Actiune în constatare. Decizia nr. 459/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 459/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 14977/211/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 459/A/2014
Ședința publică din 24 Iunie 2014
Instanța alcătuită din:
PREȘEDINTE F. S. B.
JUDECĂTOR D. T.
GREFIER G.-C. Ț.
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de reclamantul apelant S. V. și de pârâta apelantă P. L. (fosta S.) împotriva Sentinței civile nr._/2013, pronunțată în dosarul nr._/2013 și a încheierii din 14.11.2012, având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că dezbaterea pe fond a avut loc în ședința publică din data de 10 iunie 2014, când părțile au pus concluzii conform încheierii de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 14.11.2012 s-a dispus atribuirea provizorie a imobilului situat în mun. Cluj-N., ., . și înscris în CF_ Cluj-N., sub nr.top. 3552/C/XL compus din 2 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, antreu, balcon, cu suprafața utilă de 56,30 mp, evaluat la suma de 59.734 Euro ( valoare rezultată prin scăderea din valoarea stabilită de experți – 63.000 Euro a investițiilor efectuate la apartament și aflate în proprietatea S.C E. Tran.. cu privire la care părțile au căzut de acord în cuantum de 14.700 lei=3.266 Euro) către pârâta P. L..
S-a stabilit în sarcina pârâtei obligația de a consemna în termen de 6 luni de la pronunțarea prezentei încheieri, respectiv până în data de 14.06.2013 a sultei ce i se cuvine reclamantului în cuantum de 29.867 Euro (echivalent în lei la data plății).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La termenul de judecată din data de 7.11.2012, în ședință publică, părțile au căzut de acord că valoarea investițiilor efectuate la imobilul situat în mun. Cluj-N., ., . și înscris în CF_ Cluj-N., sub nr.top. 3552/C/XL compus din 2 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, antreu, balcon, cu suprafața utilă de 56,30 mp și aflate în proprietatea S.C E. Tran.., societatea comercială a celor doi foști soți, se ridică la suma de 3.266 Euro, echivalent a 14.700 lei, urmând ca instanța să scadă această valoare din suma de 63.000 Euro, rezultând că valoarea imobilului este de 59.734 Euro.
Potrivit art._ C.proc.civ., (1) În cazul în care împărțeala în natură a unui bun nu este posibilă sau ar cauza o scădere importanta a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinația economică, la cererea unuia dintre coproprietari, instanța, prin încheiere, îi poate atribui provizoriu întregul bun. La același termen de judecată din data de 7.11.2012, pârâta P. L. a fost de acord cu atribuirea imobilului către ea, susținând doar că plata sultei o va face la pronunțarea hotărârii.
Raportat la cele mai sus reținute, în temeiul art._ și urm. C.proc.civ. instanța a dispus atribuirea provizorie a imobilului situat în mun. Cluj-N., ., . și înscris în CF_ Cluj-N., sub nr.top. 3552/C/XL compus din 2 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, antreu, balcon, cu suprafața utilă de 56,30 mp, evaluat la suma de 59.734 Euro (valoare rezultată prin scăderea din valoarea stabilită de experți – 63.000 Euro a investițiilor efectuate la apartament și aflate în proprietatea S.C E. Tran.. cu privire la care părțile au căzut de acord în cuantum de 14.700 lei=3.266 Euro) către pârâta P. L..
Totodată, a stabilit în sarcina pârâtei obligația de a consemna în termen de 6 luni de la pronunțarea prezentei încheieri, respectiv până în data de 14.06.2013 a sultei ce i se cuvine reclamantului în cuantum de 29.867 Euro (echivalent în lei la data plății).
Prin Sentința civilă nr._/2013, pronunțată în același dosar s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul S. V. în contradictoriu cu pârâta P. L. (fostă S.), având ca obiect partaj bunuri comune.
S-a constatat că în timpul căsătoriei, părțile au dobândit împreună, în cote egale, dreptul de proprietate asupra următoarelor bunuri comune: 3. bunuri imobile – apartament situat în mun. Cluj-N., ., ., înscris în CF_ Cluj-N., nr.top.3552/C/XL în valoare de 59.734 Euro; 4. bunuri mobile – dulap hol - 1 bucată în valoare de 200 lei; combină frigorifică - 1 bucată în valoare de 800 lei; mobilă bucătărie - 7 corpuri în valoare de 2.000 lei; aragaz - 1 bucată care se află în garsoniera situată în mun. Cluj-N., ..31-35, . de 800 lei; bibliotecă – 4 corpuri în valoare de 1.500 lei; masă birou - 2 bucăți în valoare de 400 lei; dulap camera mică - 1 bucată în valoare de 400 lei; mașină de spălat în valoare de 1.000 lei; scaune bucătărie – 4 bucăți în valoare de 300 lei; vase Zepter – 7 piese în valoare de 800 lei; aspirator - 1 bucată în valoare de 200 lei și televizor - 1 bucată în valoare de 400 lei.
