Pretenţii. Sentința nr. 1173/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1173/2014 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 24-11-2014 în dosarul nr. 387/269/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 158
Ședința publică de la 24 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A. C.
Judecător L. I.
Judecător N. P. C.
Grefier M. S.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul D. N. împotriva sentinței civile nr.1173/30.06.2014 pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă G. E. și intimata pârâtă D. M., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19 Noiembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la această dată, iar în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.01.2013 sub nr._, reclamanta G. E. i-a chemat în judecată pe pârâții D. N. și D. M., solicitând obligarea lor la plata sumei de 8000 de lei reprezentând prejudiciu provocat de aceștia, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, de la data de 23.01.2010 până la achitarea efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii a arătat că în fapt pârâții sunt proprietarii apartamentului situat în mun. Oltenița, . ., apartament situat chiar deasupra celui în care locuiește reclamanta.
În data de 23.01.2010, în jurul orelor 00,30 – 01.00, a fost anunțată de vecina ce locuiește în apartamentul nr.7, situat sub cel în care domiciliază reclamanta, respectiv Gozdeicu A., referitor la faptul că în dormitorul dumnealor curge apă fierbinte din plafon.
Deoarece la acel moment reclamanta dormea în sufragerie, s-a deplasat în dormitorul apartamentului, unde a constatat că și în această cameră curgea apa fierbinte cu presiune, având ca sursă de proveniență apartamentul de deasupra, cel cu nr.15, aparținând pârâților.
A anunțat lucrătorii de la centrala termică pentru a opri furnizarea de agent termic.
Proprietarii apartamentului de deasupra celui în care locuiește reclamanta, respectiv pârâții din prezenta cauză, au domiciliul efectiv în altă zonă a orașului, motiv pentru care a procedat la anunțarea lor.
După circa o oră a sosit la fața locului și pârâtul D. N., împreună cu care au intrat în apartamentul acestuia numiții Gozdeicu D., G. E., I. A. și Ivascu D., locatari ai scării A.
S-a constatat că apa curgea, sub presiune, din caloriferul aflat în dormitorul apartamentului 15, proprietatea pârâților.
După ce D. N. a umblat la calorifer, apa a încetat să mai curgă.
Deoarece prejudiciile cauzate în apartamentul reclamantei au fost însemnate, au venit să o ajute și numiții I. I. și I. Victorița.
Daunele provocate constau în următoarele:
- în dormitor – tavanul și toți pereții au fost deteriorați de apa murdară și fierbinte, mobila a fost îmbibată cu apă, furnirul acesteia exfoliat, salteaua Relaxa, plapuma, covorul, diverse obiecte vestimentare deteriorate total, televizorul și 2 boxe pline cu apă, instalația electrică deteriorată, la fel și parchetul;
- în sufragerie – peretele comun cu dormitorul a fost impregnat cu apă;
- în baie, tavanul a fost inundat și s-a exfoliat.
În timp, în toate aceste încăperi a apărut mucegaiul, care a afectat porțiuni din mobila aflată în apropierea locurilor în care acesta a apărut.
Cu acest prilej s-a întocmit un proces verbal și au fost făcute fotografii pe care le atașează prezentei cereri.
Precizează faptul că în acel context, pârâtul D. N. a afirmat că nu înțelege să o despăgubească în nici un fel, neconsiderându-se vinovat cu nimic, aceeași poziție având-o și ulterior, ori de câte ori a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă.
La data de 18.02.2010, apartamentul reclamantei a fost inundat din nou.
În jurul orelor 23.30 a constatat că în sufragerie curgea apa pe o porțiune de tavan și pe peretele comun cu balconul.
A fost încunoștințat pârâtul, iar la sosirea acestuia în apartamentul lui a intrat reclamanta și numitul Gozdeicu D..
A constatat că în balconul închis ermetic aparținând apartamentului pârâților s-a acumulat apă ce provenea de la burlanul de scurgere de pe coloana ce trecea prin acest balcon, apă ce se formase datorită dezghețului.
Din cauza faptului că pârâții au desființat orificiul de scurgere din podeaua balconului, apa acumulată a intrat pe sub parchetul din sufrageria apartamentului pârâților și de acolo a pătruns în sufrageria reclamantei.
