Revendicare imobiliară. Decizia nr. 526/2013. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 526/2013 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 15057/211/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 526/R/2013
Ședința publică din 09 Mai 2013
Instanța alcătuită din:
PREȘEDINTE: C.-A. C.
JUDECĂTOR: C.-V. B.
JUDECĂTOR: A.-F. D.
GREFIER: G.-C. Ț.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții recurenți M. D. și M. L., împotriva Sentinței civile nr._/19.11.2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.-N., privind și pe intimata ., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurenților, avocat I. I. M., reprezentantul intimatei reclamante, avocat M. B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța reține că recursul este declarat în termen legal, este motivat, comunicat și legal timbrat.
Întrebat fiind de către instanță, reprezentantul intimatei confirmă primirea motivelor de recurs.
Reprezentanta recurenților solicită instanței decăderea intimatei din dreptul de a mai formula apărări, având în vedere că întâmpinarea a fost înregistrată cu nerespectarea termenului legal. Mai mult, arată că în citație există această mențiune expresă.
Reprezentantul intimatei precizează că întâmpinarea a fost depusă în dosarul Tribunalului Specializat C., care s-a declarat necompetent. Astfel, teoretic intimata trebuia să depună întâmpinarea cu 5 zile anterior prezentului termen de judecată, însă solicită instanței calificarea întâmpinării ca Note scrise.
Instanța deliberând, respinge cererea de decădere a intimatei din dreptul de a formula apărări, excepții, probe, având în vedere că nu au fost solicitate prin întâmpinare, iar poziția referitoare la recurs se poate face și verbal. Apreciază de asemenea că textul de lege se referă la dreptul de a invoca excepții și probe noi ce nu s-au solicitat/invocat prin întâmpinare.
Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe recurs.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate de instanța de fond deoarece este nulă și trimiterea dosarului spre rejudecarea cererii de instituire a sechestrului asigurator de o instanță competentă.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, apreciind că hotărârea atacată nu este nulă deoarece judecătoria era instanța competentă să judece procesul la acel moment. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin sentință civilă nr._/19.11.2012 pronunțată de Judecătoria C.-N. în dosarul nr._, s-a admis cererea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâții M. D., M. L. si in consecința s-a dispus instituirea sechestrulului asigurător asupra bunului imobil proprietatea lui M. D. și M. L., bun imobil identificat cu date de CF_ C.-N. nr. top._/1/2/85/1/4, A+1, nr. cad. C1 și top._/2/1/2/5/4/1, teren în suprafață de 735 m.p., cu casă de cărămidă pe fundații de beton, acoperită cu țiglă, la demisol cu garaj, atelier depozit, beci, CT, sas, la parter cu cameră de zi, bucătărie, cămară, dormitor, baie, sas, hol, antreu, la etaj cu 3 camere, sas, hol, alăturat garaj, situat din punct de vedere administrativ în C.-N., .. 18, jud. C..
Pentru a această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Reclamanta a formulat cerere pentru instituirea sechestrului asigurător, întemeiată pe prevederile art.591 alin.1 C.pr.civ., susținând că creanța pentru care se solicită instituirea măsurii asiguratorii este constatată prin contractul de vânzare-cumpărare autentic. A mai făcut dovada că pârâții dețin în proprietate imobilul asupra căruia dorește să se instituie sechestru.
Instanța este datoare să verifice toate aceste chestiuni, pentru a aprecia în ce măsură sechestrul poate asigura plata creanței, dacă nu este o măsură prea drastică, funcție de întinderea creanței și valoarea bunurilor mobile și imobile. Raportând cerințele legale la cauza pendinte, se constată că există proporționalitate între valoarea imobilului proprietatea pârâților și valoarea imobilului dobândit prin cumpărare de la aceștia.
Deși pârâții susțin că imobilul a făcut obiectul înstrăinărilor succesive, situație în care toți înstrăinătorii sau primul, ar fi chemat să garanteze pentru evicțiune, în cazul de față, măsura, așa cum o denumește chiar textul de lege, este una de asigurare, cu caracter vremelnic, garantând indirect solvabilitatea potențialului debitor. Apreciază, în consecință, că apărările pârâților nu pot înlătura temeinicia cererii de instituire a sechestrului, deoarece nu se statuează asupra vinovăției lor, asupra executării sau nu a contractului.
Constatand ca sunt indeplinite si conditiile formale prev. de art. 591 alin 2 Cod pr.civ., instanta a admis cererea potrivit dispozitivului.