S-a dispus sistarea coproprietății asupra bunurilor comune, prin împărțirea acestora în natură, respectiv prin lotizare, după cum urmează:
3. LOTUL I – compus din combină frigorifică în valoare de 800 lei; aragaz în valoare de 800 lei; masă birou - 2 bucăți în valoare de 400 lei; mașină de spălat în valoare de 1.000 lei; vase Zepter – 7 piese în valoare de 800 lei; aspirator în valoare de 200 lei și televizor în valoare de 400 lei, în valoare totală de 4.400 lei; 4. LOTUL II – compus din apartament situat în mun. Cluj-N., ., ., înscris în CF_ Cluj-N., nr.top.3552/C/XL în valoare de 59.734 Euro ( valoare rezultată prin scăderea din valoarea stabilită de experți de 63.000 Euro a investițiilor efectuate la apartament și aflate în proprietatea S.C. E. T.. în valoare de 3.266 Euro ) din încheierea de atribuire provizorie și următoarele bunuri mobile în valoare totală de 4.400 lei: dulap hol în valoare de 200 lei; mobilă bucătărie - 7 corpuri în valoare de 2.000 lei; bibliotecă – 4 corpuri în valoare de 1.500 lei; dulap camera mică - 1 bucată în valoare de 400 lei; scaune bucătărie – 4 bucăți în valoare de 300 lei.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant, în vederea egalizării loturilor, a sumei de 29.867 Euro cu titlu de sultă (echivalent în lei la data plății). S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea contractării de către părți a unui credit la ALPHA BANK ROMÂNIA S.A. și de obligare a pârâtei la plata către reclamant, începând cu data rămânerii irevocabile a sentinței de divorț – 7.01.2011 și până la data de 14.10.2011, a cotei de ½ a parte din valoarea ratelor achitate. S-a compensat în întregime cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere următoarele:
În timpul căsătoriei, reclamantul S. V. și pârâta P. L. ( fostă S. ), au dobândit imobilul situat în mun. Cluj-N., ., . și înscris în CF_ Cluj-N., sub nr.top. 3552/C/XL compus din 2 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, antreu, balcon, cu suprafața utilă de 56,30 mp, următoarele bunuri mobile: Dulap hol - 1 bucată, Combină frigorifică - 1 bucată, Mobilă bucătărie - 7 corpuri, Aragaz - 1 bucată - care in prezent nu se află în locuință, ci în garsoniera, situată în Cluj-N., .. 31-35, . în apartamentul din ., ., este proprietatea S.C. E. TRAN.., Bibliotecă 4 corpuri, Masă birou - 2 bucăți, Dulap camera, mică - l bucată Mașină de spălat - 1 bucată, Scaune bucătărie - 4 bucăți, Vase Zepter - 7 piese și bunuri mobile care nu au fost enumerate de către reclamant: 1 aspirator - a cărui valoare o estimez la 500 lei i televizor - a cărui valoare o estimează la 800 lei.
Prin sentința civilă nr._/7.10.2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosar civil nr._/211/2010 (dosar conexat nr._/211/2010), rămasă definitivă și irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 4.09.1988 și trecută în Registrul de Stare Civilă al Consiliului Local al mun. Cluj-N. sub nr.1899, din vina exclusivă a soțului, soția urmând a-și relua numele de familie avut anterior căsătoriei. Privitor la bunurile mobile, instanța a reținut că prin script intitulat „poziție procesuală cu privire la modul de partajare a bunurilor, în raport cu întâmpinarea formulată de pârâta P. L.” depus de reclamant la data de 5.03.2012 și prin care a învederat că renunță la partajarea bunurilor enumerate de pârâtă a aparținând S.C. E. T.. și a celor arătate ca fiind bunuri proprii ale pârâtei, fiind de acord cu lotizarea propusă de aceasta.
Astfel, atât componența masei partajabile constând în bunuri mobile cât și modalitatea de lotizare s-a făcut conform propunerii pârâtei din cuprinsul întâmpinării. Ceea ce a născut discuții în cauză este apartamentul situat în mun. Cluj-N., ., . și înscris în CF_ Cluj-N., sub nr.top. 3552/C/XL compus din 2 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, antreu, balcon, cu suprafața utilă de 56,30 mp, cu privire la care în cauză a fost efectuată o expertiză de evaluare de către expert tehnic Șomeșfălean D. cu expert parte V. M., precum și creditul contractat de reclamant și în care pârâta a avut calitate de codebitor, de la S.C. ALPHA BANK ROMÂNIA S.A.
Pe de altă parte, la termenul de judecată din data de 7.11.2012, în ședință publică, părțile au căzut de acord că valoarea investițiilor efectuate la imobilul situat în mun. Cluj-N., ., . și înscris în CF_ Cluj-N., sub nr.top. 3552/C/XL compus din 2 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, antreu, balcon, cu suprafața utilă de 56,30 mp și aflate în proprietatea S.C E. Tran.., societatea comercială a celor doi foști soți, se ridică la suma de 3.266 Euro, echivalent a 14.700 lei, urmând ca instanța să scadă această valoare din valoarea imobilului.
Referitor la valoarea imobilului, s-a reținut că raportul de expertiză tehnică de evaluare a fost depus la filele 196-212 din dosar.
Din conținutul raportului de expertiză s-a reținut că imobilul situat în mun. Cluj-N., ., ., înscris în CF_ Cluj-N., nr.top.3552/C/XL se află amplasat într-un imobil cu regim de înălțime S+P+6E, fiind situat în Piața C.. Zona de amplasare este semicentrală, imobilul fiind situat la cca 800 m de centrul administrativ și comercial al mun. Cluj-N. și la cca 100 m de mijloacele de transport în comun.
Privitor la componența imobilului apartament, s-a reținut că este compus din 2 camere, bucătărie, baie, antreu și balcon. Finisajul interior al apartamentului este clasic cu parchet din lemn masiv în camere, gresie în hol, bucătărie, baie, faianță în baie și parțial în bucătărie, holul este placat cu lambriuri, zugrăvelile fiind simple cu vopsele lavabile, iar în bucătărie sunt placaje din faianță și piatră naturală. Tâmplăria interioară este din uși celulare din PFL, iar la ușa de la intrare este din metal antiefracție. Tâmplăria exterioară este din PVC cu geam termopan la o cameră și bucătărie, iar la a doua cameră este din lemn în două canate cu geam simplu. Totodată, expertul a constatat că imobilul apartament a suferit modificări, fiind executate lucrări de închidere a celor două balcoane, lucrări ce s-au executat în baza autorizației de construire emisă sub nr.2158/30.12.1999, însă din cauza faptului că au fost executate necorespunzător din punct de vedere termotehnic (izolare termică deficitară), în zonele de parapet a apărut igrasie. Elementele de închidere vitrate (ferestrele din PVC cu geam termopan) sunt de calitate inferioară și nu asigură o izolare și o etanșeitate bună. Toate acestea duc la apariția fenomenului de condens și implicit la apariția și menținerea igrasiei.
Prin lucrările de închidere a balcoanelor, expertul a arătat că suprafața utilă a apartamentului a suferit modificări fiind de 69,75 mp mai mare decât cea de 56,3 mp înscrisă în cartea funciar. De asemenea, expertul a precizat că raportat la starea tehnică actuală, evaluarea se va face ținând cont de această stare satisfăcătoare, ajungând la concluzia că valoarea imobilului este de 63.000 Euro.
