Succesiune. Decizia nr. 410/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 410/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 2323/117/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.410/R/2014
Ședința publică din 20 mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:M. O.-S.
JUDECĂTOR:D.-I. T.
JUDECĂTOR:E. L.
GREFIER: A.-P. BOȚIOC
S-a luat spre examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea P. M. în contra Deciziei civile nr.109/R/12 Februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul civil nr._ /a1, privind și pe intimatul P. V. și pe intimata intervenientă T. C. L., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentanta recurentei contestatoare P. M., avocat K. L. T., cu împuternicire avocațială la fila 4 dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prezenta contestație în anulare a fost declarată termen, motivată, comunicată cu intimații conform dispozițiilor instanței cu ocazia pregătirii dosarului pentru primul termen de judecată și astfel cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare atașate la filele 9, 11 dosar, fiind legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru + 1 lei timbru judiciar, conform chitanței . nr.2165/16 Mai 2014 atașată la fila 12 dosar.
Totodată, se constată că a fost acvirat dosarul civil nr._ /a1 al Judecătoriei T., conform dispozițiilor instanței.
Reprezentanta contestatoarei învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Tribunalul după deliberare constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de invocat ori înscrisuri de depus la dosar, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei recurentei asupra contestații în anulare formulată.
Reprezentanta contestatoarei solicită admiterea contestației în anulare, pentru motivele expuse în scris, cu consecința anulării hotărârii atacate și repunerii pe rol a cauzei fără plata taxei de timbru și a timbrului judiciar. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza în vederea pronunțării.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată la data de 15 aprilie 2014, recurenta P. M. a solicitat anularea Deciziei civile nr. 109/R/12 februarie 2014, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Cluj, Secția civilă, cu consecința rejudecării recursului.
În motivele contestației se arată că prin Încheierea din data 07.11.2013 instanța a dispus suspendarea cauzei, motivat de faptul ca recurenta-contestatoare nu a depus încheiere notariala pentru succesiunea defunctului P. V..
Prin Decizia nr. 109/R/2014, Tribunalul Cluj a respins recursul formulat de recurenta-contestatoare, motivat in esența de faptul ca "Textul invocat de către recurentă, conform cu care neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, este situat la aliniatul 3 al articolului 109 din Codul de procedură civilă. Separat de acest text, la aliniatul 4 al aceluiași articol, legiuitorul a inserat posibilitatea invocării din oficiu de către instanță a neîndeplinirii procedurii prealabile în litigiile privind dezbaterea procedurii succesorale. De aici se poate trage concluzia că în acest caz, al dezbaterii succesorale, invocarea neîndeplinirii procedurii prealabile poate fi realizată și după prima zi de înfățișare."
Contestatoarea apreciază ca instanța de recurs a dat o interpretare subiectiva textului legal citat. Consideră ca, atâta vreme cat legiuitorul prevede sancțiunea decăderii pentru parat, aceeași sancțiune ar trebui aplicata si pentru instanța. Este inadmisibil ca neîndeplinirea procedurii prealabile sa urmeze doua proceduri distincte, in funcție de cel ce o invoca, cata vreme nu exista niciun text legal care sa prevadă acest lucru.
Independent de acest aspect, contestatoarea a arătat că instanța de recurs nu a analizat motivul esențial din punctul de vedere al recurentei-contestatoare care a stat la baza formulării recursului. Recurenta a susținut ca nu exista nicio incheiere de ședința care sa consemneze obligația acesteia de a depune înscrisurile solicitate.
Din contra, la termenul din data de 09.05.2013, instanța a constatat că au fost depuse înscrisuri, care fac dovada faptului ca nu s-a dezbătut succesiunea dupa defunctul P. V.. In continuare, instanța a dispus cu privire la probatiune, fara sa faca nici un alt fel de precizări cu privire la aceste probe. Cata vreme instanța a consemnat in incheierea de ședința ca recurenta-contestatoare depune acele înscrisuri, care fac dovada faptului ca nu s-a dezbătut succesiunea dupa acel defunct, recurenta-contestatoare menționează că nu a considerat necesara depunerea altor înscrisuri suplimentare.
