Pretenţii. Decizia nr. 4/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2014 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 2647/269/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 4
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. C. C.
Judecător M. V. P.
Judecător G. C.
Grefier G. O.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții I. P. și I. E.-E. și pârâții G. I. și G. C. împotriva sentinței civile nr.1347 din 12 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat av.V. G.-A. pentru recurenții reclamanți și recurentul pârât G. I. asistat de av.G. L., același apărător și pentru recurenta pârâtă G. C. care este lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;
Tribunalul ia act că s-a admis cererea recurenților și s-a dispus scutirea recurenților de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 997 lei.
Av. V. G.-A. pentru recurenții reclamanți, depune la dosarul cauzei soluția dată de P. în cele două dosare și o adeverință.
Av.G. L. pentru recurenții pârâți având cuvântul, arată că soluția nu i-a fost comunicată și urmează s-o atace.
Av. V. G.-A. pentru recurenții reclamanți, arată în replică că d-na procuror prin intermediul grefierului telefonic a spus că d-l G. și-a retras plângerea.
Av.G. L. pentru recurenții pârâți având cuvântul, precizează că nu este adevărat, clientul său nu și-a retras plângerea.Urmează să o atace în momentul în care va fi comunicată de către P. soluția.
Tribunalul admite cererea de suplimentare a probatoriului cu înscrisurile depuse la acest termen de apărătorul recurenților.
Av. V. G.-A. pentru recurenții reclamanți, având cuvântul, arată că o altă colega a reprezentat clienții săi în această cauză la fond dar din eroare acest înscris, respectiv adeverința, nu a ajuns la dosarul cauzei. Este un înscris care dovedește că reclamanții înainte de a se muta în 2011 în apartamentul pârâților intimați din București au plătit în avans în 2012 toate datoriile de la acel moment. Solicită să se aibă în vedere acest înscris.
Totodată arată că dorește să dovedească că la momentul judecării în fond a acestei cauze, pârâții intimați au invocat că cei doi reclamanți au părăsit în 2012 fără să achite datoriile pe două luni, ori ei inițial se înțeleseseră să compenseze aceste plăți pe care ei le făcuseră în 2010 în avans până să locuiască în numele celor doi intimați.Însă colega ei nu știe de ce nu a depus acest înscris.
Av.G. L. pentru recurenții pârâți având cuvântul, arată că această adeverință este eliberată în 21.11.2013, deci la aproape un an de zile de la data la care era investită instanța de fond.
Tribunalul arată că a încuviințat deja toate înscrisurile pe care le-au depus recurenții reclamanți la dosar.
Av. V. G.-A. pentru recurenții reclamanți, având cuvântul, solicită în raport de motivațiile pe care le-a făcut în motivele de recurs să fie admisă proba cu o nouă expertiză tehnică și în raport de soluția dată de P. să se reevalueze acele bunuri înscrise în acordul de plată pe care l-a depus la dosarul cauzei având în vedere deficiențele majore ale expertizei care a fost luată în calcul la pronunțarea sentinței.
Av.G. L. pentru recurenții pârâți având cuvântul, arată că instanța de judecată a avut în vedere exact obiectivele depuse de recurenții reclamanți. Mai mult, arată că recurenții reclamanți au insistat pentru expertiză agricolă dar la care au renunțat din cauza timbrajului. Mai mult, arată că acum vine apărătorul recurenților reclamanți și depune niște înscrisuri din 21.11.2013 în condițiile în care dosarul a început să fie judecat la 2012, deci la un an de zile, dosarul era deja în recurs.Cu privire la această nouă expertiză arată că lor nu li s-a comunicat soluția dată de P. care oricum va fi atacată pentru că n-au fost audiați martorii, nu există nici un fel de probă soluția se întrevede, mai mult, solicită să se observe cu privire la această expertiză instanța de judecată s-a pronunțat chiar și cu privire la acele capete de cerere în care recurenta susține că trebuiau majorate, cu privire la acel indice de 10% pentru amplasarea locuinței, instanța a reținut și astfel a scăzut cei 20% de care vorbea recurenta pârâtă. Se opune la administrarea unei noi probe cu expertiză tehnică.
Tribunalul asupra probei cu expertiză solicitată de recurenții reclamanți prin apărător instanța o respinge ca inadmisibilă în această fază procesuală.
Întrebată fiind av. V. G.-A. pentru recurenții reclamanți, având cuvântul, precizează că la termenul 19.11.2013 a fost prezentă recurenta reclamantă I. E. și nu s-a opus renunțării la capătul de cerere privind valoarea producției agricole.
Tribunalul ia act de precizările apărătorului recurenților reclamanți si constată că recurenta reclamantă I. E. a fost prezentă personal la termenul din 19.11.2013 și nu s-a opus renunțării la capătul de cerere privind valoarea producției agricole.
Av. V. G.-A. pentru recurenții reclamanți, având cuvântul, precizează că nu mai are cereri de formulat sau probe de administrat.
Av.G. L. pentru recurenții pârâți având cuvântul, precizează că nu mai are cereri de formulat sau probe de administrat.
Tribunalul ia act că nu mai sunt probe de administrat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părților pentru susțineri.
Av. V. G.-A. pentru recurenții reclamanți, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Arată că a criticat instanța de fond că și-a însușit această expertiză tehnică cu multe minusuri având în vedere că nu a evaluat în mod corect în raport de acel acord de plată semnat între părțile din acest proces. Sub cel de-al doilea aspect critică instanța de fond că a obligat-o la cheltuieli de judecată în cuantum de 595 lei având în vedere că această acțiune a fost determinată de refuzul pârâților intimați de a achita sumele pe care le-a investit în imobilul din . plata cărora au fost de acord. Sumele reprezentând întreținerea din 2011-2012 respectiv 1049 lei sunt o mică parte din cheltuielile pe care recurenții reclamanți le-au făcut cu familia intimaților. Dacă pârâții intimați ar fi fost de bună credință, chiar dacă ar fi refuzat să le dea recurenților reclamanți imobilul din . cel putin să le plătească cuantumul investițiilor pe care noi le-am făcut în acest imobil. Cum culpa aparține pârâților și cum nu s-a făcut dovada că anterior promovării acestei acțiuni recurenții reclamanți ar fi fost notificați pentru a plăti această sumă, consideră că în mod nelegal instanța i-a obligat să plătească aceste cheltuieli. Cu cheltuieli de judecată. Solicită casarea și admiterea pe fond în totalitate.
Av.G. L. pentru recurenții pârâți având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de recurenților reclamanți și arată că apărătorul recurenților reclamanți a vorbit de un acord de plată în întâmpinare, într-adevăr acordul de plată este contestat de el, iar recurenții nu au făcut dovada că acel acord de plată a fost întocmit și că există suma de bani precizată. Trebuie să se observe că la dosarul cauzei există înscrisuri din care rezultă că în anii 2007-2008 familia nu a avut nici un venit, ca și în prezent, așa cum s-a văzut la admiterea cererii de ajutor public judiciar.Cu toate acestea solicită o sumă de 430 milioane lei așa cum susțin că au investit.Precizează că există la dosar motivația pe toate capetele de cerere.
Solicită respingerea recursului și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pe cererea de recurs formulată de el, arată că este netemenică și nelegală sentința instanței de fond și solicită ca instanța de recurs să modifice sentința instanței de fond și rejudecând să se admită recursul cu privire la următoarele motive.
Astfel arată că instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut recurenților reclamanți .Precizează că instanța de fond i-a obligat să le dea un pat, un șifonier, în condițiile în care nu s-au cerut. Totodată a solicitat instanței să respingă cererea de chemare în judecată ca nedovedită, reclamanții au invocat ca temei dispozițiile art 2158 și 2166 cod civil care face referire la împrumutul de consumație și contractul de împrumut sub acest aspect nu s-a făcut nici o dovadă că ar fi existat acest contract și din acest motiv a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nedovedită. Instanța de fond prin hotărârea pe care a dat-o a venit și a precizat că “ invocarea unui temei de drept eronat nu poate influența justa soluționare a cauzei” și a stabilit un nou temei juridic. Dar un temei juridic care nu a fost pus în discuția părților.
