Legea 10/2001. Decizia nr. 698/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 698/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 7890/328/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIE CIVILA Nr. 698/A/2014
Ședința publică de la 16 Octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C.-V. B.
Judecător C.-A. C.
Grefier E. C.
Pe rol este judecarea cauzei civile privind apelul declarat de apelant G. S. Y., apelant G. S. Z., apelant B. T., apelant B. A., împotriva Sentinței civile nr. 1201/2014, pronunțată de Judecătoria T., în dosar nr._, privind și pe intimat S. R. PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUN.C. TURZII, pârât R.A.G.C.L C. TURZII, intimat M. FINANȚELOR PUBLICE, PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N., având ca obiect, Legea 10/2001 .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta apelanților, av. UCU F., lipsind:
- apelant Reclamant - B. A.
- apelant Reclamant - B. T.
- apelant Reclamant - G. S. Y.
- apelant Reclamant - G. S. Z.
- intimat Pârât - M. FINANȚELOR PUBLICE, PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N.
- pârât - R.A.G.C.L C. TURZII
- intimat Pârât - S. R. PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUN.C. TURZII
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, tribunalul constată că este legal investit cu judecarea cauzei.
De asemenea, constată în ce privește prezentul apel, că acesta a fost declarat, motivat și comunicat în termen, fiind scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Se constată că prin serviciul registratură, la data de 14 oct.2014, s-a depus la dosar o întâmpinare de către intimat, prin care solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, pentru motivele din întâmpinare.
Se comunică cu reprezentanta apelanților un exemplar din întâmpinare.
Reprezentantul apelanților solicită amânarea cauzei pentru studiul întâmpinării, având în vedere că se află în Spania clientul său și pentru a avea posibilitatea s-o comunice cu acesta, consideră cererea întemeiată.
Tribunalul după deliberare, respinge cererea de amânare a cauzei formulată de reprezentantul apelanților, având în vedere că apelanții au avocat ales nu se impune comunicarea întâmpinării și părților, doar în situația în care se impune luarea interogatoriului acestora.
Reprezentantul apelanților arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de ridicat și solicită acordarea cuvântului cu privire la apel.
Tribunalul constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de ridicat, declară închisă dezbaterea cauzei și acordă cuvântul cu privire la apel.
Reprezentantul apelanților solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat în scris, desființarea sentinței atacate, cu consecința admiterii pe fond a acțiunii introductive așa cum a fost formulată în scris, în sensul obligării pârâților la plata despăgubirilor solicitate pentru imobilul în litigiu, cu cheltuieli de judecată privind c/v expertizei. În susținerile sale arată că instanța de fond reține parțial corect starea de fapt, pornind de la premisa greșită a fapt ceea ce a dus la o soluție eronată. Se reține corect aspectul cu privire la cumpărarea imobilelor. În ce privește aplicarea eronată a textului legal ce stă la baza speței, arată că persoanele care au pierdut dreptul de proprietate asupra imobilelor dobândite prin cumpărare în baza Legii 112/1995, pot solicita despăgubiri, acesta fiind aplicabile și în cazul de față, arătând că nu se circumscrie, dispozițiilor art. 50 din Legea 1/2009. Cât privește pe clienții săi, din cauza interpretării eronate a legii,se află în procese inutile, Solicită a se constata că s-au încheiat două contracte de vânzare-cumpărare, cu intimatul S. R., iar în urma verificărilor la CF s-a constatat că erau note în CF, fără a fi solicitată o revendicare a imobilului în litigiu. Acțiunea foștilor proprietari a fost admisă ca urmare a faptului că S. R. în calitate de vânzător și-a pierdut dreptul de proprietate asupra imobilelor pe motiv că imobilul a fost preluat fără titlu valabil. a urmat anularea celor două contracte de vânzare-cumpărare, pentru că la bază nu stătea un titlu valabil, și deși S. R. a fost notificat în 13 martie 1996 contractele de vânzare-cumpărare, au fost încheiate după această dată. Ca urmare clienții săi nu au avut nici o vină, nu a putut controla această procedură a achitat către S. R. prețul, iar acum să i se restituie prețul raportat la prețul pieții nu se gândeau apelanții că vreodată vor ajunge în această situație .
