Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 305/2014. Tribunalul CLUJ

Comentarii

0

Decizia nr. 305/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 2963/328/2010

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA CIVILĂ

Cod operator de date cu caracter personal 3184

DECIZIA CIVILĂ Nr. 305/A/2014

Ședința publică de la 07 Mai 2014

Instanța alcătuită din:

PREȘEDINTE C.-V. B.

JUDECĂTOR C.-A. C.

GREFIER C.-S. Ș.

Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de reclamanta apelantă S. E. și de pârâtul apelant S. L. împotriva Sentinței civile nr. 3163/22.06.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., privind și pe intimata S. A., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită.

Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 24 aprilie 2014, când părțile au pus concluzii conform încheierii ședinței publice de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

TRIBUNALUL

Prin Sentința civilă nr. 3163/2012, pronunțată la data de 22 iunie 2012 în dosar nr._ al Judecătoriei T., instanța a admis excepția lipsei calitătii procesuale pasive a pârâților S. F. și S. A., excepție invocată de către pârâtul S. L..

A admis în parte actiunea formulata de reclamanta S. E. impotriva paratului S. L., având ca obiect partaj bunuri comune.

A respins cererea formulată de reclamanta S. E. împotriva pârâților S. F. și S. A., ca fiind promovată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A constatat ca reclamanta S. E. și pârâtul S. L. au dobandit in timpul casatoriei cu contributie egala urmatoarele bunuri comune:

- Garnitura de mobila pentru bucătărie, confecționată in anul 2007, executata din lemn si compusa din: 3 corpuri suspendate, 5 corpuri fixe, o masa ovala, 6 taburet, o lada pentru haine si un cuier, în valoare de 2.105 lei;

- Soba pentru gătit confecționată din teracota, în valoare de 650 lei;

- Soba pentru incalzit, confecționată din teracotă, în valoare de 550 lei;

- Garnitura de mobila pentru camera copilului, confecționată in anul 2005, la comanda, executata din lemn și compusa din: dulap, birou, 2 rafturi pentru cărti, pat cu saltea si masa de birou, în valoare de 1250 lei;

-Garnitura de mobila pentru bucătăria de vara compusa din 2 corpuri fixe, in valoare de 150 lei;

-Televizor color marca "Solora", în valoare de 175 lei;

-Televizor color marca "LG" cu DVD si CD-player, în valoare de 350 lei;

-Receiver marca ""Galilei", în valoare de 75 lei;

-Aspirator pentru praf marca "Tiro", în valoare de100 lei;

-Mașina de spălat automatica marca "Whirpool", în valoare de 550 lei;

-C. cu microunde marca ""Galanz", în valoare de 100 lei;

-Mixer de bucătărie marca "Bosch", în valoare de50 lei;

-Blender marca "Bosch”, în valoare de 50 lei;

-Aparat de măcinat marca "Tefal", în valoare de 20 lei;

-Aparat de tuns marca "Rowenta”, în valoare de 40 lei;

-Calculator Pemium 3, cu unitate de memorie si monitor, în valoare de 150 lei;

-Frigider marca "Arctic", în valoare de 350 lei;

-Lada frigorifica cu 7 sertare, marca "Arctic", în valoare de 400 lei;

-Plita din inox marca ”Whirpool”, în valoare de 150 lei;

-Aparat pentru tăiat lemne, în valoare de 150 lei;

-Drujba marca "Husqvarna", în valoare de 650 lei;

-o bucata ham din piele, pentru cal, în valoare de 150 lei;

-Plug din fier, în valoare de 100 lei;

-Săpătoare din fier, în valoare de 225 lei

-Grapa din fier, în valoare de 125 lei

-Caruta cu roti din cauciuc si osie din fier, în valoare de 550 lei

-Hambar pentru cereale, confecționat din lemn, în valoare de225 lei

-un vițel în valoare de 1.000 lei;

-dulap din fier, în valoare de 80 lei;

A constatat ca valoarea totala a masei partajabile este de_ lei, iar echivalentul valoric al fiecarei parti este de 5260 lei.

A dispus iesirea din indiviziune a partilor prin formarea a doua loturi si atribuirea acestora dupa cum urmeaza:

-Lotul A, în valoare totală de 5035 lei având următoarea componenta: Garnitura de mobila pentru camera copilului, confecționată in anul 2005, la comanda, executata din lemn și compusa din: dulap, birou, 2 rafturi pentru cărti, pat cu saltea si masa de birou, în valoare de 1250 lei; Garnitura de mobila pentru bucătăria de vara compusa din 2 corpuri fixe, in valoare de 150 lei; Soba pentru gătit confecționată din teracota, în valoare de 650 lei; Televizor color marca "LG" cu DVD si CD-player, în valoare de 350 lei; Receiver marca ""Galilei", în valoare de 75 lei; Aspirator pentru praf marca "Tiro", în valoare de 100 lei; Mașina de spălat automatica marca "Whirpool", în valoare de 550 lei; C. cu microunde marca ""Galanz", în valoare de 100 lei; Aparat de tuns marca "Rowenta”, în valoare de 40 lei, Mixer de bucătărie marca "Bosch", în valoare de 50 lei; Blender marca "Bosch”, în valoare de 50 lei; Aparat de măcinat marca "Tefal", în valoare de 20 lei, Frigider marca "Arctic", în valoare de 350 lei, Plita din inox marca ”Whirpool”, în valoare de 150 lei; Calculator Pemium 3, cu unitate de memorie si monitor, în valoare de 150 lei; un vițel în valoare de 1.000 lei care se atribuie se atribuie reclamantei

- Lotul B în valoare totală de 5485 lei având următoarea componenta: Garnitura de mobila pentru bucătărie, confecționată in anul 2007, executata din lemn si compusa din: 3 corpuri suspendate, 5 corpuri fixe, o masa ovala, 6 taburet, o lada pentru haine si un cuier, în valoare de 2.105 lei; Soba pentru incalzit, confecționată din teracotă, în valoare de 550 lei; Televizor color marca "Solora", în valoare de 175 lei; ; Lada frigorifica cu 7 sertare, marca "Arctic", în valoare de 400 lei; Aparat pentru tăiat lemne, în valoare de 150 lei; Drujba marca "Husqvarna", în valoare de 650 lei;o bucata ham din piele, pentru cal, în valoare de 150 lei; Plug din fier, în valoare de 100 lei; Săpătoare din fier, în valoare de 225 lei, Grapa din fier, în valoare de 125 lei, Hambar pentru cereale, confecționat din lemn, în valoare de 225 lei, Caruta cu roti din cauciuc si osie din fier, în valoare de 550 lei; dulap din fier, în valoare de 80 lei; care se atribuie pârâtului S. L.

A obligat pârâtul la plata sumei de 225 lei catre reclamantă cu titlu de sulta, ce s-a dispus a fi achitata in termen de 2 luni de la ramanerea definitiva a prezentei hotarari.

A respins restul cererilor formulate.

A obligat pârâtul S. L. la plata sumei de 2942,65 lei catre reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Reclamanta S. E. și pârâtul S. L. au fost căsătoriți in perioada 29.07.1995 – 09.12.2009, când a fost desfăcuta căsătoria prin decizia civilă nr. 487/A/2009 a Tribunalului Cluj.

Potrivit art. 6 alin. 2 din Noul Cod.civ, actele si faptele juridice incheiate ori, dupa caz, savarsite sau produse inainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decat cele prevazute de legea in vigoare la data incheierii sau, dupa caz, a savarsirii ori producerii lor.

Potrivit art. 30 alin. 1 C.fam. bunurile dobândite in timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, alin. 3 al aceluiași articol instituind prezumția de comunitate, în sensul că nu trebuie administrata dovada calității de bun comun. Astfel, in temeiul prezumtiei de comunitate instituite de lege, orice bun dobândit in timpul căsătoriei de oricare dintre soți este considerat bun comun, cată vreme nu se face dovada ca este propriu, respectiv ca se incadreaza . prevăzute de art. 31 C.fam.

Pentru a se putea efectua partajul este necesar a se stabili în prealabil dreptul de proprietate asupra bunurilor ce urmeaza a se împarti.

Instanța a constatat că imobilul cu destinația casa, curte și grădină, situat din punct de vedere administrativ în com. Moldovenești, ., jud Cluj a format obiectul contractului de vanzare – cumpărare provizoriu încheiat sub semnătură privată la data de 19 septembrie 1996 (fila 11) între numita Szekely Surany I., în calitate de vânzatoare, pe de o parte și reclamanta S. E. și pârâții S. L., S. S. A., S. F., în calitate de cumpărători, pe de altă parte.

Totodată, imobilul situat din punct de vedere administrativ în com. Moldovenești, ., jud Cluj a format obiectul contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 28 octombrie 1996 (fila 37, 47) între numita Szekely Surany I., în calitate de vânzatoare, pe de o parte și pârâtul S. L., în calitate de cumpărător, pe de altă parte.

În esent㸠părțile litigante s-au prevalat în susținerea pretențiilor formulate de înscrisuri sub semnătură privată, respectiv contractul de vanzare – cumpărare provizoriu încheiat sub semnătură privată la data de 19 septembrie 1996 depus de către reclamantă (fila 11) și contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 28 octombrie 1996 depus de către pârâtul S. L. (fila 37, 47).

Trebuie observat și faptul că pârâtul S. L. nu a tăgăduit semnătura aplicată în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 19 septembrie 1996, ci doar s-a prevalat de înscrisul încheiat ulterior, data de 28 octombrie 1996 ( fila 37, 47).

Fiind invocate înscrisuri sub semnătura privata prin care se susține că a fost dobândit imobilul situat din punct de vedere administrativ în com. Moldovenești, ., jud Cluj, compus din casa familială și teren în suprafată de 2900 mp, instanța a considerat, raportat la obiectul prezentului litigiu precum și la limitele impuse de art. 129 alin. final Cod.pr.civ, că nu se impune cercetarea ori compararea acestora, pentru considerentele expuse in continuare.

În anul 1996, când se pretinde că a fost dobândit imobilul cu destinația casa familială și teren în suprafata de 2900mp, situat din punct de vedere administrativ în com. Moldovenești, ., jud Cluj regimul juridic al circulației terenurilor era reglementat de Legea nr.18/1991, care prin art.46 alin.1 a stipulat că înstrăinarea și dobândirea terenurilor de orice fel prin acte juridice între vii trebuie să fie făcute prin încheierea actului în forma autentică.

Este necontestat în cauză faptul că imobilul situat din punct de vedere administrativ în com. Moldovenești, ., jud Cluj era compus dintr-o construcție cu destinația de casă familială și teren în suprafata de 2900 mp, astfel incât atât contractul sub semnătură privată încheiat la data de 19 septembrie 1996 (fila 11), cât și contractul de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 28 octombrie 1996 (fila 37, 47) sunt nule absolut ca și contracte de înstrăinare, pentru nerespectarea formei autentice.

Până în prezent nu s-a încheiat un contract in forma autentică cu privire la terenul în suprafata de 2900 mp și, deși contractele anterior menționate au în virtutea principiului conversiunii actului juridic, potrivit art.978 Cod civil, valoarea unor antecontracte care nasc în sarcina ambelor părți o obligație de a face, respectiv de a încheia în viitor contractul translativ de proprietate, în condițiile de fond și formă cerută de lege, pana in prezent nu s-a pronunțat o hotarare care sa tina loc de act de vanzare - cumparare, astfel incât, in mod evident dreptul de proprietate asupra terenului nu s-a transmis către părți, ci a rămas in proprietatea promitentului – vânzător.

Referitor la regimul juridic al construcțiilor edificate asupra terenului în suprafata de 2900 mp, este de reținut că în situația în care se înstrainează odata cu constructia și terenul pe care acesta este situată, actul este necesar sa fie încheiat în forma autentica dacă acestea au un proprietar comun întrucât pentru valabilitatea înstrainarii terenului actul trebuie sa fie încheiat în forma autentică.

Chiar și în ipoteza în care s-ar admite că prin actele încheiate de către părți cu numita Szekely Surany I. a fost înstrăinat în mod valabil imobilul construcție, cu destinația casă familială, înstrăinarea ar conduce la constituirea unui drept de superficie, care constă în dreptul de proprietate asupra constructiei care se află pe o suprafata de teren care aparține unui alte persoane, teren asupra căruia superficiarul are un drept de folosință.

Conform art. 129 alin. final Cod.pr.civ, instanta este ținuta de limitele investirii sale determinate prin cererea de chemare in judecata, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formeaza obiectul cererii deduse judecății.

În speță, reclamanta a solicitat prin cererea de chemare in judecată, care stabilește limitele învestirii instanței, să se constate că a dobândit împreună cu pârâtul S. L. cota de 1/2 din imobilul cu destinația casa familială și teren situat din punct de vedere administrativ în com. Moldovenești, ., jud Cluj, iar nu un drept de superficie, dezmembrământ al dreptului de proprietate, a cărui existență trebuie stabilită anterior operațiunii de sistare a starii de indiviziune.

Prin urmare, instanța nu a inclus în masa bunurilor de împărțit cota de 1/2-a parte din imobilul cu destinația de "casa familiala"", situata administrativ in . nr.27, jud.Cluj si teren având categoria de folosința "curte si gradina", in suprafața de 2.900 mp întrucât reclamanta nu a probat existenta dreptului de proprietate asupra acestui imobil.

În continuare, instanța a reținut din declarația martorului M. Katalina (fila 86) faptul că foștii soți, reclamanta S. E. și pârâtul S. L. au efectuat lucrări de modernizare asupra imobilului casa familială situat în . din: construirea unor pereți din carămidă, construirea unei camere cu destinație de baie și utilatarea acesteaia cu obiecte sanitare, realizarea de zugrăveli interioare și exterioare, instarlarea unei centrale termice și a caloriferelor aferente, schimbarea ușilor, montarea unui tavan din rigips, recompartimentarea camerelor și amenajarea unei copertine realizată din sticlă pe schelet de fier la intrare.

Martora a mai arătat că foștii soți au realizat lucrări de renovare la anexele gospodăriei, constând în schimbarea tâmplăriei la șura existentă și au edificat un garaj nou.

