Cereri. Sentința nr. 259/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 259/2014 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 10809/121/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr.259
Ședința publică de la 11 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V. P.
Grefier Anișoara I.
Pe rol pronunțarea cauzei civile formulată de reclamanții S. K. M. și S. V. în contradictoriu cu pârâții Z. D., P. N. și S. C. M., având ca obiect alte cereri - constatare nulitate contract.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 4 martie 2014 și au fost consemnate în încheierea din acea zi ce face parte integrantă din prezenta sentință când tribunalul în vederea deliberării și pentru ca părțile să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea cauzei la data de 11 martie 2014 pronunțând următoarea sentință.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față;
P. cererea introdusă la Tribunalul G. la data 18.10.2010 și înregistrată sub nr._, reclamanții S. K. M. și S. V., domiciliați în mun.T., ..V10, . au chemat în judecată pe pârâtul Z. D., cetățean Italian, cu reședința în C., ., ., . pentru ca în contradictoriu cu S. C. M., domiciliat în mun.T., ., jud.G. și P. N., domiciliată în mun.C., ., ..A, . să se constate nulitatea absolută a:
- Convenției autentificată sub nr.1702/10.04.2006 de către B.N.P. M. I. B.;
- contractul de cesiune autentificat sub nr.7706/26.11.2009 la B.N.P. M. I. B..
În motivarea acțiunii au arătat că împreună cu pârâtul S. C. M. sunt proprietarii unui imobil situat în ., constând în suprafața de 366 ha teren arabil dobândit la 23.01.2004 prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.592 la B.N.P. M. I. B. din T..
La data de 10.04.2006, prin convenția autentificată sub nr.1702, reclamanții împreună cu pârâtul S. C. M. s-au obligat să-l vândă pârâtului Z. D. într-un termen de 6 luni de la data când legislația română permitea cetățenilor italieni să dobândească dreptul de proprietate asupra terenurilor, jumătate din imobilul mai sus descris (în cauză fiind incidente disp.art.5 din Lg.312/2005).
Au mai arătat că termenul limită pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru această suprafață de teren a fost 30 iunie 2007, în condițiile în care în România a aderat la Uniunea Europeană la data de 01.01.2007. Ulterior, întrucât nu avea calitatea de fermier în statul de origine, condiție cerută imperativ de legea română, și pentru a scăpa de anchetele penale declanșate împotriva sa atât în România cât și în Italia (proceduri penale declanșate ca urmare a utilizării într-un proces civil aflat pe rolul Judecătoriei T. a unui înscris fals care atesta calitatea acestuia de întreprinzător agricol), pârâtul Z. D. îi cesionează concubinei acestuia, pârâta P. N., prin convenția autentificată sub nr.7706/26.11.2009 la același notar, drepturile litigioase de decurg din convenția autentificată sub nr.1702/10.04.2006.
Cât privește actele în discuție, aceștia au arătat că ele suferă datorită lipsei din încheierea de autentificare a primului act a mențiunii luării consimțământului promitentului vânzător S. C. M. conform dispozițiilor art.49 și 65 din Legea nr.36/95 a notarilor publici, respectiv a lipsei mențiunii perceperii onorariului și a cuantumului acestuia pentru cel de-al doilea act conform acelorași dispoziții sus arătate, act care în plus va urma regimul primului act-conform principiului accesoriul urmează principalul.
Au fost solicitate probele cu înscrisuri, fiind depuse actele discutate.
În contradictoriu, prin înscrisul depus la 10 februarie 2011, pârâtul S. C. M. a precizat că este de acord cu acțiunea de față.
La data de 15 februarie 2011, prin înscrisul depus, reclamanții și-au completat acțiunea sub aspectul motivelor cu acela al lipsei sigiliului de pe fiecare din acte, conform art.49 lit.k și 52 din aceeași lege, lacună pedepsită cu nulitatea.
În contradictoriu, prin întâmpinarea din 16 februarie 2011, pârâta P. N. a solicitat respingerea acțiunii, pe excepție și în fond.
Astfel, aceasta a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei de a invoca nulitatea contractului de cesiune, în considerarea lipsei calității de parte a acestui act, respectiv a unui interes propriu în această sancționare atât timp cât actul principal, cu obligațiile asumate va trebui respectat, aducând apoi argumente de literatură și practică de specialitate.
Pe fondul cauzei, aceasta a arătat că în opinia sa lipsa elementelor indicate nu este de natură a constata nulitatea actului, reglementarea art.49 nefiind similară cu aceea a art.65 din aceeași lege, după cum lipsuri respective nu sânt de natură a afecta un interes general, ori de natură a atinge condițiile de validitate a actelor juridice. Referitor la lipsa mențiunii onorariului a adăugat că este totuși menționat actul cu care este dovedită perceperea lui-bonul fiscal nr.50/09, precum și faptul că o asemenea mențiune nu duce la nulitatea absolută, ci la aceea a nulității relative, dar că nu ar putea opera aici, reclamanta nefiind parte a raportului juridic concret, ci cedentul cu cesionarul și notarul.