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1201/30.06.2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., s-a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune, exceptie invocata de paratul M. Finantelor Publice.
S-a respins cererea principala formulata si ulterior precizata de reclamantii G. S. Y. si soția G. S. ZOITA si B. T. si soția B. A., in contradictoriu cu paratii S. R. prin Consiliul Local al mun. C. Turzii si M. Finantelor Publice prin Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Cluj N..
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
In data de 13.11.1996, reclamantii B. A. si B. T., conform contractului de vanzare-cumparare nr. 4, au cumpărat de la R.A.G.C.L Campia Turzii locuința situata in Cimpia Turzii ., nr.2, . acea data era ocupata de acestia in baza contractului de închiriere nr. 38.19 din 25.03.1993. Prețul locuinței a fost de 18.648.221 lei. Conform prevederilor art.9. alin.8 din Legea 112/1995, apartamentul dobândit nu putea fi înstrăinat timp de 10 ani de la data cumpărării.
In data de 29.10.1996, reclamantii G. S. Y. si G. S. Zoita, conform contractului de vanzare-cumparare nr. 3, au cumpărat de la R.A.G.C.L. Campia Turzii locuința situata in Cimpia Turzii ., nr.2. . acea data era ocupata de către acestia in baza contractului de închiriere nr._ din 11.07.1992. Prețul locuinței a fost de 24.069.888 lei ( ROL)- f. 9 dosar Tribunal . Conform prevederilor art.9. alin.8 din Legea 112/1995 apartamentul dobândit nu putea fi instrainat timp de 10 ani de la data cumpărării.
Prin Sentința Civila nr 4423 din 15.09.2008 pronunțata in dosarul civil nr._ al Judecătoriei T., a fost admisa acțiunea civila formulata de reclamanții S. R. si S. P., fosti proprietari ai imobilelor din litigiu, actiune formulata in contradictoriu cu S. R. prin Consiliul Local al mun. C. Turzii si reclamantii din prezenta actiune si s-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciara cu privire la imobilul teren si construcții, situat administrativ in mun. C. Turzii, ., . . in CF 2224 C. Turzii, CF 5166 C. Turzii si CF colectiva 2223 C. Turzii; aceasta sentința judecatoreasca a rămas definitiva si irevocabila prin Decizia civilă nr 17/R/2009 pronunțata de Tribunalul Cluj - f. 6-8 dosar Tribunal Cluj.
Prin cererile formulate la data de 7 august 2009, inregistrate sub numarul_ si_ reclamantii, ca urmare a solutiei de anulare a contractelor de vanzare cumparare detinute, au solicitat in temeiul art. 50 ind. 1 Legea10/2001 fie restituirea pretului de piata al imobilului detinut anterior, fie o locuinta similara - f. 105,106 dosar; reclamantii B. au reiterat aceeasi cerere la data de 12 mai 2010, cererea nr._ – f. 104 dosar.
Prin Decizia Civila nr. 1850/R/2010 pronunțata de către Curtea de Apel Cluj in 17 septembrie 2010 ( f. 108 dosar), a rămas definitiva si irevocabila decizia civila nr. 304/A din 25 mai 2010 pronuntata de Tribunalul Cluj in apelul declarat contra sentintei civile nr. 908/22 februarie 2010 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul civil nr._, Tribunalul Cluj pronuntandu-se in sensul respingerii apelului astfel declarat ca nefondat ,si in consecinta, mentinerea solutiei primei instante. Judecatoria T., prin Sentinta civila nr. 908/22 februarie 2010 pronuntata in dosarul civil nr._, a dispus evacuarea reclamantilor din prezenta actiune, reclamantii G. S. Y. si G. S. Zoita din imobilul pe care l-au detinut ca urmare a contractului de vanzare cumparare ce a fost anulat .
In data de 24 septembrie 2010 reclamantii G. S. Y. si G. S. Zoita au predat cheile imobilului proprietarilor S. R. si S. P., fapt ce rezulta din procesul-verbal incheiat la acea data - f. 31 dosar.
