, (aflată în copie la dosar ) și din raportul de expertiză omologat rezultă că linia de hotar între proprietăți a fost stabilită la 0,20 m.l. de spatele casei reclamantului T. P. pe toată lungimea spatelui acestei case, și, după terminarea construcției reclamantului T. P., în continuare, la 1,50 m.l. față de gardul ce delimita proprietățile părtilor la acea vreme, determinându-se astfel suprafață ocupată nelegal de către pârâtul G. I..
Ulterior, T. P. a vândut prin actul de vânzare – cumpărare aut. sub nr. 1194/3.03.1998 de BN „notariatul Public Oltenița „ suprafața de 200 m.p. și locuința aflată pe aceasta din Oltenița . societății comerciale BI – VIO SRL Oltenița, iar aceasta din urmă a vândut imobilul prin contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr. 1927 din 16.04.2003 de BNP Oltenița numiților D. A. și D. N. - G..
In considerentele deciziei civile nr. 509/2011 a Tribunalului Călărași, rezultă că s-a reținut faptul rezultat din raportul de expertiză efectuat în cauză la instanța de fond că atât garajul pârâtilor G. I. și G. G. construit pe porțiunea de hotar pe care se află spatele casei reclamantilor D., nu a respectat distanța de 0,20 m.l. de la spatele casei așa cum s-a stabilit prin sentința nr. 3405/1994 a Judecătoriei Oltenița cât și faptul că anexa de 41 m.p. a pârâților G. aflată în capătul opus al aceluiași hotar încalcă distanța de 1,50 m.l. față de gardul despărțitor existent stabilit prin aceeași sentință 3405/1994. Astfel, atât garajul cât și anexa pârâților G. sunt construite parțial pe terenul proprietatea reclamanților D. încălcându-le dreptul de proprietate acestora.
Prin încheierea din 12.12.2012, în dosarul_ a Tribunalului Călărași, s-a lămurit întinderea dispozitivului deciziei civile nr. 509/2011 a Tribunalului Călărași în sensul că pârâtii G. I. și G. G. sunt obligați la demolarea părtii din anexa în suprafață de 41 m.p. care depășește linia de hotar dintre proprietățile părtilor stabilită prin sentința civilă nr. 186/8.05.1995 a Judecătoriei Oltenița și care se află pe proprietatea reclamantilor D. A. și D. N. – G..
Cererea creditorilor de executare silită, a fost încuviințată de Judecătoria Oltenița prin încheierea din 1 august 2012 în dosarul_, încuviințându-se executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de sentința 324/2011 a Judecătoriei Oltenița, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă 509/2011 a Tribunalului Călărași.
După obținerea acestei încuviințări, executorul judecătoresc a emis somația din 4.09.2012 prin care li s-a pus în vedere debitorilor să demoleze garajul ridicat pe terenul creditorilor și anexa în suprafață de 41 m.p. așa cum este individualizată în schița nr. 1 din supliment.
Ulterior, prin încheierea din 23.01.2013 în dosarul_ pronunțată de Judecătoria Oltenița s-a admis cererea debitorilor G. I. și G. G. de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 324/2011 în sensul că în dispozitiv se va mentiona: „ obligă pe pârâtii – reclamanti G. I. și G. G., să demoleze din garajul de 30 m.p. numai în măsura în care încalcă dreptul de proprietate al reclamantilor D. A. și D. N. – G., prin depășirea liniei din hotar. „
Intrucât debitorii nu s-au conformat solicitărilor din somație, creditorii au sesizat instanța de executare, respectiv Judecătoria Oltenița care, prin încheierea din 11.02.2013 în dosarul nr._ , în temeiul art. 580 indice 2 C.pr.civilă, a admis cererea formulată de reclamantii D. A. și D. N. – G. în contradictoriu cu pârâtii G. I. și G. G. și a autorizat pe reclamanti să demoleze pe cheltuiala pârâtilor, partea din anexă în suprafață de 41 m.p. care depășește linia de hotar dintre proprietățile părtilor, stabilită prin sentința civilă nr. 186/8.05.1995 a Judecătoriei Oltenița și care se află pe terenul proprietatea reclamantilor, și să demoleze din garajul de 30 m.p., numai în măsura în care încalcă dreptul de proprietate al reclamantilor, prin depășirea liniei de hotar.