În această situație, daunele provocate apartamentului reclamantei au constat în următoarele:
- în sufragerie – tavanul, peretele comun cu balconul și peretele comun cu bucătăria – îmbibate cu apă, tocurile și ferestrele ușilor la fel, instalația electrică deteriorată;
- în bucătărie – peretele comun cu sufrageria – îmbibat cu apă.
Precizează că și în acest caz, apa a mai curs câteva zile pe pereți, după cum se infiltra din apartamentul pârâților, iar mucegaiul a reapărut și a afectat mobila situată în apropiere.
A fost întocmit și de această dată un proces-verbal și au fost făcute fotografii.
Mai arată că prejudiciul total este compus din 2 elemente:
- 6412 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de refacere a tavanelor, pereților și instalației electrice, conform devizului pe care îl anexează;
- 1588 lei reprezentând contravaloarea bunurilor mobile distruse/deteriorate în urma inundației.
Apreciază că în cauză sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, respectiv existența unei fapte ilicite (administrarea defectuoasă de către pârâți a bunurilor și a spațiilor din apartamentul acestora), vinovăția (neglijența lor în a le menține într-o stare bună și care să nu genereze vreun prejudiciu celor din jur), existența unui prejudiciu atestat de probele administrate în cauză și legătura de cauzalitate.
În drept a invocat art.998-999 și 1002 din vechiul Cod civil.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri și martori.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția prescripției și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. M., iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea cererii.
În motivarea întâmpinării au arătat că în temeiul Legii 260/2008, reclamanta era obligată să-și asigure locuința împotriva oricărui eveniment prejudiciabil. În acest caz reclamanta urma să fie despăgubită de către asiguratorul pârâtului, pe care ar fi trebuit să-l notifice mai întâi. Ori, reclamanta a așteptat să treacă 3 ani de la data producerii evenimentului, a evaluat singură paguba și a efectuat prin mijloace discutabile reparațiile în propriul apartament, pentru a imputa pârâtului plata sumelor cheltuite fără a le dovedi. Solicită să se constate că nu există la dosarul cauzei factură care să dovedească faptul că s-au efectuat lucrări de către pretinsa societate și care este cuantumul la care se ridică aceste lucrări de reparații.
Au solicitat să se constate că nu s-a făcut dovada existenței uni prejudiciu și nici legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. Lipsește cu desăvârșire și elementul vinovăție, întrucât pârâtul nu a deschis robinetele în casă pentru a inunda locuința vecinei sale.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
În dovedire au solicitat proba cu acte, interogatoriu și martori.
Prin încheierea din 21.03.2013, instanța s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de pârâți prin întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii C. D. și Gozdeicu D., propuși de reclamantă, iar prin sentința civilă nr. 959/23.04.2013, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând că reclamanta a invocat un alt temei de drept decât cel adecvat situației de fapt demonstrată prin probele administrate în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, iar Tribunalul Călărași, prin decizia civilă nr. 759/2013 a admis recursul, a casat în tot sentința de fond și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Tribunalul a reținut că în baza art. 129 C.pr.civilă instanța este datoare a afla adevărul, fiind strict legată de obiectul cauzei, celelalte elemente nefiind de natură a ține instanța.
În consecință, prima instanță având posibilitatea discutării și a aplicării unui temei corect, trebuie să procedeze la soluționarea cauzei în raport de motivele de fapt și de obiectul cererii. Față de aceste considerente s-a menționat că soluția primei instanțe este eronată.
Primind cauza spre rejudecare, a fost înregistrată la Judecătoria Oltenița cu nr._ .
În urma dezbaterilor în contradictoriu, în ședința din 02.12.2013 reclamanta (prin avocat) și-a precizat temeiul de drept al acțiunii ca fiind dispoz. art. 998 – 999, 1002 și 1000 alin. 1 C. civil.
În ședința publică din 16.12.2013, pârâtul a arătat că renunță la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată în primul ciclu procesual, iar în urma dezbaterilor în contradictoriu, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. M. și a dispus scoaterea acesteia din proces, conform motivării cuprinsă în încheierea de ședință de la data respectivă (fila 21).
Au fost administrate în cauză probele cu înscrisuri, cea testimonială cu martorii B. M. și Gozdeicu D., propuși de reclamantă, expertiză prețuitoare bunuri mobile efectuată de expert C. N. și expertiză tehnică în specialitatea construcții, efectuată în cauză de expert C. I..