Privitor la criticile aduse de pârâtă cu privire la starea apartamentului în litigiu, se reține de către instanță că potrivit concluziilor raportului de expertiză evaluarea s-a făcut ținându-se cont de starea satisfăcătoare a imobilului, cea nesatisfăcătoare neputând fi reținut întrucât aceasta privește imobile cu stare critică de funcționalitate, ori nu este cazul în imobilul din litigiu. Pe de altă parte, îmbunătățirile făcute apartamentului, s-a făcut în timpul căsătoriei, cu materiale de slabă calitate, așa cum au decis părțile la acel moment, asumându-și efectele negative pe care le pot avea - fenomenul de condens și implicit la apariția și menținerea igrasiei.
De asemenea, se mai reține de către instanță (luând în considerare și domiciliul procesual ales la procesul de divorț de către S. V.) că imobilul în litigiu se află în posesia pârâtei de cel puțin 3-4 ani, ori nu se poate contesta faptul că un imobilul se degradează prin neefectuarea lucrărilor de întreținere la anumite perioade de timp. Se poate aprecia că pârâta a conștientizat că prin neizolarea apartamentului, nezugrăvirea lui, se menține o stare tehnică necorespunzătoare și care implicit se va lua în considerare în cadrul procesului de partaj la evaluarea imobilului.
Pârâta a susținut de-a lungul derulării procesului faptul că imobilul este supraevaluat, omițând însă zona de amplasare a acestuia – zonă semicentrală, în Piața C. – zonă în care se află bănci și magazine, și foarte aproape de centrul orașului.
Astfel, instanța a apreciat că valoarea de 63.000 Euro este una reală, iar din această valoare urmează a se scădea valoarea investițiilor efectuate la imobilul situat în mun. Cluj-N., ., . și înscris în CF_ Cluj-N., sub nr.top. 3552/C/XL compus din 2 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, antreu, balcon, cu suprafața utilă de 56,30 mp și aflate în proprietatea S.C E. T.., societatea comercială a celor doi foști soți, se ridică la suma de 3.266 Euro, echivalent a 14.700 lei, urmând ca instanța să scadă această valoare din valoarea imobilului.
În ceea ce privește petitul 4 din acțiune prin care reclamantul a solicitat instanței să constate că în timpul căsătoriei, el și pârâta P. L. a contractat un credit de la Alpha Bank România S.A. în valoare de 34.980 lei, conform contractului de credit nr._ din 25.07.2006, sumă folosită pentru creditarea pârâtei S.C. E. TRAN.. și să oblige pârâta P. L., începând cu data pronunțării irevocabile a divorțului – 7.01.2011 și până la data de 14.10.2011, la plata lunară către reclamant a ½ a parte din valoarea ratelor și a dobânzilor lunare, ce au fost plătite de către el, conform planului de rambursare a creditului, precum și la plata către reclamant a cotei de ½ a parte din soldul creditului de la data de 14.10.2011 în cuantum de 12.000 lei, pe care l-a achitat în întregime, instanța reține că la termenul de judecată din data de 3.07.2013 reclamantul a renunțat la petitul de obligare a pârâtei la plata sumei de 12.000 lei.
Referitor la plata a ½ a parte din rate, instanța reține din susținerile părților, că acestea au contractat în timpul căsătoriei două credite – unul de către reclamant de la ALPHA BANK ROMÂNIA S.A. și unul de pârâtă de la BANCA TRANSILVANIA, ambele credite de valoare egală și în ambele credite, soțul care nu contracta creditul avea calitate de codebitor.
Din declarația martorului audiat la propunerea pârâtei, se reține că aceasta a achitat din resurse proprii creditul contractat de către ea, pentru aceasta împrumutându-se chiar și de la o persoană fizică, opri în condițiile în care pârâta a restituit singură creditul, se impune ca și reclamantul să suporte singur creditul pe care l-a contractat.
Față de cele mai sus reținute, instanța a apreciat că prezenta acțiune civilă este întemeiată doar în parte, urmând a o admite în această măsură.
Astfel, în temeiul art.30-36 C.fam. cu aplicarea art.111 C.proc.civ. va constata că în timpul căsătoriei, părțile au dobândit împreună, în cote egale, dreptul de proprietate asupra următoarelor bunuri comune: 1. bunuri imobile – apartament situat în mun. Cluj-N., ., ., înscris în CF_ Cluj-N., nr.top.3552/C/XL în valoare de 59.734 Euro; 2. bunuri mobile – dulap hol - 1 bucată în valoare de 200 lei; combină frigorifică - 1 bucată în valoare de 800 lei; mobilă bucătărie - 7 corpuri în valoare de 2.000 lei; aragaz - 1 bucată care se află în garsoniera situată în mun. Cluj-N., ..31-35, . de 800 lei; bibliotecă – 4 corpuri în valoare de 1.500 lei; masă birou - 2 bucăți în valoare de 400 lei; dulap camera mică - 1 bucată în valoare de 400 lei; mașină de spălat în valoare de 1.000 lei; scaune bucătărie – 4 bucăți în valoare de 300 lei; vase Zepter – 7 piese în valoare de 800 lei; aspirator - 1 bucată în valoare de 200 lei și televizor - 1 bucată în valoare de 400 lei.
În baza art.728 și urm. C.civ. cu aplicarea art.6731 și urm. C.proc.civ. a dispus sistarea coproprietății asupra bunurilor comune, prim împărțirea acestora în natură, respectiv prin lotizare, după cum urmează: 1. LOTUL I – compus din combină frigorifică în valoare de 800 lei; aragaz în valoare de 800 lei; masă birou - 2 bucăți în valoare de 400 lei; mașină de spălat în valoare de 1.000 lei; vase Zepter – 7 piese în valoare de 800 lei; aspirator în valoare de 200 lei și televizor în valoare de 400 lei, în valoare totală de 4.400 lei; 2. LOTUL II – compus din apartament situat în mun. Cluj-N., ., ., înscris în CF_ Cluj-N., nr.top.3552/C/XL în valoare de 59.734 Euro (valoare rezultată prin scăderea din valoarea stabilită de experți de 63.000 Euro a investițiilor efectuate la apartament și aflate în proprietatea S.C. E. TRAN.. în valoare de 3.266 Euro ) din încheierea de atribuire provizorie și următoarele bunuri mobile în valoare totală de 4.400 lei: dulap hol în valoare de 200 lei; mobilă bucătărie - 7 corpuri în valoare de 2.000 lei; bibliotecă – 4 corpuri în valoare de 1.500 lei; dulap camera mică - 1 bucată în valoare de 400 lei; scaune bucătărie – 4 bucăți în valoare de 300 lei.