Aceste împrejurări sunt confirmate și de martorul N. Ș. (fila 121), care a declarat că familia S. a reconstruit imobilul casa familială situat în . pereti noi, au refacut fundația casei, au recompartimentat locuinta și au edificat o cameră nouă. Același martor a declarat că familia S. a realizat unele lucrări și la anexele gospodăriei, în sensul că a reparat grajdul și șura și a edificat un garaj nou.

De asemenea, din declarația martorului Bolony Vilmos (fila 122) reiese că asupra imobilului în discuție s-au realizat mai multe lucrări de construcție, constând în turnarea fundației, edificarea unor pereți noi din cărămida, împărțirea unor camere și edificarea unor camere noi.

Martorul Bolony Vilmos (fila 122) a mai declarat că au fost efectuate reparații la anexele imobilului și a fost construit un garaj nou.

Potrivit declarației martorului Bolony Vilmos ( fila 122), casa familială are aceeași amprentă la sol ca și casa veche, cu excepția unei camere noi, însă compartimentarea locuinței este diferită de cea anterioară.

Probele testimoniale administrate în cauză sunt confirmate de constatările reținute în raportul de expertiza – specialitatea construcții efectuat de d-na expert judiciar ing. R. M.

Astfel, din raportul de expertiza – specialitatea construcții efectuat de expert judiciar ing. R. M. (file 244-279, 292, 303-304) rezultă că imobilul construcție situat în com. Moldovenești, . a suferit lucrări de renovare constând în: consolidarea fundațiilor, demolarea pereților casei, cu păstrarea unora, realizarea unui planșeu de beton armat, lucrări de rezidire a pereților demolați, instalarea unei centrale termice noi, procurarea și montare a 9 buc. ferestre și a 6 buc. uși din lemn, procurare și montare la baie a unei vane, chiuvete, wc și boyler electric, instalație de încălzire centrală prin montare unei centrale pe lemne, radiatoare și conducte aferente, instalația de apă și canalizare pentru baie, constând în montare hidrofor pentru apa din fântână și rețeaua la fosa septică realizate în curtea casei, finisaje interioare și exterioare constând în tencuieli, zugrăveli, pardoseli de tip dușumea în camere, aplicare de faianță în bucătărie și baie, gresie în hol, bucătărie și baie, precum și tavane de rigips, lucrări de realizarea a unor copertine metalice la usă de intrare în casă.

Potrivit raportului de expertiza tehnica judiciara – specialitatea construcții, valoarea lucrărilor de renovare constatate la imobilul casă familială este de 66.000 lei, iar valoarea lucrărilor de renovare a anexelor gospodărești este de 6250 lei

De altfel, existenta lucrărilor indicate de către reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecata a fost recunoscuta de către pârâtul S. L. prin administrarea probei cu interogatoriu (fila 111), însă pârâtul a susținut că aceste lucrări nu reprezintă simple îmbunătățiri, ci un imobil nou, edificat în timpul căsătoriei cu reclamanta, asupra căruia s-a dobândit dreptul de proprietate prin construcție proprie, iar nu prin cumpărare.

Susținerile pârâtului sunt contrazise de concluziilor expuse în raportul de expertiza anterior menționat, în cuprinsul căruia se arată că prin realizarea lucrărilor de modernizare nu s-a construit un imobil nou, întrucât din constructia inițială au fost păstrate fundațiile din piatră, pivnița, pereții din fațada spre curte, acoperișul cu șarpantă din lemn și învelitoare din țiglă (fila 252).

În condițiile în care nu s-a probat existenta imobilului construcție cu destinația de casa familiala în patrimoniul comun al foștilor soți S. E. și S. L., realizarea lucrărilor de modernizare asupra imobilului de către reclamanta S. E. și pârâtul S. L. nu conduc la dobândirea unui drept de proprietate distinct asupra acestor lucrări, ci pot da naștere unui drept de creanță reprezentat de contravaloarea îmbunătățirilor, drept de creanță care, eventual, poate fi exercitat împotriva proprietarului imobilului.

Prin urmare, instanța a respins pretențiile reclamantei privind lucrările de investiții realizate asupra imobilului situat în ., jud Cluj, întrucât dreptul de creanță reprezentat de contravaloarea îmbunătățirilor aduse casei familiale și anexelor gospodărești trebuie stabilit în prealabil operațiunii de partaj, în contradictoriu cu un terț care nu a fost împrocesuat în prezenta cauză.

În continuare trebuie reținut că atât declarațiile martorilor audiați, cât și raportul de expertiza – specialitatea construcții atestă faptul că reclamanta S. E. împreună cu pârâtul S. L. au construit un garaj nou pe terenul situat în ., jud Cluj,

Întrucât reclamanta S. E. și S. L. nu au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului situat în ., jud Cluj, contractele de vânzare – cumpărare depuse la dosar nefiind translative de proprietate, se constată că acest garaj a fost construit pe terenul care aparține unei alte persoane, astfel încât regimul juridic aplicabil acestuia este cel reglementat de prevederile art. 492 din Vechiul Cod civil, text legal prin care se instituie o prezumție relativă de proprietate asupra construcțiilor amplasate pe un teren în favoarea proprietarului terenului, prezumție pe care constructorul poate să o înlăture prin proba contrară.

Având în vedere că în prezenta cauză reclamanta nu a solicitat să se constate dobândit dreptul de proprietate asupra constructiei edificate în contradictoriu cu proprietarul terenului, instanța nu a inclus în masa de împărțit construcția cu destinația garaj, întrucât dreptul de proprietate asupra acesteia trebuie stabilit în prealabil operațiunii de partaj, în contradictoriu cu un terț care nu a fost împrocesuat în prezenta cauză.

Pentru considerentele anterior arătate instanța nu a reținut cota de 1/2-a parte din imobilul cu destinația de "casa familiala"", situata administrativ in . nr.27, jud.Cluj, compusa din următoarele corpuri de clădire: C1. - "casa" având: 3 camere, bucătărie, baie, cămara, pivnița, veranda închisa, încapere pentru centrala de încălzit, C.2. - "bucătărie de vara" construita din pamant (chirpici), compusa din o camera, tarnat si cămara de alimente, C.3. - "garaj auto" construit din scândura, C.4. - "grajd cu sura" construit pe fundații din piatra si pereții din scândura, acoperit cu țigle, C.5. - "alte anexe gospodărești" constând din: coteț pentru porci construit din cărămida, având trei boxe si o fântâna din tuburi ceramice apoi teren având categoria de folosința "curte si gradina", in suprafața de 2.900 mp întrucât nu s-a dovedit existenta acestor bunuri imobile în patrimoniul comun.

Consecutiv, instanța a reținut, cu privire la excepția lipsei calității procesuală a pârâților S. F. și S. A. că, în drept, calitatea procesuala este titlul legal care îndreptățește o persoană sa fie parte ., desemnând titularul dreptului de a acționa in judecata si in același timp persoana împotriva căreia se poate exercita acțiunea. Astfel, reclamantul trebuie sa coincida cu titularul dreptului afirmat, iar paratul, cu cel care este subiect pasiv (obligat) in raportul juridic respectiv. In cazul situatiilor juridice pentru a caror realizare este obligatorie calea justitiei, calitatea procesuala activa aparține celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea pasiva este a celui fata de care se poate realiza interesul respectiv. Sarcina justificarii calitatii procesuale active si a celei pasive in procesul civil revine reclamantului, iar instanta este datoare, odată sesizată, să verifice ambele calități.

Partajul este operatiunea care pune capat starii de indiviziune, astfel încât cererea de partaj poate fi formulata de oricare dintre coindivizari și este îndreptata împotriva celorlalti coindivizari, urmarindu-se iesirea din indiviziune cu privire la bunurile ce compun masa indiviză. Calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identitati între persoana pârâtului si cel obligat la raportul juridic dedus judecatii.

Întrucât, astfel cum s-a arătat anterior, contractul de vânzare – cumpărare provizoriu încheiat sub semnătură privată la data de 19 septembrie 1996 ( fila 11) nu are efect translativ de proprietate, pârâții S. F. și S. A. nu au devenit coproprietari asupra imobilului situat din punct de vedere administrativ în ., jud Cluj și, prin urmare, nu justifică o calitate procesuala pasivă cu privire la bunurile ce urmeaza a se împarti, motiv pentru care s-a admis excepția lipsei calitătii procesuale pasive a acestor pârâți și, pe cale de consecintă, s-a respins cererea formulată împotriva pârâților S. F. și S. A., ca fiind promovată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Reclamanta S. E. a mai solicitat prin acțiunea formulată includerea în masa de împărțit a următoarelor terenuri: suprafata de 2.300 mp, având destinația arabil situată în extravilanul satului Plaiesti, suprafata de 1700 mp., având destinația arabil situată in extravilanul satului Plaiesti și suprafata de 700 mp. situată in intravilanul satului Plaiești, susținând ca acestea au fost dobândite de către soți în timpul casatoriei, prin cumpărare.

Instanța a constatat că suprafata de 2.300 mp, având destinația arabil situată în extravilanul satului Plaiesti, suprafata de 1700 mp., având destinația arabil situată in extravilanul satului Plaiesti, precum și suprafata de 700 mp situată in intravilanul satului Plaiești au format obiectul unor contracte de vanzare - cumpărare încheiate de către pârâtul S. L., în calitate de cumpărător, în forma unor înscrisuri sub semnătură privată (file 26-29), care nu sunt susceptibile de a transfera dreptul de proprietate asupra terenurilor, forma autentică a actului de înstrăinare fiind instituită ad validitatem, potrivit dispozițiilor art. 46 alin.1 din Legea nr.18/1991, aplicabile în speță prin raportare la data încheierii contractelor.

Prin urmare, raportat la considerentele anterior expuse, instanța nu a inclus in masa de impartit terenurile in suprafata de 2.300 mp, având destinația arabil situată în extravilanul satului Plaiesti, suprafata de 1700 mp., având destinația arabil situată in extravilanul satului Plaiesti și suprafata de 700 mp. situată in intravilanul satului Plaiești indicate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, intrucât acestea nu au intrat in patrimoniul comun al foștilor soți, actele invocate drept temei al dobândirii nefiind încheiate în forma autentică, ceruta de lege ca forma ad validitatem, iar reclamanta solicitat in mod expres să se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu privire la care au fost incheiate contracte sub semnătura privată, iar nu includerea în masa partajabila a eventualelor drepturi de creanță izvorâte din actele incheiate sub semnatura privată.

Totodată, instanța nu a inclus în masa bunurilor comune terenul în suprafața de 1 ha, având destinația pădure, întrucât acesta a fost dobândit în temeiul legii, prin reconstituirea dreptul de proprietate în favoarea pârâtului S. L., in calitate de moștenitor al defunctilor S. R. și Egei K. P., conform Titlului de Proprietate nr. 322/12.12.2006, iar potrivit art. 31 alin.1 lit b Cod. fam., nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soț bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin moștenire, legal sau donație, afară numai dacă dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune.

Cu privire la bunurile mobile dobândite de reclamanta S. E. și S. L., in timpul căsătoriei, instanța a reținut, în raport de dispozițiile înscrise la art. 30 C. fam., că patrimoniul supus împărțelii este acel existent la data partajului, reprezentat de bunurile comune bunurile dobândite în timpul căsătoriei, în măsura în care se dovedește că ele exista în materialitatea lor la momentul formulării cererii de ieșire din indiviziune sau, în cazul înstrăinării, sumele de bani obținute și dovedite că există în patrimoniul comun al soților.

Totodată, dacă au fost vândute mai multe bunuri de valoare în timpul căsătoriei, în perioada în care părțile conviețuiau ca soț și soție, este justificată cererea de includere a acestora în masa partajabilă doar în măsura în care s-a facut dovada că, în urma acestor instrainari cei doi soți fie și-au constituit economii bănești, fie au investit sumele de bani obținute în vederea achiziționării unor alte bunuri cu valoare economică și care să se regăsească în masa partajabilă.

În prezenta cauză instanța a reținut din susținerile concordante ale reclamantei S. E. și ale pârâtului S. L. că o vacă de 550 kg și trei viței, în valoare de 1000 lei fiecare au fost înstrăinați anterior formulării cererii de chemare in judecată, astfel incât nu mai există în patrimoniul comun la data promovării cererii de partaj.

În ceea ce privește sumele de bani obținute prin vânzarea bunurilor mobile dobândite de soți în timpul căsătoriei, instanța a reținut că, potrivit art. 129 alin.6 Cod.pr.civ este ținută a se pronunța exclusiv în limita obiectului cererii cu care a fost învestită, și anume cu privire la aducerea la masa de împărțit a bunurilor mobile enumerate în cuprinsul actiunii principale, iar nu asupra includerii în masa partajabilă a contravalorii bunurilor înstrăinate de către vreunul dintre soți.

Totodată, instanța a constatat că susținerile pârâtului referitoare la caracterul de bun propriu al unor bunuri mobile sunt confirmate de declarația martorei M. Katalina ( fila 86) care a arătat că pârâtul S. L. a primit de la părinții săi o căruță, un cal și o vacă.

Din aceeași declarație reiese că pârâtul S. L. a deținut înainte de încheierea căsătoriei cu reclamanta un microbuz, care a fost ulterior vândut, iar după ce a vândut microbuzul pârâtul a cumpărat un autoturism marca Dacia.

Astfel fiind, instanța a reținut că autoturismul marca Dacia a fost dobândit de către pârâtul S. L. in timpul căsătoriei cu reclamanta, insă prețul a fost plătit din suma obținută din vânzarea unui bun propriu, astfel încât autoturismul reprezintă contravaloarea sumei obținute cu titlu de preț de către pârât, dobândind astfel calitatea de bun propriu al pârâtului S. L. prin efectul subrogației reale cu titlu particular, potrivit art. 31 lif. f Cod. fam.