Raportat la cele mai sus expuse, prin prisma faptului ca prezenta cerere a fost inregistrata la data de 1 noiembrie 2012 pe rolul Tribunalului Cluj, dreptul de a actiona in judecata al reclamantilor nascandu-se la momentul lipsirii efective de imobilele detinute anterior prin predarea pe seama fostilor proprietari – ramanere irevocabila decizia civila nr. 1850/R/2010 pronunțata de către Curtea de Apel Cluj, data de 17 septembrie 2010- s-a apreciat ca cererea de chemare in judecata a fost formulata cu respectarea termenului de prescriptie a dreptului material la actiune, asa incat in baza art. 137 alin 1 C. s-a respins, ca neintemeiata, exceptia prescriptiei dreptului la actiune, exceptie invocata de paratul M. Finantelor Publice.
Pe fondul cauzei s-a retinut incidenta art.50 alin. 2 ind 1 L.10/2001, prevedere legala conform careia „ cererile sau actiunile in justitie avand ca obiect restituirea pretului de piata al imobilelor, privind contractele de vanzare – cumparare incheiate cu respectarea prevederilor Legii 112/1995, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru”.
Asadar, dupa . Legii 1/2009 trebuie realizata distinctia vizand cuantumul despagubirilor ce se pot acorda, fie pretul actualizat, fie pretul de piata al imobilului ce se cuvine persoanelor interesate; aceasta distinctie functioneaza in raport de modalitatea in care cumparatorul unui imobil in baza unui contract de vanzare cumparare incheiat in temeiul Legii 12/1005 a pierdut bunul imobil fie prin desfiintarea contractului de vanzare cumparare ce reprezinta titlul sau de proprietate, incheiat cu rea credinta, ca o consecinta a admiterii actiunii in nulitate, fie prin admiterea unei actiuni in revendicare prin compararea titlurilor, ipoteza ce presupune prin definitie existenta unor titluri valabile de proprietate.
A rezultat deci ca nu in toate cazurile in care chiriasii cumparatori au fost evinsi (deposedati) in sens larg, se impune acordarea valorii de piata a imobilelor ce au format obiectul contractelor de vanzare cumparare incheiate in considerarea Legii 112/1995, ci aceasta valoare ar trebui acordata in ipoteza in care, mentinandu-se valabilitatea contractelor de vanzare cumparare incheiate in temeiul Legii 112/1995, chiriasii au fost evinsi prin efectul admiterii actiunii in revendicare, prin compararea titlurilor.
In acest sens, in prezenta speta, este deosebit de important ca prin sentinta civila nr. 2762/2007 pronuntata de Judecatoria T. in dosar nr. 2907/2004 (numar nou dosar_ ) s-a constatat nulitatea contractelor de vanzare cumparare incheiate de S. R. cu reclamantii din prezenta actiune pentru apartamentele 1 si 2, retinandu-se ca aceste imobile s-au vandut conform unor contracte de vanzare cumparare incheiate in 2 octombrie 1996, respectiv 13 noiembrie 1996, in timp ce fostii proprietari aveau formulate cerere de restituire in natura a imobilelor din 13 martie 1996 ( cererea nr. 1278), Primarul mun. Campia Turzii informandu-i ca nu sunt indreptatiti decat la despagubiri intucat nu locuiesc in imobil- motivare decizie nr. 1850/R/17 septembrie 2010 a Curtii de Apel Cluj( f. 108,109 dosar).
Ca atare, in prezenta speta nu s-au mentinut ca valabile contractele de vanzare cumparare ale reclamantilor, acestia nefiind evinsi in urma compararii titlurilor de proprietate, ci s-a constatat nulitatea acestor contracte ca urmare a unei rele credinte la incheierea contractelor de vanzare cumparare mentionate, pe seama semnatarilor acestora.
In atare conditii, s-a apreciat ca prezenta cerere de chemare in judecata nu se circumscrie situatiei reglementate de art. 50 alin 2 ind 1 L. 10/2001 astfel ca in cauza reclamantii nu sunt indreptatiti a obtine pretul de piata ( valoarea de circulatie) a imobilelor, asa cum s-a solicitat prin cererea formulata, ori instantei ii revine obligatia de a se pronunta in limitele investirii si doar asupra obiectului dedus judecatii.
