Ordin de protecţie. Decizia nr. 669/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 669/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 4510/117/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
Dosar nr._
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 669/A/2014
Ședința publică din 07 Octombrie 2014
Instanța alcătuită din:
PREȘEDINTE D. C.
JUDECĂTOR D. T.
GREFIER G.-C. Ț.
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulate de contestator B. D. I. C. împotriva Deciziei civile nr. 516/13.08.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalul Cluj, privind și pe intimat B. D., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare se prezintă intimata reclamantă personal, reprezentanta Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, procuror I. C., lipsă fiind apelantul.
Constatând că la dosarul cauzei există împuternicire avocațială a d-lui P. I. pentru reprezentarea intereselor apelantului, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă intimata reclamantă personal, reprezentanta Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, procuror I. C., lipsă fiind apelantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care intimata prezintă instanței spre vedere cartea de identitate.
Întrebată fiind de către instanță, intimata arată că i-a fost comunicată contestația.
Intimata și reprezentanta Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Intimata solicită respingerea contestației, cu consecința menținerii deciziei atacate.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj solicită respingerea contestației deoarece nu se încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 503 alin 1 și 2 C.pr.civ. raportat la art. 246 și 247 C.pr.civ.
INSTANȚA
Prin Decizia civilă 5016/A/2014, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul_, a fost respinsă excepția nulității sentinței invocată de către apelant, a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul B. D. I. C. împotriva Sentinței civile nr. 2438 din 10.03.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., care a fost menținută în totul.
Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut următoarele:
Criticile apelantului vizând nulitatea sentinței civile care formează obiectul controlului judiciar sunt nefondate. Astfel, potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată, cererile formulate în temeiul acestei legi se judecă în cameră de consiliu. În prezenta cauză judecarea cererii s-a realizat în ședință publică, iar reprezentantul pârâtului a invocat acest aspect cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei la termenul de judecată din data de 7 martie 2014 (f. 204-206 dosar judecătorie).
Apelantul a invocat în apel nulitatea absolută a sentinței pentru motivul arătat.
În conformitate cu dispozițiile art. 174 alin. 2 C.pr.civ. „Nulitatea este absolută atunci când cerința nerespectată este justificată printr-o normă care ocrotește un interes public”, iar potrivit alin. 3 al textului legal menționat „Nulitatea este relativă în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat”. În prezenta cauză sunt incidente prevederile art. 174 alin. 3 C.pr.civ., nulitatea fiind relativă, deoarece se invocă ocrotirea intereselor pârâtului. În același timp, pârâtul avea obligația de a invoca nulitatea analizată în condițiile art. 178 alin. 3 lit. b) C.pr.civ. în prezenta cauză, pe de o parte, reprezentantul pârâtului a invocat judecarea cauzei în ședință publică doar cu ocazia acordării cuvântului asupra fondului cauzei, iar pe de altă parte, a precizat că „pârâtul nu a suferit nicio vătămare urmare a judecării prezentei cauze în ședință publică”. În aceste condiții, sunt incidente și prevederile art. 178 alin. 4 C.pr.civ., deoarece partea a renunțat expres la dreptul de a invoca nulitatea relativă.
În urma unei vaste probațiuni administrate instanța de fond a statuat corect în sensul că apelantul pârât a manifestat violența în familie față de intimata reclamantă prin mai multe forme, așa cum sunt descrise în cuprinsul art. 4 lit. a)-g) din legea nr. 217/2003, republicată, respectiv violența: fizică, verbală, spirituală, socială și psihologică.
Pentru a statua astfel instanța a procedat la o atentă analiză a probelor administrate, iar susținerile apelantului nu constituie veritabile critici ale soluției, cu luarea în considerare a argumentelor din considerentele sentinței, fiind o reiterare a concluziilor scrise formulate la fondul cauzei.
În ceea ce privește dispoziția de evacuare a apelantului din locuința situată în mun. Cluj-N., . nr. 14, ., ., susținerea apelantului în sensul că cererea a rămas fără obiect, este nefondată. Instanța de fond a reținut corect faptul că încheierea unui contract de închiriere pe o perioadă de 6 luni, conform contractului depus la dosar (f. 192-194 dosar judecătorie) nu justifică respingerea cererii. De altfel, în calea de atac se susține doar faptul că apelantul nu mai locuiește la adresa menționată și a înțeles să-și stabilească domiciliul în altă parte.