Raportat la considerentele anterior expuse, având în vedere dispozițiile art. 1169 Cod civil, potrivit cărora "cel ce face o propunere inaintea instantei trebuie sa o dovedeasca" și faptul că pârâtul nu a recunoscut aceste bunuri, iar reclamanta nu a probat calitatea de bunuri comune, instanța nu a inclus în masa bunurilor comune urmatoarele: carul cu roti de cauciuc si osia din fier apreciat de către reclamanta la valoarea de 300 lei, calul de 15 ani apreciat de către reclamanta la valoarea de 2000 lei, un ham din piele pentru cal și autoturismul marca Dacia 1310 apreciata de către reclamanta la valoarea de 2500 lei.

Prin urmare, coroborând declaratiile martorilor cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și concluziile raportului de evaluare, instanța a constatat ca reclamanta S. E. și pârâtul S. L. au dobandit in timpul casatoriei cu contributie egala urmatoarele bunuri comune: Garnitura de mobila pentru bucătărie, confecționată in anul 2007, executata din lemn si compusa din: 3 corpuri suspendate, 5 corpuri fixe, o masa ovala, 6 taburet, o lada pentru haine si un cuier, în valoare de 2.105 lei; Soba pentru gătit confecționată din teracota, în valoare de 650 lei; Soba pentru incalzit, confecționată din teracotă, în valoare de 550 lei; Garnitura de mobila pentru camera copilului, confecționată in anul 2005, la comanda, executata din lemn și compusa din: dulap, birou, 2 rafturi pentru cărti, pat cu saltea si masa de birou, în valoare de 1250 lei; Garnitura de mobila pentru bucătăria de vara compusa din 2 corpuri fixe, in valoare de 150 lei; Televizor color marca "Solora", în valoare de 175 lei; Televizor color marca "LG" cu DVD si CD-player, în valoare de 350 lei; Receiver marca ""Galilei", în valoare de 75 lei; Aspirator pentru praf marca "Tiro", în valoare de 100 lei; Mașina de spălat automatica marca "Whirpool", în valoare de 550 lei; C. cu microunde marca ""Galanz", în valoare de 100 lei; Mixer de bucătărie marca "Bosch", în valoare de 50 lei; Blender marca "Bosch”, în valoare de 50 lei; Aparat de măcinat marca "Tefal", în valoare de 20 lei; Aparat de tuns marca "Rowenta”, în valoare de 40 lei; Calculator Pemium 3, cu unitate de memorie si monitor, în valoare de 150 lei; Frigider marca "Arctic", în valoare de 350 lei; Lada frigorifica cu 7 sertare, marca "Arctic", în valoare de 400 lei; Plita din inox marca ”Whirpool”, în valoare de 150 lei; Aparat pentru tăiat lemne, în valoare de 150 lei; Drujba marca "Husqvarna", în valoare de 650 lei; o bucata ham din piele, pentru cal, în valoare de 150 lei; Plug din fier, în valoare de 100 lei; Săpătoare din fier, în valoare de 225 lei; Grapa din fier, în valoare de 125 lei; Caruta cu roti din cauciuc si osie din fier, în valoare de 550 lei; Hambar pentru cereale, confecționat din lemn, în valoare de 225 lei; un vițel în valoare de 1.000 lei; dulap din fier, în valoare de 80 lei.

În cazul împărțirii bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, stabilirea cotelor părți ce revin fiecăruia dintre soți se face în raport de contribuția acestora la dobândirea și conservarea bunurilor. În cazul în care nu se poate determina contribuția fiecărui soț, respectiv, în lipsa probei că unul dintre soți a avut o contribuție mai mare decât celălalt la dobândirea bunurilor comune, se presupune că ambii soți au avut o contribuție egală, împărțirea bunurilor făcându-se tot în părți egale.

Contributia sotilor la dobandirea bunurilor comune trebuie inteleasa si se analizeaza in sensul de contributie la totalitatea bunurilor si nu la dobandirea fiecarui bun in parte.

Pentru stabilirea cotei de contributie trebuie observată contribuția efectiva a sotilor la achizitionarea bunurilor comune; veniturile obținute de soți în timpul căsătoriei, precum și munca depusă de aceștia în gospodărie sau pentru creșterea și îngrijirea copiilor. Totodată, dacă există o învoială a părților la stabilirea cotei de contribuție va fi luată în calcul această înțelegere.

Având în vedere acestea aspecte, precum și faptul că în speță părțile nu au solicitat si nu au probat existența unor cote inegale, instanța a reținut că în speță contribuția fiecăruia dintre soți la dobândirea bunurilor care fac parte din comunitatea de bunuri este de 50%.

În concluzie, instanța a constatat, raportat la valoarea de circulație a bunurilor supuse partajului estimată în raportul de expertiză tehnică evaluatorie efectuat de către ing. Vamos T. (file 175-243) și la cotele egale de contributie a foștilor soți, reclamanta S. E. și pârâtul S. L., ca valoarea totala a masei partajabile este de_ lei, iar echivalentul valoric al fiecarei parti este de 5260 lei.

În ceea ce priveste modalitatea de partajare s-au avut în vedere dispozițiile art.6739 Cod.pr.civ potrivit carora la formarea si atribuirea loturilor instanta va tine seama dupa caz si de acordul partilor, marimea cotei parti ce se cuvine fiecaruia din masa bunurilor de impartit, natura bunurilor, domiciliul si ocupatia partilor, faptul ca unii dintre coproprietari inainte de a se cere imparteala au facut constructii sau imbunatatiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.

Raportat la considerentele anterior expuse, instanța a dispus iesirea din indiviziune a partilor prin formarea a doua loturi si atribuirea acestora astfel: Lotul A, în valoare totală de 5035 lei având următoarea componenta: Garnitura de mobila pentru camera copilului, confecționată in anul 2005, la comanda, executata din lemn și compusa din: dulap, birou, 2 rafturi pentru cărti, pat cu saltea si masa de birou, în valoare de 1250 lei; Garnitura de mobila pentru bucătăria de vara compusa din 2 corpuri fixe, in valoare de 150 lei; Soba pentru gătit confecționată din teracota, în valoare de 650 lei; Televizor color marca "LG" cu DVD si CD-player, în valoare de 350 lei; Receiver marca ""Galilei", în valoare de 75 lei; Aspirator pentru praf marca "Tiro", în valoare de 100 lei; Mașina de spălat automatica marca "Whirpool", în valoare de 550 lei; C. cu microunde marca ""Galanz", în valoare de 100 lei; Aparat de tuns marca "Rowenta”, în valoare de 40 lei, Mixer de bucătărie marca "Bosch", în valoare de 50 lei; Blender marca "Bosch”, în valoare de 50 lei; Aparat de măcinat marca "Tefal", în valoare de 20 lei, Frigider marca "Arctic", în valoare de 350 lei, Plita din inox marca ”Whirpool”, în valoare de 150 lei; Calculator Pemium 3, cu unitate de memorie si monitor, în valoare de 150 lei; un vițel în valoare de 1.000 lei care se atribuie se atribuie reclamantei ; Lotul B în valoare totală de 5485 lei având următoarea componenta: Garnitura de mobila pentru bucătărie, confecționată in anul 2007, executata din lemn si compusa din: 3 corpuri suspendate, 5 corpuri fixe, o masa ovala, 6 taburet, o lada pentru haine si un cuier, în valoare de 2.105 lei; Soba pentru incalzit, confecționată din teracotă, în valoare de 550 lei; Televizor color marca "Solora", în valoare de 175 lei; ; Lada frigorifica cu 7 sertare, marca "Arctic", în valoare de 400 lei; Aparat pentru tăiat lemne, în valoare de 150 lei; Drujba marca "Husqvarna", în valoare de 650 lei;o bucata ham din piele, pentru cal, în valoare de 150 lei; Plug din fier, în valoare de 100 lei; Săpătoare din fier, în valoare de 225 lei, Grapa din fier, în valoare de 125 lei, Hambar pentru cereale, confecționat din lemn, în valoare de 225 lei, Caruta cu roti din cauciuc si osie din fier, în valoare de 550 lei; dulap din fier, în valoare de 80 lei; care se atribuie pârâtului S. L..

Instanța a considerat că loturile anterior arătate respectă criteriile enunțate în cuprinsul art. 6739 Cod.pr.civ, având în vedere că ambele loturi cuprind bunuri de aceeași natură, respectiv piese de mobilier, produse electronice și electrocasnice, precum și următoarele aspecte relevate de probatoriul administrat în cauză: prin hotărârea prin care s-a pronunțat divorțul a fost încredințat reclamantei minorul rezultat din căsătoria cu pârâtul S. L., iar îndeletnicirile principale ale pârâtului S. L. sunt agricultura și zootehnia.

Față de modalitatea de partaj anterior expusă, pentru egalizarea loturilor s-a dispus obligarea pârâtul la plata sumei de 225 lei catre reclamantă cu titlu de sulta, ce dispune a fi achitata in termen de 2 luni de la ramanerea definitiva a prezentei hotarari.

Cu privire la cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul litigiu, instanța a constatat că, potrivit actelor justificative depuse la dosarul cauzei, reclamanta SzaboEniko a suportat cheltuieli judiciare în valoare de 9876,3 lei, reprezentând timbru judiciar, taxă judiciară de timbru, onorariu avocațial și onorariile experților tehnici (file 5-7, 46, 156, 164, 297, 300), iar pârâtul S. L. a dovedit cheltuieli judiciare în valoare de 1860, reprezentând onorariu avocațial.

Având în vedere faptul că pretențiile reclamantei au fost parțial admise, în temeiul art. 274 Cod.pr.civ, raportat la pretențiile admise și la cotele de proprietate ale părților a obligat pârâtul S. L. la plata sumei de 2942,65 lei catre reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta S. E., solicitând schimbarea, in parte, a hotărârii apelate, in sensul admiterii in întregime a cererii de chemare in judecata a reclamantei, obligând paratul S. L., la plata cheltuielilor de judecata ocazionate, atat la fond cat si in prezentul apel, potrivit chitanțelor anexate.

În motivare arată:

În pofida faptului ca instanța de fond stabilește ca si cale de atac a hotărârii pronunțate recursul, având in vedere ca valoarea bunurilor mobile si imobile supuse partajului depășea valoarea de 100.000 lei la momentul promovării acțiunii, apreciază ca apelul este calea de atac corecta, aceasta in conformitate cu prevederile art. 282 ind. 1 alin. (1) din C.pr.civ.

Consideră ca soluția pronunțata de instanța de fond este atat netemeinica cat si nelegala întrucât aceasta a refuzat includerea in masa bunurilor imobile si mobile, supuse partajului, următoarele:

- imobilul cu destinația de "casa familiala"" având 3 camere si dependințe

- imobilul cu destinația de "bucătărie de vara”

- imobilul cu destinația de "garaj auto"

- imobilul cu destinația de "grajd cu sura" si

- "anexele gospodărești" astfel cum au fost ele prezentate de reclamanta in acțiune si descrise de expertul inginer R. Mihutiu, in raportul de expertiza tehnica judiciara efectuat.

- terenul in suprafața de 2.900 mp, având destinația de "curte si gradina"" situat administrativ in satul Plaiesti nr. 27, . 2.800 mp. având categoria de folosința "arabil", situat in extravilanul satului Plaiesti, .> -terenul in suprafața de 1.700 mp având categoria de folosința "arabil" situat in extravilanul satului Plaiesti, .> - terenul in suprafața de 700 mp. având categoria de folosința "teren pentru conslructii situat in intravilanul satului Plaiesti, .> - autoturismul maica "Dacia 1310" cu număr de circulație_ - carul cu roti din cauciuc si osie din fier

- 3 vitei având intre 4 si 6 luni fiecare

- calul de 15 ani

- vaca de 550 kg

- un ham din piele pentru cal

Apelanta-reclamantă apreciază ca in mod cu totul neintemeiat instanța de fond a exclus aceste bunuri de la partaj, motivandu-si soluția pe considerentul ca nu s-ar fi făcut dovada dreptului de proprietate in ceea ce privește construcțiile si terenurile, iar in ceea ce privește bunurile mobile, pe acelea pe care nu le-a inclus la partaj, le-a considerat bunuri proprii ale paratului S. L. sau nedovedite ca fiind bunuri comune, achiziționate in timpul căsătoriei.

In egala măsura este criticabila si hotărârea instanței privitoare la componenta celor 2 loturi alcătuite din bunurile mobile si atribuirea lor pârtilor, la care se adaugă neacordarea tuturor cheltuielilor de judecata pe care era indreptatita sa le primescă de la paratul S. L., singurul care s-a opus admiterii acțiunii apelantei-reclamante.

Apelanta-reclamantă critică si soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a paraților S. F. si S. A., pe care a invocat-o prin intampinare paratul S. L..

Se precizează că în mod eronat, instanța de fond a respins cererea reclamantei formulata impotriva acestor parați cu motivarea ca ea este promovata impotriva unor persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.

Se precizează, în ceea ce privește "casa familiala", "bucătăria de vara", "grajdul cu sura" si "anexele gospodărești"" cumpărate de apelanta-reclamantă in timpul fostei casatorii cu paratul S. L. prin contractul de vanzare-cumparare sub semnătura privata din data de 19 septembrie 1996, de la vanzatoarea Szekeli Suranyi I., se impun următoarele precizări:

Singurul inscris veritabil ce poate fi invocat pentru a demonstra înstrăinarea de către vânzătoare pe seama apelantei-reclamante si a fostului său sot, paratul S. L., pe de o parte, respectiv pe seama paraților S. F. si soția S. A., pe de alta parte, este "contractul de vanzare-cumparare provizoriu" din data de 19 septembrie 1996.

Apelanta-reclamantă subliniază acest lucru intrucat paratul S. L., desi nu si-a contestat semnătura de pe acest contract, a arătat ca in realitate adevăratul inscris încheiat cu vanzatoarea a fost cel din data de 28.10.1996, pretinzând ca acest act este cel real si ca a fost încheiat doar cu apelanta-reclamantă si cu el in calitate de cumpărători, astfel ca parații S. F. si soția S. A. nu pot deține niciun drept de proprietate si niciun drept de creanța asupra imobilului.

Retine insa instanța de fond ca din probatiunea administrata in cauza reiese ca singurul contract ce poate fi luat in considerare este cel de la fila 11, respectiv contractul din 19 septembrie 1996.