Debitorii MALUTAN D. si MALUTAN L. au declarat recurs in termen, solicitand instanței casarea sentinței atacate, constatând ca măsura aplicata a fost dispusa de o instanța necompetenta material, si ca urmare reținerea spre judecare a cererii, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii formulate de aplicare a sechestrului asigurător, nefiind întrunite condițiile legale cerute de art 591 alin.l, 2 si 3 C pr civila.
În motivare, recurenții au sustinut urmatoarele motive d nelegalitate a sentintei atacate:
Potrivit disp. art. 592 al.l Cod procedura civila, cererea de sechestru asigurator se solutioneaza de instanta competenta sa solutioneze fondul cauzei. Raportat la obiectul litigiului de fond si la valoarea acestuia, competenta solutionarii acestuia apartine tribunalului, si tot tribunalului ii revine competenta solutionarii cererii de instituire a sechestrului asigurator.
Astfel fiind, cererea a fost solutionjata de o instanta necompetenta material, fiind incident motivul de casare prev. de art. 304 pct. 5 Cod pr.civ., pricina a fost Solutionand cauza, judecatoria instanța competenta material sa judece acțiunea pe fondul cauzei este Tribunalul C., instanța care are astfel competenta de a se pronunța si pe cererea de sechestru, astfel ca Judecătoria C.-N. a încălcat normele de competenta materiala, iar hotărârea pronunțata este lovita de nulitate absoluta, in baza art 105 alin.l C pr civila.
Hotararea atacata conține grave discrepante intre considerente si dispozitiv, ceea ce ar conduce la modificarea ei, in baza art 304 pct 6, 7 C procedura civila. Instanța constata ca cerințele "formale" pretinse de lege sunt îndeplinite si in baza art 591 alin.2 C pr civila „admite cererea in parte, si in consecința va dispune instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile si asupra conturilor deținute de intimata" fara sa fi fost investita cu o asemenea cerere, ca mai apoi in dispozitiv sa dispună instituirea sechestrului asupra bunului imobil deținut de recurenti. Mai mult se dispune instituirea sechestrului fiind indisponibilizat intregul bun imobil, fara a se menționa ca doar pana la concurenta sumei solicitate de reclamant, instanța acordând mai mult decât a cerut reclamanta.
Instanța de fond, deși a reținut ca exista o creanța constatata prin act scris, dar care nu este exigibila, retine totodată si aplicabilitatea dispozițiilor art.592 alin.2 Cod procedura civila. Or, daca invocarea situației prevăzuta de alin.3 nu exclude invocarea, în cadrul aceleiași cereri, si a dispozițiilor alin.l ori a dispozițiilor alin.2 ale art.591 Cod procedura civila, separat, în nici un caz nu este posibila invocarea alin.l ori a alin.2 ca temei de drept si îndeplinirea unora dintre condițiile prevăzute în alin.l si a altora din alin.2.
Pe fondul cauzei, recurenții solicită să se aprecieze ca nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.591 C.pr.civila pe care reclamanta si-a întemeiat pretenția. Astfel, creditoarea nu si-a dovedit susținerile din cerere, respectiv temeinicia pretențiilor, situație în care nu se justifica instituirea sechestrului asigurător asupra bunului imobil din patrimoniul lor, cu atât mai mult cu cât nu exista intenția de a le înstrăina si nici pericolul diminuării patrimoniului. Simpla afirmație a reclamantei, neprobata în nici un fel, în sensul existentei riscului încheierii de către recurenți a unor eventuale acte translative de proprietate cu privire la bunurile sale, acte ce ar îngreuna realizarea creanței, nu justifica instituirea sechestrului asigurător, care este si trebuia sa rămână o măsura cu caracter special ce trebuie luata numai în cazuri bine justificate.
In speta nu sunt indeplinite conditiile prev. de art. art 591 alin. 1 Cod pr civila, caci creanta creditoarei nu este exigibila.
Nu sunt indeplinute nici conditiile prev. de art. 591 al.2 Cod procedura civila, deoarece . creditorul trebuia sa depună odată cu cererea si dovada consemnării unei cauțiuni calculata la jumătatea valorii reclamate.
Nu sunt ineplinite nici conditiile prev. de art. 591 alin 3 Cod pr.civ, deoarece creditoarea nu a dovedit ca debitorii au micșorat prin fapta lor asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească averea. Pe de alta parte instanța este ținuta sa verifice existenta unui pericol (ceea ce presupune justificarea unor elemente obiective), nicidecum a unei temeri a reclamantului (care este un aspect pur subiectiv, ce tine de psihologia acestuia), în al doilea rând, nu exista niciun pericol de înstrăinare a bunurilor, iar situația financiara a debitorilor este departe de a fi precara.
