Fond funciar. Sentința nr. 692/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 692/2014 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 795/116/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 614
Ședința publică de la 24 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. P. C.
Judecător L. I.
Grefier T. F.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul G. C. împotriva sentinței civile nr.692/12.03.2014 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C.-P. CĂLĂRAȘI, C.-P. ., I. M., D. G. FLORENȚA, S. I. R., S. G. și G. G. prin moștenitorii G. O., G. M., G. C., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat avocat M. G. pentru apelant și avocat N. L. pentru intimații S. I. R. și S. G., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ca învederează că s-a depus la dosar de către avocat N. L.-apărătorul intimaților S. I. R. și S. G. copia certificatului de deces al pârâtului G. G., după care:
Avocat M. G. pentru apelant și avocat N. L. pentru intimații S. I. R. și S. G. având pe rând cuvântul, învederează instanței că nu mai au cereri, probe sau excepții de formulat și consideră cauza în stare de judecată.
Tribunalul, nefiind cereri, probe sau excepții de formulat, constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul pentru susțineri în fond.
Avocat M. G. pentru apelant având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, anularea sentinței instanței de fond și rejudecând admiterea cererii introductive așa cum a fost formulată și modificată de reclamant, urmând a se dispune constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate pentru suprafața de 1950 mp aferentă casei apelantului, constatarea dreptului de proprietate pe acest teren în mod exclusiv pentru pârât, obligarea Comisiilor Județene și Locale să emită un nou titlu de proprietate pentru acest teren și anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat între G. G. în calitate de vânzător și S. I. și S. G. în calitate de cumpărători pentru motivele arătate în cererea de apel.
În susținerea apelului arată că temeiul juridic al acțiunii este art.III din Legea 169/1997 de modificare și completare a Legii 18/1991 în privința nulității absolute a titlului de proprietate emise pentru persoane fizice care nu erau îndreptățite să primească astfel de titluri. Titlul de proprietate a căruia anulare se solicită a fost emis cu încălcarea dreptului de proprietate exclusivă a apelantului a suprafeței de 1950 mp, având în vedere că ceilalți moștenitori trecuți pe titlul de proprietate nu mai erau îndreptățiți să devină proprietari pe acest teren ci numai pe terenurile extravilane, în situația în care suprafața de 1950 mp fusese reglementată între dânșii prin actul încheiat la notariat dar și prin hotărârea judecătorească de ieșire din indiviziune când practic s-a înstrăinat casa apelantului reclamant-proprietate exclusivă în raport de sentința civilă nr.147/1990 de ieșire din indiviziune prin care apelantul a devenit proprietar exclusiv pe casă; în plus în aceeași sentința se arată că apelantul are posesia terenului aferent casei și a 96 de pomi diferiți în valoare de 960 lei care sunt în posesia pârâtului, pomi care reprezintă grădina casei de locuit.
Se mai arată că la data de 29.01.1990 a intrat în vigoare art.8 din Decretul Lege nr.42/1990 potrivit căruia apelantul este deținător exclusiv al terenului, ceilalți foști moștenitori nu mai aveau calitate de coproprietari, ca atare nici asupra terenului aferent casei de locuit nu mai aveau drept de proprietate. Art.8 din Decretul Lege nr.42/1990 coroborat cu art.23 din Legea 18/1991 a statuat în mod legal dreptul de proprietate exclusivă în favoarea apelantului indiferent de modalitatea în care a fost dobândită casa și terenul, nefiind vorba de o accesiune imobiliară ci o derogare de la dreptul comun unde proprietarul terenului este și proprietarul casei și invers, de aceea instanța de fond a greșit când a apreciat că apelantul nu a putut dovedi calitatea de proprietar exclusiv anterior deposedării din perioada comunistă, arătând că dreptul apelantului s-a născut de iure prin sentința civilă 147/1990 și ca atare apelantul are dreptul exclusiv de a fi proprietarul terenului aferent casei. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat N. L. pentru intimații S. I. R. și S. G. având cuvântul, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond, arătând că în ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea contractului de vânzare cumpărare a fost disjuns până la soluționarea acestei cauze, astfel că instanța nu poate să se pronunțe pe acest capăt de cerere.
Cu privire la cererea principală referitoare la constatarea nulității absolute a titlului de proprietate cu privire la suprafața de teren intravilan, solicită respingerea apărărilor formulate având în vedere că se interpretează în mod eronat situația din dosar, astfel că se constată că atât reclamantul cât și cei doi frați ai săi sunt moștenitorii autorului lor în baza certificatului de moștenitor emis de pe urma acestuia și în baza acestui certificat s-a pronunțat sentința civilă nr.147/1990 prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra suprafeței de 250 mp cât a fost trecută în certificatul de moștenitor și a construcției casă de locuit de pe acest teren, acesta fiind terenul de drept în baza căruia apelantul a devenit proprietar exclusiv a construcției casei de locuit și a terenului de 250 mp înscris în certificat, pentru că prin acea hotărâre bunurile au fost atribuite acestuia, fiind obligat la sulte către ceilalți moștenitori și nicidecum nu se poate reține că apelantul este proprietarul exclusiv pe apărarea făcută, acest drept de proprietate i-a fost constituit ca urmare a faptului că i-a fost atribuit acest bun și a fost obligat la sulte către ceilalți moștenitori.