După obținerea acestei hotărâri, executorul judecătoresc a emis somația din 24.04.2013 în dosarul de executare nr. 434/2012 prin care debitorii G. I. și G. G. au fost somați ca pentru data de 29.04.2013, ora 10,00, să fie prezenti la domiciliul lor în vederea punerii în executare a titlurilor executorii, respectiv sentința civilă nr. 324/2011 a Judecătoriei Oltenița definitivă prin decizia civilă nr. 509/2011 a Tribunalului Călărași și încheierea din 11.02.2013 în dosarul nr._ .
Conform procesului verbal din aceeași dată de 24.04.2013 încheiat de executorul judecătoresc, cu ocazia deplasării la domiciliul debitorilor, în vederea identificării modalității de soluționare amiabilă de executare silită rezultă că debitorii au afirmat opunerea la executare deoarece nu sunt de acord cu soluțiile date de instanță.
Debitorii au formulat o cerere de suspendare a executării silite care a fost soluționată prin încheierea din 17.05.2013, în dosarul nr._ a Judecătoriei Oltenița prin care instanța în temeiul art. 403 alin. 4 C.pr.civilă, a dispus suspendarea provizorie a executării silite din dosarul 434/2012 până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite accesorie contestației la executare ce formează obiectul dosarului civil nr._ a Judecătoriei Oltenița.
Din cele ce preced rezultă că executarea silită în dosarul de executare nr. 599/2012 pe rolul B. a fost încuviințată în anul 2012, în temeiul dispozițiilor din vechiul cod de procedură civilă.
Noul cod de procedură civilă (Lg. 134/2010) a intrat în vigoare la 15.02.2013, și potrivit art. 3 din Lg. nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Lg. 134/2010 „Dispozițiile codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..”
In aceste condiții, instanța constată că executarea silită contestată în cauză este guvernată de dispozițiile vechiului cod de procedură civilă de la 1964.
In temeiul art. 137 din VCPC instanța se va pronunța în primul rând asupra celor două excepții invocate de intimați.
In ce privește excepția inadmisibilității, instanța o constată neîntemeiată . Contestația la executare este admisibilă în baza art. 399 alin. 1 din VCPC care prevede că împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De altfel, excepția de inadmisibilitate nu este o veritabilă excepție de fond sau de procedură întrucât se referă la legalitatea actului de chemare în judecată, ori, în situația premisă menționată de intimați – în sensul că s-a mai formulat o contestație la executare de către aceeași contestatori, ce face obiectul dosarului nr._ a Judecătoriei Oltenița judecată care este în prezent suspendată – nici o dispoziție legală procedurală nu interzice introducerea unei noi contestații la executare.
Se constată neîntemeiată și excepția de tardivitate invocată de intimați.
In primul rând, conform art. 401 alin. 1 indice 1 din VCPC contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii, sau aplicării titlului executoriu, se poate face oricând înlăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită . Așa fiind, și constatând că dreptul de a cere executarea silită nu s-a prescris, excepția este vădit neîntemeiată.
In al doilea rând, somația din 24.04.2013, este un act de executare în accepțiunea art. 399 VCPCiv., și împotriva lui se poate face contestație în 15 zile de la comunicarea lui, conform art. 401 alin. 1 lit. a VCPr.Civ. Această somație este un act de executare întrucât executorul judecătoresc era obligat să-l emită în urma pronunțării încheierii din 11.02.2013 în baza art. 580/2 C.pr.civilă, încheiere prin care creditorii urmăritori au obținut autorizarea din partea instanței.
Si în această procedură primul act de executare este somația inițială și numai dacă au trecut 10 zile libere de la primirea somației și debitorul nu și-a îndeplinit obligația înscrisă în titlu executoriu, va fi autorizat creditorul, conf. art. 580 indice 2 VCPC.
Rezumând, rezultă că somația emisă la 24.04.2013, a fost comunicată debitorilor la 29.04.2013 iar aceștia din urmă au formulat contestația la data de 30.04.2013 înscriindu-se astfel în termenul de 15 zile prev. de art. 401 alin. 1 C.pr.civilă.
Pe fondul cauzei, instanța constată neîntemeiată contestația la titlu .
Examinând raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 2294/1994 a Judecătoriei Oltenița și comparând poziționarea imobilelor în raport de situația actuală determinată prin raportul de expertiză efectuat în dosarul nr._ a Judecătoriei Oltenița, rezultă că în anul 1994, familia G. nu avea construit garajul în spatele casei numitului T. P., iar anexa lor era poziționată la 1,5 m.l. de gardul despărțitor, (expertiză din dosarul 2294/1994) iar în prezent conform expertizei din dosarul nr._ a Judecătoriei Oltenița, forma anexelor aparținând familiei G. s-a schimbat, fiind evident că aceștia au pătruns în suprafața câștigată de T. P. și stabilită prin sentința 3405/1994 în dosarul 2294/1994 a Judecătoriei Oltenița și de asemenea, au construit garajul lipit de peretele casei familiei D..