Cu toate acestea, judecătorul fondului isi motivează soluția de neincludere la partaj a construcției cu destinația de casa familiala si a terenului in suprafața de 2.900 mp intrucat "pana in prezent nu s-a încheiat un contract in forma autentica cu privire la terenul in suprafața de 2.900 mp...astfel incat, in mod evident dreptul de proprietate asupra terenului nu s-a transmis către parti ci a rămas in proprietatea promitentului vânzător ".

Apelanta-reclamantă arată că a depus in probatiune la dosar o adeverința eliberata de Primăria comunei Moldovenești din care rezulta ca, . si paratul S. L., figurau ca si proprietari asupra unei case familiale situata in satul Plaiesti la nr. 27, respectiv teren de 2.900 mp. având destinația de "curte si gradina"" aferenta construcțiilor. Erau, așadar, realitățile imobiliare dobândite de ei prin contractul de vânzare cumpărare din data de 19 septembrie 1996.

Se precizează că înca din momentul promovării acțiunii apelanta-reclamantă a cerut sa se constate ca partajul in ceea ce privește bunurile imobile îl solicită a se efectua pentru proprietăți imobiliare extratabulare, urmând ca ulterior sa ceară validarea acestuia in contradictoriu cu proprietarul tabular ce va fi identificat in cartea funciara. Cu toate acestea, la unul din termenele de judecata, dupa efectuarea expertizei in construcții de către expert Mihutiu R., a solicitat efectuarea unei expertize topografice de specialitate pentru identificarea in regim de CF a terenului. Se precizează că nicăieri in cuprinsul hotărârii de la fond nu se pomenește despre aceasta solicitare a apelantei-reclamante cu care si paratul S. L. a fost de acord, apreciind proba ceruta ca fiind una utila si pertinenta.

De altfel, este de remarcat poziția procesuala a acestuia care, in intampinarea depusa, nu neaga ca s-a dobândit un drept de proprietate extratabulara asupra casei si a terenului de 2.900 mp, apărarea lui concentrandu-se asupra cotelor dobândite de ei in urma înstrăinării, respectiv a modului in care se va face partajul in natura. Era evident si in interesul acestui parat sa susțină un punct de vedere corect in condițiile in care dobândirea proprietății extratabulare este la o parte de orice indoiala. Acesta a fost si motivul pentru care același parat nu s-a opus la efectuarea expertizei topografice, solicitare pe care insa instanța a respins-o in mod nejustificat.

Abordând raționamentul instanței de fond, potrivit căruia instrainarea terenului de 2.900 mp trebuia sa se faca doar in forma autentica pentru a putea realiza un partaj de proprietate, refuzul de a incuviinta proba tehnica a expertizei este cu atat mai de neinteles.

Conchide instanța de fond ca nu poate include la partaj nici terenul si nici construcțiile atâta timp cat "reclamanta nu a probat existenta dreptului de proprietate asupra acestui imobil”.

In ceea ce privește "garajul auto" edificat de apelanta-reclamantă si de paratul S. L. in timpul căsătoriei, cu toate ca instanța de fond se raportează la declarațiile martorilor audiați si la constatările din expertiza tehnica, invoca același greșit raționament precizând ca "întrucât reclamanta si paratul nu au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului din satul Plaiesti nr.27, contractele de vanzare-cumparare depuse la dosar nefiind translative de proprietate, se va constata ca acest garaj a fost construit pe terenul care aparține unei alte persoane..."

Apelanta-reclamantă precizează că ceea ce ii reproșează instanța de fond in pag. 13 a sentinței apelate, este faptul ca nu ar fi solicitat sa se constate ca a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției edificate "in contradictoriu cu proprietarul terenului". Or, tocmai pentru a se identifica proprietarul tabular a cerut efectuarea unei expertize topografice, cerere in probatiune pe care Judecătoria T. a respins-o in ciuda faptului ca si paratul S. L. a fost de acord cu aceasta. Prin urmare, judecătorul fondului a refuzat sa soluționeze petitul privitor la componenta bunurilor imobile ce urmau a fi partajate preferând o atitudine distructiva care nu folosește nimănui in condițiile in care este bine cunoscut principiul relativității efectelor juridice pe care le produce o hotărâre judecătoreasca indeosebi in material partajului. Nu se putea vorbi despre o prejudiciere a intereselor unor terți cata vreme partajul solicitat de apelanta-reclamantă ii este opozabil doar paratului S. L., si eventual paraților S. FRANCIS si S. A., impreuna cu care pretind ca a cumpărat casa din Plaiesti nr 27 si terenul de 2.900 mp.

Se precizează, cat privește investițiile pe care le-a efectuat la imobil si ele au fost tratate in același mod, instanța de fond conchizand prin a spune ca daca nu a probat dreptul de proprietate asupra casei familiale, nu poate cere sa se constate existenta investițiilor ci eventual existenta unui drept de creanța.

Se precizează că nu se vor mai detalia argumentele pentru care critică o astfel de abordare pentru ca ele sunt identice cu cele mai sus prezentate.

Apelanta-reclamantă precizează că s-a refuzat includerea in masa bunurilor partajabile a suprafețelor de teren de 2.300 mp si de 1.700 mp., ambele fiind terenuri arabile situate în extravilanul satului Plaiesti, precum si a suprafeței de 700 mp, din intravilanul satului Plaiesti. Apelanta-reclamantă precizează că a probat dobândirea acestor terenuri in timpul căsătoriei prin depunerea antecontractelor de vanzare-cumparare sub semntura privata, necontestate de paratul S. L.. Se precizează că instanța de fond refuza sa le ia in considerare la partaj, arătând ca ele "nu sunt susceptibile de a transfera dreptul de proprietate asupra terenurilor, forma autentica a actului de înstrăinare fiind instituita ad validitatem potrivit disp. art. 46 alin. (1) din Legea 18/91".

Apelanta-reclamantă menționează că, deși a cerut ca la partaj sa se includă si terenul de 1 ha având destinația "pădure", evidențiat in T.P nr. 322 din 12 decembrie 2006 emis pe seama paratului S. L., nu intelege sa mai susțină partajul acestui teren deoarece s-a făcut dovada ca a fost reconstituit in proprietatea paratului in calitate de moștenitor al defuncților S. R. si Egei-C. P.. Pe cale de consecința terenul din titlu este un bun propriu al paratului S. L. care nu poate intra la partaj.

In privința bunurilor mobile, instanța de fond isi motivează eliminarea de la partaj a celor 3 vitei si a vacii de 550 kg, intrucat aceste animale ar fi fost instrainate anterior formulării cererii de chemare in judecata si prin urmare nu se mai aflau in patrimoniul comun al soților la data înregistrării cererii de partaj. .-reclamantă, a menționat in acțiunea sa ca animalele au fost vândute de paratul S. L. in timpul căsătoriei dar . care erau separați in fapt, acesta insusindu-si prețul obținut. Instanța de fond trebuia sa se raporteze la probele administrate in cauza si sa ii accepte solicitarea de a primi contravaloarea animalelor, respectiv a cotei valorice de 1/2- a parte, acceptând valorile acestora menționate de reclamantă in acțiune, respectiv 2.500 lei pentru vaca si 3.000 lei pentru vitei, cu precizarea ca unul dintre vitei a fost recunoscut de parat care nu a contestat valoarea declarata.

In ceea ce privește faptul ca paratul ar fi primit de la părinții sai o caruta cu roti din cauciuc, un cal si o vaca, simpla trimitere la declarația martorei M. Katalina, existenta la fila 86, nu putea forma convingerea instanței in sensul eliminării de la partaj a acestor bunuri in condițiile in care declarația nu se coroborează cu celelalte probe. Fiind o declarație izolata, in contextul probator, dar si prin aplicarea principiului testis unus, testis nullus, judecătorul fondului era obligat sa dea eficienta principiului relativității comunității de bunuri, intrucat el nu a fost răsturnat printr-o declarație izolata a unui singur martor.

La fel se prezintă situația si cu autoturismul marca Dacia 1310, eliminat si el de la partaj pe motivul ca desi a fost dobândit in timpul căsătoriei, prețul ar fi fost plătit din suma obținută in urma vânzării unui bun propriu al paratului. Motivarea luării unei astfel de decizii se regăsește, in opinia instanței de fond, tot in declarația martorei M. Katalina, care spune ca paratul ar fi avut inainte de căsătorie un microbuz pe care 1-a vândut iar din banii obținuți ar fi cumpărat mașina. Apelanta-reclamantă solicită instanței de apel sa observe ca nu exista nicio alta susținere a acestei declarații venita din partea altui martor, iar la dosarul de fond nu exista înscrisuri care sa confirme punctul de vedere exprimat de parat.

De aceea apelanta-reclamantă consideră ca toate aceste bunuri eliminate discreționar de la partaj urmează sa fie reintroduse in masa partajabila de tribunal intrucat probele dosarului scor in evidenta o alta stare de fapt.

Apelanta-reclamantă precizează că mai spune instanța de fond ca nu și-a probat susținerile in ceea ce privește carul cu roti de cauciuc si osie din fier, calul de 15 ani, un ham din piele pentru cal si autoturismul marca Dacia 1310, motiv pentru care le exclude de la partaj.

Din motivele ce preced, apelanta-reclamantă apreciază ca instanța avea obligația sa partajeze si aceste bunuri, insa in mod cu totul arbitrar nu a facut-o.

Se precizează că este criticabil si modul in care Judecătoria T. a conceput si apoi a stabilit cele doua loturi intrucat a ignorat solicitarea concreta a reclamantei. Potrivit acesteia, in lotul apelantei-reclamante ar fi trebuit sa se cuprindă: garnitura de mobila pentru bucătăria de vara, aspiratorul de praf marca ""Tiro", cuptorul cu microunde marca"Galanz". mixerul de bucătărie marca "Bosch", blenderul marca "Bosch", aparatul de măcinat marca "Tefal", aparatul de tuns marca "Rowenta", calculatorul Pentium III, lada frigorifica cu 7 sertare marca "Arctic", aparatul pentru tăiat lemne, dulapul din fier si hambarul pentru cereale confecționat din lemn.

Cu excepția televizorului color marca "LG" cu dvd si cd-player, a garniturii de mobila pentru camera copilului, a sobei de teracota si a sobei de gătit tot din teracota, toate celelalte bunuri urmau sa formeze lotul paratului S. L..

Instanța de fond a preferat sa creeze doua loturi având o componenta arbitrar si artificial stabilita. Apelanta-reclamantă precizează că, evident dintr-un astfel de considerent intelege sa critice si sulta de 225 lei stabilita in sarcina paratului spre a-i fi platita.

Apelanta-reclamantă înțelege sa critice soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a paraților S. F. si S. A. cu motivarea aferenta apreciind ca in mod cu totul nelegal, instanța de fond a refuzat sa ia in considerare faptul ca la data de 19 septembrie 1996 aceștia au cumpărat alături de reclamantă si de paratul S. L., imobilul din Plaiesti nr. 27 achitând vânzătoarei S. Suranyi I. 10.000.000 ROL din totalul celor 20.000.000 ROL stabilita drept pret al proprietății ce se instrainase.

Argumentele decisive care se transpun in tot atâtea probe se constituie in inserarea numelui celor doi parati in cuprinsul contractului, in declarațiile martorilor contractuali si in dovedirea faptului ca parata S. A. a instrainat o proprietate de-a dânsei cu foarte puțin timp inainte de ziua de 19 septembrie 1996, tocmai pentru a avea bani sa plătească jumătate din prețul convenit cu vanzatoarea. La dosar exista înscrisul sub semnătura privata care confirma înstrăinarea imobilului de către parata S. A., mama apelantei-reclamante.

In virtutea efectului devolutiv al apelului, apelanta-reclamantă solicită ca tribunalul sa încuviințeze suplimentarea probatiunii, in sensul efectuării unei expertize tehnice in specialiatea topografie, adica a acelei probe care i-a fost refuzata la instanța de fond.

Totodată, solicită un supliment de interogatoriu pentru paratul S. L. si pentru parații SZBO FRANCISZ si S. A..

Împotriva Sentinței civile nr. 3163/2012, pronunțată la data de 22 iunie 2012 în dosar nr._ al Judecătoriei T. a declarat recurs pârâtul S. L., solicitând in temeiul art.304 pct.9 C.proc.civ, admiterea recursului, modificarea parțiala a hotărârii atacate in sensul exonerării recurentului-pârât de la plata cheltuielilor de judecata în favoarea reclamantei.

Recurentul-pârât arată că intelege sa atace prin prezentul recurs doar dispoziția instanței de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecata.

Prin hotărârea atacata instanța a dispus obligarea pârâtului la plata in favoarea reclamantei a sumei de 2942,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reținând ca reclamanta a făcut dovada suportării unor cheltuieli in suma de 9876,3 lei, compuse din onorariu avocațial, onorarii de expert, taxa de timbru si timbre judiciare, iar pârâtul a dovedit efectuarea unor cheltuieli de judecata de 1860 lei, reprezentând onorariu avocațial.

Acțiunea reclamantei a avut mai multe capete de cerere, aceasta tinzând la sistarea comunității de bunuri mobile si imobile, pentru toate acestea achitând taxa judiciara de timbru si timbre judiciare. Dintre toate capetele de cerere, instanța a admis in parte doar cererea reclamantei de sistare a comunității de bunuri mobile, respingând integral cererea acesteia cu privire la bunurile imobile.

In privința bunurilor imobile, din considerentele instanței rezulta faptul ca in masa partajabila instanța a inclus doar o parte din bunurile descrise de către reclamanta in acțiune, respectiv bunuri mobile in valoare_ lei, instanța reținând de asemenea ca o parte din bunurile mobile sunt bunuri proprii ale subsemnatului.

Astfel, instanța ar fi trebuit ca la stabilirea cheltuielilor de judecata sa tina seama de faptul ca pretențiile reclamantei au fost partail admise cu privire la bunurile mobile, fiind integral respinse in privința bunurilor imobile.

Astfel, taxa judiciara de timbru datorata de către reclamanta pentru partajarea bunurilor mobile in valoare de_ lei (caci numai in privința acestor bunuri a fost admisa acțiunea), ar fi de 315,6 lei, restul taxei de timbru care a fost achitata fiind datorata pentru restul capetelor de cerere.