Precizează că acest titlu de proprietate a fost emis prin reconstituirea dreptului de proprietate de la autorul lor comun în baza cererilor formulate de toate persoanele înscrise în titlul de proprietate, cereri fiind depuse la dosar și formulate de toții fii moștenitori, astfel încât dreptul de proprietate a fost reconstituit acestora în baza cererilor de reconstituire.
De asemenea, arată că instanța de fond a dat o bună motivare soluției dispuse în cauza în ceea ce privește faptul că această casă care se află pe terenul a cărui proprietate exclusivă o solicită apelantul nu poate să revină acestuia ca urmare a faptului că fiind proprietarul casei potrivit sentinței nr.147/1990 devine și proprietarul de drept a terenului aferent casei pentru că astfel s-ar dărâma principiul accesiunii imobiliare, în sensul că proprietarul terenului devine și proprietarul casei și nu invers, chiar dacă la termenul de azi s-a făcut o altfel de motivare.
Precizează că atâta timp cât părțile au acceptat să fie moștenitori prin neatacarea certificatului de moștenitor și prin ieșirea din indiviziune a casei de locuit și a termenul extravilan, precum și a terenului intravilan care face obiectul prezentei cauze, mai mult decât atât acesta intrând în circuitul civil întrucât a fost înstrăinat de pârâtul decedat G. C. către intimații S. I. și S. G., în aceste condiții apreciază că în mod corect instanța de fond a constatat că această suprafață de teren a fost reconstituită în mod corect celor trei persoane înscrise în titlul de proprietate, neexistând la dosar vreo dovadă din care să rezulte că reclamantul ar fi unicul proprietar al suprafeței de teren excluzând certificatul de moștenitor în care a fost înscrisă doar suprafața de 250 mp la care se face referire în titlul de proprietate.
Pentru considerentele arătate solicită respingerea apelului, urmând a solicita pe cale separată cheltuielile de judecată.
Tribunalul declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului de față:
Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Călărași și înregistrată la data de 24.04.2013, sub nr._ reclamantul G. C., CNP_, domiciliat în . a chemat în judecată pe pârâții COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în Călărași, .-11, jud. Călărași, COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR D., cu sediul în ., G. G. - CNP_, domiciliat în ., I. M., domiciliat în mun. C., ., jud D., I. M., domiciliat în mun. C., ., jud D. și D. G. FLORENȚA, domiciliată în mun. C., ., nr. 22, ., toți trei în calitate de moștenitori ai defunctului I. G. T., solicitând ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța: 1. să se constante nulitatea absoluta parțială a Titlului de Proprietate Nr._/16.09.1998 emis de Comisia Județeană Călărași pentru stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor pe numele G. G. și I. G. T. cu privire la suprafața de 1950 m.p. teren intravilan situată în Tarlaua 64, . D. în Totalul General de 6 Ha si 8200 m.p., întrucât la întreaga suprafață din intravilan este îndreptățit numai el, în temeiul Art. 23(1 si 2) din Legea Nr. 18/1991 privind fondul funciar.
2.Sa se constate existenta dreptului său de proprietate constituit în baza Art. 23( 1 si 2) din Legea Nr. 18/1991 asupra terenului intravilan cu destinația curți-construcții, în suprafață de 1950 m.p. ( din măsurători 1993,00 m.p. ) aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și asupra curții si grădinii din jurul acestora, situat în ., Tarlaua 64, . vecinătăți și dimensiuni: la N-drum cu 25,06 m.l., la S-D.N. 31 cu 25,34 m.l., la E cu G. G. cu 78,93 m.l. si la V-S. G. cu 78,33 m.l.
3.Să fie obligată Comisia Locala D. pentru stabilirea Dreptului de proprietate asupra terenurilor să întocmească formalitățile ( și documentația premergătoare), iar Comisia Județeană Călărași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor să emită Titlul de Proprietate pentru terenul arătat la pct.2 de mai sus, pe numele său.
În dovedirea cererii sale reclamantul a arătat că, în fapt, în urma decesului părinților lor G. I. și G. M., la data de 21 iunie 1989 s-a dezbătut succesiunea și a fost emis Certificatul de Moștenitor Nr. 387/1989 stabilindu-se ca moștenitori, în cote egale de 1/3, în calitate de fii, el ( reclamantul G. C.), I. T. și pârâtul G. G..
Mai arată că masa succesorală dezbătută a constituit-o imobilul părinților lor compus din "250 m. p.. teren loc de casa si o construcție din gard acoperită cu tablă, compusa din două camere, hol și o bucătărie anexa, precum și un garaj din gard acoperit cu țiglă, totul situat în ."; că se menționează că acest imobil a fost dobândit de părinții defuncți “ prin cumpărare și construire în anul 1928 fără a avea acte".