În ședința publică din 16.06.2014 reclamanta și-a majorat câtimea pretențiilor la suma de 10.335 lei, în raport de concluziile celor două rapoarte de expertiză efectuate în cauză.
Prin sentința civilă nr.1173/30.06.2014, Judecătoria Oltenița a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta G. E., domiciliată în mun. Oltenița, ., ., ., jud. Călărași, împotriva pârâtului D. N., domiciliat în mun. Oltenița, ., jud. Călărași.
A respins acțiunea reclamantei împotriva pârâtei D. M., domiciliată în mun. Oltenița, ., jud. Călărași, fără calitate procesuală pasivă în cauză.
A omologat rapoartele de expertiză.
A obligat pe pârâtul D. N. la plata sumei de 10.335 lei către reclamanta G. E., reprezentând c/val. prejudiciului prin deteriorarea apartamentului și a bunurilor mobile.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale.
A obligat pe pârât la plata sumei de 2934 lei către reclamantă reprezentând cheltuieli de judecată (taxă timbru și timbru judiciar, onorarii experți și onorariu avocat).
Pentru a se pronunța astfel, din examinarea materialului probator, instanța a reținut că situația de fapt descrisă de reclamantă în acțiune corespunde realității, fiind probată prin procesele-verbale încheiate imediat după constatarea evenimentelor, în prezența martorilor colocatari ai scării blocului respectiv, fotografiile efectuate existente pe CD-ul depus la dosar și declarațiile martorilor audiați în cauză.
Conform raportului de expertiză mobiliară, s-au evaluat ipotetic bunurile mobile aflate în apartamentul reclamantei deteriorate în urma celor două evenimente, expertul examinând fotografiile de pe CD-ul depus la dosar în care au fost surprinse imagini din apartamentul reclamantei după inundație.
S-au evaluat bunurile mobile luându-se în considerare un grad de uzură cuprins între 35-50%, fiind dată o valoare totală de 3600,20 lei la prețurile actuale de circulație influențate cu gradul de uzură pe care îl aveau la data de 23.01.2010 pentru mobila de dormitor, saltea relaxa, plapumă lână, covor 2x3 m, un palton stofă, un sacou bărbătesc, 3 taioare, un TV LG și 2 boxe casetofon.
Conform raportului de expertiză imobiliară apartamentul reclamantei a fost inundat cu apă fiartă de la caloriferul din dormitorul situat în apartamentul 15, etajul III, în data de 23.01.2010, precum și cu apa provenită din topirea zăpezii scursă de pe acoperișul blocului, pârâtul declarând că a efectuat singur izolația de la acoperișul blocului și a înlocuit burlanul de scurgere a apei de pe acoperiș ce era montat în balcon, cu un burlan ce permitea scurgerea lateral în zona fațadei.
Expertul a mai reținut că datorită inundațiilor, apartamentul nr. 11 de la etajul II a avut nedegradat doar holul I situat în . ce au fost efectuate în vederea aducerii apartamentului la stadiul de a putea fi locuit sunt: curățarea gletului și a zugrăvelilor de la pereții și tavanele degradate (afectate), desfacerea parchetului, demontarea instalației electrice și efectuarea de lucrări, executarea de glet și zugrăveli la pereți și tavane, montat parchet în dormitor și sufragerie, montat instalație electrică nouă (fila 31). Răspunzând obiecțiunilor prin suplimentul raportului de expertiză (prin care s-a răspuns la obiecțiuni - fila 73), expertul a precizat suma de 6735 lei ca fiind contravaloarea lucrările de reparații efectuate la apartamentul reclamantei pentru aducerea la stadiul tehnic pe care îl avea înainte de inundare.
Rezultă așadar din probele reținute anterior, că la data de 23.01.2010, în apartamentul proprietatea pârâtului D. N., situat în mun. Oltenița, ., ., ., deținut cu titlu de moștenire, conform C.M. nr. 781/2007, eliberat de B.N. „notariatul Public Oltenița”, s-a spart un calorifer din care a curs apă fierbinte ce a inundat încăperea și s-a scurs în apartamentul situat dedesubt, respectiv apartamentul reclamantei cu nr.11, producând deteriorarea acestuia și a bunurilor mobile aflate în el.
De asemenea, în data de 19.02.2010, s-a constatat spargerea burlanului de scurgere a apelor pluviale, astupat de pârât, burlan ce traversa balconul apartamentului său, astfel că apa s-a acumulat în balcon și de acolo s-a infiltrat în apartamentul reclamantei care a generat noi degradări.