Instanța stabilind linia de hotar dintre proprietățile părților în cauză, având ca reper distanța de 0,20 m.l. de la colțul casei familiei D. spre interiorul suprafeței deținute de familia G., (atât cât s-a stabilit prin sentința civilă nr. 3405/1994 a Judecătoriei Oltenița) cu trasare spre stânga spre vecinătatea cu Spitalul Oltenița și spre dreapta, perpendicular cu . că familia G. a ocupat cu o parte din garaj (respectiv cu 0,20 m.l. pe toată lungimea garajului ) și cu o parte din anexă din terenul proprietatea soților D.. Urmărind această linie de hotar și limitele proprietăților stabilite prin expertiza omologată în dosarul 2294/1994 a Judecătoriei Oltenița, se poate determina cu ușurință suprafețele de teren ocupate de pârâții G. din proprietatea soților D., aferentă garajului și respectiv anexei menționate în titlurile executorii care au fost lămurite anterior și care fac obiectul executării silite nr. 434/2012.
Față de aceste considerente, nu există nici un temei pentru a se obține o altă lămurire a titlurilor executorii în cadrul contestației la executare.
De altfel, dispozițiile art. 399 alin. 1 teza a II-a VCPC prevăd clar posibilitatea ca pe calea contestației la executare să se poată solicita lămurirea înțelesului, întinderii, sau aplicării titlului executoriu, numai dacă nu s-a utilizat procedura prev. de art. 281 indice 1 din același cod, privind, lămurirea întinderii și aplicării dispozitivului hotărârii, ori, în cauză, s-a obținut anterior lămurirea întinderii titlului executoriu.
În termen legal, apelanții contestatori G. I. și G. G. au formulat apel împotriva sentinței civile nr.546/24.03.2014, pronunțată de Judecătoria Oltenița în dos.nr._, arătând că în mod greșit instanța de judecată a stabilit că garajul ocupă 0,2 m l pe toată lungimea și anexa în suprafață de 41 m l ocupă suprafața din titlul executoriu în baza căruia s-a cerut executarea.
Arată că garajul este construit dincolo de linia de hotar dintre proprietăți, cum și faptul că numai la stradă și în partea de vest s-a zidit golul dintre garaj și casa soților D., pentru a nu pătrunde ploaia și zăpada care ar fi deteriorat atât casa acestora, cât și garajul. Faptul că garajul nu ocupă suprafața de teren arătată de instanță, rezultă din expertiza topometrică efectuată în dosarul_ al Judecătoriei Oltenița, iar din schița atașată la expertiză, rezultă faptul că garajul este construit dincolo de linia de hotar dintre proprietăți (anexa 1). Mai arată că din aceeași expertiză rezultă că suprafața din terenul soților D. ocupată de anexa de de 41 mp, ar fi de 6 mp și nu de 15 mp cum s-a stabilit în titlul executoriu în baza căruia s-a solicitat executarea silită.
Mai arată că în somația din 24.04.2014, care este un act de executare, nu s-a cerut demolarea „în măsura” ocupării terenului, ci demolarea întregii anexe, cum și faptul că din moment ce nu se mai cere demolarea garajului, înseamnă că acesta nu ocupă nici o suprafață din terenul soților D..
Cu privire la obligarea la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată, arată că este excesivă, deoarece cauza dedusă judecății nu a fost una complexă, cu valoare mare și volum de muncă important, considerând că instanța de judecată trebuia, în baza art.451 al.2 să reducă onorariul la o sumă rezonabilă.
În drept au invocat dispozițiile art.466 și urm. din Cod proc.civ.
La data de 17.07.2014, intimații D. A. și D. N. G. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția tardivității formulării apelului, solicitând admiterea excepției și respingerea apelului ca tardiv formulat.
Pe fondul apelului, în situația în care s-ar respinge excepția anterior arătată, au solicitat respingerea apelului formulat în cauză.