Mai învederează că, în ce privește imobilul nominalizat în Certificatul de Moștenitor nr. 387/21 iunie 1989, frații săi au formulat la Judecătoria Călărași, în contradictoriu cu el, ieșirea din starea de indiviziune, care a pronunțat Sentința civilă nr. 147 din 01 februarie 1990 în dosarul Nr. 2177/1989 (acțiunea fiind introdusă la 27 iulie 1989); că s-a dispus atribuirea către el a imobilului "casă de locuit situată în . compusă din doua camere și anexe gospodărești în valoare totala de 23.250 lei cât și 96 pomi diferiți în valoare de 960 lei aflați în posesia paratului".
A mai menționat că atât părinții lui- G. I. și G. M.-, cât și el, au fost membri cooperatori, cum reiese și din adresa Nr. 134 din 11 ianuarie 2013 a Primăriei comunei D..
De asemenea, arată că din aceeași adresă rezulta că el figurează în Registrul Agricol al Primăriei Comunei D. ca unic proprietar al casei de locuit cu terenul aferent de 1950 m.p. încă din 01 februarie 1990, în baza sentinței civile nr. 147/1990 a Judecătoriei Călărași, iar taxele si impozitele pentru acest imobil sunt achitate la zi .
Mai precizează că din adresa nr. 809/15.02.2013 a Primăriei D., rezultă că imobilul arătat mai sus, dobândit de el în proprietate în baza sentinței de mai sus, a aparținut defuncților săi părinți G. D.I. și G. M., care au figurat in Registrul Agricol al Comunei D. “ cu o suprafață de 44 m.p., casa de locuit 16 mp reprezentând grajduri, iar suprafața de teren aferentă acestora este de 1.800 mp"; că terenul aferent locuinței, aflat în 1990 în proprietatea fostului C.A.P., a devenit proprietatea lui ca efect al art. 23 din Legea Nr. 18/1991 privind fondul funciar.
În privința terenului aferent locuinței și anexelor gospodărești proprii, arată reclamantul că nici nu se mai pune problema reconstituirii dreptului de proprietate întrucât prin însăși aplicarea dispozițiilor art. 8 din Decretul lege nr. 42/1990, la care se referă art. 23 din Legea fondului funciar Nr. 18/1991, acesta îi este recunoscut DE IURE.
A mai adăugat reclamantul că dreptul său de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit și anexelor gospodărești este consfințit atât de reglementările speciale arătate mai sus, dar și de dispozițiile art. 645 din vechiul cod civil (aplicabil în speță ) unde se arata ca " proprietatea se mai dobândește prin accesiune sau incorporațiune, prin prescripție, prin lege și prin ocupațiune".
Așadar, arată că nu este obligatorie parcurgerea procedurii instituite de Legea Nr. 18/1991 pentru a obține reconstituirea dreptului de proprietate, întrucât terenurile la care se refera art. 23 din Legea Nr. 18/1991 R, că în cazul său, au trecut OPE LEGIS, în proprietatea proprietarilor construcțiilor.
În ce îl privește, reclamantul menționează că prin Titlul de Proprietate Nr._/16.09.1998 emis de Comisia Județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor" litera B, suprafața primită în intravilan, de 1950
m.p., aferentă casei sale de locuit și anexelor gospodărești a fost inclusă în mod abuziv în suprafața totala de 6,82 Ha pentru reconstituirea dreptului de proprietate, a lui și fraților săi G. G. si I. G. T., ca moștenitori ai defunctului lui tată G. D.I..
Mai menționează că s-a făcut un abuz, prin faptul că terenul de 1950 m.p. a fost cuprins în masa succesorala la care au participat si frații lui, G. G. și I. G. T., cât și urmașii acestora, întrucât ca efect al art. 23 din Legea Nr. 18/1991, acest teren este proprietatea lui exclusivă încă din anul 1990, iar în aceste condiții frații săi G. G. si I. G. T. nu mai erau îndreptățiți să fie trecuți în titlul de proprietate Nr._/_ ca moștenitori ai defunctului său tată G. D. I., decât pentru suprafața primită în extravilanul comunei D., de 6,6250 ha.
În ce privește terenul aferent casei sale, arată reclamantul că din măsurătorile cadastrale, rezulta că suprafața de teren, având categoria de folosință curți - construcții este de 1993,00 m.p. cu următoarele vecinătăți: Nord - drum - 25,06 m, Sud-D.N. 31-25,34 m.l, Est-G. G. -78,93 m.l, Vest-S. G. -78,33 m.l.
A mai adăugat că prin Legea Fondului Funciar nr. 18/19 februarie 1991 s-a stabilit la art. 23 că "Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupație sau domiciliul lor terenurile aferente casei e locuit și anexele gospodărești, precum și curtea și gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul Lege Nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii.
A mai menționat că suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexele gospodărești precum și curtea și grădina din jurul acestora sunt cele evidențiate ca atare în actele de proprietate, în Cartea funciară în Registrul Agricol sau în alte documente financiare, la data intrării în Cooperativa Agricola de Producție.
În raport cu cele de mai sus, a solicitat a se reține următoarele că:
a) atât el cat și părinții săi au fost membrii cooperatori conform adresei Nr. 134/11.01.2013 a Primăriei D.;
b)casa de locuit cu anexele gospodărești și suprafața 1993.00 m.p. teren aferentă acesteia s-au aflat permanent în posesia lui, iar după decesul părinților a devenit
proprietarul lor, astfel: asupra casei de locuit cu anexele si 250 m.p. ca efect al Sentinței Civile nr. 147/01.02.1990 a Judecătoriei Călărași.