Pentru ambele evenimente este responsabil pârâtul D. N., fiind incidente dispozițiile art.1000 alin 1 din Codul civil de la 1864 (în vigoare la data producerii evenimentelor), referitoare la răspunderea persoanei pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general.
Potrivit textului menționat „suntem responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligați a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastră”.
Deși vechiul cod civil nu a definit sintagma „paza lucrului” doctrina și jurisprudența au apreciat că prin paza lucrului se înțelege „paza juridică”. S-a conchis că pentru prejudiciul cauzat de lucru este răspunzătoare persoana care în momentul producerii acestuia avea paza juridică a lucrului, prin aceasta înțelegându-se puterea de control și supraveghere pe care o persoană o poate exercita în mod independent asupra unui lucru, un astfel de drept constituindu-l dreptul de proprietate asupra bunului.
Instanța a reținut că pârâtul D. N. este proprietarul apartamentului în care s-a aflat caloriferul degradat care a produs inundația și respectiv, burlanul de scurgere a apelor pluviale care s-a spart și în calitatea lui de proprietar exercită toate prerogativele dreptului de proprietate asupra acestui apartament inclusiv a accesoriilor sale, apartament aflat în paza sa juridică. Prin defectarea instalațiilor aferente apartamentului, s-au produs inundații care au generat degradarea apartamentului reclamantei și al bunurilor mobile aflate în acesta.
S-a constatat că sunt îndeplinite condițiile antrenării acestui fel de răspundere în persoana pârâtului, existând raport de cauzalitate între deteriorarea caloriferului și a burlanului de scurgere (bunuri aflate în paza pârâtului) și paguba suferită de reclamantă prin degradările aduse apartamentului și bunurilor mobile aflate în el.
Este irelevantă apărarea pârâtului, în sensul că apartamentul său era debranșat total de la furnizarea agentului termic așa cum rezultă și din adeverința nr. 1062/3.03.2014 emisă de . Oltenița. Această situație privește numai raporturile pârâtului cu această societate de furnizare a agentului termic, respectiv în privința datoriile pe care pârâtul le are față de aceasta și nu poate avea repercusiuni asupra răspunderii pârâtului în baza art.1000 alin. 1 Cod civil, așa cum s-a analizat mai sus.
Instanța a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 998-999 Cod civil pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie care presupune întrunirea cumulativă a patru condiții a căror probă cade în sarcina reclamantei și anume: existența unui prejudiciu; existența unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
De asemenea, nu sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru ruina edificiului, în temeiul art.1002 C.civ. care presupune ca reclamanta să facă dovada unor elemente speciale: existența prejudiciului; raportul de cauzalitate dintre ruina edificiului și prejudiciu; împrejurarea că ruina edificiului a fost cauzată de lipsa de întreținere ori de un viciu de construcție. Răspunderea civilă pentru ruina edificiului invocată de reclamantă are un domeniu de aplicație relativ restrâns, iar situația de fapt din speță nu se grefează pe acest tip de răspundere. Astfel, noțiunea de ruină a edificiului se interpretează ca desemnând fie dărâmarea completă a bunului imobil prin natura sa, fie numai o dezagregare a materialului din care este construit, care, prin cădere, provoacă un prejudiciu altei persoane. Nu se poate include așadar în sfera de aplicare a acestui tip de răspundere prejudiciul cauzat prin proasta funcționare sau deteriorarea unui agregat ori a unei părți din instalațiile existente în imobil.
Spargerea caloriferului care a cauzat inundarea apartamentului reclamantei nu poate fi deci calificată drept ruină a edificiului, răspunderea civilă putând fi însă angajată pe deplin întemeiat în temeiul art.1000 al.1 C.civ., respectiv răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general. Această ultimă formă de răspundere a fost aplicată în mod constant în practica judecătorească în ipoteze precum cea din speță.
Aceleași considerente sunt valabile și în ceea ce privește cel de-al doilea eveniment. Din declarațiile martorilor a rezultat că cea de-a doua inundație s-a produs urmare a spargerii unui burlan de scurgere a apelor pluviale de pe acoperiș, burlan ce traversa balconul apartamentului pârâtului, astfel că apa s-a acumulat în balconul acestuia și de acolo s-a infiltrat în tavanul apartamentului reclamantei. Cauza generatoare a inundației o reprezintă, așadar, și în acest caz o defecțiune a instalațiilor imobilului, de această dată fiind vorba de părțile comune. Or, ca și în primul caz, angajarea răspunderii nu s-ar putea întemeia decât pe baza art.1000 al.1 C.civ.