Se precizează că se poate admite ca recurentul-pârât ar datora reclamantei jumătate din aceasta taxa de timbru, adică suma de 157,8 lei.

Onorariul total al expertului evaluator de bunuri mobile a fost de 1495 lei. Acesta a fost perceput pentru evaluarea tuturor bunurilor mobile indicate de către reclamanta, inclusiv a celor care au calitatea de bunuri proprii ale recurentului-pârât, astfel ca nu se justifica ca recuirentul-pârât sa achite jumătate din acest onorariu.

Insa, raportat la faptul ca pretențiile reclamantei au fost admise ., trebuie admis ca si recurentul-pârât a avansat cheltuieli de judecata, chiar daca ele au fost mai mici decât cele avansate de către reclamanta. Astfel, se precizează că recurentul-pârât ar fi indreptatit sa iși recupereze o parte din aceste cheltuieli avansate, proporțional cu partea din acțiune care a fost respinsa.

De aceea, recurentul-pârât consideră ca in cauza ar fi trebui sa opereze compensarea cheltuielilor de judecata, sens in care solicit admiterea prezentului recurs si exonerarea sa de la plata acestor cheltuieli.

Solicită judecarea cauzei in lipsa de la dezbateri.

Prin întâmpinarea formulată fata de apelul declarat in cauza de către S. E., intimatul-pârât S. L. a solicitat respingerea apelului, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor sale de judecata compuse din onorariu avocațial in suma de 1500 lei, potrivit contractului de asistenta juridica nr.2/2013.

Raportat la obiectul cererii deduse judecații si la conținutul inscrisurilor depuse, intimatul-pârât arată că a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a paraților S. F. si soția S. A., care a fost admisa de către instanța prin sentința atacata, retinandu-se ca o cerere având ca obiect sistarea stării de indiviziune cu privire la un imobil poate fi promovata de către un coindivizar impotriva celorlalți coproprietari. Totodată, instanța a mai reținut si faptul ca in privința imobilului supus partajului in prezenta speța, proprietatea nu a fost transferata in favoarea paraților si a reclamantei prin actul incheiat sub semnătura privata, motiv pentu care niciuna dintre parti nu a dobândit calitatea de coproprietar.

Apelanta a inteles sa critice aceasta hotărâre arătând ca instanța a refuzat sa ia in considerare ca prin antecontractul de vanzare-cumparare S. F. si soția S. A. ar fi cumpărat, alături de apelanta si de intimatul-pârât, imobilul din Plaiesti, nr.27, achitând prețul de vânzare.

Se precizează că asemenea argumente nu pot fi avute in vedere pentru admiterea apelului sub acest aspect, respectiv pentru respingerea excepției invocate.

Obiectul acțiunii il reprezintă sistarea comunității de bunuri, pentru care calitate procesuala activa si pasiva justifica doar cei doi foști soti, aflați in coproprietate devalmasa. La primul petit al cererii introductive de instanța s-a solicitat sa se constate ca reclamanta impreuna cu intimatul-pârât au dobândit cu contribuție . timpul căsătoriei, cota de 1/2-a parte din dreptul de proprietate asupra imobilului construcție si teren situat in ., jud.Cluj.

In probatiune, s-a depus copia antecontractului de vanzare-cumparare incheiat la data de 28.10.1996, cu privire la imobilul mai sus descris, intre numita Szekely Suranyi I., in calitate de promitenta-vanzatoare si intimatul-pârât S. L., in calitate de promitent-cumparator.

Se precizează că S. F. si soția S. A. nu au fost parti semnatare ale antecontractului de vanzare-cumparare, astfel ca nu dețin nici un drept de proprietate ori vreun drept de creanța asupra imobilului, neavand astfel calitatea de coproprietari care sa justifice improcesuarea dumnealor . sistarea comunității de bunuri.

Contractul de vanzare-cumparare (si prin similitudine - si antecontractul de vanzare-cumparare) este un contract consensual, care ia naștere prina cordul de voința al pârtilor. Odată cu incheierea antecontractului de vanzare-cumparare din data de 28.10.1996 parații S. F. si soția S. A. nu si-au exprimat acordul de voința de a dobândi dreptul de proprietate cu privire la imobilul in litigiu, iar vanzatoarea nu si-a exprimat acordul de a transmite pe seama acestora dreptul de proprietate.

Astfel, parații S. F. si soția S. A. nu dețin niciun titlu constatator al dreptului lor de proprietate, astfel ca nu pot avea calitatea de coproprietari care sa justifice improcesuarea lor in prezenta acțiune de partaj.

Calitatea procesuala pasiva presupune identitatea dintre persoana chemata in judecata si cel care este subiect pasiv in raportul dedus judecații. Calitatea procesuala pasiva aparține celui fata de care se poate realiza un interes. Or, in prezenta speța, parații de rand 2 nu sunt subiecți pasivi in raportul juridic dedus - judecații iar interesul reclamantei se realizează in contradictoriu cu subsemnatul, nu cu parații de rand 2.

Se precizează că este posibil ca S. F. si soția S. A. sa justifice interes in prezenta cauza, tinzând sa apere dreptul invocat de către reclamanta, care este fiica lor, si sa ii susțină poziția procesuala, insa existenta interesului nu echivalează cu existanta calității procesuale pasive si pe de alta parte susținerea intereselor reclamantei se realizează prin alte modalități (eventual prin formularea unei cereri de intervenție), iar nu prin improcesuarea acestora in calitate de parați.

Pe de alta parte, in acțiunea introductiva de instanța nu exista niciun capăt de cerere formulat in contradictoriu cu S. F. si soția S. A., capăt de cerere fata de care aceștia sa justifice calitate procesuala pasiva.

Chiar daca s-ar avea in vedere antecontractul de vanzare-cumparare din data de 19.09.1996, senat si de către cei doi intimați, trebuie reținut prin acest act sub semnătura privata nu a fost transmisa proprietatea in favoarea acestora (ori in favoarea intimatului-pârât si a apelantei), astfel ca cei doi nu au dobândit calitatea de coproprietari, astfel cum in mod corect a reținut si prima instanța.

Pentru aceste considerente, precizează intimatul-pârât, se justifica respingerea apelului cu privire la excepție.

Se precizează că apelanta a criticat si pe fond hotărârea pronunțata, arătând ca instanța a „refuzat” includerea in masa bunurilor partajabile a imobilelor si a unor bunuri mobile, aducând totodată critici si in privința celor doua loturi compuse din bunuri mobile.

Intimatul-pârât apreciază ca pe fond, apelul nu poate fi admis in privința partajării bunurilor imobile, atâta timp cat reclamanta nu a formulat si o cerere prin care tinde sa valideze antecontractele de vanzare-cumparare, in contradictoriu cu proprietarii tabulari si cu promitentii-vânzători, in vederea recunoașterii si intabularii in CF a dreptului lor de proprietate, urmând ca ulterior acestor cereri, sa se dispună partajarea bunurilor imobile si sa se inscrie in CF drepturile dobândite in urma soluționării prezentei cauze.

In maniera in care a fost formulata acțiunea, in eventualitatea admiterii acesteia, drepturile astfel dobândite nu vor putea fi inscrise in cartea funciara. Pe de alta parte, intimatul-pârât apreciază ca fiind corecta rațiunea primei instanțe de a conchide ca antecontractele de vanzare-cumparare depuse in probatiune nu sunt apte sa transfere proprietatea in favoarea lor, ele născând doar obligații de a face, astfel ca, in atare situație, nu se poate susține ca părțile litigante ar avea calitatea de coproprietari ai imobilelor, pentru a putea fi admisa o cerere de partaj cu privire la acestea.

Intimatul-pârât arată că si el dorește reglementarea situației juridice a bunurilor comune, respectiv sistarea comunității de bunuri (in maniera pe care a indicat-o in fata primei instanțe, nu in maniera dorita de către apelanta), insa consideră ca nu poate fi depășita aceasta "chestiune formala" pe care a identificat-o si prima instanța.

Intimatul-pârât precizează că astfel cum a arătat si in fata primei instanțe, prima chestiune care trebuie analizata in cauza este aceea daca acțiunea poate fi admisa având in vedere ca finalitatea concreta a acestei acțiuni o reprezintă un partaj extrajudiciar, imobilele care fac obiectul acțiunii nefiind identificate cu date de carte funciara. Astfel, in CF nu este evidențiat dreptul de proprietate al pârtilor litigante (drepturi care oricum sunt contestate!), pentru a se putea vorbi despre un partaj de bunuri imobile. In cauza, desi a fost depus la dosarul instanței antecontractul de vanzare-cumparare, nu s-a solicitat si validarea acestuia, intabularea in CF a drepturilor de proprietate in favoarea dobanditorilor, pentru ca ulterior sa poată fi solicitat partajul. Or partajul nu poate fi dispus decât intre coproprietari, iar dreptul de proprietate cu privire la bunurile imobile poate fi dobândit doar in virtutea unui act autentic transmisibil de proprietate, care nu exista in cauza.

Din aceasta perspectiva, opinia intimatului-pârât este ca acțiunea nu ar putea fi admisa ca efect al admiterii apelului insa, daca totuși se admite ca instanța ar putea stabili calitatea de bunuri comune cu privire la imobile care nu sunt identificate cu date de CF, respectiv ca ar putea dispune un partaj extrajudiciar (dupa cum tinde reclamanta), atunci intimatul-pârât intelege sa iși susțină in continuare punctul de vedere prezentat prin intampinare in fata primei instanțe (in ipoteza in care chestiunea de mai sus ar fi depășita).

Critica principala adusa prin apel consta in faptul ca instanța nu a dispus partajarea proprietății imobiliare extratabulare. Sub acest aspect, intimatul-pârât apreciază ca hotărârea primei instanțe este temeinica si legala, considerând ca nu se putea dispune sistarea stării de indiviziune nici cu privire la imobilele terenuri, nici cu privire la construcții, atâta timp cat antecontractele de vanzare-cumparare depuse in probatiune nu sunt apte sa transfere proprietatea pe seama pârtilor, atat apelanta cat si intimatul-pârât fiind beneficiarii unei obligații de a face asumata de către promitentii-vanzatori, aceea de a le transfera in viitor proprietatea asupra imobilele care fac obiectul antecontractelor de vanzare-cumparare.

Susținerea apelantei in sensul ca singurul antecontract de vanzare-cumparare incheiat cu privire la casa de locuit si terenul aferent, care poate fi avut in vedere, este cel din 19.09.1996, este contrazisa de insasi apelanta care, facand referire la adeverința eliberata de Primăria . doar dumneaei si intimatul-pârât figurează in calitate de proprietari ai imobilului din Plaiesti, nr.27.

La primul petit al acțiunii reclamanta-apelanta a solicitat sa se constate ca, impreuna cu intimatul-pârât a dobândit in cursul căsătoriei, cu contribuție . de 1/2-a parte din dreptul de proprietate asupra imobilului teren in suprafața de 2900 mp, cu destinația de curte si gradina situat in com.Moldovenesti, ., jud.Cluj si asupra supraedificatei construcții cu destinația de casa familiala cu 3 camere, bucătărie, baie, cămara, pivnița, veranda inchisa, incapere pentru centrala de incalzit, bucătărie de vara, garaj auto, grajd si sura, cerere cu care, astfel cum a arătat si in fata primei instanțe, intimatul-pârât nu este de acord, in consecința, solicită respingerea apelului cu privire la acest capăt de cerere.

Mai mult, se precizează că in privința bunurilor imobile, acest capăt de cerere reprezintă o acțiune in constatare formulata in temeiul art. 111 C.civ., care este inadmisibila atâta timp cat reclamanta avea deschisa calea acțiunii in realizarea dreptului, putând solicita instanței sa pronunțe o hotărâre prin care sa solicite validarea antecontractelor de vanzare-cumparare incheiate atat cu privire la imobilul din Plaiesti, nr.27, cat si in privinta celorlalte terenuri si intabularea dreptului de proprietate al titularilor.

Tocmai pentru ca un astfel de capăt de cerere nu a fost formulat, instanța a inteles sa admită doar in parte acțiunea.

Apelanta critica de asemenea faptul ca instanța nu a incuviintat efectuarea unei expertize topografice pentru identificarea in regim de CF a terenului, cerere cu care susține ca intimatul-pârât a fost de acord.

Se menționează că este de remarcat insa ca cererea de chemare in judecata nu are un capăt de cerere prin care sa se tinda la intabularea in CF a dreptului lor de proprietate, ca urmare a validării antecontractelor de vanzare-cumparare, atat cu privire la construcție cat si cu privire la terenuri. In stadiul procesual al apelului, o astfel de expertiza nu mai are utilitate, caci in apel nu mai pot fi formulate cereri noi, completarea acțiunii s-ar fi putut face eventual in fata primei instanțe. Astfel, eventualul acord al intimatului-pârât cu privire la efectuarea unei expertize topografice nu mai are acum nicio relevanta, caci o astfel de proba este inutila la acest moment.

Critica apelantei vizează si refuzul instanței de a dispune partajarea casei familiale si a anexelor gospodărești.

In privința partajului efectiv, intimatul-pârât arată că iși susține in continuare punctul de vedere exprimat, in sensul ca nu este de acord cu modalitatea de partaj agreata de către apelanta, apreciina sa se poate dispune partajaea in natura, prin crearea a doua apartamente.

Potrivit antecontractului de vanzare-cumparare incheiat la data de 28.10.1996, numita Szekely Suranyi I., in calitate de promitenta-vanzatoare a promis instrainarea pe seama intimatului-pârât a imobilului teren in suprafața de 2900 mp si a construcției cu destinația de casa familiala construita din pamant, care a fost demolata intre timp si reclădită din temelii de către intimatul-pârât impreuna cu reclamanta, compusa la acel moment din 2 camere, bucătărie, 2 camari, veranda deschisa, iar alăturat bucătărie de vara si un grajd cu sura care de asemenea a fost demolat si reclădit.

Practic, prin acel antecontract de vanzare-cumparare, promitenta-vanzatoare a consimțit la instrainarea imobilului descris anterior doar pe seama intimatului-parat si a reclamantei, intelegand sa il dobândească in intregime, ca bun comun, iar restul probelor administrate in cauza confirma aceasta susținere.