În ceea ce privește suprafața de 1950 m.p. ( din măsurători 1993,00 m.p. ) menționată în același Titlu de Proprietate, ca suprafață primită în intravilan cu destinație de curți – construcții, arată că frații săi nu mai erau îndreptățiți, acest drept aparținându-i în exclusivitate lui, conform sentinței civile nr. 147/1990 a Judecătoriei Călărași cât și ca fost membru cooperator și moștenitor al părinților săi tot foști membri cooperatori .
In consecință, arată că Titlul de proprietate Nr._/16.09.1998 al C. Călărași încalcă dreptul său de proprietate exclusiva asupra celor 1950 m.p. aferenți casei de locuit, drept dobândit "OPE LEGIS", situație în care în temeiul principiului accesului liber la justiție, consacrat de art. 6 din convenția europeana a drepturilor omului, este îndreptățit și are tot interesul legitim să se adresez instanței pentru a obține recunoașterea acestui drept, pentru acest lucru fiind necesar să se stabilească nulitatea absoluta parțiala a Titlului de proprietate arătat mai sus în sensul radierii din suprafața totală de 6,82 ha teren a suprafeței de 1950 m.p. teren intravilan și să se constate concomitent că el, este titularul dreptului de proprietate asupra acestui teren, iar Comisia Județeană Călărași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cât și Comisia Locală de fond funciar D. să fie obligate să emită un Titlu în acest sens, titlu care are un caracter declarativ si nu constitutiv, nefiind deci condiționat de nici un temei legal.
Arată reclamantul că cererea sa de chemare în judecată este întemeiată pe dispozițiile Art. III, alin.1, lit. a din Legea Nr. 169/1997.
La aliniatul 2 al Art. III din aceeași Lege nr. 169/1997 se statuează că dreptul de a introduce aceasta acțiune este determinat direct de interesul legitim, pe care el îl are, de a obține Titlul de Proprietate pentru terenul aferent casei de locuit si grădinii sale.
A mai adăugat că dreptul său de a obține acest lucru este la rându-i legitim fiind protejat de lege, respectiv de art. 23 ( al. 1 si 2 ) din Legea Nr. 18/1991 republicata, astfel cum a arătat mai sus.
In concluzie a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată .
În drept: art.III, alin.1, lit. a și alin. 2 din Legea Nr. 169/1997, art. 23(1 si 2 ), art. 51, art. 52(1 si 2 ), art. 58, art. 116(1) din Legea fondului funciar Nr. 18/1991 republicata, art. 33, art. 35, art. 36 si art. 194 din Codul de Procedura Civila (NCPC).
La data de 20.05.2013, pârâtul G. G., a depus la dosarul cauzei întâmpinare la cererea depusă de reclamant prin care a solicitat respingerea acesteia și obligarea la plata cheltuielilor de judecată a reclamantului.
În motivarea întâmpinării a arătat că reclamantul interpretează în mod eronat situația de drept a terenului ce a aparținut părinților lor și care nu a putut fi inclus în certificatul de moștenitor emis de pe urma acestora, dar mai ales dispozițiile sentinței civile nr.147/1990 a Judecătoriei Călărași prin care a fost atribuită acestuia numai construcția casă de locuit, nu și terenul aferent acesteia.
Arată că prin această hotărâre judecătorească reclamantului i-a fost atribuit numai imobilul casă de locuit și a fost obligat să achite celorlalți doi moștenitori sulta numai pentru construcție nu și pentru trenul aferent care nu a fost evaluat. Mai arată că nu este legal ca acesta să pretindă în aceste condiții, un drept exclusiv de proprietate asupra terenului intravilan, atâta timp cât în acea hotărâre s-a constatat că bunul imobil ce face parte din masa partajabilă revine celor trei moștenitori de drept, astfel că era firesc ca terenul intravilan să fie menționat în TP nr._/16.09.1998 emis de pe urma tatălui lor G. I..
Mai arată că reclamantul interpretează în mod eronat dispozițiile accesiunii imobiliare ( pe principiul proprietarul terenului este și proprietarul construcției) în sensul că apreciază ca proprietarul casei este și proprietarul terenului, chiar și prin prisma art. 23 din Legea nr. 18/1991, deoarece accesiunea este inversă principiului expus de reclamant, iar art. 23 din Legea fondului funciar operează în sensul că proprietarul construcției ( autorul G. I., și nu reclamantul) a fost proprietarul terenului aferent, ceea ce a condus la reconstituirea dreptului de proprietate și asupra acestui teren intravilan, pe lângă cel extravilan.
Mai învederează pârâtul că atâta timp cât imobilul casă de locuit a fost inclus în masa partajabilă și a fost partajat între cei trei moștenitori, este evident că acesta nu poate pretinde că terenul îi revine în această calitate, deoarece daca nu s-ar fi realizat ieșirea din indiviziune asupra casei de locuit și ar fi rămas în indiviziune până la ieșirea din indiviziune asupra terenului intravilan, cele două bunuri imobile ar fi revenit în mod egal celor trei fii moștenitori.