În temeiul art.742 C.civ. a obligat pârâta la plata către reclamant, în vederea egalizării loturilor, a sumei de 29.867 Euro cu titlu de sultă (echivalent în lei la data plății). În baza art.1169 c.civ. a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea contractării de către părți a unui credit la ALPHA BANK ROMÂNIA S.A. și de obligare a pârâtei la plata către reclamant, începând cu data rămânerii irevocabile a sentinței de divorț – 7.01.2011 și până la data de 14.10.2011, a cotei de ½ a parte din valoarea ratelor achitate.
În baza art.274-276 C.proc.civ., întrucât acțiunea civilă a profitat deopotrivă părților, instanța a compensat în întregime cheltuielile de judecată.
Împotriva Sentinței civile nr._/2013 a declarat apel reclamantul S. V., s-a solicitat schimbarea în parte a sentinței civile nr._/2013, în sensul admiterii petitului d) din acțiunea introductiva, cat si in sensul obligării intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecata avansate de către reclamant fata instanței de fond, cu obligarea intimatei-parate la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare arată că în mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere de la pct. d) din acțiunea introductiva referitor la constatarea caracterului comun al obligației de plata a creditului bancar de la ALPHA BANK ROMÂNIA S.A. si obligarea intimatei-parate la plata ½ din valoarea ratelor plătite de către reclamant ulterior pronunțării divorțului.
Astfel, in mod primordial învederează ca datoria a fost contractata in timpul căsătoriei si era nestinsa la momentul divorțului, astfel ca incuba obligația ambilor foști soti de a contribui la stingerea acestora, cu atat mai mult cu cat creditul a fost folosit pentru creditarea S.C. E. TRAN.. la care a fost si înca sunt asociați in cote parti egale.
Împrejurarea ca intimata-parata a stins creditul înainte de pronunțarea divorțului consideră ca este lipsita de relevanta si in mod greșit i-a da eficienta instanța de fond, intrucat, desi rambursarea creditului respectiv s-a făcut din veniturile intimatei-parate, veniturile reclamantului au fost folosite pentru susținerea nevoilor casei, fapt arătat in fata instanței de fond, dar ignorat de aceasta.
Faptul reținut de instanța potrivit căruia intimata-parata a contractat un împrumut de la o persoana fizica pe care l-a folosit in parte pentru stingerea creditului, a fost însușit cu mare ușurința pe seama unei declarații de martor, in condițiile in care intimata-parata nu a produs si probat cu înscrisuri pentru a dovedi împrumutul, cat si in condițiile in care martorul in discuție este in relații de prietenie cu intimata-parata asa cum s-a consemnat in declarația data.
Asa fiind consider ca prezumția legala a comunității pasivului patrimonial al soților din timpul căsătoriei, nu poate fi răsturnata, iar obligația de plata a acestuia incuba ambilor foști soti, in temeiul art. 32 lit. b si c din Codul familiei1, astfel ca solicită schimbarea sentinței atacate in ceea ce privește petitul d) al acțiunii in sensul admiterii acestuia.
In mod greșit instanța de fond a procedat la compensarea cheltuielilor ocazionate de prezentul litigiu. In primul rand solicită a observa ca instanța de fond nu a motivat in fapt soluția data in ceea ce privește cheltuielile de judecata. In concret, nu a arătat in ce constau si care este cuantumul cheltuielilor ocazionate de către parti.
Daca ar fi făcut acest lucru ar fi observat ca a avansat o suma de bani mult mai mare decât intimata-parata, respectiv: taxa judiciara de timbru in cuantum de 12.760, 80 lei si 928 lei diferența; onorariu expert desemnat de instanța in cuantum de 700 lei si onorariu avocațial in cuantum de 2.000 lei, TOTAL 16.388 lei.
Ceea ce parata a avansat sunt onorariu de expert si onorariu avocațial, care in niciun caz nu se ridica, nici măcar in parte, la suma avansata de către reclamant, astfel ca orice compensare, chiar daca ar fi justificata, nu poate conduce decât la stingerea in parte a sumei avansate de către reclamant.
In al doilea rand, consideră ca nu este legala compensarea, întrucât culpa procesuala aparține in exclusivitate intimatei-parate, fapt ignorat de instanța de fond care si-a întemeiat compensarea pe împrejurarea ca acțiunea profita ambelor parti, fara a arata cui aparține culpa procesuala.
Astfel, din procesul-verbal încheiat la data de 16.02.2010, atașat acțiunii introductive, rezulta ca in cadrul unei întâlniri in prezenta avocaților noștri de atunci, intimata-parata a pretins atribuirea apartamentului in integralitate in favoarea sa sub amenințarea ca in caz contrar va formula o plângere penala împotriva mea pentru o pretinsa vătămare corporala, propunere pe care eu nu a acceptat-o apartamentul fiind dobândit in timpul căsătoriei prin contribuția egala a ambelor parti.
Ulterior, poziția acesteia a ramas aceeași, astfel ca a fost nevoit sa promoveze acțiunea de partaj, cu atat mai mult cu cat de cca 4 ani apartamentul este folosit in mod exclusiv de catre intimata-parata, reclamantul fiind evacuat din imobil printr-o hotărâre judecătoreasca.
Solicită de asemenea instanței a observa ca acțiunea este doar a reclamantului, intimata-parata neîntelegand sa formuleze cerere reconventionala in cauza pentru a-i fi atribuit apartamentul, iar cu privire la primul petit acțiunea a fost admisa modalitatea de partaj fiind cea propusa de parata care prin întâmpinare a solicitat sa ii fie atribuit apartamentul. Intimata-parata a cerut sa ii fie atribuit imobilul in raport cu o valoare data dupa propria sa evaluare iar nu in raport cu valoarea stabilita prin expertiza.
Asa fiind, consideră ca intimata-parata este in vădita si deplina culpa procesuala astfel ca orice compensare a cheltuielilor nu putea intrând in discuție.
In drept, se invocă dispozițiile art. 282 si urm din Codul de procedura civila.