Pe de alta parte trebuia analizata oportunitatea si justețea indisponibilizării unui bun imobil a cărui valoare depășește de cel puțin 2 ori valoarea creanței. Evident ca trebuie avuta în vedere si proporția dintre creanța pretinsa si bunul indisponibilizat, nu se poate indisponibiliza un bun a cărui valoare depășește cu mult valoarea creanței pretinse, existenta unei vădite disproporții în acest sens conturând ideea caracterului abuziv al măsurii solicitate.
Intimata C. M. CONSTRUCT SRL a formulat întâmpinare la recursul debitorilor, solicitand respingerea acestuia ca nefondat, menținerea in totalitate a Sentinței civile nr._/2012 a Judecătoriei C.- N., iar în subsidiar in caz de casare cu reținere, admiterea cererii de aplicare a sechestrului asigurător asupra imobilului inscris in CF nr._ C.-N. și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare intimata a arătat că, apreciind ca in speța sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 591 Cod procedura civila, Judecătoria C.-N. in mod corect a procedat la admiterea cererii si instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului indicat mai sus.
Astfel, in speța de fata, instanța de fond a considerat in mod corect ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 159 Cod procedura civila. Cu privire la depunerea cauțiunii fixate de către instanța, intimata arată că după cum rezulta si din dosarul cauzei, a depus Recipisa de consemnare a cauțiunii in cuantum de 88.029,44 RON, reprezentând 20 % din valoarea sumei urmărite. Cu privire la constatarea creanței printr-un act scris, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 191 din 07.02.2012 la SCNP Korcsok & Asociații, intimata a achiziționat de la MALUTAN D. si MALUTAN L. imobil teren in suprafața de 1160 mp din C.-N. CF nr._. Prin acțiunea in revendicare imobiliara formulata de către S. SRL sub nr. de dosar_, intimata arată că risca pierderea proprietății dobândite cu buna credința prin contractul autentificat sub nr. 191 din data de 07.02.2012.
Cu privire la dovada intentării acțiunii având ca obiect valorificarea creanței, intimata arată că raportat la faptul ca dosarul nr._ având ca obiect revendicare imobiliara se afla pe rolul instanțelor de judecata, precum si faptul ca intimata a formulat cerere de chemare in garanție pentru evicțiune imobiliara pe MALUTAN D. si MALUTAN L., este evident faptul ca exista intentata o acțiune referitoare la valorificarea dreptului său de creanța referitor la prețul plătit pentru imobilul achiziționat prin Contractul de vânzare - cumpărare. Cu privire la condiția micșorării prin fapta garanților a asigurărilor date creditorului, ori cu privire la existenta pericolului ca debitorul sa se sustragă de la urmărire sau sa-si ascundă ori sa-si risipească averea, intimata apreciază ca in speța de fata, condiția mai sus indicata este îndeplinita.
După cum rezulta si din considerentele instanței de fond, intimata apreciază ca in speța de fata exista proporționalitate intre valoarea imobilului proprietatea paraților si valoarea imobilului dobândit prin cumpărare. Măsura instituirii sechestrului asigurător are tocmai rolul de a asigura, cu caracter vremelnic, pericolul de insolvabilitate a potențialului debitor.
Dosarul a fost inaintat Tribunalului Specializat C. in vederea solutionarii recursului.
Prin Decizia civilă nr. 107/R/18.02.2013 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Specializat C., s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. de soluționare a recursului, invocată din oficiu și, în consecință:
S-a declinat competența de soluționare a recursului declarat de recurenții MALUTAN D. si MALUTAN L. în contradictoriu cu intimata S.C. C. M. CONSTRUCT S.R.L. împotriva sentinței civile nr._/19.11.2012 pronunțată de Judecătoria C.-N. în dosarul nr._ în favoarea Tribunalului C..
Analizand sentinta prin prisma motivelor invocate si a disp. art. 304 si 304 ind. 1 Cod pr.civ, tribunalul constata netemeincia recursului declarat in cauza, avand in vedere urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art. 592 alin. 1 Cod pr.civ, cererea de sechestru asigurator se adreseaza instantei care judeca procesul.
In opinia tribunalului, sensul dispozitiei legale de mai sus este acela ca cererea de sechestru asigurator, care are caracter incidental, se solutioneaza de instanta pe rolul careia se afla procesul.
La momentul pronuntarii incheierii atacate, judecatoria era instanta pe rolul careia se afla procesul, caci exceptia necompetentei materiale nu fusese invocata la acel moment, astfel incat, potrivit disp. art. 592 alin 1 Cod opr.civ, era instanta competenta sa solutioneze cererea de instituire a sechestrului asigurator.
Din considerentele aratate, apreciem neintemeiat primul motiv de recurs.
Hotararea instantei este cuprinsa in dispozitiv.