Apreciază că reclamantul consideră în mod eronat că terenul intravilan nu trebuia inclus in TP emis de pe urma autorului lor și că s-a efectuat un abuz prin includerea sa în acest titlu de proprietate, întrucât terenul nu a fost inclus în masa succesorala la care participau toți cei trei frați, profitând de faptul că în certificatul de moștenitor a fost inclusă numai suprafața de 250 m.p., fiind cunoscut motivul pentru care la data respectivă nu se puteau include in masa succesorala mai mult de 250 m.p, teren intravilan aferent locuinței, însă acest motiv nu putea conduce la pierderea dreptului de a se reconstitui proprietatea asupra întregii suprafețe deținute.
Mai mult decât atât, arată că reclamantul nu este îndreptățit să i se reconstituie un drept exclusiv de proprietate asupra terenului intravilan atâta vreme cat nu face dovada că este unicul moștenitor al autorului comun sau nu face dovada că terenul intravilan de 1950 mp nu este cel deținut de acesta, respectiv cel inclus în CM nr. 387/21.06.1989 în suprafață de numai 250 m.p. si îi aparține în exclusivitate, având în vedere și faptul că la ieșirea din indiviziune asupra acestui teren în cauza ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Călărași, a fost prezent personal și reclamantul G. C. care nu a precizat instanței nimic despre pretenția sa de a-i fi atribuit în exclusivitate acest teren, s-a pronunțat sentința civilă nr. 3389/10.10.2012 prin care terenul a fost partajat, iar acestuia i-a revenit lotul de teren intravilan pe care se afla și casa de locuit ce îi fusese atribuită prin hotărârea anterioară, sentința civilă nr.147/1990.
Mai precizează pârâtul că reclamantul nu face vorbire în cererea de chemare în judecată de existența acestei hotărâri judecătorești.
În final, a solicitat să se constate că T.P. nr_/1998 a fost emis în mod legal că suprafața de teren intravilan de 1950 m.p, trebuia reconstituită de pe urma autorului lor și că reclamantul nu este îndreptățit a fi proprietarul exclusiv al acestei suprafețe de teren.
La data de 23.05.2013 pârâta Comisia Locală de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor - P. . întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului și a invocat excepția autorității de lucru judecată, întrucât cererea de chemare în judecată a reclamantului s-a mai judecat în dosarul nr._, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 3389/10.10.2012 și încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 14.11.2012.
În drept a invocat disp. art. 432 din Lg. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, art. 23 al. 1 și 2 din Legea 18/1991.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de C. D., prin care a solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat invocată de aceasta ca neîntemeiată, nefiind întrunite condițiile existenței autorității de lucru judecat, lipsind tripla identitate de părți, cauză și obiect și de asemenea la întâmpinarea pârâtului G. G., învederând că acțiunea a formulat-o în calitate de fost membru cooperator al CAP și nu în calitate de moștenitor, fiind îndreptățit să exercite în nume propriu dreptul de proprietate asupra terenului de 1950 mp aferent în totalitate casei sale de locuit, astfel cum s-a stabilit prin art. 23 din Lg 18/1991, solicitând a fi respinse susținerile pârâtului din întâmpinare, avându-se în vedere și sentința civilă nr. 147/1990, prin care el a devenit unicul proprietar al casei de locuit a părinților lui.
Prin sentința civilă nr. 2036/2013 din data de 30.07.2013 instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Călărași, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Călărași.
Tribunalul Călărași prin sentința civilă nr. 1248/17.09.2013 a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Călărași, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Călărași. Constatând ivit conflictul negativ de competență a trimis cauza la C. spre soluționarea lui, suspendând judecarea cauzei.
Prin sentința civilă nr. 65 F din data de 10.10.2013 Curtea de Apel București-Secția a IV-a civilă a stabilit competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Călărași și a fost restituită acestei instanței la data de 04.12.2013.
La data de 16.12.2013 a fost depusă la dosar de către reclamant o cerere prin care solicită introducerea în cauză a numitei S. I. R. și completarea petitului cererii introductive, fiind atașate acesteia adresa din 21.11.2013 emisă în dosarul_ al Judecătoriei Călărași, având ca obiect grănițuire, cererea de chemare în judecată formulată în respectivul dosar și, în copie, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1911/06.06.2013 de BNP Ș. A. V..
Reclamantul a mai depus la dosar contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1911/06.06.2013 de BNP Ș. A. V., ..10.2012 și încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 14.11.2012, pronunțate de Judecătoria Călărași în dosarul nr._, decizia civilă nr. 337/2013 pronunțată de Tribunalul Călărași și un număr de trei facturi fiscale (nr. MAN00007743/19.12.2012, nr. MAN00007744/19.12.2012 și nr. MAN00007745/19.12.2012), după care:
Apărătorul reclamantului învederează instanței că prin cererea aflată la dosar înțelege să cheme în judecată, în calitate de pârâtă-titular al dreptului pretins și pe numita S. I. R., urmând a fi introdusă în cauză, atât aceasta cât și soțul ei S. G., cu același domiciliu.