Se precizează că părinții reclamantei nu dețin niciun drept de proprietate ori vreun drept de creanța asupra imobilului, nu si-au exprimat consimțământul de a dobândi un asemenea drept, astfel ca nu exista niciun temei pentru a se solicita sa se constate ca aceștia dețin cota de 1/2-a parte din dreptul de proprietate asupra imobilului.

Cu privire la terenul cu destinația de curte si gradina in suprafața de 2900 mp, intimatul-pârât, impreuna cu reclamanta sunt proprietari codevalmasi, dobândind dreptul cu titlu de drept de cumpărare.

Contrar celor afirmate de către apelanta, se precizează că prima instanța nu a reținut ca singurul antecontract care poate fi avut in vedere este cel din data de 19.09.1996, de care s-a prelevat reclamanta!! Din contra, in considerentele hotărârii, instanța a avut mereu in vedere ambele antecontracte, reținând ca niciunul nu este apt sa transfere proprietatea si ca nu este cazul sa faca o comparare de titluri, raportat la motivele respingerii acțiunii.

Cu toate acestea, in eventualitatea admiterii apelului, intimatul-pârât apreciază ca o comparare a celor doua antecontracte se impune a fi făcuta, observandu-se faptul ca din restul probelor administrate, respectiv din declarațiile martorilor, rezulta faptul ca singurul antecontract care poate fi avut in vedere este cel din data de 28.10.1996, conținutul acestuia coroborandu-se si cu depozițiile martorilor.

Martorul Szekely M., soțul promitentei vânzătoare Szekely Suranyi I., a confirmat faptul ca nu s-au purtat niciodată negocieri in privința vânzării casei, cu părinții reclamantei, iar martorul N. Ș. a arătat ca cei care au cumpărat casa au fost intimatul-pârât si fosta sa soție, acest lucru fiind de notorietate in comunitate. Martorul Egri F. a relatat faptul ca plata prețului s-a făcut de către intimatul-pârât si de către fosta sa soție.

In raport de probatiunea administrata (si indiferent de maniera in care e formulata acțiunea) intimatul-pârât consideră ca nu se poate retine ca imobilul din Plaiesti, nr.27 a fost dobândit de către intimatul-pârât impreuna cu fosta sa soție si cu părinții acesteia.

Critici au fost aduse prin apel si in privința investițiilor efectuate.

Prin maniera de formulare a petitului 1D din cererea de chemare in judecata, reclamanta apelanta recunoaște lucrările făcute in casa lor familiala, insa denaturează adevărul susținând ca acestea au constat doar in investiții, cand de fapt s-a schimbat structura si esența edificiilor, cele vechi fiind complet demolate, in locul lor cladindu-se altele noi.

Materialele de construcție incorporate in noile edificii sunt altele (cărămida, lemn) decât cele din care erau construite cele vechi (pamant, alt tip de lemn), construcțiile fiind schimbate din structura si esența.

Reclamanta arata ca rezidirea pereților casei a avut loc pe o suprafața de 90 mp, cand in realitate, un singur perete a mai rămas pe locul celui vechi, pentru ca actuala casa familiala are o alta compartimentare fata de cea veche, astfel ca actualii pereți ai casei nu s-au mai reconstruit pe locul celor vechi.

Totodată, reclamanta arata la pct.lD ca in baie s-au făcut unele lucrări constând in monatarea faianței, gresiei, a obiectelor sanitare si a unui boyler electric, omitand insa ca intreaga baie a fost edificata de către noi, intrucat casa veche nu avea baie, aspect confirmat de către martori. Toate lucrările de amenajare interioara (pe care le recunosc) au fost făcute, in mod evident, dupa edificarea spațiului cu destinația de baie.

Același lucru poate fi susținut si in privința investițiilor constând in montarea instalației de incalzire centrala pe lemne, compusa din cazan, boyler electric, 6 calorifere si țevile necesare pentru racorduri, care au fost făcute dupa construirea incaperii pentru centrala de incalzit (menționata la petitul IA, pct.Cl din acțiune), care nu exista la momentul construirii imobilului, fiind edificata de către intimatul-pârât si reclamanta, aspect reținut ca către doamna expert in lucrarea de expertiza in construcții. Oricum, precizează intimatul-pârât valoarea indicata de către reclamanta pentru aceste lucrări - 4500 lei, este mult inferioara celei actuale, apreciata de către intimatul-pârât la suma de 8000 RON, având in vedere costurile de achiziție pentru bunurile incorporate: cazanul a costat 2600 RON, boylerul de 80 litri a costat 400 RON, hornul din inox a costat 900 lei, caloriferele si țevile au costat 7000 RON, contravaloarea manoperei a fost 900 lei, iar mărunțișurile (șuruburi, garnituri etc) au costat 100 lei (preturile indicate fiind cele de achiziție in anul 2007-2008).

Totodată, si valoarea indicata pentru executarea structurii de fier a scării si a acoperișului (D9), de 200 lei, este inferioara celei reale, apreciata de către intimatul-pârât la suma de 500 lei.

Toate lucrările indicate de către reclamanta la pct.D al petitului 1 din acțiune au fost efectuate, fiind de acord si cu valorile indicate, cu cele doua excepții anterior menționate. Oricum, aceste lucrări urmează a fi privite ca facand corp comun cu construcția.

Raportat la petitul 1 pct.B al acțiunii, intimatul-pârât precizează că a arătat ca a dobândit impreuna cu reclamanta, in timpul căsătoriei lor, dreptul de proprietate cu privire la imobilele terenuri in suprafața de 1700 mp si 2800 mp situate in extravilanul satului Plaiesti, precum si dreptul de proprietate cu privire la imobilul teren in suprafața de 700 mp situat in intravilanul satului Plaiesti.

Cum aceste bunuri nu au fost evaluate si in privința lor nu s-au făcut propuneri de partajare, având in vedere ca instanța a respins proba cu expertiza evaluatorie solicitata prin intampinare de către pârât (si ulterior la termenul de judecata) si prin acțiune de către reclamanta, intimatul-pârât apreciază ca nu se poate dispune sistarea comunității de bunuri in sensul partajării acestora, in natura, potrivit cotelor de proprietate, astfel cum a solicitat reclamanta la petitul 2 din acțiune, având in vedere ca intre parti nu a intervenit o intelegere de partajare a acestora.

In consecința, intimatul-pârât precizează că nici in aceasta privința nu poate fi admis apelul, pentru aceleași considerente pe care le-a reținut si prima instanța si pe care le-a detaliat mai sus.

Raportat la bunurile mobile achiziționate in timpul căsătoriei, respectiv la formarea loturilor, intimatul-pârât consideră ca prima instanța a procedat in mod corect.

Nemulțumirea apelantei vizează imprejurarea ca au fost excluse din masa partajabila bunurile proprii ale intimatului-pârât, respectiv 3 vitei si o vaca de 550 kg, o caruta cu roti de cauciuc, un cal si o vaca, autoturismul marca Dacia 1310.

Carul cu roti de cauciuc si osia din fier apreciat de către reclamanta la valoarea de 300 lei, calul de 15 ani (care in realitate are 21 ani) apreciat de către reclamanta la valoarea de 2000 RON si vaca de 550 kg de 7 ani, apreciata de către reclamanta la valoarea de 2500 lei reprezintă bunuri proprii ale intimatului-pârât, primite de la părinții săi, arată acesta, astfel ca nu fac parte din comunitatea de bunuri, dupa cum in mod corect a reținut si prima instanța.

Intimatul-pârât pecizează că a arătat ca intre timp vaca a fost vânduta, aspect cunoscut de către reclamanta, iar valoarea acesteia este de 1500 lei, iar cei 3 vitei cu privire la care s-a făcut apel, nu exista.

Vaca a fost vânduta in timpul căsătoriei, aspect cunoscut de către reclamanta-apelanta, astfel ca nu se poate dispune partajul cu privire la un bun care nu mai exista in materialitatea lui. Atâta timp cat reclamanta nu a solicitat includerea in masa partajabila a sumei de bani rezultata din vânzare - 1500 lei, instanța nu putea dispune partajul acestei sume de bani, contravaloarea bovinei (cererea privind partajul bunului in materialitatea lui, astfel ca instanța era ținuta sa se pronunțe in limitele in care a fost investita). Oricum, la dosar nu exista nici o dovada din care sa rezulte care a fost valoarea bovinei, aceasta fiind contestata, dupa cum nu exista nici dovada faptului ca aceasta a fost instrainata in perioada in care ei erau separați in fapt ori ca intimatul-pârât și-ar fi insusit banii.

Se precizează că exista doar un singur vitel, care de altfel a si fost inclus in lotul reclamantei. In mod corect instanța de fond a reținut ca sarcina probei incuba reclamantei, care nu a inteles sa faca dovada existentei vițeilor, in ciuda faptului ca a contestat acest lucru, si a arătat ca nu exista decât unul.

In privința celorlalte bunuri - caruta cu roti de cauciuc, calul si vaca - in mod corect prima instanța a apreciat ca s-a făcut dovada ca acestea reprezintă bunuri proprii ale intimatului-pârât, fiind primite de la părinți, astfel cum rezulta din declaratia martorei M. Katalina. Apelanta nu a putut face dovada contrara, astfel ca hotărârea instanței sub acest aspect apare ca fiind corecta.

Se precizează că instanța a apreciat in mod corect ca autoturismul marca Dacia 1310 reprezintă bunul propriu al intimatului-pârât, cumpărat in timpul căsătoriei, fiind un bun care incorporează sau inlocuieste valoarea unui alt bun propriu al intimatului-pârât. Actele depuse in probatiune fac dovada ca autoturismul marca Dacia a fost cumpărat in anul 1998, dupa cum rezulta din mențiunile din cartea tehnica a autovehiculului, cu suma de 28.000.000 lei vechi. Intimatul-pârât precizează că banii necesari i-a avut in urma vanzarii unui microbus marca T. V. 12, pe care il deținea din anul 1993 - anterior căsătoriei, vânzarea facandu-se pe seama Parohiei Reformate din Manastireni, jud.Cluj (sau preotului de acolo din acea vreme), pentru prețul de 30.000.000 lei vechi. Vânzarea microbusului s-a realizat cu aproximativ o săptămâna sau doua inainte de de cumpărarea autoturismului marca Dacia, astfel ca din banii obținuți a achitat contravaloarea autoturismului Dacia, rămânând chiar in plus o diferența de 2.000.000 lei vechi.

Contrar afirmațiilor apelantei, imprejurarea ca autoturismul este bunul propriu al intimatului-pârât a fost dovedita atâta cu inscrisuri, cat si cu depoziții de martori, iar apelanta nu a făcut dovada contrara.

Facandu-se aplicarea subrogatiei reale cu titlu particular, art.31 lit.f C.fam, stabilește ca valoarea care reprezintă si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare, reprezintă bun propriu al unuia dintre soti. Din aceste considerente, autoturismul marca Dacia nu poate fi inclus in comunitatea de bunuri, fiind bunul propriu al intimatului-pârât, nefiind supus partajului, chiar daca acesta a fost evaluat.

Apelanta critica prin apel si modalitatea de stabilire a loturilor cu privire la bunurile mobile, respectiv imprejurarea ca instanța nu a ținut seama de propunerea făcuta de către aceasta. Se părecizează că atât intimatul-pârât cat si apelanta au depus la dosar cate o varianta de lotizare, fara a cădea de acord cu privire la una dintre acestea, astfel ca instanța era libera sa dispună formarea loturilor in funcție de valorile bunurilor si tinand seama de susținerile si cererile ambelor parti, nu doar de dorințele reclamantei-apelante.

In măsura in care s-ar ajunge la admitera apelului si s-ar trece la partajarea bunurilor imobile, intimatul-pârât intelege sa iși mențină puntul de vedere exprimat in fata primei instanțe, intelegand sa se opună cererii de partajare in maniera solicitata de către reclamanta-apelanta.

Raportat la cererea de sistare a comunității de bunuri si de sistare a stării de indiviziune urmează a fi observat faptul ca cel de-al treilea petit al cererii de chemare in judecata, prin care se tinde a se sista starea de indiviziune intre persoane care nu au calitatea de coproprietari, este inadmisibil. Oricum, intimatul-pârât apreciază ca la dosarul cauzei nu exista suficienta probatiune administrata pentru a se putea soluționa acest capăt de cerere, indiferent de varianta in care instanța ar intelege sa dispună partajul.

Pentru a formula cel de-al treilea capăt de cerere reclamanta a pornit de la premisa deține alături de intimatul-pârât cota de 1/2-a parte din imobilul din Plaiesti nr.27, iar cealaltă cota de 1/2-a parte este deinuta de de către părinții sai, parații de rand 2 din acțiune.

Se precizează că parații de rand 2 din acțiune nu sunt coproprietari asupra imobilului in litigiu pentru ca nu dețin un titlu transmisibil de proprietate ori vreo promisiune de instrainare cu privire a imobil. Parti ale antecontractului de vânzare-cumpărare sunt doar intimatul-pârât impreuna cu reclamanta (cumpărători) si vanzatoarea Szekely Suranyi I.. Se precizează că înstrăinarea imobilului s-a promis doar in favoarea lor, nu si in favoarea părinților reclamantei, care nu sunt coproprietari.

Imobilele in litigiu (cu excepția pădurii, care este bunul propriu al intimatului-pârât, precizează acesta) au fost dobândite de către reclamanta impreuna cu intimatul-pârât, in cursul căsătoriei, cu titlu de drept de cumpărare ori construcție proprie, având o cota de contribuție . recunoscând de altfel egalitatea cotelor lor de contribuție.

Părinții reclamantei, parații de rand 2 din acțiune, nu au calitatea de coproprietari cu privire la imobilele mai sus descrise, astfel ca o cerere prin care se tinde la sistarea stării de indiviziune fata de aceștia este inadmisibila (neavand calitatea ceruta), urmând ca cel din urma capăt de cerere sa fie respins ca atare.