Mai mult decât atât, astuparea orificiului de scurgere din podeaua balconului de către pârât nu constituie prin ea însăși o faptă ilicită susceptibilă de a cauza prejudicii. Între această faptă și prejudiciul cauzat reclamantei nu există legătură de cauzalitate și nici vinovăție din perspectiva răspunderii pentru fapta proprie din moment ce fapta lucrului a fost cea care a determinat inundația.
Instanța a reținut că pârâtul este chemat să răspundă pentru prejudiciile cauzate reclamantei numai în calitatea sa de proprietar și de paznic juridic al lucrului (apartamentului deținut în proprietate), situația de fapt rezultată din probele administrate grefându-se exclusiv pe forma răspunderii civile pentru fapta lucrului, cu excluderea celorlalte forme de răspundere.
Instanța a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind plata dobânzii legale de la data de 23.01.2010 până la achitarea efectivă a debitului, întrucât suma acordată reclamantei de 10.335 lei, nu este purtătoare de dobândă, în condițiile în care această valoare a fost stabilită prin cele două expertize ca fiind contravaloarea în prezent a despăgubirilor cuvenite pentru deteriorarea bunurilor mobile și reparațiile la apartament, realizându-se astfel o justă și integrală despăgubire a reclamantei pentru prejudiciul suferit, conform art. 1385 alin 1 Cod civil.
În tem. art.451 și 453 Cod pr.civilă, pârâtul a fost obligat la cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând onorarii experți (1300 lei), onorariu avocat (900 lei) și taxă de timbru în sumă de 734 lei, atât cât prevede legea pentru pretențiile pretinse de reclamantă și acordate prin hotărâre calculate conform art. 3 alin. 1 lit. „c” din O.U. G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Acțiunea a fost respinsă față de pârâta D. M., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, urmare a admiterii excepției privind lipsa calității procesuale pasive a acesteia în ședința publică din 16.12.2013.
În termen legal împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul D. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:
Motivul prevăzut de art.304 pct.5 C., „Instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.(2)”, instanța de rejudecare, încălcând regula de rejudecare după casare prevăzută de art.315 alin.(1) C., i-a produs astfel un prejudiciu ce nu poate fi îndreptat decât prin casarea și rejudecarea în fond a cauzei.
Instanța de rejudecare a fondului trebuia să se limiteze numai la analizarea chestiunii care a atras casarea, ceea ce înseamnă că nu avea dreptul să repună în discuție acea parte din hotărâre care, nefiind casată, a intrat în autoritate de lucru judecat. Cu toate acestea, instanța de rejudecare, a cărei soluție o atacă cu prezentul recurs, a înțeles să facă o altă judecată, repunând în discuție excepțiile, administrând probe și chiar mărind câtimea cererii reclamantei, cu toate că judecata trebuia reluată de la momentul la care s-a produs neregularitatea care a atras casarea hotărârii, nefiind necesar să se refacă actele de procedură anterioare.
Instanța de recurs a decis casarea cu trimitere pentru că, deși judecătorul fondului putea și trebuia să judece cauza, acesta a refuzat motivat de faptul că reclamanta și-a întemeiat greșit în drept cererea, indicând totodată și temeiul corect.
Astfel, instanța de rejudecare a încălcat prevederile art.315 alin.1 C., nesocotind dezlegările de drept câștigate cauzei, respectiv judecarea cererii reclamantei în raport de obiectul ei și de motivele invocate, aplicând un temei de drept corect, în urma discutării lui în contradictoriu, nu refacerea procedurilor anterioare sau, mai mult, completarea cererii reclamantei.
Motivul prevăzut de art.304 pct.7 C., în sensul că „Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ori cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii”, respectiv instanța de rejudecare a copiat practic considerentele instanței care a judecat primul fond, aplicându-i noul temei de drept, fără a analiza apărările pârâtului și fără a ține cont de probe.