Împotriva Încheierii din 14.11.2012 și a Sentinței civile nr._/10.07.2013, a declarat apel pârâta P. L. (fostă S.), solicitând admiterea apelului declarat de pârâtă, modificarea încheierii din 14.11.2012, în sensul stabilirii corecte a valorii de circulație a apartamentului nr. 40, situat în Cluj-N., P-ța T. C., nr. 9, ., . parte din masa partajabilă și a cuantumului sultei pe care să fie obligată să o plătească reclamantului, modificarea în parte a Sentinței civile nr._/2013 din 10.07.2013 în sensul stabilirii modului de atribuire a ioturilor I si II, a diminuării valorii apartamentului menționat și a cuantumului sultei pe care trebuie să o plătesc reclamantului, raportat la valoarea reală de circulație a imobilului, și a obligării reclamantului la plata cheltuielilor de judecată pe care le-a făcut la judecarea pe fond a cauzei; obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată din apel.
În motivarea cererii s-a arătat că prin încheierea din 14.11.2012 instanța de fond a stabilit valoarea de împărțit a apartamentului la 59.734 Euro (scăzând din 63.000 Euro investițiile în valoare de 3.266 Euro făcute de S.C. E. TRAN..) și a dispus atribuirea provizorie a acestuia către mine cu obligația de a plăti o sultă de 29.867 Euro până în data de 14.06.2013.
Consideră că această încheiere este nelegală și netemeinică, întrucât atribuirea provizorie nu s-a făcut la cererea pârâtei, ci în ciuda opoziției sale, iar valoarea apartamentului și a sultei au fost stabilite incorect.
Conform prevederilor art. 67310 din codul de procedură civilă aplicabil în această cauză, atribuirea provizorie în favoarea pârâtei putea fi dispusă doar la cererea acesteia. Dar pârâta nu a solicitat acest lucru, ci a arătat că va plăti sulta doar la finalizarea procesului, nefiind de acord să plătească o sultă de 29.867 Euro determinată pe baza unei expertize incorecte. Pe de altă parte, atribuirea provizorie nu era necesară din moment ce la termenul respectiv de judecată puteau fi soluționate prin hotărâre toate cererile formulate în cauză, inclusiv atribuirea definitivă, nemaifiind alte probe de administrat.
Având în vedere însă că la termenul de judecată din 03.07.2013, constatându-se că nu a plătit sulta și că poziția procesuală a ambelor părți este în sensul atribuirii definitive a apartamentului în favoarea pârâtei, precum și faptul că instanța de fond a dispus prin Sentința civilă nr._/2013 din 10.07.2013 în acest sens, principala critică împotriva încheierii din 14.11.2012 rămâne cea privind stabilirea valorii apartamentului și a cuantumului sultei.
Consideră că prin încheierea din 14.11.2012 instanța de fond a stabilit incorect valoarea de împărțit a apartamentului ca fiind de 59.734 Euro și cuantumul sultei de 29.867 Euro, pe baza unui raport de expertiză lipsit de obiectivitate și întocmit într-un mod superficial și neprofesionist. Trebuie subliniat că această valoare a fost stabilită pentru un apartament de 2 camere cu o suprafața de 56,3 mp și fără investițiile care aparțin S.C. E. T.. (deci fără vană, WC, bideu, chiuvetă, faianță, gresie - întreaga dotare a băii). Pe de altă parte, instanța de fond a stabilit aceste valori încălcând dreptul la apărare al pârâtei, prin respingerea nejustificată a cererii sale de efectuare a unei noi expertize de evaluare, în condițiile în care carențele primei expertize erau evidente.
Așa cum a arătat prin obiecțiunile formulate, apartamentul în litigiu a fost supraevaluat, raportat la ofertele existente pe piața imobiliară (din care a prezentat câteva instanței de fond), ca urmare a stabilirii greșite a suprafeței sale utile reale, a aplicării greșite a metodelor de evaluare și a comparațiilor neconcludente cu alte apartamente, precum și a ignorării funcționalității sale scăzute și a stării de degradare în care se află. Deși aceste obiecțiuni au fost admise, deci considerate îndreptățite, și transmise experților pentru a răspunde ia ele, instanța de fond nu a fost interesată dacă înscrisul depus de expertul S. D. reprezintă cu adevărat un răspuns la criticile pârâtei. Practic, expertul au a răspuns nici uneia dintre obiecțiuni, având doar o reacție emoțională față de acestea. Afirmații prin care acesta califică problemele ridicate de pârâtă ca "aberații" sau în loc să ia în considerare necesitatea diminuării valorii apartamentului datorită proastei izolări termice și a închiderii defectuoase a balconului, se întreabă retoric de ce a fost făcută prost, nu reprezintă un răspuns obiectiv și profesionist, ci doar o reacție agresivă a unei persoane lipsită de argumente obiective, științifice, în domeniul evaluării imobiliare.
Cu toate că instanța de fond putea să constate toate carențele expertizei, care în opinia pârâtei sunt evidente, precum și faptul că expertul nu a răspuns la obiecțiuni, aceasta a apreciat fără temei că expertiza este corectă și a stabilit valoarea apartamentului și a sultei pe baza acesteia.
Practic, aceste valori au fost stabilite ignorându-se următoarele deficiențe flagrante ale raportului de expertiză: stabilirea greșită a ariilor diferitelor elemente funcționale (suprafețe mai mari decât cele reale înscrise în actul de recepție al locuinței pentru baie, antreu și cele două camere), ceea ce a determinat un total al suprafeței utile mai mare cu 10,64 mp față de cea reală, indicarea ca sursă de documentare a unei baze de date fictive - susținerea mea fiind atestată prin adresa ANEVAR în care se arată că nu există baza de date la care face trimitere expertul, aplicarea haotică a metodelor de evaluare, aprecierea eronată a efectelor închiderii balconului cu privire la suprafața utilă a apartamentului și la utilitatea sa, compararea greșită cu valorile altor apartamente, fără a fi luate în considerare finisajele, dotările, amplasarea în . diferite, și omiterea luării în considerare a stării de degradare a apartamentului, care prezintă numeroase deteriorări, este puternic afectat de igrasie și are închiderea balconului și izolația termică executate defectuos - atestate prin certificatul energetic emis de o persoană autorizată și depus de mine la dosarul cauzei -, care impun efectuarea unor lucrări costisitoare pentru aducerea apartamentului la o stare corespunzătoare și care scad semnificativ valoarea de circulație a acestuia.