Se precizează că, fata de intimatul-pârât, reclamanta a inteles sa solicite sistarea comunității de bunuri, cerere regăsita la petitul 2 al acțiunii. Conținutul petitului 2 intra in contradicție cu aspectele susținute la motivarea in fapt a actiunii, astfel ca obiectul cererii nu este explicit, intrucat la petitul 2 se solicita sistarea comunității de bunuri mobile si imobile, in natura, prin formarea a doua loturi, arătând ca in lotul intimatului-pârât intra cota de 1/4-a parte din imobilul construcție si terenul aferent de 2900 mp, precum si cota de 1/2-a parte din restul terenurilor, iar in motivarea acțiunii se arata ca solicita sa ii fie atribuita cota intimatului-pârât de 1/4 -a parte din imobilul din Plaiesti, nr.27, iar bunurile mobile urmează sa fie impartite in natura.

Intimatul-pârât precizează că a arătat ca estet de acord cu sistarea comunității de bunuri mobile si imobile, in virtutea art.728 C.civ., in natura, prin formarea a doua loturi egale ca valoare, corespunzătoare cotelor lor de proprietate la dobândirea lor (egale). Precizează că nu este insa de acord ca toate bunurile imobile sa fie atribuite reclamantei apelante, atâta vreme cat exista posibilitatea comoda a partajării lor in natura.

Terenurile situate in extravilanul satului Plaiesti, in suprafața de 2800 mp si 1700 mp, precum si cel din intravilan in suprafața de 700 mp pot fi partajate in natura, prin formarea a doua loturi. Tot astfel si imobilul construcție cu destinația de casa familiala poate fi comod partajat in natura, prin crearea a doua apartamente egale ca dimensiune, cu doua suprafețe de teren aferente, la propunerea domnului expert, propunere care insa nu a fost făcuta. In acest sens, intimatul-pârât precizează că s-a obligat sa realizeze compartimentarea corespunzătoare, in vederea creării celor doua apartamente. Cu atat mai mult, terenul aferent construcției, in suprafața de 2900 mp poate fi partajat in natura, prin formarea a doua loturi, indiferent de modalitatea de partaj cu privire la construcția cu destinația de casa familiala.

Intimatul-pârât menționează că a arătat ca se opune atribuirii intregului imobil cumpus din casa familiala si terenul aferent in suprafața de 2900 mp, pe seama reclamantei apelante. De altfel, instanța nici nu ar putea dispune astfel partajul (aceasta daca admitem ca partajul poate fi efectuat extrajudiciar, având in vedere ca imobilul nu este identificat cu date de CF!!), caci din lipsa de probe, instanța nu ar putea stabili sulta ce i-ar reveni intimatului-pârât, caci in cauza a fost evaluata doar construcția, iar nu intregul ansamblu imobiliar compus din casa si teren. Mai exact, terenul aferent construcției nu a fost evaluat, nici distinct nici impreuna cu supraedificata existenta, astfel ca intimatul-pârât apreciază ca nu se poate schimba soluția cu privire la cel din urma capăt de cerere, ca efect al admiterii apelului. Oricum, precizează intimatul-pârât că a arătat in cursul dezbaterilor ca acesta dorește efectuarea unui partaj in natura cu privire la construcția cu destinația de casa familiala si teren, aceasta fiind comod partajabila in natura.

In materie de partaj, regula o constituie partajul in natura, iar modalitatea atribuirii bunurilor doar unuia dintre foștii soti trebuie privita ca o măsura subsidiara, aplicabila doar in acele situații in care imparteala in natura nu este posibila. In spete similare, instanțele s-au pronunțat in sensul ca este inadmisibila atribuirea in natura a bunului sau a tuturor bunurilor unuia dintre copartajanti, cata vreme nu exista un acord al pârtilor in acest sens, iar fata de compunerea masei de impartit este posibil sa se dea fiecăruia bunuri in natura (CSJ, - secția civila, dec.nr.49/1990 in revista Dreptul nr.9-12/1990, pag.239-240).

Regula partajului in natura este consacrata intrucat, asa cum s-a arătat in practica judiciara, prin partaj trebuie sa se consacre, in toate cazurile in care subzista aceasta posibilitate, tot un drept de proprietate, deoarece nu exista nici o rațiune de a se modifica acest drept, dandu-i alt conținut ca efect declarativ al partajului, (a se vedea in acest sens Trib.Supr, secția civila, dec.nr.476/1978 in RRD nr.8/1978, pag.62; E. F.- Dreptul Familiei, Ed.Limes, Cluj-N., 2003, pag.207).

Ori de cate ori este posibil, instanța va proceda la formarea loturilor si atribuirea lor, tinand seama atunci cand este cazul, de propunerile făcute in cadrul raportului de expertiza. Cum in prezenta cauza nu exista un astfel de raport de expertiza, nu exista suportul tehnic pentru ca instanța sa poată soluționa cererea cu care a fost investita.

Pentru realizarea partajului, in aplicarea disp.art.673^9 C.proc.civ., instanța urmează sa tina seama de faptul ca atat intimatul-pârât cat si reclamanta apelanta au cote de proprietate egale privitor la bunurile de impartit, ca o eventuala atribuire a imobilelor in favoarea reclamantei l-ar prejudicia, având in vedere ca intimatul-pârât nu deține o alta locuința. Pe de alta parte, reclamanta nu mai locuiește in imobilul supus partajului, având o alta locuința.

Se precizează că împărțirea casei de locuit in doua apartamente este nu numai dorita de către intimatul-pârât, ci si posibila, atâta vreme cat casa are o suprafața generoasa care ar permite acest lucru iar apartamentarea nu ar fi o soluție neeconomicoasa. In plus, in măsura in care intimatul-pârât ar putea ramane in casa ar fi mult mai aproape de fiul lor minor rezultat din căsătorie, care oricum in prezent se afla in Plaiesti.

Terenul aferent construcției este de asemenea comod partajabil in natura, intrucat suprafața generoasa a acestuia de 2900 mp permite formarea a doua loturi. Din nou arată intimatul-pârât insa ca in cauza nu exista suportul probator pentru acest lucru, având in vedere ca nu a fost incuviintata proba cu expertiza evaluatorie, in urma căreia expertul urma sa faca si propuneri de lotizare.

Pentru toate motivele mai sus arătate, intimatul-pârât solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecata.

Prin Încheierea ședinței publice din data de 31.01.2013 tribunalul a calificat drept apel calea de atac incidentă în cauză.

Analizând apelul declarat de S. E. tribunalul reține următoarele:

Se constată că imobilul cu destinația casa, curte și grădină, situat din punct de vedere administrativ în com. Moldovenești, ., jud Cluj a format obiectul contractului de vanzare – cumpărare provizoriu încheiat sub semnătură privată la data de 19 septembrie 1996 (fila 11) între numita Szekely Surany I., în calitate de vânzatoare, pe de o parte și reclamanta S. E. și pârâții S. L., S. S. A., S. F., în calitate de cumpărători, pe de altă parte.

Totodată, imobilul situat din punct de vedere administrativ în com. Moldovenești, ., jud Cluj a format obiectul contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 28 octombrie 1996 (fila 37, 47) între numita Szekely Surany I., în calitate de vânzatoare, pe de o parte și pârâtul S. L., în calitate de cumpărător, pe de altă parte.

Părțile litigante s-au prevalat în susținerea pretențiilor formulate de înscrisuri sub semnătură privată, respectiv contractul de vanzare – cumpărare provizoriu încheiat sub semnătură privată la data de 19 septembrie 1996 depus de către reclamantă (fila 11) și contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 28 octombrie 1996 depus de către pârâtul S. L. (fila 37, 47).

Trebuie observat și faptul că pârâtul S. L. nu a tăgăduit semnătura aplicată în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 19 septembrie 1996, ci doar s-a prevalat de înscrisul încheiat ulterior, data de 28 octombrie 1996 ( fila 37, 47).

Este adevărat că părțile nu au procedat la validarea antecontractului de vânzare-cumpărare, însă dobândirea proprietății extratabulare este la o parte de orice îndoiala, putând face obiectul partajului și care va avea efecte doar între copartajanți.

Susținerile reclamantei și a părinților acesteia S. A. și S. F. că imobilul cu destinația de curte, casă și grădină situat în . . efectivul a fost achiziționat împreună cu aceștia sunt confirmate de probele testimoniale administrate în cauză.

Astfel, martora M. Katalina a arătat că imobilul a fost cumpărat de familia reclamantei împreună cu familia părinților săi S. A. și S. F., aceștia din urmă vânzând o altă casă cu 11.000.000 lei vechi, iar banii obținuți au fost plătiți pentru cumpărarea casei din litigiu.Martora a arătat că știe despre acest aspect de la părinții reclamantei care i-au spus că trebuie să vândă casa pentru a cumpăra o casă nou.(f.86 dosar fond).

Împrejurarea că părinții reclamantei au vândut în urmă cu 15 ani o casă în satul Plăiești a fost confirmată și de martorul Bolony Vilmos.(f.122 dosar fond).

Martorul Egri F. a arătat că a participat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare din data de 19.09.1996 alături de martorul M. I. și nu a mai participat le încheierea vreunui act legat de imobilul din litigiu.Martorul a arătat că și părinții reclamantei au contribuit la plata prețului imobilului, știind că în ziua respectivă au vândut o altă casă cu 10.000.000. sau 11.000.000 lei vechi, iar seara au predat banii vânzătorilorArată că la data încheierii contractului s-a achitat majoritatea sumei datorate cu titlu de preț care a fost de cca 20.000.000 lei vechi.(f.125 dosar fond).

Din contractul de vânzare-cumpărare provizoriu încheiat tot la data de 19.09.1996 reiese că părinții reclamantei S. A. și S. F. au vândut la M. G. o casă cu dependințe situată în satul Plăiești nr.180 cu prețul de 11.000.000 lei vechi.(f.61 dosar fond).

Acest aspect este confirmat și de martora C. F. D. în depoziția sa de la fila 151 dosar, care a mai arătat că suma de bani obținută din vânzarea casei de către părinții reclamantei a fost predată foștilor soți S. E. și S. L..Martora a mai arătat că imobilul cumpărat urma să fie al foștilor soți, însă la Primărie s-au prezentat și părinții reclamantei.

Martorul M. I. a arătat că s-a încheiat un singur contract, cel din data de 19.09.1996 pe care recunoaște că l-a semnat.Martorul a arătat că nu își recunoaște semnătura de pe cel de-al doilea contract încheiat la data de 28.10.1996 aflat la fila 37 dosar.(f.152 dosar fond).

Martorul Szekely M. a arătat că soția sa a vândut reclamantei și fostului soț imobilul din litigiu pentru suma de cca 20.000.000 lei vechi.Arată că s-au încheiat două acte întrucât avea nevoie de un act.Susținerea martorului că prețul s-a achitat la data încheierii celui de-al doilea act din data de 28.10.1996 este infirmată de depozițiile martorilor M. I. și Egri F. care au arătat că s-a încheiat doar actul din data de 19.09.1996 când a fost achitat și prețul.Deși martorul a arătat că aceștia au participat la semnarea ambelor contracte, M. I. și Egri F. au contestat acest fapt și au arătat că semnătura de pe cel de-al doilea contract nu le aparține.Martorul a mai arătat că nu cunoaște de unde au provenit banii care au fost achitați ca și preț, casa fiind vândută tinerilor.(f.123 dosar fond).

Tribunalul apreciază că probatoriul administrat relevă împrejurarea că imobilul în litigiu a fost cumpărat de familia reclamantei împreună cu părinții săi, dovadă fiind contractul de vânzare-cumpărare provizoriu încheiat la data de 19.09.1996 și aflat la fila 12 dosar.

Susținerea pârâtului că imobilul în litigiu a fost cumpărat doar împreună cu soția sa, prevalându-se de cel de-al doilea contract încheiat în limba maghiară la data de 28.10.1996, nu poate fi primită, realitatea acestui înscris fiind contestată de martorii menționați în conținutul său.

În atare situație, raportat la obiectul cauzei, acela de partaj, tribunalul apreciază că pârâții S. A. și S. Francis au calitate procesuală pasivă, motiv pentru care se va impune respingerea acestei excepții.

Având în vedere că din depozițiile martorilor a reieșit că părinții reclamantei au contribuit la cumpărarea imobilului cu aproximativ 11.000.000 lei vechi din prețul total de 20.000.000 lei vechi și câtă vreme nu s-a făcut dovada vreunei alte cote, se poate reține că imobilul a fost dobândit în cote egale de reclamantă împreună cu pârâtul S., pe de o parte și părinții acesteia, pe de altă parte.

Cu privire la investițiile efectuate la imobil din declarația martorului M. Katalina (fila 86) se reține că foștii soți, reclamanta S. E. și pârâtul S. L. au efectuat lucrări de modernizare asupra imobilului casa familială situat în . din: construirea unor pereți din carămidă, construirea unei camere cu destinație de baie și utilatarea acesteaia cu obiecte sanitare, realizarea de zugrăveli interioare și exterioare, instalarea unei centrale termice și a caloriferelor aferente, schimbarea ușilor, montarea unui tavan din rigips, recompartimentarea camerelor și amenajarea unei copertine realizată din sticlă pe schelet de fier la intrare.

Martora a mai arătat că foștii soți au realizat lucrări de renovare la anexele gospodăriei, constând în schimbarea tâmplăriei la șura existentă și au edificat un garaj nou.

Aceste împrejurări sunt confirmate și de martorul N. Ș. (fila 121), care a declarat că familia S. a reconstruit imobilul casa familială situat în . pereti noi, au refacut fundația casei, au recompartimentat locuinta și au edificat o cameră nouă. Același martor a declarat că familia S. a realizat unele lucrări și la anexele gospodăriei, în sensul că a reparat grajdul și șura și a edificat un garaj nou.

De asemenea, din declarația martorului Bolony Vilmos (fila 122) reiese că asupra imobilului în discuție s-au realizat mai multe lucrări de construcție, constând în turnarea fundației, edificarea unor pereți noi din cărămida, împărțirea unor camere și edificarea unor camere noi.

Martorul Bolony Vilmos (fila 122) a mai declarat că au fost efectuate reparații la anexele imobilului și a fost construit un garaj nou.