In acelasi sens, in ce ii priveste pe reclamantii G. S. Y. si G. S. Zoita, s-a mai retinut si ca acestora, in urma constatarii nulitatii contractului de vanzare cumparare vizand imobilul apartament nr. 1 din cauza, li s-a pus la dispozitie un alt apartament din fondul locativ proprietatea Municipiului care a fost vandut acestora la un pret modic – contract vanzare cumparare nr._ din 29 septembrie 2010, Hotarare Consiliu Local Campia Turzii nr. 75 din 22 iulie 2010 ( f. 33-35 dosar Tribunal ).
Pentru considerentele expuse anterior cererea reclamantilor pentru restituire pret de piata, (valoare de circulatie), a imobilelor apartament nr 1 si 2 din Campia Turzii, ., nr. 2, a fost respinsă ca neintemeiata.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții G. S. Y., G. S. Z., B. T. și B. A., solicitând instanței admiterea apelului, cu consecința admiterii acțiunii introductive de instanța, în sensul obligării paraților la plata sumei de 457.720 lei, ( echivalentul a 100.000 euro la cursul din data de 24.10.2012) cu titlu de despăgubire pentru imobilul situat in mun. C. Turzii, ., nr. 2, .> În motivare, apelanții apelanții au invocat următoarele motive vizând nelegalitaea și netemeinica sentinței atacate:
Instanța de fond a retinut parțial corect starea de fapt, insă a aplicat greșit dispozițiile legale incidente.
In opinia lor, disp. art. 50 alin 2 ind. 1 din Legea 10/2001 modificatpă prin Legea 1/2009 ii indreptățește la acordarea despăgubirilor la valoarea de piață a imobilului, câtă vreme au fost de bună credință la incheierea contractului de vânzare-cumpărare, nu au fost notificați in legătură cu intenția foștilor proprietari de a revendica imobilul, procedura de vânzare a fost instrumentată de S. R., fără contribuția lor iar existența cererii de restituire a imobilului, formulată de foștii proprietari la data de 13 martie 1996 nu era admisibilă in contextul in care, potrivit Legii 112/1995, nu se puteau retroceda in natura decât imobilele locuite de foștii proprietari sau libere.
Foștii proprietari nu au avut calitatea de chiriași si deci retrocedarea nu putea opera in natura.
Deși au anulat contractul lor de vânzare-cumpărare, instanțele de judecată nu au stabilit că au fost de rea credință.
Astfel, concluzia logica este faptul ca imobilele au fost cumpărate cu respectarea prevederilor Legii 112/1995, culpa Statului R. fiind evidenta. În aceste condiții, daca culpa este evidenta, in mod normal exista si obligația de despăgubire atat pe dreptul comun cat si pe baza legislației speciale.
In concluzie, sentința civila pronunțata de instanța de fond este eronata astfel solicită apelanții admiterea apelului cu consecința admiterii acțiunii introductive de instanța.
La data de 14.10.2014 intimatul pârât Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj-N. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca fiind neîntemeiat, reiterând in susținerea poziției sale procesuale, apărările invocate si in fața primei instanțe, reținute in considerentele sentinței.
Analizând sentința prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 295 C.pr.civ., Tribunalul constată netemeinicia apelului declarat de reclamanți, având în vedere următoarele considerente:
Așa cum rezultă în memoriul cuprinzând motivele de apel, reclamanții nu contestă starea de fapt reținută de prima instanță, apreciind că aceasta este corectă, însă, invocă aplicarea greșită a dispozițiilor art. 50 alin 2 ind. 1 din Legea 10/2001, modificată prin Legea 1/2009, care, în opinia lor, îi îndreptățea la obținerea prețului de piață a imobilului pierdut, întrucât au fost de bună-credință la încheierea contractului, S. R. fiind singurul în culpă pentru încheierea nelegală a actelor de înstrăinare, anulate ulterior.
Potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 2 ind 1 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 1/2009, sunt îndreptățite să obțină prețul de piață al imobilelor acele persoane ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995.
Acest text legal a fost interpretat în mod constant în practica judiciară în sensul că este aplicabil acelor situații în care, foștii chiriași au pierdut proprietatea apartamentelor înstrăinate ca urmare a admiterii unor acțiuni în revendicare formulate de foștii proprietari de la care imobilele au fost preluate abuziv de către stat, acțiune în care, făcându-se compararea titlurilor deținute de foștii proprietari pe de o parte, și chiriași pe de altă parte, titlul celor dintâi a fost găsit preferabil.
Textului legal nu i se poate da o altă aplicare, în mod logic, pentru că, în situația încheierii contractelor de vânzare-cumpărare cu încălcarea dispozițiilor legii 112/1995, intervenea nulitatea prevăzută de art. 46 din Legea nr. 10/2001.
Reclamanții apelanți nu au pierdut însă proprietatea imobilelor în urma unei acțiuni în revendicare, ci în urma constatării nulității contractelor de vânzare-cumpărare.
Buna sau reaua credință a apelanților nu prezintă relevanță, căci textul legal care își întemeiază pretenția apelanții nu specifică vreo diferențiere în funcție de buna sau reaua-credință a foștilor chiriași la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, iar, pe de altă parte, buna credință nu poate să fie existat în condițiile în care, la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, erau formulate de către foștii proprietari cerere de restituire în natură a imobilelor nesoluționate definitiv.
Nu era necesar ca foștii proprietari să fi notificat chiriașilor existența acestor cereri de restituire, așa cum sugerează apelanții.
Aceste cereri erau depuse la instituțiile abilitate de lege cu soluționarea lor, iar reclamanții aveau posibilitatea să se intereseze la aceste instituții cu privire la existența vreunor cereri de restituire, preferința reclamanților de a rămâne în ignoranță cu privire la această împrejurare, nu poate fi calificată drept bună-credință.
Potrivit art. 1890 Cod civil, buna-credință nu este echivalentă cu lipsa oricărei intenții de fraudare, ci cu credința fermă și pe deplin justificată că cel care înstrăinează avea toate însușirile prevăzute de lege pentru a transmite dreptul.
Or, existând o cerere de restituire în natură formulată de foștii proprietari, nu se poate aprecia că încrederea reclamanților în titlul statului putea să fie deplină.
Nu putem discuta acum dacă șansele de reușită a foștilor proprietari în procedura inițiată în baza Legii nr. 112/1995, erau sau nu reale, important fiind că, în privința imobilelor înstrăinate, la momentul încheierii contractelor, erau pe rol cereri de restituire în natură nesoluționate.
În privința foștilor proprietari, s-a stabilit prin hotărâri irevocabile că imobilul a fost preluat fără titlu. Întrucât, potrivit Legii nr. 112/1995, obiectul acestei legi este format numai din imobilele preluate cu titlu, dată fiind situația concretă a imobilului, cu privire la care, așa cum am arătat mai sus, s-a constatat preluarea lui fără titlu, nu putea opera înstrăinarea către reclamanți în baza Legii nr. 112/1995.
Astfel, în mod evident, contractul de vânzare-cumpărare al reclamanților nu s-a încheiat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, situație față de care reclamanții nu intră sub incidența dispozițiilor legale invocate drept temei al acțiunii.
Pentru motivele arătate, apelul reclamanților a fost găsit neîntemeiat, și în consecință urmează a fi respins în temeiul art. 296 C.pr.civ., menținându-se în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții G. S. Y., G. S. ZOITA, B. T., B. A., împotriva Sentinței civile nr. 1201 /2014, din 30 iunie 2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., pe care o menține în totul.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16.10.2014.
Președinte, C.-V. B. | Judecător, C.-A. C. | |
Grefier, E. C. |
RED./DACT./CB/EC/ C.H.
16 decembrie 2014/9 ex.
Jud. fond .C. C.- JUDECĂTORIE T.
E.C. 24 Octombrie 2014
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 6100/2014. Tribunalul CLUJ | Fond funciar. Decizia nr. 125/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