Instanța a încuviințat cererea formulată de reclamant, și a introdus și citat în cauză, în calitate de pârâți pe numiții S. I. R. și S. G. și a pus în vedere apărătorului reclamantului să depună cerere scrisă privind completarea petitului cererii și să facă dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 355 lei pentru capătul de cerere privind anularea actului de vânzare-cumpărare, acestea fiind depuse la data de 20.01.2014.
Soluționând cauza prin sentința civilă nr,.692/2014, Judecătoria Călărași a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta C. .> A respins acțiunea reclamantului G. C., CNP_, domiciliat în . formulată în contradictoriu cu pârâții G. G., CNP_, domiciliat în ., I. M., domiciliat în mun. C., ., jud D., I. M., domiciliat în mun. C., ., jud D., D. G. Florența, domiciliată în mun. C., ., nr. 22, ., ., S. I. R., S. G., ambii domiciliați în Călărași, ., ., C. – . în ., C. Călărași, cu sediul în Călărași, .-11, jud. Călărași, având ca obiect nulitatea absolută parțială a TP nr._/16.09.1998 emis de C..
A respins cererea pârâților G. G., S. I. R. și S. G. de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Atât reclamantul cât și cei doi frați ai săi G. G. și I. T. au acceptat succesiunea părinților lor G. I. și G. M., emițându-se astfel Certificatul de moștenitor nr. 387/21.06.1989, de Notariatul de Stat Județean Călărași.
La acel moment, masa succesorală asupra căreia fiecare avea un drept de coproprietate indiviză de 1/3 era compusă din suprafața de teren de 250 mp loc de casă, casa de locuit și anexe, totul situat în ..
Prin . pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr. 2177/1989, a fost suplimentată masa succesorală din certificatul de moștenitor mai sus menționat și s-a dispus ieșirea din indiviziune, atribuindu-se reclamantului casa de locuit și anexele gospodărești.
Ulterior, atât reclamantul cât și cei doi frați ai săi au făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor deținute în proprietate de tatăl lor conform evidențelor din registrul agricol, în temeiul Legii nr. 18/1991, copiile acestora fiind depuse de C. . (filele 46-48).
De asemenea, aceeași comisie depune la dosar Anexa 3 cu moștenitorii defuncților ce au avut în proprietate teren agricol, unde la poziția 90 se regăsește numele defunctului G. I., cu moștenitorii G. G., G. C. și I. T., precum și fișa de punere în posesie pentru suprafețele de teren de 6,625 ha teren agricol extravilan și 0,1950 ha teren intravilan, aceasta din urmă fiind situată în tarlaua 64 parcelele 1302 – 1000 mp și 1303 – 950 mp.
Această fișă de punere în posesie a fost semnată chiar de reclamant, fără obiecțiuni.
În baza fișei de punere în posesie mai sus menționate și a documentației înaintată de C. . emis TP nr._/16.09.1998 de către CJSDPT Călărași pentru reclamant și cei doi frați ai săi, în calitate de moștenitori ai defunctului G. D. I., a cărui nulitate parțială se cere a se constata.
Reclamantul invocă un drept propriu de proprietate asupra terenului intravilan reconstituit prin TP de mai sus, motivat de faptul că fiind proprietarul exclusiv al casei de locuit și anexelor situate pe acesta în cauză ar fi incidente prevederile art. 23 din Legea nr. 18/1991 și ale art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990.
În drept, instanța a reținut că în conformitate cu TITLUL V din Legea nr. 247/2005 R, prin articol unic, se stipulează că Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997, se modifică și se completează după cum urmează:
1. La articolul III alineatul (1), partea introductivă și litera a) se modifică și vor avea următorul cuprins:
"ART. 3
(1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi:
a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:
(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane ………. care nu au moștenit asemenea terenuri;”
De asemenea, art. 23 din Legea 18/1991 aflat în vigoare la data formulării cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate de către cei trei moștenitori ai lui G. I., prevede că:(1) Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii.”, iar art. 8 din Decretul lege nr. 42/1990, că ,, Terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deținătorilor; acestea pot fi înstrăinate și lăsate moștenire.”
În speță, calitatea de proprietar al casei de locuit și anexelor gospodărești a fost dobândită de reclamant în baza calității de moștenitor al defunctului G. I., ca urmare a ieșirii din indiviziune asupra masei succesorale stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, pe baza . a Judecătoriei Călărași.
Scopul adoptării Legii nr. 18/1991 a fost restituirea proprietăților, în speță a terenurilor deținute de persoanele care au adus teren în CAP-uri și au fost deposedați prin măsuri abuzive aplicate de regimul comunist, prin scoaterea în afara circuitului civil a terenurilor și trecerea lor în proprietatea statului.
Conform art. 8 din actul normativ mai sus menționat,
,,(1) Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.
(2) De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite.”
Astfel, această lege are caracter reparatoriu, iar prevederile art. 23 nu pot fi avute în vedere în ceea ce îl privește pe reclamant care chiar în considerația calității de moștenitor a dobândit și casa de locuit, ci persoana deposedată anterior, în speță tatăl său, defunctul G. I., care figura ca proprietar al terenului respectiv în registrul agricol al ..