De asemenea, a invocat lipsa subsecvenței celor două acte, independența lor reciprocă, iar cu privire la actul autentificat sub nr.1702/06 a arătat că acesta a mai făcut obiectul unei cauze, soluționate prin Sentința civilă nr.2879/07 a Judecătoriei T., de respingere a unei asemenea acțiuni, rămasă definitivă și irevocabilă, explicând apoi că aceasta se constituie în excepția autorității lucrului judecat.
Ulterior, oral. pârâta prin apărător s-a apărat cu privire la lipsa timbrului sec invocând lipsa efectelor acestuia asupra actului juridic autentificat datorită naturii timbrului, anume de element de siguranță, nu de legalitate a actului.
A fost solicitată proba cu înscrisuri.
De aceeași manieră s-a apărat și pârâtul Z. D. prin apărător.
La data de 14 aprilie 2011, prin încheiere, a fost dispusă conexarea cauzei cu nr.11_ la cea de față.
P. acea cauză este pusă în discuție, între aceleași părți cu excepția pârâtului S. C. M., nulitatea absolută a contractului de cesiune autentificat sub nr.7707 din 26 noiembrie 2009 de același notar public pentru lipsa din încheiere a mențiunii onorariului perceput, față de care pârâta P. N., prin întâmpinarea depusă, s-a apărat în aceleași condiții ca în cauza de bază.
Excepțiile invocate, a lipsei interesului și a autorității lucrului judecat au fost soluționate prin Încheierea din 6 iunie 2011 prin respingerea lor.
În ședința din13 octombrie 2011 reclamanții, prin apărător fac referire și la obligația stabilită în 4 martie 2011 notarilor publici de aplicare pe actele instrumentate a timbrului sec.
La data de 4.06.2013 reclamanții S. K. M. și S. V. au formulat cerere de strămutare a cauzei de la Tribunalul G. la o altă instanță egală în grad din circumscripția Curții de Apel G..
P. Încheierea civilă nr.3917 din 23 septembrie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea de strămutare formulată de reclamanți și a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Călărași cu păstrarea actelor de procedură.
P. Încheierea din 04.10.2013 Tribunalul G. a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului la Tribunalul Călărași.
Analizând cauza de față se reține că la data de 10 aprilie 2006 între reclamanți și pârâtul S. C. M. pe de o parte în calitate de promitenți vânzători și pârât Z. D. pe de alta în calitate de promitent cumpărător a intervenit promisiunea de vânzare/respectiv cumpărare a cotei de 1/2 asupra suprafeței de teren arabil de 366 ha situat . Tarlaua 50 parcelele 347/2 și 348/2/număr cadastral provizoriu 1055, autentificată de BNPA I. B. M. și C. T. M. din Recuci sub nr.1702 din 10 aprilie 2006, după care, la data de 26 noiembrie 2009, promitentul cumpărător Z. D. cesionează drepturile dobândite prin promisiunea anterior arătată pârâtei P. N. prin act autentificat de către același birou notarial sub nr.7706 din 26 noiembrie 2009, dată la care pârâtul Z. D. cesionează prin actul autentificat sub nr.7707/09 de către același birou aceleași pârâte și drepturile dobândite prin altă promisiune-cea autentificată sub nr.1703 din10 aprilie 2006, care însă nu face obiectul litigiului de față.
În soluționarea cauzei constatăm că prioritate o are soluționarea excepțiilor invocate, conform dispozițiilor art.137 c.p.civilă, excepții ce au fost însă deja soluționate anterior, la 6 iunie 2011, astfel încât la acest moment soluțiile de respingere rămân câștigate cauzei și nu mai este permisă reanalizarea lor.
În fond, verificând înscrisurile amintite se constată că într-adevăr, le lipsesc elementele precizate de către reclamanți:
Promisiunea de vânzare-cumpărare privește pe S. K. M., S. V. și S. C. M. pe de o parte și pe Z. D. pe de altă parte așa cum rezultă din conținutul înscrisului doveditor al actului juridic, dar din încheierea de autentificare a actului reiese că s-au prezentat și și-au exprimat consimțământul toți aceștia în număr de trei, cu excepția reclamantului promitent vânzător S. C. M., indicat în conținutul actului.
Sub acest aspect nu poate fi primită apărarea pârâților cum că este menționat în încheierea de autentificare și a celei de-a patra persoane, nefiind real.
În acest context, dispozițiile art.49 din Legea nr.36/95 în forma în vigoare la momentul autentificării actului în cauză impun menționarea în cuprinsul încheierii de autentificare și a elementelor aferente părților-de identificare și a modului de identificare, a prezenței lor, iar acelea ale art.65 stabilesc sancțiunea nulității încheierii căreia îi lipsesc aceste elemente: „Încheierea care constată autentificarea unui înscris va cuprinde, sub sancțiunea nulității, pe lângă datele prevăzute la art.49…”
Nu putem primi apărarea pârâților cum că nu este aplicabilă sancțiunea nulității, ci aceea a anulării, și aceasta datorită modului de redactare a textului art.65-între virgule înaintea trimiterii la art.49; simpla schimbare a textului dintre virgule dovedește și ea concluzia noastră. Pe de altă parte, aplicarea regulilor cerute de pârâți ar duce la simpla concluzie că lipsa unuia din elementele art.49 din lege, spre exemplu a numelui notarului instrumentator de la litera „j” nu este de natură a duce la nulitate-ceea ce este neadevărat.