In speta, intre minuta si dispozitivul incheierii atacate nu exista contradictii, instanta dispunand cu privire la ceea ce s-a cerut, sechestrul asigurator asupra bunului imobil proprietatea debitorilor recurenti.
Motivarea expusa de instanta in considerente nu este contradictorie, motivele sprijina solutia pronuntata, iar mentiunea din finalul considerentelor, in sensul ca masura asiguratorie vizeaza bunurile mobile si conturile bancare ale debitorilor, nu face ca motivarea sa fie contradictorie, caci conditiile de admisibilitate sunt aceleasi, indiferent ca sechestrul se aplica asupra bunurilor imobile, a bunurilor imobile sau a conturilor bancare.
In mod evident, referirea la bunurile mobile si la conturile bancare este o simpla eroare materiala, fara nicio consecinta asupra legalitatii solutiei pronuntate, care poate fi indreptata prin procedura prev. de art. 281 Cod pr.civ.
Astfel, nici motivele prev. de art. 304 pct. 6 si 7 nu sunt incidente in cauza.
Hotararea primei instante se intemeiaza pe disp. art. 591 alin 1 Cod pr. Civ, invocate in cerere si retinute in considerente.
Contrar sustinerii recurentilor, in ciuda aparentelor, instanta nu a facut o combinatie intre conditiile prev. de art. 591 alin 1Cod pr. Civ. si cele prev. la alin 2, caci referirea la conditiile prev. la alin 2 s-a facut numai cu privire la conditiile formale, care sunt dovada intentarii actiunii si dovada depunerii cautiunii. Conditiile formale fiind aceleasi si la aliniatul 1, cu deosebirea ca dovada cautiunii trebuie facuta numai in masura in care instanta o considera necesara, daca erau indeplionite conditiile de la alin. 2, erau indeplinite si cele de la alin 1.
Cererea creditoarei indeplineste conditiile prev de art. 591 alin 1 Cod pr.civ, deoarece creanta este constata prin contractul autentic de vanzare-cumparare, in cuprinsul caruia debitorii si-au asumat fata de creditoare obligatia pentru evictiune, si este exigibila, cata vreme evingerea s-a produs prin intentarea actiunii in revendicare impotriva creditoarei creditoare.
Conditiile formale sunt indeplinite, caci s-a facut dovada intentarii actiunii, in concret a cererii de chemare in garantie si s-a depus o cautiune in cunatumul stabilit de instanta.
Motivele de recurs referitoare la neindeplinirea conditiilor prev. de art. 591 alin 2 si 3 Cod pr.civ. nu le vom cerceta, fiind lipsite de relevanta, cata vreme cererea creditoarei a fost solutionata in temeiul disp. art. 591 alin 1 Cod pr.civ.
Daca in cazul sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile, art. 593 alin2 Cod pr.civ. prevede ca sechestrul se aplica numai in masura necesara realizarii creantei, in cazul sechestrului asupra bunurilor imobile nu se prevede o astfel de limitare.
Si este logic sa nu poata exista o asemenea limitare, caci in cazul bunurilor imobile, sechestrul asigurator realizeaza si prin inscrierea acestuia in cartea funciara, or inscrierea se face cu privire la intregul bun, nu se poate face doar in limita unei sume. Oricum, ca si in cazul ipotecilor, in cartea funciara se inscrie valoarea creantei.
Recurentul pretinde ca exista o disproportie vadita intre valoarea creantei si valoarea bunului supus sechestrului.
In lipsa unei expertize de evaluarea a imobilului, sustinerea recurentilor este nedovedita.Insa, disproportia poate fi o chestiune de conjunctura, nefiind exclusa situatia in care, pretul imobilelor scazand drastic pe piata imobiliara, imobilul debitorilor, mai valoros in prezent decat creanta, sa ajunga in timp la nivelul acesteia.
Debitorii au la dispozitie solutia oferita de prevederile art. 594 Cod pr.civ, aceea de a da o garantie indestulatoare si de a-si degreva imobilul de sechestrul aplicat.
Pentru considerentele retinute, recursul a fost gasit neintemeiat si urmeaza sa fie respins ca atare, retinand disp. art. 312 alin 1 Cod pr.cvi.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții M. D. și M. L. împotriva Sentinței civile nr._/19.11.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C.-N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 09 Mai 2013.
Președinte, C.-A. C. | Judecător, C.-V. B. | Judecător, A.-F. D. |
Grefier, G.-C. Ț. |
Red.dact.C.B./C.Ș.
2 ex/
Jud.fond.C. M. C.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 620/2013. Tribunalul CLUJ | Acţiune în constatare. Sentința nr. 336/2013. Tribunalul CLUJ → |
|---|