Mai mult, arată că instanța a venit și a înlăturat acel coeficient de -25% motivat de amplasarea apartamentului în zona periferică a localității. Astfel că instanța nu solicită un punct de vedere expertului dar consideră normal că dacă are o clădire în afara localității este normal ca ea să fie lipsită de dotări socio-urbane.
Pe cererea lui reconvențională instanța o respinge că el n-a făcut dovada existenței unui contract de închiriere. Arată că el nici nu am motivat vreodată că există o închiriere ci o lipsă de folosință, el a cerut lipsa de folosință pe doi ani la acel apartament.
Recurenții reclamanți nu au plătit nimic și au stat în locuință sa gratuit. Cu toate astea instanța îi respinge acest capăt din cererea reconvențională spunând că nu am făcut dovada închirierii ceea ce el nu a susținut niciodată că a închiriat acest apartament ci să fie obligați la lipsa de folosință a apartamentului pentru cei doi ani.
Totodată pentru a observa lipsa de obiectivism reclamanților pârâți le-a fost admisă cererea privind obligarea la plata contravalorii îmbunătățirilor fără a face dovada existenței contractului de împrumut și a împrumuturilor consumate așa cum au solicitat prin avocat, temeiul juridic invocat fiind 2158, 2166 Cod civ, dar nouă ne-a respins că nu am făcut dovada închirierii.
Cu cheltuieli de judecată pe timbraj, onorariu avocat va fi cerut pe cale separată.
Av. V. G.-A. pentru recurenții reclamanți, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de pârâți ca nefondat.
Tribunalul declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Oltenița sub nr._, prin declinare de la Judecătoria Călărași, reclamantii I. P. si I. E. E., soti, domiciliați in Județul G., ., ..28, au chemat judecata si personal la interogatoriu pe pârâtii Gogorița I. si Gogorița Constanta, soti, domiciliați in Județul Călărași, Comuna Frumusani, ., pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați să le restituie suma de 43.000 lei reprezentând contravaloarea materialelor de construcții si executarea lucrărilor, pentru imobilul din comuna Frumusani, ., jud. Călărași. Au solicitat și chetuieli de judecata.
In motivarea actiunii reclamantii au arătat că in anul 2007 i-au cunoscut pe pârâți, în contextul în care, având o firma de construcții le-au renovat apartamentul pe care aceștia il au in București, ..236, ., ., sector 4.
Cei doi pârâți, au observat că reclamantul este un om corect si cu bun-simt i-au propus ca el si soția sa să aibă grijă de ei, urmând sa le lase lor apartamentul . Aceștia locuiau in Frumusani, . in casa părinteasca a părinților paratei Gogorița Constanta. Părinții acesteia erau in vârsta, iar intre timp au decedat.
Le-au propus sa-i ajute in renovarea si amenajarea casei din Frumusani, urmând a le face actele pentru apartament „dupa ce vor muri părinții", spunandu-le „că tot vouă vă rămâne" si casa din Frumusani.
Au fost de acord si începând din 2008 au început sa facă tot felul de investiții si renovări, sa cumpere pomi fructiferi, vita -de -vie, bulbi de flori, trandafiri, diverse alimente, inclusiv porc pentru C.. Au mers la Frumusani aproape la fiecare sfârșit de săptămâna, neglijandu-și familia, ei având 3 copii minori de 7 si 3 ani.
In anul 2010, (dupa doi ani) parații le-au propus sa se mute in apartamentul acestora din București, ..236, ., ., sector 4, facandu-le chiar si mutație.(anexează copii dupa cărțile de Identitate)
Din februarie 2010 au preluat toate cheltuielile apartamentului si au continuat investițiile de la Frumusani, considerând ca gestul pârâților de a le face mutația in apartament este o dovada a faptului ca totul decurge corect si că, într-adevar, la un moment dat, vor face niște acte care sa ateste ceea ce au convenit in urma cu 2 ani.
In vara anului 2011 trebuia să înscrie fetita cea mare la scoală si i-a intrebat pe aceștia daca totul este in regula sa facă acest lucru. Copiii, in tot acest timp, au rămas sa locuiască cu bunicii (părinții reclamantei), dar au dorit ca odată cu începerea scolii sa o aducă sa locuiască in București cu ei. Pârâții au fost de acord cu înscrierea fetitei la scoală in clasa l-a in zona corespunzătoare a apartamentului din Șoseaua Olteniței.In luna octombrie 2011 a decedat tatăl paratei si din acel moment atitudinea acestora a inceput sa se schimbe treptat, desi continuau sa le ceară sa le ducă tot ceea ce aveau nevoie. In Ianuarie 2012 au avut niște discuții din care a reieșit nemulțumirea paraților si concluzia clară că nu le vor da nimic. Reclamanții au așteptat timp de 4,1/2 ani momentul in care sa facă actele pentru apartament, comportandu-se cât au putut de frumos cu pârâții si oferindu-le tot ceea ce-și puteau permite.
Deoarece din discuțiile cu aceștia a reieșit clar ca nu-i mai vor, au inteles ca trebuie sa parasească si apartamentul din București in care locuiau împreuna cu fetita cea mare care mergea la scoală.
Au făcut cerere si au mutat copilul la scoală in ., au strâns toate lucrurile din casa, care le aparțineau si s-au mutat. La inceputul lunii februarie au predat paraților cheile de la apartament. In luna martie au realizat o lista cu investițiile pe care le-au făcut in imobilul din Frumusani si le-au solicitat paraților să le înapoieze suma convenita, adica 43.000 lei.
În drept,au invocat dispozițiile art.2158-2166 C.civ.
Pârâtii GOGORIȚA I. si GOGORIȚA CONSTANTA, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat, pe cale de excepție, respingerea cererii de chemare in judecata ca inadmisibila raportat la temeiul juridic invocat de către reclamanți, disp. art. 2158-2166 C. civ. facand referire la împrumutul de consumație si contractul de împrumut.
Considera necesar ca reclamanții sa precizeze temeiul juridic al cererii si, eventual, acordarea unui termen de judecata pentru a putea formula întâmpinare potrivit noului temei.
Pe fondul cauzei, arată că incepand cu anul 2007, au incercat sa se apropie de familia reclamantilor, gandindu-se ca pe viitor, sa le lase amândurora, cu contract de intretinere casa lor situata in comuna Frumusani, .. Cu trecerea timpului și-au dat seama că aceștia nu sunt demni de increderea lor pentru a le transmite proprietatea imobilului menționat. In viata acestora au mai aparul doi băieți gemeni pe langa cealaltă fetiță pe care o aveau, au incercat sa-i ajute in limita posibilităților lor, i-au împrumutat cu sume consistente de bani si anume:1000 lei împrumut pentru botezul gemenilor; - 1500 lei împrumut cand aceștia au tăiat molul băieților: - 800 lei împrumut in anul 2010 pentru a cumpăra medicamente cand copiii au fost bolnavi; 200 lei pentru avansul la tâmplărie PVC cu geamuri termopan, etc.
Intrucât aveau apartamentul din București liber, și-au dat acordul ca aceștia să se mute în București iar ei s-au mutat la apartamentul din . să facă anumite îmbunătățiri la casa de la țară în schimbul chiriei pentru perioada de un an și jumătate cât au locuit în apartament.
La momentul mutării in apartament, le-a permis sa ia o vitrina, usa de la intrare, doua scaune si o masa de 12 persoane intrucat ei au achiziționat altele noi. Profitând de faptul ca nu au mai trecut pe la apartament, au luat din acesta toate bunurile lor si anume: masa si 2 scaune; masuta de televizor; plapuma; 2 covoare; un balot cu presuri; perdele; un cojoc bărbătesc; doua lenjerii brodate; 5 perne; pahare si cani; jaluzele; imbracaminte; bicicleta etc.