În consecință apreciem că actul în cauză, ca act juridic autentic suferă, nu i se poate recunoaște forma autentică necesară, sancțiunea fiind deci nulitatea actului.
Actele cuprinzând cesiunile drepturilor dobândite de către pârâtul Z. D. către P. N., ambele, au indicate în finalul încheierii de autentificare mențiunea „ S-a perceput onorariul cu bonul fiscal nr.50/26.11.2009.”
Potrivit dispozițiilor legale invocate-art.49 lit.i încheierea de autentificare trebuie să cuprindă „mențiunea perceperii taxelor de timbru, a onorariului și cuantumul acestora;”, iar cele ale art.65 stabilesc conținutul obligatoriu sus arătat, și a altor elemente, sub aceeași sancțiune a nulității.
Din nou respingem apărarea pârâților cu privire la natura sancțiunii, cum că ar interveni nulitatea relativă și nu aceea absolută, în primul rând datorită tehnicii redactării textului legii, în al doilea rând datorită alăturării acestui element al cuantumului onorariului celui al semnăturii notarului sub aceeași sancțiune, și nu mai puțin important datorită scopului de evitare a evaziunii fiscale, observându-se existența aceleași mențiuni și pe un act și pe celălalt, deși trebuiau emise bonuri separate cu sume separate pentru fiecare din acte.
În consecință, pe același raționament, constatăm că și aceste acte, ca acte juridice autentice suferă, impunându-se și aici constatarea nulității.
Sigur că, referitor la prima cesiune, contrar apărării, se impune constatarea și a subsecvenței acestui act față de acela constatând promisiunea de vânzare, în sensul că neexistând dreptul de a pretinde să i se vândă nu poate avea loc nici o cesiune a acestui drept atât timp cât chiar în conținutul cesiunii se face referire la obiectul ei -„drepturile ce decurg din convenția autentificată sub nr.1702 din 10 aprilie 2006 de notarul public I. B. M.…”.
Cât privește critica lipsei sigiliului notarului public din aceste acte, trebuie observată distincția dintre sigiliu și timbru sec.
Referitor la sigiliu, acesta trebuie înțeles ca fiind ștampila respectivului notar, și care, în temeiul acelorași dispoziții legale sus arătate trebuie aplicată pe fiecare încheiere de autentificare sub aceeași sancțiune discutată, ceea ce în cauză a fost respectat. Chiar din conținutul actelor depuse de către reclamanți, chiar în copie, reiese aplicarea acestuia, astfel încât nu se poate pune problema vreunei sancționări. Cât privește timbrul sec, acesta trebuie aplicat, dar pe actele întocmite începând cu data de 1 octombrie 2011, deci nu și pe cele anterioare, dar numai pentru siguranța actului; acest timbru este un element de siguranță a actului împotriva falsificării lui, și nu unul de valabilitate a actului, de natură a afecta valabilitatea lui. Că este așa rezultă din textul hotărârii de obligare la aplicarea lui, dar și din regula că această hotărâre nu poate adăuga textului Legii nr.36/95.
Apreciem că nu are relevanță lipsa înregistrării confecționării sigiliului propriu de către biroul notarial instrumentator al acestor acte atât timp cât el este înregistrat cu specimenul sigiliului regulamentar.
Față de toate acestea, apreciem că pretențiile de față formulate se dovedesc justificate, fiind întrunite cerințele legale incidente invocate, astfel încât urmează a admite acțiunea așa cum a fost formulată, în sensul constatării nulității actelor în discuție.
Legal timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de către reclamanții S. K. M. și S. V. în contradictoriu cu pârâții Z. D., P. N. și S. C. M..
Constată nulitatea (absolută) a Convenției intervenite între S. K. M., S. V. și S. C. M. pe de o parte și Z. D. pe de altă parte, autentificate de către B.N.P.A. I. B. M. și C. T. M. din T. sub nr.1702 din 10 aprilie 2006 și a contractelor de cesiune intervenite între Z. D. pe de o parte și P. N. pe de altă parte autentificate de către B.N.P.A.I. B. M. și C. T. M. din T. sub nr.7706 din 26 noiembrie 2009 și sub nr.7707 din 26 noiembrie 2009.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2014.
Președinte, M. V. P. | ||
Grefier, Anișoara I. |
Redct.M.V.P.
Tehnoredct.M.V.P+A.I.
Exp.7/02.04.2014
| ← Fond funciar. Sentința nr. 692/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 282/2014.... → |
|---|