Potrivit declarației martorului Bolony Vilmos ( fila 122), casa familială are aceeași amprentă la sol ca și casa veche, cu excepția unei camere noi, însă compartimentarea locuinței este diferită de cea anterioară.

Probele testimoniale administrate în cauză sunt confirmate de constatările reținute în raportul de expertiza – specialitatea construcții efectuat de d-na expert judiciar ing. R. M..

Astfel, din raportul de expertiza – specialitatea construcții efectuat de expert judiciar ing. R. M. (file 244-279, 292, 303-304) rezultă că imobilul construcție situat în . a suferit lucrări de renovare constând în: consolidarea fundațiilor, demolarea pereților casei, cu păstrarea unora, realizarea unui planșeu de beton armat, lucrări de rezidire a pereților demolați, instalarea unei centrale termice noi, procurarea și montare a 9 buc. ferestre și a 6 buc. uși din lemn, procurare și montare la baie a unei vane, chiuvete, wc și boyler electric, instalație de încălzire centrală prin montare unei centrale pe lemne, radiatoare și conducte aferente, instalația de apă și canalizare pentru baie, constând în montare hidrofor pentru apa din fântână și rețeaua la fosa septică realizate în curtea casei, finisaje interioare și exterioare constând în tencuieli, zugrăveli, pardoseli de tip dușumea în camere, aplicare de faianță în bucătărie și baie, gresie în hol, bucătărie și baie, precum și tavane de rigips, lucrări de realizarea a unor copertine metalice la usă de intrare în casă.

Potrivit raportului de expertiza tehnica judiciara – specialitatea construcții, valoarea lucrărilor de renovare constatate la imobilul casă familială este de 66.000 lei, iar valoarea lucrărilor de renovare a anexelor gospodărești este de 6250 lei

De altfel, existenta lucrărilor indicate de către reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecata a fost recunoscuta de către pârâtul S. L. prin administrarea probei cu interogatoriu (fila 111), însă pârâtul a susținut că aceste lucrări nu reprezintă simple îmbunătățiri, ci un imobil nou, edificat în timpul căsătoriei cu reclamanta, asupra căruia s-a dobândit dreptul de proprietate prin construcție proprie, iar nu prin cumpărare.

Susținerile pârâtului sunt contrazise de concluziilor expuse în raportul de expertiza anterior menționat, în cuprinsul căruia se arată că prin realizarea lucrărilor de modernizare nu s-a construit un imobil nou, întrucât din constructia inițială au fost păstrate fundațiile din piatră, pivnița, pereții din fațada spre curte, acoperișul cu șarpantă din lemn și învelitoare din țiglă (fila 252).

Tot ca fiind în proprietatea extratabulară a foștilor soți pot fi incluse și suspuse partajului și terenurile în suprafață de 1500 mp., de 2800 mp., de i 700 mp. și 2800 mp.

Cu privire la bunurile mobile, instanța de fond, în mod corect, a reținut componența acestora, reclamanta nefăcând dovada existenței altor bunuri mobile în patrimoniul supus împărțelii.

În mod corect a reținut, instanța de fond că o vacă de 550 kg și trei viței, în valoare de 1000 lei fiecare au fost înstrăinați anterior formulării cererii de chemare in judecată, astfel incât nu mai există în patrimoniul comun la data promovării cererii de partaj.

În ceea ce privește sumele de bani obținute prin vânzarea bunurilor mobile dobândite de soți în timpul căsătoriei, instanța a reținut că, potrivit art. 129 alin.6 Cod.pr.civ este ținută a se pronunța exclusiv în limita obiectului cererii cu care a fost învestită, și anume cu privire la aducerea la masa de împărțit a bunurilor mobile enumerate în cuprinsul actiunii principale, iar nu asupra includerii în masa partajabilă a contravalorii bunurilor înstrăinate de către vreunul dintre soți.

Totodată, corect, instanța de fond a constatat că susținerile pârâtului referitoare la caracterul de bun propriu al unor bunuri mobile sunt confirmate de declarația martorei M. Katalina ( fila 86) care a arătat că pârâtul S. L. a primit de la părinții săi o căruță, un cal și o vacă.

Din aceeași declarație reiese că pârâtul S. L. a deținut înainte de încheierea căsătoriei cu reclamanta un microbuz, care a fost ulterior vândut, iar după ce a vândut microbuzul pârâtul a cumpărat un autoturism marca Dacia.

Astfel fiind, în mod corect, instanța de fond a reținut că autoturismul marca Dacia a fost dobândit de către pârâtul S. L. in timpul căsătoriei cu reclamanta, insă prețul a fost plătit din suma obținută din vânzarea unui bun propriu, astfel încât autoturismul reprezintă contravaloarea sumei obținute cu titlu de preț de către pârât, dobândind astfel calitatea de bun propriu al pârâtului S. L. prin efectul subrogației reale cu titlu particular, potrivit art. 31 lif. f Cod. fam.

Raportat la considerentele anterior expuse, având în vedere dispozițiile art. 1169 Cod civil, potrivit cărora "cel ce face o propunere inaintea instantei trebuie sa o dovedeasca" și faptul că pârâtul nu a recunoscut aceste bunuri, iar reclamanta nu a probat calitatea de bunuri comune, instanța nu a inclus în masa bunurilor comune urmatoarele: carul cu roti de cauciuc si osia din fier apreciat de către reclamanta la valoarea de 300 lei, calul de 15 ani apreciat de către reclamanta la valoarea de 2000 lei, un ham din piele pentru cal și autoturismul marca Dacia 1310 apreciata de către reclamanta la valoarea de 2500 lei.

Art.673 ind.5 cod procedură civilă instituie regula partajării în natură a bunurilor supuse împărțelii.În aplicarea acestei reguli, trebuie să se evite fărâmițarea excesivă a terenurilor care pot duce la diminuarea valorii lor economice sau la atribuirea unor loturi neconstruibile când este vorba de locuri de casă.

Cu privire la terenuri, ambele părți au fost de acord cu partajul în natură, opinii diferite fiind exprimate doar cu privire la imobilul compus din casă, anexe gospodărești și teren aferent în suprafață de 2497 mp.

Instanța a ales cu privire la acest imobil varianta atribuirii în întregime către reclamantă date fiind concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză în sensul în care casa de locuit nu poate fi partajată în natură prin crearea a două entități distincte cu proprietăți locative identice din cauza efectului negativ asupra stabilității și siguranței în exploatare a construcției, în cuprinsul raportului de expertiză fiind detailate pe larg argumentele acestei opinii.

Pârâtul a mai solicitat și o variantă de partaj, în care să-i fie atribuit o parte din teren și anexele gospodărești, cu respectare criteriului valoric.

Imobilul fiind situat în mediul rural, unde este de notorietate că nu doar casa de locuit formează gospodăria, și că ceea ce dă într-adevăr valoare economică acesteia sunt în principal grădina și anexele gospodărești, instanța a apreciată că nu este indicată nici varianta împărțirii terenului în două loturi și a separării anexelor gospodărești de restul casei.

În atare situație, cu privire la terenul în suprafață de 1500 mp. situat în intravilanul satului Plăiești instanța a apreciat că apare mai just a fi atribuit în întregime pârâtului, decât a fi împărțit în două loturi.

Față de toate acestea, în tem.art.296 cod procedură civilă, tribunalul va admite, în parte apelul declarat de reclamanta S. E. impotriva sentinței civile nr. 3163/2012 pronunțată de Judecătoria T. la data de 22 iunie 2012 in dosar nr._, pe care o schimbă in parte astfel:

Se va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților S. A. și S. F..

Se va admite in parte acțiunea formulată de reclamanta S. E. in contradictoriu cu pârâții S. L. și S. A..

Se va constată că in timpul căsătoriei, reclamanta și pârâtul S. L. au dobândit in cote egale de 1/2 parte, și următoarele bunuri:

- cota de 1/2 parte din casa cu fundații din piatră și beton, zidărie de cărămidă și învelitoare din țiglă, compusă din 3 camere, bucătărie, hol, baie, cămară de alimente, centrală termică, și pivniță, bucătărie de vară cu fundații din piatră, zidărie de chirpici, învelitoare din țiglă, compusă din 1 cameră, o cămară și cerdac, grajdul și șura cu fundații din piatră, pereții din lemn cu bârne și scânduri la șură și din piatră la grajd și învelitoare din țiglă, garaj auto cu fundații din beton, pereții din scânduri de lemn și acoperiș tip ondulin, anexe gospodărești- pereți din scânduri de lemn și din cărămidă, acoperiș din țiglă, fântână cu tuburi din beton și teren in suprafață de 2497 m.., situate in .,

- cota de 1/1 parte din îmbunătățirile efectuate la casa și anexele gospodărești enumerate mai sus, evaluate la suma de 72.250 lei;

- terenul in suprafață de 1500 m.p. situat in intravilanul satului Plăiești, având ca vecini la nord K. A., la est N. Ș., la sud Koncz Dezideriu, la vest drum, evaluat la suma de_ lei, teren in suprafață de 2800 m.p. situat in extravilanul satului Plăiești, identificat in tarlaua 93, . suma de 8820 lei, teren in suprafață de 700 m.p. situat in extravilanul satului Bădeni in locul numit Coasta lui L., identificat in tarlaua 48 . suma de 1372 lei.

Se va dispune partajarea bunurilor de mai sus, astfel:

Se va atribui reclamantei întreaga cotă de 1/2 parte din casa, anexele gospodărești și terenul in suprafață de 2497 m.p. situat in . și imbunătățirile realizate la construcții iar pârâtului intimat intreg terenul in suprafață de 1500 m.p. situat in intravilanul satului Plăiești.

Se va dispune partajarea terenurilor in suprafață de 2800 m.p. și 700 m.p. in natură, terenul in suprafață de 700 m.p. in varianta II ilustrată in schița de la fila 199 dosar apel iar terenul in suprafață de 2800 m.p in varianta III ilustrată la fila 148 dosar apel.

Pentru echilibrarea loturilor tribunalul va obliga apelanta să plătească intimatului S. L. o sultă in sumă de 39.417 lei, in termen de o lună de la rămânerea irevocabilă a deciziei.

Se vor respinge restul pretențiilor formulate in apel.

Se vor enține restul dispozițiilor sentinței atacate.

În tem.art.274 cod procedură civilă, tribunalul va obliga intimatul să plătească apelantei suma de 3320 lei cheltuieli de judecată in apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite în parte apelul declarat de reclamanta S. E. impotriva sentinței civile nr. 3163/2012 pronunțată de Judecătoria T. la data de 22 iunie 2012 in dosar nr._, pe care o schimbă in parte astfel:

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților S. A. și S. F..

Admite in parte acțiunea formulată de reclamanta S. E. in contradictoriu cu pârâții S. L. și S. A..

Constată că in timpul căsătoriei, reclamanta și pârâtul S. L. au dobândit in cote egale de ½ parte, și următoarele bunuri:

- cota de ½ parte din casa cu fundații din piatră și beton, zidărie de cărămidă și învelitoare din țiglă, compusă din 3 camere, bucătărie, hol, baie, cămară de alimente, centrală termică, și pivniță, bucătărie de vară cu fundații din piatră, zidărie de chirpici, învelitoare din țiglă, compusă din 1 cameră, o cămară și cerdac, grajdul și șura cu fundații din piatră, pereții din lemn cu bârne și scânduri la șură și din piatră la grajd și învelitoare din țiglă, garaj auto cu fundații din beton, pereții din scânduri de lemn și acoperiș tip ondulin, anexe gospodărești- pereți din scânduri de lemn și din cărămidă, acoperiș din țiglă, fântână cu tuburi din beton și teren in suprafață de 2497 m.., situate in .,

- cota de 1/1 parte din îmbunătățirile efectuate la casa și anexele gospodărești enumerate mai sus, evaluate la suma de 72.250 lei;

- terenul in suprafață de 1500 m.p. situat in intravilanul satului Plăiești, având ca vecini la nord K. A., la est N. Ș., la sud Koncz Dezideriu, la vest drum, evaluat la suma de_ lei, teren in suprafață de 2800 m.p. situat in extravilanul satului Plăiești, identificat in tarlaua 93, . suma de 8820 lei, teren in suprafață de 700 m.p. situat in extravilanul satului Bădeni in locul numit Coasta lui L., identificat in tarlaua 48 . suma de 1372 lei.

Dispune partajarea bunurilor de mai sus, astfel:

Atribuie reclamantei întreaga cotă de ½ parte din casa, anexele gospodărești și terenul in suprafață de 2497 m.p. situat in . și imbunătățirile realizate la construcții iar pârâtului intimat intreg terenul in suprafață de 1500 m.p. situat in intravilanul satului Plăiești.

Dispune partajarea terenurilor in suprafață de 2800 m.p. și 700 m.p. in natură, terenul in suprafață de 700 m.p. in varianta II ilustrată in schița de la fila 199 dosar apel iar terenul in suprafață de 2800 m.p in varianta III ilustrată la fila 148 dosar apel.

Obligă apelanta să plătească intimatului S. L. o sultă in sumă de 39.417 lei, in termen de o lună de la rămânerea irevocabilă a deciziei.

Respinge restul pretențiilor formulate in apel.

Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

Obligă intimatul să plătească apelantei suma de 3320 lei cheltuieli de judecată in apel.

Definitivă.

Cu recurs in 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2014.

Președinte, C.-V. B.		Judecător, C.-A. C.
	Grefier, C.-S. Ș.

Red.CC/dact.ID

10.07.2014

Jud.fond: J. F. C.

← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 644/2014. Tribunalul CLUJ		Modificare măsuri privind copilul. Decizia nr. 52/2014.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 78/2014. Tribunalul CLUJ Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 573/2014. Tribunalul CLUJ Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 644/2014. Tribunalul CLUJ Modificare măsuri privind copilul. Decizia nr. 52/2014. Tribunalul CLUJ Ordin de protecţie. Decizia nr. 669/2014. Tribunalul CLUJ Pensie întreţinere. Decizia nr. 587/2014. Tribunalul CLUJ Actiune în constatare. Decizia nr. 459/2014. Tribunalul CLUJ