Referitor la criticile vizând soluția de obligare a pârâtului de a păstra o distanță minimă de 100 m față de intimată și față de minor și interzicerea contactului telefonic sau prin corespondență, Tribunalul constată că apelantul nu înțelege să critice statuările instanței cu privire la formele de violență exercitate asupra intimatei reclamante. Apelantul reiterează doar susținerile sale cu privire la comportamentul său vulcanic și arată că din probele dosarului a rezultat că este un tată bun care își iubește copilul. Aceste din urmă susțineri ale apelantului nu sunt contrazise de probele administrate dar aceleași probe dovedesc exercitarea asupra intimatei a violenței în familie în formele reținute de instanța de fond. Analizarea acestor probe de către instanța de apel conduc la aceeași concluzie, respectiv a temeiniciei cererii de chemare în judecată în limitele admise de către instanța de fond.
Cu privire la violența spirituală reținută în sarcina apelantului pârât, Tribunalul constată că prin răspunsul la întrebarea nr. 12 din interogatoriul luat pârâtului la solicitarea reclamantei, acesta a arătat că în luna decembrie a anului 2013 „a aruncat mai multe sacoșe conținând icoane și cărți bisericești ortodoxe aparținând reclamantei” (f. 111 dosar judecătorie).
Referitor la dispoziția de obligare a pârâtului la o formă de consiliere psihologică, instanța a apreciat corect faptul că se justifică pentru schimbarea atitudinii apelantului față de intimată. În altă ordine de idei, părțile au mai participat la o ședință de consiliere psihologică de cuplu în vederea împăcării, așa cu atestă Adeverința nr. 71/28.02.2014, iar psihologul a recomandat părților un număr de 10 ședințe de consiliere psihologică în vederea găsirii unor căi de comunicare (f. 191 dosar judecătorie). În ceea ce privește solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtului la efectuarea unui tratament medical de specialitate, este de remarcat faptul că cererea a fost respinsă, cu motivarea că din probele dosarului nu rezultă că pârâtul suferă de afecțiuni psihice sau boli care ar impune efectuarea unui tratament medical de specialitate.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat contestație în anulare B. D. I. C., solicitând casarea deciziei atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare, în complet legal constituit la Tribunalul Cluj, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Cluj-N..
În motivare se arată că instanța de fond a judecat cauza în ședință publică deși normele impuneau obligativitatea judecării cauzei în camera de consiliu.
Cererea de apel a fost respinsă, însă judecarea apelului a avut loc fără participarea procurorului, deși normele speciale prevăd expres această condiție. În drept, au fost invocate dispoz. Art. 503, alin. 1 și 2 NCPC.
Intimata nu a depus întâmpinare, însă în ședință publică a solicitat respingerea cererii.
Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică, tribunalul o va respinge pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac și nu poate fi exercitată decât în condițiile expres prevăzute de lege.
Potrivit art. 503 Cod proc. civilă, hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia.
Alineatul 3 prevede că dispozițiile alin. 2, pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care potrivit legii nu pot fi atacate cu recurs.
Din analiza hotărârii atacate, rezultă că într-adevăr, procurorul nu a participat la dezbateri, deși prezența acestuia este obligatorie, așa cum prevede dispozițiile Legii 217/2013.
Participarea procurorului la aceste dezbateri este obligatorie, iar lipsa sa este în măsură să ducă la concluzia că a avut loc o încălcare a normelor referitoare la alcătuirea instanței.
Însă cu acord dispoz. art. 503 Cod proc. civilă, o contestație în anulare întemeiată pe acest motiv poate fi formulată atunci când a fost invocată excepția corespunzătoare în termenul legal iar instanța de apel a omis să se pronunțe asupra acesteia.
Din cercetarea practicalei hotărârii atacate, rezultă că o astfel de excepție nu a fost invocată în termen legal, apelantul prin reprezentant punând concluzii asupra fondului apelului.
Întrucât dispoziția legală imperativă nu a fost respectată, instanța în temeiul art. 508 Cod proc. civilă, va respinge contestația în anulare declarată de B. D. I. C. împotriva Deciziei civile nr. 516/13.08.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalul Cluj, pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare declarată de B. D. I. C. împotriva Deciziei civile nr. 516/13.08.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalul Cluj, pe care o menține în totul.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Octombrie 2014.
Președinte, D. C. | Judecător, D. T. | |
Grefier, G.-C. Ț. |
Red DT /Dact OA
4ex/08.10.2014
| ← Modificare măsuri privind copilul. Decizia nr. 52/2014.... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 587/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