Chiar în ofertele depuse la dosarul cauzei de către reclamant se regăsesc exemple relevante care demonstrează că expertul a supraevaluat apartamentul în litigiu: fila 153 - "Apartament 2 camere P-ța C. .., superfinisat, parchet, gresie, faianță, ușă antiefracție, geamuri termopan, centrală termică, aer condiționat, contorizat. Apartamentul se vinde complet mobilat și utilat. Preț 60.000 de euro negociabil”; fila 154 -"Vând apartament 2 camere în centru, .., finisat, parchet, gresie, faianță, ușă antiefracție, geamuri termopan, centrală termică, contoare apă, contoare gaz. Preț 52.000 euro negociabil. Opțional se vinde cu mobila care este făcută la comandă. Negociabil."
Deci un apartament situat în aceeași zonă, dar superfinisat (nu într-o stare accentuată de degradare cum este cel în litigiu), dotat cu aer condiționat și complet mobilat și utilat se vinde la 60.000 Euro, în timp ce expertul a stabilit o valoare de 63.000 Euro pentru unul care este afectat de igrasie, fără geamuri termopan la toate încăperile și nemobilat. Din al doilea exemplu depus de reclamant reiese că un apartament oarecum similar cu cel în litigiu (dar finisat și cu geamuri termopan) se vinde la un preț cu 11.000 Euro mai mic decât cel determinat de expert.
Având în vedere toate acestea, consideră că valoarea apartamentului și cuantumul sultei stabilite prin încheierea din 14.11.2012 nu corespund valorii reale de circulație a imobilului în litigiu și se impune efectuarea unei noi expertize pentru determinarea corectă a acesteia și stabilirea judicioasă a sultei.
Ulterior pronunțării încheierii din 14.11.2012, respectiv la termenul de judecată din 19.06.2013, a depus la dosarul cauzei un deviz cu lucrările de remediere care trebuie efectuate pentru aducerea apartamentului într-o stare corespunzătoare, costurile aferente acestora fiind de aproximativ 10.000 Euro. A reiterat cererea de efectuare a unei noi expertize de evaluare subliniind faptul că valoarea de aproape 60.000 Euro pentru un apartament de două camere degradat, afectat de igrasie și fără nici o dotare a băii este exagerat, precum și faptul că prima cerere pentru administrarea acestei probe a fost respinsă pe baza premizei greșite că ar fi avut un expert asistent care a achiesat la evaluarea făcută de expertul principal. Instanța de fond a respins din nou această probă pe motiv că s-a pronunțat asupra ei la termenul din 07.11.2012. În aceste condiții, a solicitat efectuarea unei expertize de evaluare a lucrărilor de remediere necesare pentru aducerea apartamentului într-o stare corespunzătoare, având în vedere că expertul Someșfalean D. nu a ținut cont de deteriorările și degradările apartamentului și a menționat expres acest lucru, arătând că nu i s-a cerut să evalueze reparațiile necesare, pentru care ar trebui întocmit un deviz de lucrări (răspunsul 4 la obiecțiuni). Și această probă a fost respinsă de către instanța de fond, care a motivat că este ținută să respecte cele stabilite prin încheierea din 14.11.2012.
La ultimul termen de judecată - 03.07.2013 - reclamantul a precizat că renunță Ia cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 12.000 lei (din petitul "d" al acțiunii, privind creditul bancar), menținându-și doar cererea referitoare la obligarea sa la plata a jumătate din valoarea ratelor și dobânzilor achitate de către el în perioada 07.01._11. La același termen de judecată, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii sale precizate și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, iar pârâta a solicitat admiterea doar în parte a acțiunii, conform celor susținute de pârâtă în întâmpinare, cu precizarea că solicită ca la stabilirea sultei să fie avută în vedere valoarea de 49.734 Euro a apartamentului, determinată ca diferența dintre valoarea stabilită prin încheierea din 07.11.2012 - 59.734 Euro - și valoarea cheltuielilor care trebuie făcute pentru remedierea deficientelor și deteriorărilor apartamentului - 10.000 Euro, conform devizului de lucrări depus de mine la dosarul cauzei.
Consideră că Sentința civilă nr._/2013 este netemeinică și nelegală cu privire la valoarea apartamentului și a sultei pe care a fost obligată să o plătească reclamantului, atât în ce privește modul în care acestea au fost determinate, cât și cuantumului lor; omiterea atribuirii celor două loturi către părți, compensarea cheltuielilor de judecată.
Valoarea apartamentului și cuantumul sultei stabilite prin Sentința civilă dos._/2013 au fost preluate din încheierea din 14.11.2012, care, așa cum a arătat anterior, a fost pronunțată pe baza unei expertize cu multiple carențe, care nu a ținut cont de situația reală a apartamentului și de cererea și oferta de pe piața imobiliară, dar și cu încălcarea dreptului pârâtei la apărare.
În motivarea hotărârii instanța de fond reține că izolarea termică a apartamentului este deficitară, că ferestrele din PVC cu geam termopan montate la o cameră și bucătărie sunt de calitate inferioară și nu asigură închiderea etanșă (cealaltă cameră având vechile ferestre din lemn) și că apartamentul este afectat de igrasie, dar consideră corectă valoarea de 63.000 Euro a apartamentului determinată de expert. Sunt ignorate atât deficiențele expertizei semnalate de pârâtă prin obiecțiunile la care expertul nu a răspuns, ofertele de pe piața imobiliară depuse atât de pârâtă, cât și de către reclamant, certificatul energetic care încadrează apartamentul într-o clasă inferioară, cât și devizul de lucrări depus de pârât la dosar.
În considerentele hotărârii atacate se arată că instanța de fond a considerat corectă valoarea determinată de către expert pentru că: expertul ar fi ținut cont de starea "satisfăcătoare" a apartamentului, dacă "îmbunătățirile" apartamentului s-au făcut în timpul căsătoriei cu materiale necorespunzătoare, părțile și-au asumat riscul efectelor negative, constând în apariția și menținerea condensului și igrasiei, luând în considerare domiciliul procesual ales al reclamantului se poate trage concluzia că apartamentul se află în posesia mea de cel puțin 3-4 ani și eu sunt vinovată că nu am efectuat lucrări de întretinere la timp, rezultând o stare tehnic necorespunzătoare care trebuie avută în vedere la evaluarea imobilului, apartamentul se află în zonă semicentrală, în care se află bănci și magazine.