Mai mult decât atât, prin . Legii nr. 18/1991, moștenitorii persoanelor care au avut în proprietate terenuri agricole, fie ele intravilane sau extravilane, au fost repuși de drept în termenul de acceptare a moștenirii pentru suprafețele de teren ce nu s-au aflat în circuitul civil la momentul dezbaterii succesiunii, cum este și cazul reclamantului și al fraților săi, drept pe care toți trei au înțeles să îl valorifice, prin cererile formulate la Comisia locală de fond funciar a .> Față de cele mai sus menționate, analizând condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a avea calitatea de moștenitor la momentul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor în baza Legii nr. 18/1991, respectiv la momentul la care s-au depus cererile de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul acestui act normativ, instanța a constatat că atât reclamantul cât și cei doi frați ai săi au avut calitatea de moștenitori ai defunctului G. I. (filele 46-48), astfel că în mod corect titlul de proprietate nr._/16.09.1998 a fost emis de C. Călărași, avându-se în vedere calitatea de coproprietari ai celor trei frați asupra terenului agricol ce a aparținut lui G. I., inclusiv cel situat în intravilan în suprafață de 1950 mp, neexistând nici o cauză de nulitate a acestuia.
Instanța a mai avut în vedere faptul că reclamantul a avut cunoștință de toate actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate, a fost prezent la punerea în posesie de către comisia locală de fond funciar (pe procesul verbal întocmit fiind înscrise și numele fraților săi), a fost parte în procesul de ieșire din indiviziune ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Călărași și care s-a soluționat prin ..10.2012 ce îi este opozabilă, fără a face obiecțiuni la raportul de expertiză și nici alte apărări cu privire la o eventuală excludere de la masa partajabilă a terenului intravilan decât în calea de atac a apelului, apărări ce au fost considerate de Tribunalul Călărași ca nefondate, acesta intrând în circuitul civil.
Cât privește accesiunea imobiliară în temeiul dreptului comun, deci ale prevederilor Codului civil vechi, art. 489 și urm., aceasta conferă un drept de proprietate proprietarului terenului asupra imobilului – casa de locuit – aflat pe el și nu invers, astfel că nici această apărare nu este incidentă în cauză.
Față de considerentele mai sus arătate,cum reclamantul nu a făcut dovada că terenul intravilan în suprafață de 1950 mp situată pe raza . i-a aparținut în exclusivitate anterior deposedării de către regimul comunist și interpretează eronat prevederile art. 23 din Legea nr. 18/1991, iar prevederile CEDO invocate se aplică în egală măsură și celor doi frați ai săi, în speță și moștenitorilor defunctului I. T., instanța a constatat neîntemeiată acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâții G. G., I. M., I. M., D. G. Florența, S. I. R., S. G., C. – ., având ca obiect nulitatea absolută parțială a TP nr._/16.09.1998 emis de C. și o respins-o .
A respins și cererea pârâților G. G., S. I. R. și S. G. de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că la dosarul cauzei nu s-a făcut dovada efectuării acestora, respectiv nu s-a depus chitanța doveditoare a plății onorariului de avocat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul G. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
Prin hotărârea pronunțată instanța a realizat o încălcare a dreptului său de proprietate asupra suprafeței de teren de 1950 mp aferenți casei de locuit și a aplicat greșit prevederile legale, respectiv art.III din Legea 169/1997 care statuează că sunt lovite de nulitate absolută potrivit legislației civile aplicabile actele de reconstituire a dreptului de proprietate emise în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite la asemenea reconstituiri dar și prevederile art.8 din Decretul Lege 42/1990 care au stipulat că „ terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești constituie proprietatea particulară a deținătorilor”.
A mai menționat apelantul că Decretul Lege nr. 42/1990 a intrat în vigoare la 01.02.1990, că sentința civilă nr.147 a Judecătoriei Călărași a fost pronunțată la 01.02.1990 iar în baza acesteia a devenit proprietar exclusiv al casei de locuit și urmare calității sale de deținător al acesteia a devenit proprietar de iure al terenului de 1950 mp aferenți acesteia, nașterea dreptului său de proprietate intervenind în conformitate cu sentința civilă nr.147/1990 a Judecătoriei Călărași și nicidecum conform certificatului de moștenitor anterior deoarece după pronunțarea acestei sentințe el nu a mai produs nici un efect cu privire la casa de locuit și cu atât mai puțin cu privire la terenul și grădina aferente acesteia.
A mai arătat apelantul că prin emiterea titlului de proprietate de către C. Călărași la propunerea C. D. au fost încălcare dispozițiile art.8 din Decretul Lege nr.42/1990 și s-au creat drepturi în favoarea numiților G. G. și I. T. deși aceștia nu erau îndreptățiți deoarece dreptul de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit ce i-a fost atribuită s-a născut în persoana sa „de iure”.