Instanța de fond a calificat greșit înscrisul denumit „adeverință” provenit de la furnizorul de agent termic, ceea ce a condus la concluzia că pârâtul a produs probe legate de datoriile sale la . Oltenița, câtă vreme adeverința contrazicea declarațiile testimoniale cu privire la locul de proveniență al scurgerii apei calde, practic sursa inundației. Or, dacă pârâtul era debranșat de la furnizarea de agent termic încă dinaintea producerii inundației și față de aspectul că nu s-a efectuat o expertiză tehnică evaluatoare a „lucrului”, coroborată cu declarația unor martori inexperți, ce au observat sub imperiul panicii evenimentele ce se succedau, au condus instanța la aprecierea greșită că sursa inundației o reprezenta caloriferul său, precum și la aprecierea greșită că există legătură de cauzalitate între „lucru” și prejudiciul adus reclamantei.
Motivul prevăzut de art.304 pct.9 C., în sensul că hotărârea a fost dată cu „aplicarea greșită a legii”, respectiv a prevederilor art.1000 Cod civil.
În ceea ce privește primul eveniment, pentru angajarea răspunderii pârâtului trebuia, în primul rând, să se facă dovada că „lucrul” se află în paza persoanei chemată să răspundă.
Ori, din adeverința de debranșare rezultă că apa caldă nu putea să provină de la „lucrul” pârâtului – caloriferul, întrucât acesta nu mai conținea apă, astfel încât singura sursă de apă o reprezentau conductele care nu se află în paza pârâtului, ci doar trec prin apartamentul acestuia.
Paza juridică, așadar, o au coproprietarii imobilului, pârâtul neavând posibilitatea de a dispune de aceste țevi. Prin „paza juridică” se înțelege puterea de direcție, control și supraveghere, or numai coproprietarii puteau dispune de lucru. Pârâtul avea numai paza materială a „lucrului”, neavând astfel calitate procesuală activă.
De asemenea, recurentul pârât a arătat că nici prejudiciul nu a fost probat, el reprezentând paguba efectiv suferită de victimă în urma comportamentului lucrului.
Din imaginile în format electronic ale reclamantei, având valoarea de înscris, rezultă că apartamentul reclamantei se află într-un stadiu avansat de degradare în ziua producerii primului eveniment, reclamanta apoi pretinzând, nu repararea prejudiciului, ci despăgubirea pentru renovarea completă a imobilului. În această situație reclamanta nu mai este creditoare pentru repararea prejudiciului suferit, ci solicită instanței bani pentru lucrările voluptoase ale imobilului, reprezentând o îmbogățire fără justă cauză.
Recurentul a mai arătat că declarațiile martorilor sunt în contradicție cu înscrisurile – imaginile în format electronic, imagini din care rezultă că șifonierul nu este ud, parchetul nu este ud, pereții nu sunt uzi, decât în anumite părți, iar tavanul nu este ud, iar între declarațiile martorilor din primul ciclu procesual și a celor din al doilea ciclu procesual există contradicții.
În ceea ce privește expertizele, recurentul a arătat că expertiza în construcții face o evaluare ipotetică a lucrărilor efectuate, iar expertiza mobiliară dă o valoare mai mare obiectelor de mobilier ale reclamantei, decât cea din cererea introductivă la instanță, nefăcând nicio referire la gradul de degradare și la vechimea mobilei de pe CD.
Astfel, nu se poate stabili raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și comportamentul „lucrului”.
Recurentul a arătat că nefăcându-se dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de lege pentru răspunderea civilă pentru fapta lucrului, nu se poate solicita acestuia plata despăgubirilor.
În ceea ce privește al doilea eveniment, recurentul a arătat că în mod greșit a apreciat că burlanul exterior se află în paza juridică a pârâtului, el nefiind nici măcar în paza sa materială, întrucât este un bun comun al imobilului aflat în mod simultan și concurent în paza juridică a coproprietarilor imobilului. Nici de această dată pârâtul nu are calitate procesuală pasivă. Nu avea nici obligația de a întreține burlanul exterior, nici posibilitatea, întrucât acesta se găsește încastrat în zidul exterior al blocului, pornind de pe acoperiș, până la sol.
Pentru acest al doilea eveniment recurentul a arătat că nici prejudiciul și nici raportul de cauzalitate dintre comportamentul lucrului – burlanul exterior al imobilului – și prejudiciul suferit de reclamantă nu s-a dovedit în cauză.
În raport de aceste motive de recurs, recurentul a solicitat modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantei G. E..