In momentul in care au constatat lipsa acestor lucruri, in repetate rânduri le-a cerut sa părăsească apartamentul. In final, dupa multe insistente, la data de 04.03.2012 aceștia au plecat dar nu au mai plătit nicio factura pe ultimele trei luni (asa cum s-au inteles) la intretinere, la cablul TV si internet, la lumina, iar mașina de spălat a lasat-o defecta.
În perioada in care au locuit in apartament, in baza înțelegerii, au instalat la casa din Frumusani 6 geamuri din PVC, 2 usi si au făcut anumite reparații necesare casei (au izolat 10 m. p. dintr-un perete exterior cu pluta achiziționată de către ei si au refăcut instalația electrica, toate in schimbul chiriei pe care altfel le-ar fi datorat-o, asa cum s-au inteles.
Totodată, referitor la cele doua fotolii vechi si mobila de dormitor (pat si șifonier) despre care fac vorbire reclamanții, recunosc ca aceștia le-au adus la casa din Frumusani, neavand ce sa faca cu ele, dar le-a solicitat sa vina sa le ridice pentru ca lor nu le trebuie.
Dupa eliberarea apartamentului, au inceput amenințările la adresa lor, spunandu-le sa le dea bani pentru lucrările pe care le-au făcut. Au incercat sa treacă peste aceste amenințări chiar daca ele incepusera sa-i alarmeze, mai ales ca IORDACEIE P. i-a amenințat ca-i omoară si le da foc la casa. Au făcut o plângere la secția de politie nr. 26 din București dar, la insistentele acestuia, a retras-o, dar nu mai inainte de a fi audiat la secție.
Cu toate acestea, in ziua de 10.03.2012, I. P. a venit la locuința lor din Frumusani si i-a amenințat ca-i omoară si le da foc la casa daca nu semnează un inscris denumit acord de plata din care rezulta ca acesta a cumpărat anumite materiale si a executat lucrări la casa, proprietatea lor. De frica, au semnat acest inscris.
Cu toate acestea, la data de 17.04.2012, au primit o citație de la Judecătoria Călărași, din care rezulta ca a fost dat in judecata de către P. I. si I. E. E., pentru a le restitui suma de 43.000 lei reprezentând contravaloarea materialelor de construcție si executarea lucrărilor la imobilul din . înscrisul pe care el impreuna cu solia l-au semnat de frica.
La citirea acestuia au observat că au apărut în plus, materiale de construcții și bunurile descrise mai sus, din așazisul acord de plată și scrisă suma de 43.000 lei, lucru total neadevărat, întrucât la semnarea înscrisului nu a fost mentionată nici o sumă. Mai mult,chiar dacă la data semnării, în casa lor nu a fost prezent decât I. P., în partea de jos, apare ca martor fratele acestuia I. M..
Pentru aceste ultime considerente, solicită să fie întrebați reclamantii daca înțeleg sa se mai folosească de înscrisul sub semnătura privata depus la dosarul cauzei.
In funcție de răspunsul acestora înțeleg să solicite un termen de judecata pentru completarea întâmpinării si, eventual, formularea unei cereri reconventionale.
In drept, a invocat dispoz. art. 1 15-1 IN C. proc. civ.
Probe: inscrisuri, martori, interogatoriul reclamanților.
Pârâtii – reclamanti GOGORIȚA I. si GOGORIȚA CONSTANTA, au formulat cerere reconvențională solicitând: 1) . obligarea reclamantilor -parati la plata sumei de 14.240 lei reprezentând lipsa de folosința a imobilului apartament, proprietatea lor, in care au locuit in perioada 01.09._12, tinand seama ca in zona un apartament de 2 camere se închiriază cu suma de 200 euro/luna; 2). obligarea reclamantilor -parati la plata sumei de 1.049 lei reprezentând contravaloarea intretinerii apartamentului, pe lunile decembrie 2011, ianuarie, februarie 2012, suma achitata către Asociația de proprietari ., București; în baza disp. art. 274 C. proc. civ. obligarea reclamantilor-parati la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de purtarea acestui proces.
In motivarea cererii reconvenționale, sunt formulate aceleași susțineri ca în întâmpinare, redate mai sus.
Reclamantii pârâti au formulat întâmpinare la cererea reconvențională, solicitând respingerea pretențiilor. Au invocat excepția de necompetență teritorială asupra căreia instanța s-a pronunțat prin încheierea din 15 octombrie 2012 prin respingerea acesteia ca neîntemeiată. In continutul întâmpinării, reclamantii – pârâti au arătat că ei nu au solicitat niciodată să se mute în apartament, pârâtii insistând să-și facă mutație în București și să aducă fetița la scoală. Când li s-a cerut să părăsească apartamentul, G. I. a asistat la strângerea lucrurilor, confirmând că totul este în regulă. Mașina de spălat „stricată” la care se face referire a fost defectată de pârâtă, reclamantul fiind cel care a chemat un mecanic pentru a o repara plătindu-i 200 lei. Reclamantii pârâti susțin că nu au primit niciodată bani de la pârâtii – reclamanti, ba mai mult, în afara celor susținute în cerere, au învederat modalitățile în care i-au ajutat pe pârâtii – reclamanti. In ce privește plângerea făcută la sectia 26 de G. I., se arată că aceasta este făcută în fals și niciodată reclamantii – pârâti nu au solicitat să fie retrasă. La data de 10.03.2012, când a fost semnat acordul de plată, pârâtii au citit toate punctele iar apoi pârâta G. C. a mentionat „ vă dăm banii, că e normal, că sunt ai voștri și aveți și voi copii și ne bate Dumnezeu.” Martor la semnarea acordului a fost fratele reclamantului, numitul I. M. care a și semnat actul și cu ajutorul căruia s-a deplasat la F.. In final, reclamantii pârâti arată că nu numai că pârâtii – reclamanti nu le-au dat niciodată vreun ban, mai mult, permanent, în baza promisiunii inițiale a pârâtilor, de a deveni proprietari în F., au considerat firesc să-i întrețină în totalitate, făcând mari eforturi să acopere toate cerințele acestora.
In cauză, au fost administrate probele cu înscrisuri, interogatoriile părtilor, cea testimonială cu martorii P. A. V. și C. F. propuși de reclamantii – pârâti, C. N. și I. G., propuși de pârâtii – reclamanti și expertiză tehnică imobiliară efectuată în cauză de expert S. D., având ca obiective, stabilirea și evaluarea îmbunătățirilor efectuate de reclamanti la imobilul situat în .> Soluționând cauza prin sentința civilă nr. nr.1347 din 12 iulie 2013, Judecătoria Oltenița a respins excepția inadmisibilității actiunii, invocată de pârâtii – reclamanti.
A admis în parte actiunea reclamantilor I. P. și I. E. – E. domiciliati în ., .. 28, jud. G. în contradictoriu cu pârâtii G. I. și G. C. domiciliati în mun. Bucuresti, sector 4, ., ., ..
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtii – reclamanti G. I. și G. C..
A omologat în parte raportul de expertiză efectuat în cauză de expert S. D. .
A obligat pe pârâtii – reclamanti să plătească reclamantilor – pârâti suma de 9021 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor realizate la imobilul din com. F. ..
A obligat pe pârâtii – reclamanti să restituie reclamantilor – pârâti 2 fotolii din piele artificială și o mobilă de dormitor compusă din pat și sifonier.
A obligat pe reclamantii – pârâti să plătească pârâților reclamanti suma de 1049 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de întreținere a apartamentului din București din perioada decembrie 2011 – februarie 2012.
A respins capătul 1 de cerere din cererea reconvențională referitor la contravaloarea lipsei de folosință a apartamentului.
A obligat pe pârâtii – reclamanti la plata sumei de 2300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu expert și onorariu avocat) către reclamantii – pârâti.