Nicarieri, in cuprinsul încheierilor de ședința ulterioare, arată recurenta-contestatoare, instanța nu mai face referire la necesitatea depunerii incheierii notariale. La termenele de judecata din 09.05.2013 si 12.09.2013 instanța a dispus doar cu privire la taxa de timbru, fara a dispune si cu privire la alte aspecte.
In condițiile in care instanța, ulterior depunerii inscrisurilor care sunt emise de Camera Notarilor Publici si fac dovada ca nu s-a dezbătut succesiunea dupa def. P. V., nu a dispus in sensul depunerii la dosar a altor inscrisuri, incuviintandu-le pe cele deja depuse, recurenta-contestatoare apreciază ca măsura suspendării este netemeinica.
Actul de dispoziție al instanței, pana la pronunțarea hotărârii, este incheierea de ședința. In cuprinsul acesteia este firesc sa se regăsească tot ceea ce instanța dispune si tot ce se discuta, pentru a se asigura respectarea principiului oralității si al contradictorialitatii.
Recurenta-contestatoare precizează că daca instanța de fond, in virtutea rolului activ, a inteles sa solicite o astfel de proba, pentru asigurarea dreptului la apărare si pentru respectarea principiului contradictorialitatii, trebuia sa o puna in discuția pârtilor. Daca instanța nu s-a considerat lămurită cu privire la inscrisurile depuse de recurenta-contestatoare, desi a constatat ca ele fac dovada faptului ca nu s-a dezbătut succesiunea dupa def. P. V., trebuia sa ridice aceste probleme in ședința publica. Nicăieri in cuprinsul incheierilor de ședința nu se menționează faptul ca se efectuează o astfel de adresa, cum e cea de la fila 39, care trebuia pusa in discuția pârtilor, cu atat mai mult cu cat este ulterioara momentului la care instanța, din verificarea incheierii de ședința din 09.05.2013, a constatat ca lipsurile sunt acoperite prin depunerea de către recurenta-contestatoare a inscrisurilor doveditoare.
Motivul de recurs esențial, acela ca instanța nu a consemnat in nicio încheiere de ședința (ulterioara momentului depunerii de către recurenta-contestatoare a inscrisurilor doveditoare cu privire la dezbaterea succesiunii dupa def. P. V.) necesitatea depunerii incheierii notariale nu a fost cercetat de instanța de recurs.
In acest fel, precizează recurenta-contestatoare i s-a ingradit dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil si s-a incalcat in mod evident principiul contradictorialitatii si al oralității, probele nefiind discutate in ședința publica si in contradictoriu cu toate părțile improcesuate.
În drept, au fost invocate prevederile art. 318 al. l teza a doua C.pr.civ.
Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 109/R/12.02.2014, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Cluj, instanța a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta P. M. împotriva Încheierii civile din 07.11.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., pe care a menținut-o în totul.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut următoarele:
Conform art. 109 alin. 4 din codul de procedură civilă din 1865, aplicabil în speță raportat la data formulării acțiunii, la sesizarea instanței cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune o încheiere emisa de notarul public cu privire la verificarea evidențelor succesorale prevăzute de Codul civil si de lege. Legea, în sensul art. 109 alin. 4 C.pr.civ., este Legea nr. 36/1995 și reglementările privind succesiunile.
Potrivit art. 56¹ din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, adoptat prin Ordinul nr. 710/C din 5 iulie 1995 (în vigoare și deci, aplicabil la data decesului defunctului P. V.), la nivelul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România se înființează următoarele registre:
a) Registrul național de evidență a succesiunilor, în care se înregistrează cauzele succesorale referitoare la cetățenii români, străini sau apatrizi, cu ultimul domiciliu în străinătate, de pe urma cărora au rămas bunuri imobile în România (RNES);
b) Registrul național de evidență a testamentelor autentice (RNTA), în care se înregistrează toate dispozițiile testamentare și revocarea lor;
c) Registrul național de evidență a opțiunilor succesorale (RNOS), în care se înregistrează toate actele notariale referitoare la acceptarea pură și simplă, acceptarea sub beneficiu de inventar și renunțarea la succesiune;
d) Registrul național de evidență a revocării procurilor (RNPR), în care se înregistrează toate actele de revocare expresă a procurilor date în scopul încheierii de acte și îndeplinirii de proceduri notariale.