Referitor la primul motiv de apel, arată că se referă mai mult la chestiuni de fond elucidate în mod definitiv și irevocabil de către instanțele ce s-au pronunțat anterior prin hotărârile ce constituie titlurile executorii în virtutea cărora au început executarea silită împotriva apelanților.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, îl apreciază ca neîntemeiat, apreciind cauza ca fiind una cu un cert grad de complexitate, atât din punctul de vedere al administrării probelor, al formulării apărărilor, cât și din cel al duratei acesteia, dosarul parcurgând două cicluri procesuale.
În drept au invocat dispozițiile art.205 Cod proc.civ.
La data de 24.07.2014, apelanții contestatori G. I. și G. G., au formulat răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea excepției tardivității apelului, atașând în original exemplarul de pe apel care poartă ștampila și data depunerii, cu care face dovada că apelul a fost formulat în termenul legal.
Cu privire la fondul apelului, au arătat că este evident faptul că garajul nu depășește linia de hotar cu 0,20 ml pe toată lungimea sa.
Au mai arătat că în somația din 24.04.2014 nu s-a cerut și demolarea părții din garaj care ar depăși linia de hotar pentru că acesta este construit pe terenul lor.
Referitor la cheltuielile de judecată, au arătat că, cauza nu este una complexă așa cum invocă intimații, în ce privește administrarea de probe și formularea apărărilor.
Analizând cauza dedusă judecății, instanța de apel reține următoarea situație de fapt.
Obiectul cauzei a fost clar delimitat și precizat la data de 17.03.2014 în dosarul de fond aflat la Judecătoria Oltenița (fila 16) – lămurirea întinderii aplicării titlului ce face obiectul executării în dosarul nr. 434/2012 al B. E. A.. Contestatorii consideră că există contradicții în sensul că cererea de executare privește integral două construcții în vreme ce titlul executoriu obligă la demolarea numai în măsura în care construcțiile încalcă liniile de hotar.
Instanța de executare a respins contestația la executare formulată de apelanți iar aceștia critică hotărârea dată în fond arătând că în fapt construcțiile nu au amplasamentul stabilit prin titlurile executorii astfel că executarea în sine urmează a fi făcută în afara hotărârilor judecătorești invocate. Apelanții susțin că în mod greșit instanța de judecată a stabilit cât ocupă una din construcții din proprietatea vecină și că această construcție este construită dincolo de linia de hotar. Prin urmare, conchid contestatorii, dacă nu se cere demolarea unei construcții înseamnă că acesta nu ocupă suprafața deținută de intimați. Apelanții critică și valoarea cheltuielilor de judecată stabilite la fond considerând că această cauză nu a fost una complexă așa încât cheltuielile de judecată ar trebui reduse.
Susținerile apelanților nu sunt însă confirmate de expertiza întocmită în dosarul nr.2294/ 1994 prin comparare cu cea întocmită în dosarul nr. 3320/2009. Amplasarea garajului la care se face referire este evident realizată cu încălcarea proprietății intimaților (așa cum a fost preluată de la autorul Ț. P.). De altfel, instanța de fond a explicat cât se poate de detaliat modul în care se poate deduce amplasamentul actual al acestei construcții prin raportare la linia de hotar ce rezultă din actele de proprietate ale părților. Susținerile enunțate la fond de apelanți - și reiterate în aceeași manieră prin cererea de apel – tind eventual la modificarea titlului executoriu ori o astfel de procedură nu este permisă în contextul art.399 din C.pr.civilă (forma anterioară aplicabilă conform regulii „tempus regit actum”). În altă ordine de idei, titlul executoriu arată destul de limpede că se impune doar demolarea construcțiilor ce încalcă proprietatea vecină - încheierea din 11.02.2013 a Judecătoriei Oltenița – precizând că demolarea garajului va avea loc în măsura încălcării dreptului de proprietate, după cum anexa în suprafață de 41 m.p va fi desființată în aceeași măsură.
În consecință, motivele de apel invocate nu sunt în măsură a modifica soluția instanței de executare și, constatând că nu sunt motive care să impună lămurirea suplimentară a înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, în baza art. 480 C.pr.civilă va respinge apelul formulat de apelanții contestatori G. I. și G. G. împotriva sentinței civile nr.546/24.03.2014 pronunțată de Judecătoria Oltenița în dos.nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanții contestatori G. I. și G. G. împotriva sentinței civile nr.546/24.03.2014 pronunțată de Judecătoria Oltenița în dos.nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2014.
Președinte, G. C. Ș. | Judecător, C. I. | |
Grefier, C. V. |
Red.G.Ș./13.10.2014
Jud.fond A.M.
Tehnored.C.V.
Ex.7/14.10.2014
| ← Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 20/2014. Tribunalul... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