Prin întâmpinarea formulată, intimata reclamantă G. E. a solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului pârâtului D. N. întrucât, în primul rând, Judecătoria Oltenița în mod corect în rejudecare, după casarea în tot a hotărârii pronunțate, în primul ciclu procesual, a procedat la analizarea fondului cauzei, inclusiv prin administrarea de probatorii, iar modificarea câtimii pretențiilor, în urma concluziilor rapoartelor de expertiză, este permisă, conform art.132 al.2 pct.2 VCPC.
De asemenea, intimata a arătat că hotărârea instanței de fond cuprinde toate motivele de fapt și de drept pentru care a fost pronunțată, iar în ceea ce privește operațiunea de debranșare, aceasta se face la . conducta proprie a apartamentului pârâtului, deci în interiorul locuinței acestuia. Mai mult, poziția pârâtului pe parcursul judecării cauzei a fost de a nu contesta vinovăția sa în producerea pagubelor suferite de reclamantă și a de fi de acord cu despăgubirile, contestând numai cuantumul acestor despăgubiri.
Intimata a mai arătat că din probele administrate în cauză a rezultat întrunirea tuturor condițiilor răspunderii civile pentru fapta lucrului.
Recurentul pârât D. N. a formulat răspuns la întâmpinare.
În recurs, recurentul pârât a solicitat proba cu înscrisuri, respectiv depunerea la dosar a unor planșe foto, fotografii care există și pe înregistrarea digitală (CD) depusă la instanța de fond.
La cererea instanței de recurs, . Oltenița a comunicat prin adresele nr.5604/28.10.2014 și 6037/10.11.2014 că: D. N., domiciliat în Oltenița, blocul I, scara A, . evidența . Oltenița ca debranșat total pe încălzire din 02.09.2009. În acest caz coloanele orizontale, verticale și caloriferele rămân sub presiune, sigilarea făcându-se pe robinetul de tur de pe calorifere care rămâne în poziția închis împiedicând formarea ciclului tur-retur, dar așa cum a precizat cu instalația sub presiune. Pierderea etanșeității se poate întâmpla în orice loc de pe instalația internă din apartament, în funcție de starea tehnică a instalației sau a unei intervenții asupra ei. În urma controlului efectuat nu s-au sesizat nereguli, așa după cum rezultă din procesul-verbal anexat, că în urma efectuării controlului la instalația pârâtului s-a constatat că aceasta era într-o stare satisfăcătoare și sigiliul era intact iar la momentul producerii scurgerii de agent termic D. N. a oprit scurgerea, nelăsând lucrătorul Termourban să intre în apartament.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată că recursul formulat de recurentul pârât D. N. este nefondat pentru următoarele motive:
Prin decizia civilă 759/2013 a Tribunalului Călărași s-a admis recursul formulat de reclamanta G. E. împotriva sentinței civile 959/23.04.2013 a Judecătoriei Oltenița, care a fost casată în tot și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași judecătorii, apreciindu-se că în raport de dispozițiile art.129 C. instanța era datoare să afle adevărul, respectiv în raport de obiectul cererii și motivele de fapt invocate în acțiunea indicată să încadreze corect în drept acțiunea reclamantei în raport de care să pronunțe o hotărâre în cauză.
Casarea hotărârii instanței de fond a fost totală, astfel încât rejudecarea s-a dispus pentru întreg fondul cauzei, mai ales că instanța de recurs a dispus ca în rejudecare să se aplice dispozițiile legale incidente în raport de obiectul cauzei și motivele de fapt menționate în acțiune, deci un cadru procesual nou care impunea administrarea unor probe corespunzătoare în raport de instituția de drept incidentă, respectiv răspunderea delictuală pentru fapta lucrului.
De asemenea, în mod greșit recurentul susține că a fost o casare parțială în condițiile în care din dispozitivul deciziei civile 759/2013 a Tribunalului Călărași rezultă că această casare a fost „în tot”.
Nicio dispoziție legală nu prevede că în rejudecare după casare cu trimitere nu se pot administra probatorii noi, astfel încât administrarea de către instanța de fond a unor probatorii noi, utile cauzei în raport de obiectul acesteia, nu încalcă vreo dispoziție legală.
Mai mult, art.315 al.31 C. prevede că în cazul rejudecării după casare sunt admisibile orice probe prevăzute de lege.
În decizia nr.759/2013 a Tribunalului Călărași nu s-a dispus ca în rejudecare după casare să se administreze anumite probe pentru a se pune problema incidenței art.315 al.1 C..