In temeiul art. 18 din OG 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă și comercială, a obligat pe pârâtii – reclamanti la plata sumei de 652 lei către stat reprezentând parte din taxa de timbru pentru care reclamantii – pârâti au beneficiat de scutire conform ordonanței mentionate.
A obligat pe reclamantii – pârâti la plata sumei de 595 lei către pârâtii - reclamanti reprezentând cheltuieli de judecată (taxă timbru și onorariu avocat).
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria a avut în vedere următoarele considerente:
Din materialul probator instanța a reținut următoarea situație de fapt: părtile s-au cunoscut în anul 2007 și treptat între cele două familii s-au derulat relații de întrajutorare care pe parcurs au dus la consolidarea încrederii dintre ei. Pe fondul acestor relații armonioase, pârâtii – reclamanti și-au exprimat dorința ca la un moment dat, să le înstrăineze imobilul din F., în schimbul întreținerii, așa cum însuși pârâtii – reclamanti au susținut în întâmpinare.
La interogatoriu, pârâtul – reclamant G. I. a recunoscut că la propunerea sa și a soției sale, reclamantii – pârâti s-au mutat în apartamentul lor din București, urmând ca mai târziu, dacă se înțelegeau, să le lase o casă (fila 49 poz.1.). De asemenea și pârâta – reclamantă G. C. a arătat că a fost de acord ca reclamantii – pârâti să înscrie fetița la scoală în București, „pentru a nu sta apartamentul liber.” (fila 48 poz.6).
In acord cu voința pârâtilor – reclamanti, reclamantii – pârâti s-au mutat în apartamentul din București și au locuit în acest imobil împreună și cu fiica lor minoră, începând cu data de 1.09.2010 până la 1.03.2012 plătind contravaloarea întreținerii pentru acest apartament, cu excepția lunilor decembrie 2011 - ianuarie - februarie 2012, în sumă de 1049 lei achitată de dl. G. I. așa cum rezultă din adeverința eliberată de Asociația de proprietari a blocului în care este situat acest apartament (fila 62).
Din probele administrate, nu rezultă că părtile s-au înțeles pentru plata vreunei chirii pentru perioada în care reclamantii – pârâti au locuit în acest apartament.
Martorul P. A. V. a arătat că din discuțiile pe care le-a avut cu reclamantul, după ce acesta s-a mutat în apartament, a aflat de la acesta că pârâtii i-au permis să locuiască în apartament, fără să le ceară chirie dar numai să plătească întreținerea.
Martorul C. N. a arătat că a aflat din spusele pârâtului G. I. că reclamantul locuia în apartamentul său din București fără să-i pretindă chirie.
Pe fondul intenției pârâtilor – reclamanti de a perfecta un contract de întreținere cu reclamantii – pârâti, aceștia din urmă au realizat îmbunătățiri la imobilul proprietatea pârâtei – reclamante din com. F. . fost identificate și evaluate conform raportului de expertiză constând în: tâmplărie exterioară tip termopan, plase la uși și ferestre exterioare, placaje gresie, parchet laminat, placaje rigips, lambriuri profile plastic, ferestre PVC simple la interior, uși interioare lemn, prize electrice, comutatoare electrice, tablou siguranțe automate, circuit cupru 1,5 mm. și respectiv 2,5 mm., împrejmuire cherestea, împrejmuire tablă, closet exterior.
Pârâta – reclamantă a recunoscut la interogatoriu (fila 48 poz. 11) că a promis reclamantilor pârâti că le vor da banii investiți în casa din F., fără însă să spună suma .
Reclamantii – pârâti, au prezentat ca mijloc de probă un înscris sub semnătură privată intitulat „ acord de plată” datat 10.03.2012, în care s-au consemnat materialele și lucrările efectuate de I. P. la imobilul din com. F. ., constând în: 1). toate geamurile și ușile de tip termopan, fără geamul mic din dormitor; 2) ușă interior 4 buc.; 3) jaluzele verticale aflate pe sala mare ; 4). instalația electrică ; 5) gard tablă (lângă cotețul de porci); 6) vopseaua plus ulei in folosite la gardurile din grădină, poartă, garaj și magazie ; 7) OSB WC plus vas WC plus capac plus acoperiș plus ușă; 8). adeziv poliester plus plasă plus dribluri, plus lavabil plus colțari folosiți la fațadă ; 9) adeziv faianță plus silicon sanitar plus montage fix; 10) două fotolii din piele ; 11) 6 saci ciment plus 4 saci multibat plus 2 găleți de lavabil din pivniță ; 12) lambriu plus profile plus șipcă plus colțari; 13) sonerie plus cablu plus stâlpi din țeavă (la gardul din grădină); 14) ipsos folosit la glafuri plus colțari din aluminiu ; 15) rigips plus profile din celar și din dormitor plus super rigips; 16) gresie porțelanată de la glafuri plus adeziv; 17) 3 cutii parchet din dormitor plus plintă; 18) 2 lustre cu 3 becuri plus lampă neon 2 x 18 w plus aplică 2 becuri bucătărie; 19 ) mobilă dormitor ; 20) țeavă .pr. de la fântână până în grădină; 21) șapă auto nivelantă 2 saci (la cuptor) ; 22) pomi fructiferi plus 14 butuci viță vie plus bulbi de gladiole.
Acest înscris poartă semnătura reclamantului, a pârâtilor reclamanti și a unui martor.
Pârâtii – reclamanti au contestat acest înscris susținând în primul rând că l-au semnat sub amenințarea reclamantului pârât I. P. iar în al doilea rând, că la momentul când au semnat, erau trecute doar primele 5 rânduri, (primele 5 puncte ) fiind adăugate ulterior celelalte 17 puncte precum și suma de 43.000 lei.
Pârâtul – reclamant s-a înscris în fals față de acest înscris pe care l-a defăimat, iar instanța prin încheierea din 15 octombrie 2012, în temeiul art. 183 C.pr.civilă, a înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița înscrisul defăimat împreună cu procesul verbal de constatare a stării sale materiale, pentru efectuarea de cercetări.
Față de caracterul dispozitiv al normei înscrise în art. 183 C.pr.civilă, instanța a respins cererea de suspendare a judecății ca neîntemeiată.
Instanța a constatat că până la definitivarea cercetărilor penale, și în lipsa altor dovezi care să demonstreze că pârâtii – reclamanti au semnat „acordul de plată”sub amenințare, acest înscris sub semnătură privată are valoare probatorie, echivalând cu recunoașterea pârâtilor – reclamanti în sensul că reclamantii – pârâti au efectuat toate lucrările înscrise în acest act. Pârâtii reclamanti și-au recunoscut semnătura de pe acest înscris și nu se poate explica printr-o logică firească de ce au fost de acord să semneze în josul paginii fără a bara spațiul rămas liber (după primele 5 seturi de lucrări pe care le recunosc) care reprezintă mai mult de jumătate din spațiul colii tip A 4. Această recunoaștere se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, constând în recunoașterea la interogatoriu făcută de G. C., recunoașterea la interogatoriu făcută de G. I., declarația martorului C. F. care a arătat că prin anul 2009 sau 2010 după ce a transportat cu autoutilitara sa obiecte de mobilier și alte bunuri de uz gospodăresc, apartinând familiei I., la casa familiei G. din F., pârâtul – reclamant l-a invitat și i-a arătat ce lucrări se făceau în casă de către I. P.: parchet, lambriu pe marginea peretelui de jur împrejur la un hol mare de la intrare, erau puse geamuri din termopan, era zugrăvit un dormitor și se lucra la al doilea, pârâta reclamantă spunând „lasă să facă, că pentru ei fac.”
Si martorul C. N. (care a fost vecin cu familia G. în F.) a arătat că a văzut că s-au pus niște geamuri termopan la partea din față. Martorul I. G. a văzut (din drum) că la casa familiei G. s-a pus un geamlâc din termopan și 2 uși.