Prin întâmpinarea depusă în cauză intimații G. G., S. I. R. și S. G. au solicitat respingerea apelului declarat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
În motivarea întâmpinării s-a arătat de către intimați că reclamantul a interpretat greșit dispozițiile care reglementează accesiunea imobiliară chiar și prin prisma art.23 din Legea 18/1991 deoarece acest text de lege operează în sensul că proprietarul construcției este proprietarul terenului aferent iar faptul că imobilul casă de locuit a fost inclus în masa partajabilă și partajat între cei trei moștenitori conduce la concluzia că și terenul intravilan aferent casei de locuit are același regim deoarece aparținând în totalitate autorului lor trebuie deci împărțit între moștenitorii săi.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat de apelantul G. C. acesta și-a menținut în totalitate criticile formulate prin apelul declarat.
La termenul din 25.06.2014 apărătorul apelantului a învederat instanței că la 10.06.2014 a decedat intimatul pârât G. G., situație în care se impune a fi amânată cauza pentru a se introduce în cauză moștenitorii acestuia.
La următorul termen de judecată au fost indicați moștenitorii pârâtului ca fiind:G. O., G. M. și G. C., instanța dispunând introducerea acestora în cauză și citarea lor pentru următorul termen de judecată, ulterior depunându-se de apărătorul intimaților S. I. R. și S. G. copia certificatului de deces al numitului G. G. ., nr._ din care rezultă data decesului acestuia, respectiv 09.06.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința atacată în raport de motivele de apel invocate, tribunalul reține că apelul declarat nu este întemeiat urmând a fi respins.
După cum a reținut și instanța de fond art.23 din Legea 18/1991 care a preluat dispozițiile art.8 din Decretul Lege nr.42/1990 se interpretează în sensul că de reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul acestui text de lege beneficiază membrii cooperatori sau succesorii acestora care erau la data apariției actului normativ menționat proprietari și deținători ai caselor și anexelor gospodărești amplasate pe terenurile ce au fost în proprietatea lor înainte de cooperativizare, terenuri care și după cooperativizare le-au fost atribuite ca loturi în folosință.
În cauză foști proprietari ai terenului pe care se află amplasat casa de locuit atribuită apelantului reclamant au fost părinții acestuia G. I. și M., apelantul beneficiind în calitate de moștenitor -alături de ceilalți frați ai săi G. G. și I. T.- de reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren intravilan aferentă casei de locuit în suprafață de 1950 mp, atribuirea casei de locuit prin sentința civilă nr.147/1990 a Judecătoriei Călărași neconferindu-i calitatea de deținător al terenului aferent locuinței atâta timp cât terenul respectiv nu-i aparținuse anterior colectivizării în proprietate și nici nu i-a fost dat în folosință după cooperativizare, aspecte ce rezultă cu certitudine din întâmpinarea C. D.-fila 38 dosar fond.
Potrivit Decretului Lege nr.42/1990 au calitatea de „deținători” ai terenurilor(inclusiv a celor aferente casei de locuit și anexelor gospodărești) atât proprietarii cât și persoanele care au obținut terenurile respective în folosință, aceștia nefiind deci simpli detentori precari ci posesorii sau proprietarii terenurilor respective, aceasta interpretare rezultând cu prisosință din modul de redactare a art.7 și 9 din actul normativ respectiv.
Cum apelantul reclamant nu a dovedit că ar fi deținut terenul de 1950 mp ca lot în folosință ci doar că a fost membru cooperator, iar calitatea de proprietar exclusiv a dobândit-o prin ieșirea din indiviziune în baza sentinței civile nr.147/1990 a Judecătoriei Călărași doar asupra casei de locuit și anexelor gospodărești nu și asupra terenului aferent acestora rezultă că dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate s-a născut în baza Decretului Lege 42/1990 în favoarea tuturor moștenitorilor defuncților G. I. și G. M., autorii lor având calitatea de deținători și nu apelantul reclamant cum greșit afirmă acesta.
În plus apelantul-reclamant a recunoscut drepturile celor doi frați ai săi alături de care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în anul 1991 și n-a înțeles să conteste reconstituirea făcută pe calea administrativ-jurisdicțională prevăzută de Legea 18/1991 ci doar la momentul la care s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra terenului prin sentința civilă nr.3389/2012 a Judecătoriei Călărași(și nu în faza judecării fondului ci abia în calea de atac), însă art.III din Legea 169/1997 și cazul de nulitate absolută prevăzută de acesta, respectiv reconstituirea dreptului de proprietate unor persoane neîndreptățite nu este aplicabil intimaților, instanța de fond reținând corect același lucru.
Accesiunea imobiliară de drept comun prevăzută de Codul Civil de la 1864 operează invers principiului expus de apelantul reclamant întrucât proprietarul terenului devine și proprietar al construcției și nu invers, astfel încât și această critică este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul urmează a respinge apelul declarat de reclamantul G. C. împotriva sentinței civile nr.692/2014 pronunțată de Judecătoria Călărași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.480 C. respinge apelul declarat de reclamantul G. C. împotriva sentinței civile nr.692/2014 pronunțată de Judecătoria Călărași.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2014.
Președinte, N. P. C. | Judecător, L. I. | |
Grefier, T. F. |
Red.C.N.
Tehnored T.F.
Jud.fond.C.C.
Ex.13/30.09.2014
| ← Succesiune. Decizia nr. 78/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI | Cereri. Sentința nr. 259/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI → |
|---|