De asemenea, nu se poate considera că în rejudecare după casare, s-a modificat acțiunea de către reclamantă, așa cum susține pârâtul, având în vedere că potrivit art.132 al.2 pct.2 C. acțiunea nu se consideră modificată când reclamanta mărește câtimea obiectului cererii.
Față de toate aceste aspecte, tribunalul constată că primul motiv de recurs este neîntemeiat.
În ceea ce privește motivul de recurs ce vizează nemotivarea hotărârii pronunțate de instanța de fond, tribunalul constată că este neîntemeiat, această hotărâre cuprinzând motivarea soluției pronunțate.
Cu privire la motivele de recurs ce vizează fondul cauzei tribunalul constată că sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:
Din declarațiile martorilor audiați în cauză și procesul-verbal încheiat după producerea primului eveniment ce a determinat deteriorarea apartamentului reclamantei a rezultat că defecțiunea s-a produs la nivelul robinetului de la caloriferul din dormitorul apartamentului pârâtului D. N.. Astfel, martorii au declarat că imediat ce a intrat în apartament pârâtul s-a repezit la caloriferul din dormitorul de la stradă și a închis robinetul, iar în momentul când a închis acel robinet a încetat să mai curgă apa.
Astfel, niciunul dintre martori și nicio altă probă nu a fost administrată astfel încât să rezulte că apa ar fi curs ca urmare a deteriorării țevilor care alimentau cu agent termic caloriferul din dormitorul apartamentului pârâtului.
Cum caloriferul și dispozitivele de prindere a acestuia de instalația de încălzire din apartamentul pârâtului se află în paza juridică a pârâtului – proprietarul apartamentului – în mod corect instanța de fond a reținut că această condiție prevăzută de art.1000 Cod civil este îndeplinită.
Această constatare nu intră în contradicție cu adeverințele emise de . Oltenița întrucât așa cum menționează și această societate în adresa nr.5604/28.10.2014 chiar și în cazul debranșării totale de la încălzire pierderea etanșeității se poate întâmpla în orice loc de pe instalația internă din apartament, în funcție de starea tehnică a instalației, fapt care s-a și întâmplat în cauză, pierderea etanșeității realizându-se la nivelul caloriferului din apartamentul pârâtului, respectiv la nivelul dispozitivelor de prindere a acestuia la instalația de încălzire.
În ceea ce privește al doilea eveniment, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a reținut că și pârâtul D. N. este proprietarul apartamentului în care s-a aflat burlanul de scurgere a apelor pluviale care s-a spart și în calitatea lui de proprietar exercită toate prerogativele dreptului de proprietate asupra acestui apartament și a accesoriilor sale, apartament aflat în paza sa juridică.
Cu privire la întinderea prejudiciului produs din cele două evenimente tribunalul constată că ele au avut în vedere gradul de uzură al bunurilor reținute ca degradate, aspecte ce rezultă din ambele expertize efectuate în cauză. Astfel, în expertiza mobiliară s-a indicat gradul de uzură pentru fiecare bun în parte, iar în cea imobiliară s-a menționat că s-a stabilit „stadiul fizic calitativ inferior (indicat pe CD)” și s-a avut în vedere „c/val. lucrărilor de reparații efectuate la apartamentul reclamantei pentru aducerea la stadiul tehnic pe care îl avea înainte de inundare”, iar pârâtul nu a formulat sub aceste aspecte obiecțiuni la aceste rapoarte de expertiză.
Față de toate aceste considerente, tribunalul constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, urmând a respinge recursul formulat de recurentul pârât D. N. împotriva sentinței civile nr.1173/30.06.2014 a Judecătoriei Oltenița.
Urmează a obliga pe recurentul D. N. la plata către intimata G. E. a sumei de 463 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.312 Cod procedură civilă respinge recursul formulat de recurentul pârât D. N. împotriva sentinței civile nr.1173/30.06.2014 a Judecătoriei Oltenița.
Obligă pe recurentul D. N. la plata către intimata G. E. a sumei de 463 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Noiembrie 2014.
Președinte, M. A. C. | Judecător, L. I. | Judecător, N. P. C. |
Grefier, M. S. |
Red.M.C./16 Decembrie 2014
j.f.A.M.
tehnored.M.S./2 expl./18 Decembrie 2014
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 189/2014.... | Succesiune. Sentința nr. 1597/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI → |
|---|