Instanța a constatat însă că suma de 43.000 lei înscrisă în acest acord de plată (după enumerarea lucrărilor, fără alte mențiuni) nu echivalează cu recunoașterea pârâților reclamanți și respectiv acordul lor de a plăti această sumă de bani reclamanților – pârâți întrucât contravaloarea îmbunătățirilor enumerate în chitanță se poate stabili ( în caz de neînțelegere) numai prin evaluarea lor de către un expert. In al doilea rând, instanța a reținut că această sumă este exagerată. Deși îmbunătățirile înscrise în acest acord de plată nu sunt de anvergură, suma de 43.000 lei este exagerată și în raport de valoarea întregului imobil (casă cu teren aferent ) reprezentând aproximativ o jumătate din pretul acestui imobil obținut de pârâta – reclamantă, conform contractului de vânzare – cumpărare autentificat în anul 2012 (fila 22 -23).
Instanța a reținut că potrivit raportului de expertiză, valoarea îmbunătățirilor realizate de pârâtii – reclamanti este de 6444 lei, întrucât la valoarea de 12.887,09 lei s-a aplicat un coeficient de diminuare total de minus 50 % constând în: deficiențe de sistematizare a microzonei sub aspect urbanistic și funcțional – 10 % (lipsă canalizare, gaze naturale, stradă neasfaltată); lipsa dotărilor social urbane în zonă – 10 % ; magazine și piețe amplasate la distanțe mai mari de 500 m. – 10 %; amplasare în zonă periferică a localității – 20 %.
Instanța a constatat că în mod nejustificat s-a aplicat coeficientul de minus 20% pentru „amplasare în zona periferică a localității”întrucât acesta este inclus în ceilalți coeficienți aplicați. Cu alte cuvinte,tocmai datorită amplasării imobilului în zoba periferică a localității s-a constat lipsa canalizării,gazelor,stradă neasfaltataă,lipsa dotărilor social urbane,magazine și piețe amplasate la distanțe mari.
Pentru aceste considerente, instanța a omologat în parte raportul de expertiză în sensul că a exclus coeficientul de minus 20 % mentionat, și în urma aplicării coeficientului rămas de minus 30 % la valoarea de 12.887,09 lei, rezultă valoarea îmbunătățirilor la suma de 9021 lei.
Instanța a admis actiunea reclamantilor pârâti în limita acestei sume de 9021 lei, constatând că în temeiul art. 494 alin. 3 teza a II-a C. civil (de la 1864) ei sunt îndreptățiți să obțină contravaloarea acestor îmbunătățiri, întrucât sunt în postura constructorului de bună credință care a construit pe terenul proprietatea altei persoane cu acordul proprietarului care și-a însușit aceste îmbunătățiri prin înstrăinarea imobilului în anul 2012.
De asemenea, pârâtii – reclamanti au fost obligati să restituie reclamantilor – pârâti 2 fotolii din piele artificială și o mobilă de dormitor compusă din pat și șifonier, bunuri care au fost aduse de reclamantii – pârâti la imobilul din . de pârâtii – reclamanti, prin întâmpinare.
Instanța a admis în parte cererea reconvențională numai în ceea ce privește capătul de cerere privind plata sumei de 1049 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de întreținere a apartamentului din București, pentru perioada decembrie 2011 – februarie 2012, datorie care era în sarcina reclamantilor – pârâti întrucât au locuit în acest apartament, conform adeverinței eliberate de Asociația de proprietari mentionată mai sus, sumă achitată de pârâtul reclamant G. I..
A fost respins capătul de cerere din cererea reconvențională privind contravaloarea lipsei de folosință a apartamentului întrucât din probele administrate în cauză, nu rezultă că pârâtii – reclamanti au pus la dispoziție apartamentul pentru a fi locuit de către reclamantii – pârâti în schimbul vreunei chirii. Probele demonstrează că pârâtii –reclamanti au acceptat ca reclamantii – pârâti să locuiască în acest apartament și să plătească contravaloarea întreținerii apartamentului.
In ce privește excepția inadmisibilității actiunii invocată de pârâtii – reclamanti instanța a apreciat-o neîntemeiată. Chiar dacă reclamantii – pârâti au indicat greșit temeiul de drept al actiunii lor, aceasta nu poate atrage sanctiunea inadmisibilității actiunii așa cum au pretins pârâtii – reclamanti. Invocarea unui temei de drept eronat, nu poate influența justa soluționare a cauzei deoarece în acord cu jurisprudența, instanța stabilește cadrul legal și procesual în raport cu pretențiile formulate.
În temeiul art. 274 C.pr.civilă, pârâtii – reclamanti au fost obligați la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert și onorariu avocat către reclamanații pârâți conform chitanțelor depuse ca probă la dosar.
In ce privește taxa de timbru pentru actiunea reclamantilor, întrucât aceștia au beneficiat de ajutor public judiciar, prin scutire de la plata taxei judiciare de timbru, iar pârâtii – reclamanti au căzut în pretenții, aceștia din urmă vor fi obligați în temeiul art. 18 din OG 51/2008 să plătească către stat suma de 652 lei reprezentând parte din taxa de timbru (proporțional cu admiterea pretențiilor ) pentru care reclamantii – pârâti au beneficiat de scutire conform ordonanței mentionate.
Având în vedere și soluția dată cererii reconvenționale, instanța în baza art. 274 C.pr.civilă, va obliga pe reclamantii pârâti, la plata sumei de 595 lei cheltuieli de judecată către pârâții reclamanți, reprezentând onorariu avocat și taxă de timbru în limita pretențiilor admise.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanții-pârâți, cât și pârâții-reclamanți.
Pârâții-reclamanți G. I. și G. C. critică sentința recurată, solicitând modificarea acesteia sub aspectul a cinci motive, după cum urmează:
Pârâții-reclamanți G. I. și G. C. critică sentința recurată, solicitând modificarea acesteia sub aspectul a cinci motive, după cum urmează:
În primul rând încălcând dispozițiilor art.304 pct.6, instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut prin cererea de chemare în judecată, în sensul că i-a obligat să restituie reclamanților-pârâți 2 fotolii din piele artificială și o mobilă de dormitor în condițiile în care, prin singurul capăt de cerere au solicitat restituirea sumei de 43.000 de lei reprezentând contravaloarea materialelor de construcții și executarea lucrărilor pentru imobilul din com. F., ., plus cheltuieli de judecată.
În al doilea rând, în mod greșit instanța a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de pârâții-reclamanți în raport de temeiul juridic al cererii principale, dispozițiile art.2158-2166 C.civ. făcând referire la împrumutul de consumație și contractul de împrumut, chiar dacă au solicitat să precizeze temeiul juridic al cererii. În acest fel, încălcând principiul disponibilității, instanța a trecut peste voința reclamanților-pârâți ce nu au precizat temeiul juridic. Apreciază că le-a fost încălcat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare în condițiileîn care nu a fost pus în discuția părților un alt temei juridice, chiar și stabilit de instanță, pârâții-reclamanți fiind astfel lipsiți de dreptul de a formula probe și de a invoca apărări și excepții în raport cu noul temei.
În al treilea rând, instanța nu s-a pronunțat pe cererea de respingere ca nedovedită a cererii de chemare în judecată, raportat la temeiul juridic invocat de reclamanții-pârâți.
În al patrulea rând, în mod greșit instanța a înlăturat un coeficient de minus 20% din valoarea îmbunătățirilor efectuate de reclamanții-pârâți, valoare stabilită de expert, rezultând astfel o valoare a îmbunătățirilor cu 2577 lei mai mare decât cea reală. Cu alte cuvinte, fără a solicita un punct de vedere expertului, a considerat normal ca amplasarea la marginea localității a unui imobil să fie lipsită de dotări urbane.