Toate aceste argumente sunt nefondate: a) Expertul nu a ținut cont de starea "satisfăcătoare" a apartamentului, ci doar de situarea semicentrală a acestuia. în plus, a luat în considerare o suprafață utilă nereală și a ignorat funcționalitatea scăzută a acestuia. Așa cum se poate observa cu ușurință, de fapt expertul a consemnat inițial în raport că starea apartamentului este "nesatisfăcătoare", corectând apoi în "satisfăcătoare". Pe de altă parte, el a arătat că nu a ținut cont de o . deteriorări pentru că nu i s-ar fi cerut să constate ce reparații ar trebui efectuate.
Dar, așa cum a arătat în obiecțiuni, aceasta nu este unica deficiență a expertizei, existând multe altele, iar instanța de fond nu a ținut cont de niciuna dintre cele semnalate și argumentate de pârâtă.
Faptul că îmbunătățirile s-au făcut într-un mod defectuos determină o valoare mai scăzută a apartamentului. Argumentația instanței de fond, conform căreia dacă modificările apartamentului făcute în timpul căsătoriei sunt necorespunzătoare, înseamnă că părțile și-au asumat riscul unor efecte negative asupra stării acestuia, nu a fost finalizată. Ea ar fi trebuit să conducă la concluzia că acestea scad valoarea imobilului pe motiv că are igrasie și condens. Instanța de fond s-a rezumat însă la a face afirmații privitoare la starea precară a apartamentului și la a încerca să atribuie cuiva responsabilitatea pentru aceasta, în loc să o ia în considerare la stabilirea valorii reale a apartamentului.
Cui aparține "vina" pentru starea precară a apartamentului nu are nicio relevanță în prezenta cauză. Deducțiile instanței de fond sunt eronate și neavenite. În cauză nu s-a administrat nicio probă din care să reiasă cine se face răspunzător de degradările și deteriorările apartamentului și nici nu ar fi fost cazul să se administreze din moment ce apartamentul trebuia evaluat în starea lui actuală, indiferent din ce cauze a ajuns să fie în această stare. Argumentația instanței de fond, care pornește de la prezumția că pârâta a folosit apartamentul cel puțin în ultimii 3-4 ani, care se bazează pe domiciliul procesual ales al reclamantului, nu are niciun temei, dar este în același timp și contradictorie. Se arată că pârâta și-a asumat luarea în considerare la evaluare a stării tehnice proaste a apartamentului, când aceasta a obiectat tocmai faptul că aceasta nu a fost avută în vedere de către expert. Faptul că apartamentul este situat în P-ța C. nu reprezintă un argument pentru stabilirea unei valori atât de mari de circulație, fără luarea în considerare a deficiențelor lui, în special în contextul cererilor și ofertelor de pe piața imobiliară actuală. Pentru apartamentele situate în zona centrală și semicentrală, cu trafic intens, cu zgomote stradale de intensități ridicate, cu poluare ridicată, cererea este din ce în ce mai scăzută, fiind preferate locuințele din zone rezidențiale mai liniștite, chiar dacă ele sunt mai îndepărtate de centrul orașului. Pe de altă parte, așa cum am arătat deja, valoarea apartamentului stabilită prin hotărârea atacată este în contradicție chiar cu valorile unor apartamente aflate exact în aceeași zonă, care se vând la același preț sau la prețuri mai mici în stare superfinisată sau finisată, ceea ce nu este cazul pentru cel în litigiu, și mobilate.
Deși prin Sentința civilă nr._/2013 au fost stabilite cele două loturi care urmau să se atribuie părților, instanța de fond a omis să facă atribuirea. Din faptul că pentru egalizarea loturilor pârâta a fost obligată să plătească o sultă se poate deduce că intenția instanței a fost de atribuire a lotului I către reclamant și a lotului II către pârâtă. Dar acest lucru ar fi trebuit să fie explicit în dispozitivul hotărârii.
Instanța de fond a dispus compensarea cheltuielilor de judecată pe considerentul că acțiunea a profitat ambelor părți.
Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că practic toate solicitările din acțiunea inițială a reclamantului au fost respinse, fiind admisă doar cererea sa de a se împărți bunurile, dar raportat la masa partajabilă indicată de pârâtă și în modalitatea pe care aceasta a solicitat-o. Nu a fost avut în vedere nici faptul că prin întâmpinarea depusă înaintea primei zile de înfățișare eu am arătat că sunt de acord cu admiterea în parte a acțiunii, în modul în care s-a și dispus prin sentință, cu excepția cuantumului sultei (determinat prin hotărârea atacată pe baza unei valori nereale a apartamentului în litigiu). Raportat la această situație, consideră că reclamantul trebuia să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, se invocă disp. art. 282 și următoarele, art. 212, art. 274-276, art. 6735 al. (2), art. 6736 al. (2), art. 6738, art. 67310, art. 67311 al. (4) din Codul de procedură civilă în vigoare până în 15.02.2013.
Trecând la soluționarea apelurilor formulate de către reclamantul S. V. și pârâta P. L., ținând seama de motivele invocate și probele de la dosar, tribunalul reține următoarele:
Asupra apelului declarat de reclamantul S. V., tribunalul retine urmatoarele:
Apelantul critică hotărârea primei instanțe susținând că în mod greșit s-a respins capetul de cerere prin care s-a solicitat a se constata că în timpul căsătoriei împreună cu pârâta a contractat un credit bancar de la Alpha Bank România SA și să fie obligată pârâta la plata a ½ din contravaloarea ratelor lunare achitate de la data rămânerii irevocabile a divorțului – 18.05.2011 și până la 14.10.2011.
Analizând susținerile apelantului, tribunalul le reține ca fiind întemeiate pentru următoarele considerente:
Din copia contractului de facilitare de credit nr._/25.07.2006, rezultă că reclamantul și pârâta în perioada căsătoriei au contractat împreună un credit de la Alpha Bank România SA Cluj în valoare de 34.980 RON. Reclamantul fiind cel care a achitat ratele lunare în perioada rămânerii irevocabile a hotărârii divorțului, așa cum rezultă din copia extraselor de cont depuse la filele 173-183 din dosarul de fond.
Susținerea intimatei în sensul că lipsește precizarea de acțiune în forma care s-a solicitat prin motivele de apel nu este întemeiată, această precizare de acțiune fiind depusă la dosarul de fond în data de 17.02.2012 – fila 171 dosar fond.
