Reziliere contract. Decizia nr. 99/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 99/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 11018/117/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIE Nr. 99/2014
Ședința publică de la 05 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C.-V. B.
Judecător M. O.-S.
Grefier G. P.
S-a luat spre examinare contestația în anulare formulată de apelantul reclamant M. D. A. în contra Deciziei nr. 477 din 08.10.2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._/271/2008*, privind și pe intimata intervenientă M. E., ÎN CALITATE DE REPREZENTANT LEGAL AL .., intimatul pârât A. D. V., și intimații intervenienți M. D. R., ÎN CALITATE DE REPREZENTANT LEGAL AL .. și .., având ca obiect reziliere contract -_/271/2008*.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părțior.
Procedura legal îndeplinită.
Tribunalul dispune a se consemna faptul că procedura este îndeplinită, la 28 ianuarie contestatorul a depus la dosar o cerere prin care solicită soluționarea cauzei în lipsă și a anexat taxa de timbru de 15 lei și 0,15 lei timbru judiciar. Instanța, din oficiu, invocă inadmisibilitatea contestației raportat la prevederile art. 317, 318 C.pr.civ., mai exact tipul de hotărâri ce pot fi atacate în această procedură specială și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. nr. 3030/14.02.2013 a Judecătoriei Cluj-N., instanța a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul M. D. A. cu domiciliul în Cluj-N. . ., în contradictoriu cu paratul A. D. V. cu domiciliul în Cluj-N. . jud. Cluj, având ca obiect repunere în situație anterioară și cu privire la onorariul avocatului R. O. M. cu sediul în Cluj-N. Calea Dorobanților nr. 25 ., în sumă de 500 lei, a dispus că se va suporta din FMJ.
In considerentele sentintei, instanța a reținut că între . și . SA s-a încheiat contractul de leasing financiar_/08.06.2007 asupra autoturismului Ford New Focus prin care . a devenit utilizatorul autoturismului, în schimbul plății unor rate aferente unei perioade de 48 de luni, proprietatea rămânând firmei de leasing așa cum rezultă din art. 10 din contract.
Din înscrisurile depuse de . SA rezultă că utilizatorul avea de plătit prețul leasingului de 23.119, 52 lei în 48 de rate.
La data de 07.10.2008 s-a încheiat promisiunea de contract de vânzare cumpărare auto între . prin M. D. A., în calitate de promitent vânzător și A. D. V. în calitate de promitent cumpărător.
Potrivit acestei convenții promitentul vânzător, care era utilizatorul autovehiculului, se promite vânzarea autovehiculului marca Ford Focus cu nr. de inmatriculare_ achiziționat în baza contractului de leasing financiar nr._ din 08.06.2007.
Totodată s-a menționat că pentru aceasta, promitentul cumpărător ”îi dă promitentului vânzător” suma de 34.700 lei în vederea achitării integrale a contractului de leasing financiar către Tiriac Leasing IFN SA”, urmând ca după achitarea contractului de leasing autoturismul să devină proprietatea promitentului cumpărător, fără alte pretenții, fiind considerat achitat integral de către acesta.
Se mai arată că . se obligă ca în termen de 7 zile să pună la dispoziția lui A. V. D. actele în original ale autoturismului (”adică talonul, cartea de identitate, fisa de înmatriculare cu stampilele de radiere a autoturismului de la administrația financiara pentru firma de leasing si firma M. SRL, factura si chitanta”) și că autovehiculul rămâne la promitentul cumpărător .
Părțile au mai convenit că dacă în maxim 15 zile de la data semnării convenției nu este radiată mașina, iar actele nu sunt predate in original( fișa de inmatriculare cu stampila de radiere de la administratia financiara), contactul se reziliează, . fiind obligată să restituie 34.700 lei, iar A. D. V. se obligă să returneze autoturismul.
Raportat la cele de mai sus, instanța a reținut că obligația promitentului vânzător era aceea de a transfera proprietatea asupra bunului la momentul la care devenea proprietara autoturismului, iar obligația promitentului cumpărător era de a achita prețul de_ lei.
Prin convenția părților s-a promis vânzarea autoturismului și nu s-a transferat proprietatea către promitentul cumpărător, chiar dacă s-a achitat un preț, dat fiind că promitentul vânzător . nu era proprietar al bunului.
Instanța a mai reținut că promisiunea de vânzare nu a fost acceptată și de firma de leasing, care de altfel a si notificat utilizatorului ., la data de 18.11.2008, rezilierea contractului de leasing ca urmare a neachitării ratelor de leasing (f. 89). Ca urmare, la data de 14.03.2011 s-a predat către . SA autoturismul obiect al contractului de leasing.
Reclamantul a susținut și că nu s-a achitat suma de bani menționată în contract și că pârâtul avea obligația de plată a ratelor.
Instanța a reținut că, din chiar promisiunea de vânzare – cumpărare, rezultă că prețul de 34.700 lei a fost achitat de pârât promitentului vânzător și că, pe lângă plata acestui preț, nu s-a prevăzut in sarcina pârâtului vreo obligație de plată a ratelor de leasing. Aceasta pentru că suma achitată de pârât drept preț urma să servească la achitarea leasingului de către ., operațiune care nu a mai avut loc.
Prin cererea de repunere in situatia anterioară reclamantul dorește atât contravaloarea autoturismului cât și plata sumelor de bani reprezentând ratele de leasing și cheltuielile cu contractul de leasing, fără a ține seama că nu el este proprietarul bunului și că a încasat un preț ce reprezenta contravaloarea bunului (34.700 lei).