În al cincilea rând, în mod greșit instanța a respins capătul 1 din cererea reconvențională referitor la contravaloarea lipsei de folosință a apartamentului, motivând că din probele administrate nu rezultă că pârâții-reclamanți au pus la dispoziție apartamentul pentru a fi locuit de către reclamanții-pârâți în schimbul vreunei chirii. Susțin că într-adevăr nu au făcut dovada existenței unei înțelegeri pentru plata vreunei chirii, întrucât nu au solicitat plata sumelor provenite din închiriere, ci contravaloarea lipsei de folosință. Apreciază că instanța i-a favorizat pe reclamanții-pârâți admițând cererea acestora privind contravaloarea îmbunătățirilor, în timp ce capătul din cererea reconvențională privind contravaloarea lipsei de folosință a fost respins.
În dovedire solicită proba cu înscrisuri și martori.
Reclamanții-pârâți I. E. E. și I. P. critică sentința recurată, solicitând in temeiul dispozițiilor art. 304 raportat la dispozițiile art.312 alin.3 Cod procedura civila casarea acesteia si admiterea de noi probe si rejudecând in fond, admiterea acțiunii, în sensul obligării paratilor-intimati la plata sumei de 43.000 lei reprezentind contravaloare lucrări de imbunatatiri efectuate la imobilul din ., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de recurs, reclamanții-pârâți expun în esență modul în care au decurs raporturile dintre părți, arătând apoi că la soluționarea cererii principale, instanta de fond s-a bazat pe concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza si pe faptul ca dintr-o eroare nu au inteles sa solicite efectuarea unei noi expertize si a unei expertize agricole care sa evalueze pomii fructiferi, vita de vie si bulbii de gladiole.
Dupa depunerea raportului de expertiza tehnica au formulat obiectiuni care le-au fost respinse de instanta de fond, obiectiunile referindu-se si la neevaluarea unor bunuri sau materiale si la aplicarea unui coeficient de micșorare a valorii nesustenabil.
Din verificarea raportului de expertiza tehnica, rezulta fara dubiu pe de o parte ca expertul nu a evaluat materiale sau bunuri cu motivarea ca ele nu sunt văzute, situatie care-1 obliga pe expert sa le evalueze ipotetic iar pe de alta parte ca parte din materiale au fost subevaluate respectiv sub prețul pieței din 2007, acestea fiind termopanele si parchetul.
Neevaluarea unor bunuri sau subevaluarea pot fi remediate numai prin efectuarea unei noi expertize care sa stabileasca in mod concret pentru fiecare poziție semnata prin acordul de plata din 2012, valoarea reala. Expertul insa nu a inteles sa evalueze manopera pentru toate lucrările evaluate chiar daca acestea au fost făcute in regie proprie.
Cu privire la aplicarea unor coeficienți de diminuare a valorii lucrărilor se poate observa ca expertul a aplicat un coeficient de -10% pentru magazine si piețe amplasate la distanta mai mari de 500m desi in realitate exista asemenea magazine iar pe de alta parte ne aflam . care exista gospodarii si in care, parte din aprovizionare se face din producția proprie, din terenurile cultivate ale locuitorilor. Si aplicarea unei diminuări de -10% privind lipsa unor dotări social urbane nu poate fi primita intrucat imbunatatirile se refera la un confort strict al clădirii si care ar duce la o reevaluare a construcției pentru persoana care locuiește in imobil si care are un grad de confort net superior celui existent in anul 2007, respectiv geamuri termopan, usi noi, refacerea instalațiilor electrice, conducte de apa, plantare de pomi, vita de vie si flori.
La pagina 2 din raportul de expertiza se face mențiunea expresa "din lista de imbunatatiri existente la dosar pretins a fi realizate de reclamanți au fost eliminate urmatoarele pozitii:jaluzelele verticale care au fost inlocuite de actualii proprietari, aplica electrica si lampa cu neon la intrare". Pentru aceste obiecte ,expertul trebuia sa faca evaluarea ipotetica urmind ca instanta de fond in raport de celelalte probe sa le admita sau nu.
Cu privire la evaluarea tamplariei experioare de tip termopan, a plaselor de la usi si a parchetului laminat, placajele de rigips, lambriurile din profile plastice, usi, expertul a stabilit niște valori modice fara a atașa un act din care sa se stabileasca care era prețul real al acestora in 2007 astfel incat apare ca pentru 1 mp de geamuri termopan valoarea este de ~70Euro iar 1 mp de parchet laminat este de ~10 Euro.
Lipsa unor identificări practicate in 2007-2008 pentru materiale de constructie, ani in care a existat un avant in materie de constructii, preturile fiind net superioare acelora din anii anteriori si in prezent, a dus in aceste condiții la stabilirea unei sume modice pentru lucrările executate si materialele folosite.
Eroarea cea mai mare a expertului a constat in nestabilirea valorii manoperei pentru toate lucrările efectuate ca si cum acestea ar reprezenta o obligație din partea reclamanților, practic o gratuitate pentru care beneficiarii acestor lucrări.
Nu mai puțin adevarat este ca din eroare, in fata instantei de fond nu au fost evaluate de un expert de specialitate valoarea pomilor fructiferi si a vitei de vie care la momentul de fata sunt producători de roade. Cu privire la existenta materialelor de constructie si a lucrărilor executate, nu au existat contestatii din partea paraților intimati decât sub aspectul unei pretinse forțări care insa nu a fost dovedita de niciun martor audiat la proces. In aceste condiții mențiunile cuprinse in acord si semnate de intimati au forța probanta si ele nu pot fi inlaturate in mod arbitrar de expert.
Sub cel de-al doilea aspect critica sentinta instantei de fond pentru obligarea lor la plata sumei de 595 lei către parații intimati reprezentind cheltuieli de judecata.
Afirmă că acțiunea a fost determinata de refuzul paraților intimati de a plați sumele pe care le-au investit in imobilul din . plata carora aceștia au fost inițial de acord.
Nu le-au solicitat contravaloarea alimentelor, medicamentelor, bunurilor pe care au inteles sa le ducă părinților acestora in . bani sau produse pentru a le crea acestora o atmosfera plăcută si cu convingerea ca vor primi imobilul din . class="BodyText1"> Sumele reprezentind intretinerea pe decembrie 2011-februarie 2012 respectiv 1049 lei au reprezentat o mica parte din ceea ce au cheltuit ei cu familia intimatilor.
Daca parații intimati ar fi fost de buna credința chiar daca ar fi refuzat sa le mai dea imobilul din . le aduca la cunostinta de acest lucru si asa cum s-au inteles 4-5 ani de zile sa aibă si in prezent o relație normala astfel incat sa nu fie necesara promovarea unei acțiuni civile.
Cum culpa aparține paraților si cum nu s-a făcut dovada ca anterior promovării ar fi fost incunostintati ca exista sume de bani datorate asociației de locatari, instanta nu îi putea obliga la plata taxei de timbru si a onorariului de avocat.
Solicită inlaturarea obligării lor la plata sumei de 595 lei.
Reclamanții-pârâți I. E. și I. P. au formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenții pârâți, solicitând respingerea acestuia.
În motivare au răspuns punctual motivelor de recurs, după cum urmează:
În privința dispoziției de obligare la restituirea mobilierului, in acordul de plata semnat, deci asumat de părțile din prezentul proces sunt enumerate aceste bunuri, si mai mult, prin intampinarea formulata, numiții Gogorița I. si Gogorița Constanta au recunoscut existența acestor bunuri.
În privința următoarelor două motive apreciază criticile nefondate, motivatia judecătorului fondului fiind perfecta din punct de vedere juridic. Astfel invocarea unui temei de drept eronat nu determina soluționarea cauzei, instanta de judecata fiind cea care stabileste cadrul legal si procesual in raport cu cererea formulata.
In ceea ce privește motivul 4, arată ca instanta în mod corect a inlaturat coeficientul de minus 20% aplicat de expert "pentru amplasare in zona periferica a localitatii" motivând corespunzător acest aspect. Mai mult, instanta de judecata nu este legată de concluziile din raportul de expertiză, acestea constituind numai elemente de convingere, lăsate la libera apreciere a judecătorului, ca, de altfel, și celelalte mijloace de probă.