Față de aceste prevederi legale, se constată că încheierea la care face referire art. 109 alin. 4 C.pr.civ. trebuie să cuprindă verificările realizate cu privire la fiecare dintre registrele anterior menționate, nefiind suficient răspunsul emis de Camera Notarilor Publici Cluj potrivit căruia după defunctul P. V. nu s-a înregistrat dosar pentru deschiderea procedurii succesorale, depus la fila 38 din dosarul de fond.
Cum reclamanta a beneficiat de asistență juridică, rezultă că cerințele legale trebuiau să fie îndeplinite încă de la înregistrarea acțiunii pe rolul instanței, astfel cum prevede în mod expres art. 109 alin. 4 C.pr.civ.
Instanța de fond a acordat mai multe termene în cauză și a pus în vedere reclamantei să complinească cererea potrivit cu dispozițiilor art. 109 alin. 4 C.pr.civ., la termenul de judecată din data de 14.03.2013 (f. 36). Mai mult, instanța de fond a emis o adresă către reclamantă (f. 39), prin care i s-a pus în vedere ca până la termenul de judecată din data de 09.05.2013, să depună la dosar încheiere notarială emisă de notarul public cu privire la verificarea următoarelor evidențe privind pe defunctul P. V.: Registrul de evidență a procedurilor succesorale al Camerei Notarilor Publici Cluj; Registrul Național notarial de evidență a succesiunilor; Registrul Național notarial de evidență a opțiunilor succesorale; Registrul Național notarial de evidență a liberalităților.
Se constată că până la termenul de judecată din data de 07.11.2013, nu s-a depus la dosar dovada efectuării tuturor acestor verificări, astfel încât soluția de suspendare a cauzei, în baza art. 155 indice 1 C.pr.civ., pentru neîndeplinirea obligațiilor legale, apare ca fiind temeinică.
Nu se poate reține că suspendarea poate fi dispusă doar la următorul termen după stabilirea obligațiilor și nici doar atunci când instanța pune în vedere reclamantului să complinească lipsurile sub sancțiunea suspendării, astfel cum susține recurenta, întrucât la art. 115 indice 1 C.pr.civ., se prevede în mod expres că suspendarea intervine în toate cazurile în care se constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege.
Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia a fost depășit momentul procesual la care instanța ar fi putut invoca neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 109 alin. 4 C.pr.civ., având în vedere următoarele argumente:
Textul invocat de către recurentă, conform cu care neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, este situat la aliniatul 3 al articolului 109 din Codul de procedură civilă. Separat de acest text, la aliniatul 4 al aceluiași articol, legiuitorul a inserat posibilitatea invocării din oficiu de către instanță a neîndeplinirii procedurii prealabile în litigiile privind dezbaterea procedurii succesorale. De aici se poate trage concluzia că în acest caz, al dezbaterii succesorale, invocarea neîndeplinirii procedurii prealabile poate fi realizată și după prima zi de înfățișare.
Contestația în anulare este întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. 1 teza a II-a C.pr.civ. Potrivit textului legal menționat hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Primul motiv expus în cadrul contestației nu se încadrează în prevederile normei legale citate deoarece contestatoarea își manifestă nemulțumirea față de reglementarea cuprinsă în art. 109 C.pr.civ. și față de interpretarea dată acesteia de către instanța de recurs. Mai mult, instanța de recurs a statuat corect în sensul că nu poate fi primită critica recurentei potrivit căreia a fost depășit momentul procesual la care instanța ar fi putut invoca neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 109 alin. 4 C.pr.civ. În continuare instanța a procedat la interpretarea prevederilor art. 109 C.pr.civ. și a concluzionat în sensul că, în ipoteza dezbaterii succesorale, invocarea neîndeplinirii procedurii prealabile poate fi realizată și după prima zi de înfățișare.