Prin rezilierea contractului părțile sunt datoare de a restitui obligațiile prestate în baza acestui contract.
Prin urmare, promitentul vânzător trebuie să restituie prețul încasat pentru că nu și-a onorat obligația de transfer a proprietății bunului și nici nu mai poate să-și îndeplinească această obligație în condițiile în care bunul nu a intrat nici la acest moment în patrimoniul său, iar promitentul cumpărător trebuie să restituie bunul intrat în posesia sa la momentul încheierii promisiunii de vânzare - cumpărare .
Cât privește obligația de restituire a bunului, instanța a apreciat că această obligație a fost îndeplinită, bunul ajungând la data de 14.03.2011 în mâna proprietarului – societate de leasing – așa cum rezultă din procesul verbal de predare.
Ca urmare, cererea reclamantului așa cum a fost formulată și precizată apare ca neîntemeiată.
A precizat, de asemenea, că în lipsa unei legale sesizări din partea pârâtului, instanța poate să dispună restituirea către acesta a prețului achitat.
Desigur, a arătat că este de observat că promisiunea de vânzare - cumpărare a fost încheiată între . și pârât, reclamantul având doar calitatea de reprezentant menționată doar în acea convenție, fără a exista vreo altă dovadă că a fost mandatat pentru întocmirea contractului. De asemenea și în acest litigiu reclamantul a făcut precizarea că a formulat cererea în nume propriu, or promisiunea de vânzare - cumpărare fiind încheiată între pârât și persoana juridică ( nu între pârât și reclamant în nume propriu), o eventuală restabilire a situației anterioare, în ceea ce privește ambele părți, poate avea loc numai între fostele părți contractante.
Prin urmare și din acest punct de vedere, cererea reclamantului formulată și precizată de repunere în situație anterioară apare ca neîntemeiată.
Reclamantul M. D. A. a declarat apel împotriva acestei sentințe.
Prin decizia civilă nr. 477/08.10.2013, Tribunalul Cluj a admis excepția netimbrării și a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantul M. D. A. împotriva sentinței civile nr. 3030/2013 din 14.02.2013 pronunțată în dosar nr._/271/2008* al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că pentru termenul din data de 08 octombrie 2013, apelantul reclamant M. D. A. a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 1434,25 lei și timbru judiciar de 5 lei, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat.
Apelantul a fost legal citat cu mențiunea de a achita taxa de timbru, așa cum atestă procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare (f.18), însă apelantul nu a înțeles să își îndeplinească această obligație, motiv pentru care la acest termen de judecată Tribunalul a invocat din oficiu excepția netimbrării apelului, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ. și art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar conform alin. 3 al aceluiași articol neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii. Sancțiunea anulării este reglementată și prin art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, în ipoteza neachitării timbrului judiciar.
Raportat la cele expuse, În temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, tribunalul a admis excepția netimbrării și, în consecință, a anulată ca netimbrat apelul netimbrat apelul declarat de reclamantul M. D. A. împotriva sentinței civile nr. 3030/2013 din 14.02.2013 pronunțată în dosar nr._/271/2008* al Judecătoriei Cluj-N., pe care a menținut-o în totul.
Apelantul M. D. A. a formulat contestație in anulare împotriva deciziei pronunțată in apel, solicitând anularea acesteia și rejudecarea apelului său.
În motivarea cererii, apelantul a arătat că nu i-a fost comunicată niciodată sentința pronunțată de Judecătoria Cluj-N. și, deși a solicitat instanței de apel acest lucru, nu s-a ținut cont de cererea sa.
Consideră că instanța de apel a greșit prin faptul că a anulat apelul ca netimbrat, câtă vreme a solicita în mod repetat acordarea ajutorului public judiciar, cerere căreia nu i s-a răspuns.
La termenul din 5 februarie 2014, tribunalul a pus in discuția părților excepția inadmisibilității contestației in anulare.
Analizând excepția, tribunalul constată temeinicia acesteia, având in vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 317 alin 1 Cod pr.civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație in anulare, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului: 1. dacă procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a soluționat apricina, nu a fost indeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Apoi, potrivit art. 318 Cod pr.civ, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
In speță, decizia ce formează obiectul contestației in anulare a fost pronunțată de o instanță de apel, iar motivul invocat-anularea apelului ca netimbrat in condițiile in care formulase cerere de acordare a ajutorului public judiciar, nesoluționată de către instanță, putea fi invocat pe calea recursului.
In consecință, contestația in anulare dedusă judecății, este inadmisibilă, din perspectiva disp. art. 317 a Cod pr.civ, pentru că motivul invocat nu se încadrează in cele prevăzute de norma legală, pe d e o parte, iar pe de altă parte, motivul susținut putea fi invocat pe calea recursului, iar din perspectiva art. 318 Cod pr.civ, pentru că nu este o decizie pronunțată de instanța de recurs, ci de apel.
In consecință, in temeiul art. 317,318 și 320 Cod pr.civ., tribunalul va admite excepția inadmisibilității și va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul M. D. A. împotriva Deciziei nr. 477 din 08.10.2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._/271/2008*, pe care o păstrează în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul M. D. A. în contra Deciziei nr. 477 din 08.10.2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._/271/2008*, pe care o păstrează în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Februarie 2014.
Președinte, C.-V. B. | Judecător, M. O.-S. | |
Grefier, G. P. |
G.P. 05 Februarie 2014
Red. CB/dact. LM
24.02.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 125/2014. Tribunalul CLUJ | Anulare act. Decizia nr. 297/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