În privința ultimului motiv de recurs arată că este de asemenea nefondat in sensul ca instanta de fond, in baza materialului probator administrat in cauza a solutionat corect capatul de cerere referitor la contravaloarea lipsei de folosința a apartamentului. Astfel la interogatoriu, parații- reclamanți au recunoscut ca la propunerea lor reclamanții-parați s-au mutat in apartamentul lor din București fără a le pretinde acestora vreo suma de bani.
Pârâții-reclamanți G. I. și G. C. au formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenții reclamanți, solicitând respingerea acestuia, cu cheltuieli de judecată.
În motivare au arătat că recurenții invoca propria culpa in faptul ca nu au solicitat expetiza agricola sau alta expertiza, instanta respectând principiul disponibilității.
În al doilea rând, recurenții nu mentioneaza materialele si bunurile neevaluate de expert si nici nu au făcut dovada existentei unei alte valori a termopanelor si parchetului, in acest caz raportul de expertiza evaluand bunurile la valoarea de piața de la momentul întocmirii raportului.
În al treilea rând, recurenții, lasand la o parte faptul ca nu inteleg termenul de dotare social-urbana, susțin cu rea-credinta aceste aspecte ce au fost solutionate de instanta de fond prin sentinta civila nr. 1347/12.07.2013 (pag. 6, ultima fraza)dispunand excluderea „coeficientului de -20% mentionat si in urma aplicarii coeficientului ramas de minus 30% la valoarea de_,09 lei, rezulta valoarea imbunatatirilor la suma de 9021 lei".
În ceea ce privește bunurile neevaluate, arată că la pagina 2 din raportul de expertiza se face mențiunea expresa „din lista de imbunatatiri existente la dosar pretins a fi realizate de reclamanți au fost eliminate urmatoarele poziții: jaluzele verticale care au fost înlocuite de actualii proprietari, aplica electrica si lampa eu neon la intrare"". Înca o data se dovedește reaua credința a recurenților, intrucat expertul a precizat urmatoarele:
a. jaluzele verticale, care au fost înlocuite de actualii proprietari si care se incadreaza la bunuri mobile;
b. aplica electrica si placajul din faianța la bucătărie, ce nu au fost identificate, nefiind existente;
c. lampa cu neon la intrare, inexistenta la inspecție.
Asa cum se poate observa, recurenții aveau posibilitatea sa solicite expertiza tehnica mobiliara si, prin proba cu martori, sa dovedeasca existenta celorlalte bunuri "ce nu au fost identificate, nefiind existente".
În privința criticii vizând subevaluarea unor îmbunătățiri, arată că expertul a evaluat bunurile indicate la valoarea de piața de la momentul efectuării expertizei si, totodata, învederează ca nu a existat ca obiectiv al expertizei evaluarea bunurilor la nivelul anului 2007.
În ceea ce privește neevaluarea manoperei, arată că expertul a evaluat bunurile potrivit obiectivelor solicitate de aceștia, la valoarea de piața la momentul efectuării expertizei, simpla aplicare a unei contravalori a manoperei la valoarea de circulație a bunului ar conduce la situatia absurda in care bunul evaluat ar avea o valoare mai mare decât valoarea de circulație la un moment dat;
În privința cheltuielilor de judecată, arată că instanta a admis in parte cererea reconventionala si i-a obligat pe recurenți sa plateasca suma de 595 lei către reclamanți proporțional, in limita pretențiilor admise, asa cum si ei au fost obligați sa plătească suma de 625 lei reprezentând parte din taxa de timbru (proporțional cu admiterea pretențiilor), precum si suma de 2300 lei reprezentând onorariu expert si onorariu avocat.
Analizând actele dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și în limita acestora, Tribunalul apreciază recursul declarat de reclamanții-pârâți I. E. E. și I. P. ca nefondat, iar cel al pârâților-reclamanți G. I. și G. C. întemeiat numai în parte.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanții-pârâți I. E. E. și I. P., tribunalul constată că aceștia invocă propria omisiune în a solicita o nouă expertiză, respectiv o expertiză agricolă, aspecte care nu pot determina casarea hotărârii. Omisiunea reclamanților de a propune probele necesare în dovedirea cererii de chemare în judecată nu poate fi remediată prin promovarea căii de atac, atâta timp cât legea civilă instituie în sarcina lor obligația de a-și proba pretențiile, conform art.1169 din vechiul Cod civil.
Toate celelalte critici în susținerea primului motiv de recurs vizează în esență raportul de expertiză întocmit în cauză. Sub acest aspect, se impune a observa că reclamanții sunt cei care au propus obiectivele raportului de expertiză (fila 69 din dosarul de fond), iar obiecțiunile formulate au fost respinse motivat prin încheierea din 01.07.2013, în timp ce obiecțiunea referitoare la coeficientul de diminuare a valorii a fost soluționată favorabil prin sentința pronunțată.
Neevaluarea unor bunuri sau subevaluarea, invocate prin motivele de recurs, constituie practic veritabile obiecțiuni la raportul de expertiză, care nu au fost însă invocate în fața instanței de fond. Față de aceste critici, instanța constată că expertul a arătat motivat bunurile ce nu au fost evaluate, explicând că acestea se încadrează în categoria bunurilor mobile ori nu au fost identificate la fața locului. În raport de această motivație a expertului, o evaluare ipotetică, astfel cum solicită recurenții-reclamanți, nu ar fi fost posibilă, pe de o parte, respectiv ar fi necesitat efectuarea unei expertize evaluatorii mobiliare, pe de altă parte, probă ce nu a fost solicitată.
În ceea ce privește subevaluarea îmbunătățirilor în raport cu prețurile pieței din 2007, se constată că prin obiectivele expertizei formulate de reclamanți, aceștia nu au solicitat stabilirea valorii prin raportare la acel moment, omisiune care le este imputabilă, în acest context expertul stabilind valoarea actuală de circulație. Mai mult, din analiza raportului de expertiză rezultă că în raport de vechimea îmbunătățirilor nu a fost aplicat coeficientul de uzură, expertul consemnând expres acest lucru la pagina 6 a raportului.
În sfârșit, în ceea ce privește neincluderea manoperei, se constată că obiectivele expertizei formulate de reclamanți nu cuprind solicitarea de a se evalua separat contravaloarea acesteia, context în care omisiunea este de asemenea imputabilă reclamanților, care, deși asistați de apărător, nu au avut o conduită procesuală diligentă în acest sens. Mai mult, în contextul în care materialele folosite la realizarea îmbunătățirilor au fost încorporate efectiv în imobil, ele nefiind privite ca bunuri mobile, se poate concluziona în mod rezonabil că evaluarea făcută de expert include și manopera necesară efectuării acestor îmbunătățiri.
În privința celui de-al doilea motiv de recurs vizând obligarea reclamanților-pârâți la plata sumei de 595 lei cheltuieli de judecată, dispoziția judecătoriei este legală, în sensul că acest capăt de cerere accesoriu se impunea a fi admis în baza art.274 C.pr.civ., în raport de soluția pronunțată în privința cererii reconvenționale. Motivele de fapt invocate de recurenți în susținerea cererii lor de înlăturare a acestei dispoziții nu pot fi primite, suportarea cheltuielilor de judecată având la bază culpa procesuală concretizată în pierderea procesului.