Tribunalul reține că în condițiile în care creditul a fost contractat împreună de către părți, această datorie se încadrează în categoria datoriilor comune, potrivit disp. 32 lit b Cod fam., iar faptul că aceștia au mai contractat împreună un credit a cărui rambursare s-a făcut de către pârâtă nu prezintă relevanță în condițiile în care aceasta nu a formulat o cerere de constatare a existenței respectivei datorii comune și sa solicite a se dispune compensarea celor două datorii.
Ținând seama de aceste considerente, in temeiul dispozitiilor art.296 C.pr. civ va admite apelul declarat de reclamantul S. V. si in consecinta va schimba hotararea primei instante in sensul ca va admite capătul de cerere privind constatarea că în timpul căsătoriei reclamantul și pârâta au contractat un credit bancar de la ALPHA BANK ROMÂNIA SA în valoare de_, conform contractului de credit_ din 25.07.2006 si in consecinta va obligă pârâta să plătească reclamantului 1/2 din suma ratelor lunare si dobanzilor achitate de către reclamant în baza contractului de credit nr._ ulterior rămânerii irevocabile a divorțului 18.05.2011 și până la 14.10.2011.
Asupra apelului formulat e de pârâta P. L., tribunalul reține următoarele:
Apelanta critică încheierea din 14.11.2012, respectiv Sentința civilă nr._/2013, sub trei aspecte și anume: în ceea ce privește valoarea de circulație a imobilului, al stabilirii modului de atribuire a loturilor I și II, precum și sub aspectul cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește valoarea de circulație a imobilului în litigiu, apelanta susține că valoarea reținută de 63.000 euro nu este una reală având în vedere stabilirea greșită a suprafeței, a metodelor de evaluare, precum și starea de degradare a acestuia.
Instanța în apel a încuviințat și s-a efectuat o nouă expertiză de evaluare a imobilului din litigiu, expertiză efectuată de ing. L. S. N. și experții tehnici asistenți V. Vergiliu V. și Tempeleanu N..
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză, valoarea de circulație a apartamentului la data de 24.02.2014 din care s-a scăzut amenajarea băii, este de 47.178,45 euro, valoare însușită de instanță întrucât aceasta a fost stabilită prin metoda comparației de piață având în vedere drept criterii de comparație: amplasamentul, starea tehnică a apartamentului, suprafața utilă, modul de utilizare a proprietății, condițiile pieței, condițiile de vânzare rezultate din prețurile de ofertare-vânzare pentru apartamente cu aceleași caracteristici situate în zona adiacentă a centrului, așa cum este situat apartamentul din litigiu (f. 108-140 dosar apel).
În ceea ce privește critica apelantei referitoare la stabilirea modului de atribuire a loturilor, tribunalul constată și această critică întemeiată întrucât prima instanță deși a dispus sistarea stării de indiviziune asupra comunității de bunuri a părților și a format cele două loturi a omis să dispună cărei părți îi revine lotul I și căreia să îi revină lotul II, impunându-se precizarea în mod expres în dispozitivul hotărârii a modului de atribuire întrucât aceasta reprezintă finalitatea partajului.
Ambele părți au criticat hotărârea primei instanțe susținând că în mod greșit s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată. Aceste susțineri sunt întemeiate întrucât este adevărat că în procesul de partaj hotărârea judecătorească profită ambelor părți, însă se impune a se verifica care a fost cuantumul cheltuielilor de judecată avansate de fiecare parte, urmând în consecință să fie suportate de ambele părți în mod egal.
Ca atare, avand in vedere admiterea actiunii, se impune ca pârâta să suporte ½ din cuantumul cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, constând în taxă judiciară de timbru și să se păstreze hotărârea primei instanțe în ceea ce privește compensarea celorlalte cheltuieli de judecată avansate de către reclamant cu cele avansate de către pârâtă în fața instanței de fond.
Ținând seama de considerentele de fapt și de drept arătate, în baza art. 296 raportat la art. 673 indice 10 al 4 C.pr.civ. va admite apelurile declarate de apelanții S. V. și P. L. împotriva Încheierii civile din 14.11.2012 și Sentinței civile_/10.07.2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-N., pe care o schimbă în parte în sensul că va constata că apartamentul situat în Cluj-N., Piața T. C. nr. 9, ap. 40, ., . valoare de circulație de 47.178,45 EURO va dispune atribuirea lotului I în favoarea reclamantului și atribuirea lotului II în favoarea pârâtei si va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 23.589,25 EURO (echivalent în lei la data plății), cu titlu de sultă, în termen de 60 de zile de la data pronunțării prezentei hotărâri.
În temeiul dispozițiilor art. 274 și 277 C.pr.civ. va obliga apelantul S. V. să plătească apelantei P. L. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert și va dispune compensarea restul cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de apelanții S. V. și P. L. împotriva Încheierii civile din 14.11.2012 și Sentinței civile_/10.07.2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-N., pe care o schimbă în parte în sensul că: Constată că apartamentul situat în Cluj-N., Piața T. C. nr. 9, ap. 40, ., . valoare de circulație de 47.178,45 EURO.
Dispune atribuirea lotului I în favoarea reclamantului și atribuirea lotului II în favoarea pârâtei.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 23.589,25 EURO (echivalent în lei la data plății), cu titlu de sultă, în termen de 60 de zile de la data pronunțării prezentei hotărâri.
Admite capătul de cerere privind constatarea că în timpul căsătoriei reclamantul și pârâta au contractat un credit bancar de la ALPHA BANK ROMÂNIA SA în valoare de_, conform contractului de credit_ din 25.07.2006.
Obligă pârâta să plătească reclamantului 1/2 din suma ratelor lunare achitate de către reclamant în baza contractului de credit nr._ ulterior rămânerii irevocabile a divorțului 18.05.2011 și până la 14.10.2011.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 6844 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
Păstrează restul dispozițiilor hotărârii.
Obligă apelantul S. V. să plătească apelantei P. L. suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Compensează restul cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Iunie 2014.
Președinte, F. S. B. | Judecător, D. T. | |
Grefier, G.-C. Ț. |
G.Ț. 26 Iunie 2014
Red.dact.F.B./C.Ț.
6 ex/16.09.2014
Jud.fond.R. E. G.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 587/2014. Tribunalul CLUJ | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 814/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