Față de toate aceste considerente, recursul reclamanților-pârâți apare ca nefondat, urmând ca în baza art.312 C.pr.civ. să fie respins.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâții-reclamanți G. I. și G. C., tribunalul apreciază întemeiat primul motiv, în sensul că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, fiind incident cazul de modificare prevăzut de art.304 pct.6 C.pr.civ. Astfel, prin cererea principală, reclamanții au învestit instanța cu o acțiune în pretenții, solicitând obligarea pârâților la plata sumei de_ de lei. Pe parcursul procesului, reclamanții nu și-au modificat acțiunea, în sensul că nu au cerut obligarea pârâților la restituirea mobilierului în natură, o astfel de cerere nefiind formulată până la momentul închiderii dezbaterilor. Chiar dacă prin întâmpinare și prin răspunsurile la interogatoriu pârâții au recunoscut situația de fapt invocată de reclamanți în referire la fotolii și mobila de dormitor, în lipsa unei cereri a reclamanților de obligare la predarea în natură a acestor bunuri, instanța de fond nu putea să dispună restituirea în natură. În consecință, apreciind că a fost încălcat principiul disponibilității, urmează ca, admițând recursul, să fie modificată sentința recurată în sensul înlăturării dispoziției de obligare a pârâților-reclamanți să restituie reclamanților-pârâți 2 fotolii din piele artificială și o mobilă de dormitor compusă din pat și șifonier.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs vizând respingerea excepției inadmisibilității, tribunalul apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică, motivat de faptul că, așa cum a reținut și judecătoria, indicarea unui temei de drept eronat, ca de altfel și lipsa indicării unui temei de drept, nu poate atrage sancțiunea inadmisibilității acțiunii. În raport de situația de fapt invocată de părți și în funcție de probele administrate, instanța stabilește dispozițiile legale incidente în speță, așadar fără a fi ținută de temeiurile invocate de părți. De altfel, în prezenta cauză instanța a apreciat că sunt incidente dispozițiile art.494 din vechiul Cod civil, aspect care era oricum evident din motivarea în fapt a cererii principale. Din această perspectivă, nu se poate considera, așa cum susțin recurenții, că prin modul în care instanța a procedat, ar fi încălcat principiile disponibilității și contradictorialității, respectiv dreptul la apărare. Astfel, se constată că pârâții-reclamanți au formulat apărări și au propus probe prin raportare la situația de fapt expusă în motivarea cererii principale, temeiurile de drept neavând nici o influență asupra drepturilor procesuale ale acestora.
Tot în ceea ce privește criticile referitoare la pretinsa greșită soluționare a excepției inadmisibilității, tribunalul mai reține că acest incident procedural nici nu se impunea a fi analizat ca o veritabilă excepție în sensul art.137 C.pr.civ., ci mai degrabă ca o apărare de fond. În acest sens, se impune a sublinia că excepția inadmisibilității poate fi ridicată numai în acele ipoteze în care mijlocul procesual folosit de parte nu este prevăzut de lege (spre exemplu recurs la recurs), ori în cazul în care formularea cererii este condiționată de îndeplinirea unei proceduri prealabile, în sensul art. 109 al.2 C.pr.civ.
În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de recurs, acesta este la rândul său nefondat, având în vedere că în procedura civilă nu există reglementată posibilitatea respingerii ca nedovedită a unei cereri. Caracterul nedovedit al cererii în raport de temeiul de drept invocat, astfel cum a fost susținut de apărătorul pârâților-reclamanți, a fost analizat implicit în contextul soluționării excepției inadmisibilității, sub acest aspect neputând fi vorba despre nepronunțarea asupra unei cereri.
Cel de-al patrulea motiv de recurs invocat de pârâții-reclamanți, vizând înlăturarea coeficientului de minus 20% din valoarea îmbunătățirilor, urmează a fi apreciat ca întemeiat,
din perspectiva mai multor argumente.
În primul rând, fără a avea forță probantă superioară în raport cu alte mijloace de probă, expertiza se fundamentează pe temeiuri științifice, astfel că, deși instanța poate cenzura concluziile expertului, un asemenea demers trebuie să aibă la bază temeiuri solide, atât din perspectiva motivării, cât și a probelor care combat concluziile expertizei. Sub acest aspect, se constată că reclamanții-pârâți au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză în ceea ce privește aplicarea procentului de minus 20%, iar prin încheierea din 01.07.2013, prima instanță a dispus în sensul că această obiecțiune va fi analizată în contextul întregului material probator. Cu toate acestea, în motivarea sentinței recurate nu se arată în concret care sunt acele probe care susțin temeinicia înlăturării aplicării acestui coeficient negativ, instanța de fond având în vedere un singur argument, relativ inexact în opinia tribunalului, după cum se va expune în continuare. În acest context, completat cu nesolicitarea unor lămuriri din partea expertului, soluția primei instanțe apare a nu avea suport probator.
În al doilea rând, argumentul judecătoriei, în sensul că tocmai datorită amplasării imobilului în zona periferică a localității s-a constatat lipsa utilităților, este relativ inexact, neputând fi considerat general valabil. Astfel, prin definiție, periferia desemnează o zonă situată la margine în raport cu centrul sau cu un punct de referință, însă amplasarea unui imobil într-o zonă periferică nu echivalează în mod automat cu lipsa utilităților. Un exemplu în acest sens îl reprezintă periferia unei localități situată în imediata apropiere a unui oraș, situație în care utilitățile și dotările social urbane sunt accesibile în ciuda amplasării la periferie.
Mai mult decât atât, amplasarea în zona periferică reprezintă o chestiune distinctă de lipsa utilităților și a dotărilor social urbane, aceste aspecte reprezentând criterii distincte, în sensul că lipsa utilităților și a dotărilor social urbane reprezintă ipotetic numai unele dezavantaje, însă nu exclusive, ale amplasării imobilului în zona periferică. În raport de aceste considerente, în baza art.3041 C.pr.civ. urmează a modifica sentința și în privința cuantumului sumei acordate reclamanților-pârâți cu titlu de contravaloare îmbunătățiri, în sensul acordării valorii stabilite prin raportul de expertiză.
În sfârșit, în ceea ce privește cel de-al cincilea motiv de recurs invocat de pârâții-reclamanți, tribunalul îl apreciază nefondat, motivele avute în vedere de prima instanță fiind confirmate de probele administrate. Într-adevăr, referirea la noțiunea de chirie este nepotrivită, însă așa cum rezultă expres din paragraful 5 pagina 7 a sentinței, instanța a analizat pretențiile astfel cum au fost formulate, respectiv contravaloare lipsă de folosință. Soluția pronunțată în privința acestui capăt de cerere este legală și temeinică, întrucât prin răspunsurile la interogatoriu, pârâții-reclamanți au recunoscut că reclamanții-pârâți au locuit în apartament la propunerea celor dintâi, astfel că pretinsa lipsă de folosință a fost acceptată expres.
Având în vedere modalitatea de soluționare a recursurilor declarate de părți, precum și dispozițiile art.274 C.pr.civ., urmează a obliga recurenții I. E. E. și I. P. la plata sumei de 220 lei către recurenții G. I. și G. C., cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxa de timbru aferentă valorii capetelor de cerere în privința cărora a fost admis recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de reclamanții-pârâți I. E. E. și I. P. împotriva sentinței civile nr. 1347/12.07.2013 pronunțată de Judecătoria Oltenița.
Admite recursul declarat de pârâții-reclamanți G. I. și G. C. împotriva aceleiași sentințe, pe care o modifică în parte, în ceea ce privește dispoziția de restituire a celor două fotolii de piele artificială și a mobilierului de dormitor, respectiv cuantumul sumei acordate reclamanților-pârâți cu titlu de contravaloare îmbunătățiri și rejudecând:
Înlătură dispoziția de obligare a pârâților-reclamanți să restituie reclamanților-pârâți 2 fotolii din piele artificială și o mobilă de dormitor compusă din pat și șifonier.
Obligă pârâții-reclamanți să plătească reclamanților –pârâți suma de 6444 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor realizate la imobilul din com. F. ..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Obligă recurenții I. E. E. și I. P. la plata sumei de 220 lei către recurenții G. I. și G. C., cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2014
Președinte, N. C. C. | Judecător, M. V. P. | Judecător, G. C. |
Grefier, G. O. |
Red. CNC
Dact.OG
Ex.2/20.02.2014
Jud. fond.M. A.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