Față de cele expuse apare ca nefondat motivul de contestație (singurul motiv care se încadrează în dispozițiile invocate ca temei de drept) privitor la necercetarea criticilor recurentei cu privire la neconsemnarea de către instanța de fond în cuprinsul unei încheieri de ședință a obligației de depunere a încheierii notariale, ulterior momentului depunerii înscrisurilor la care face trimitere contestatoarea.
În realitate, contestatoarea ignoră faptul că în considerentele deciziei instanța de recurs a analizat pe larg atât dispozițiile instanței de fond cât și obligațiile impuse de art. 109 C.pr.civ. Mai mult, instanța de recurs nu avea obligația de a analiza în considerentele deciziei fiecare argument al recurentei.
Pe de altă parte, Tribunalul constată că prin adresa dispusă la termenul de judecată din data de 14.03.2013 (f. 36 dosar judecătorie) contestatoarei i s-a comunicat conținutul încheierii notariale solicitate în temeiul textului legal menționat (f. 39 dosar judecătorie). Adresa la care face trimitere contestatoarea, emisă de Camera Notarilor Publici Cluj pentru dosarul nr._ (f. 38 dosar judecătorie) nu face dovada îndeplinirii procedurii prealabile în înțlesul textului legal aplicabil.
Este de remarcat și faptul că la primul termen de judecată ulterior soluționării cererii de ajutor public judiciar formulată de reclamanta P. M., respectiv 12.09.2013 (f. 84 dosar judecătorie), instanța a constatat lipsa de procedură cu pârâtul, cauza fiind amânată în temeiul prevederilor art. 107 raportat la 85 C.pr.civ. La următorul termen de judecată, procedura fiind îndeplinită cu toate părțile (f. 93 dosar judecătorie), instanța de fond a repus în discuție dovada îndeplinirii procedurii prealabile, iar reprezentanta reclamantei a arătat că nu este în măsura să facă dovada la acest termen. În aceste condiții s-a dispus suspendarea judecării cauzei în conformitate cu prevederile art. 155¹ C.pr.civ.
Rezultă din cele expuse că sunt nefondate susținerile contestatoarei, deoarece analizând mersul dezbaterilor în cursul judecății la fond, instanța de recurs a statuat în sensul că la termenul de judecată din data de 07.11.2013 s-a constatat nedepunerea dovezilor privind efectuarea procedurii prealabile, astfel încât, pentru neîndeplinirea obligațiilor legale, apare ca fiind temeinică dispoziția de suspendare a judecării cauzei în temeiul prevederilor art. 155¹ C.pr.civ.
Tribunalul apreciază că, pe de o parte, instanța de recurs a cercetat motivul de recurs arătat, iar pe de altă parte, statuarea instanței de recurs este corectă deoarece procedura prealabilă analizată nu a fost îndeplinită.
Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 320 raportat la art. 318 alin. 1 teza a II-a C.pr.civ., urmează să fie respinsă ca nefondată contestația în anulare formulată de recurenta P. M. împotriva Deciziei civile nr.109/R/12 Februarie 2014, pronunțată în dosarul civil nr._ /a1 al Tribunalului Cluj, pe care o menține în totul.
În baza dispozițiilor art. 274 alin. 1 C.pr.civ. se va constata că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de recurenta P. M. împotriva Deciziei civile nr.109/R/12 Februarie 2014, pronunțată în dosarul civil nr._ /a1 al Tribunalului Cluj, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 20 Mai 2014.
Președinte, M. O.-S. | Judecător, D.-I. T. | Judecător, E. L. |
Grefier, A.-P. Boțioc |
Red. A.P.B./20 Mai 2014
Red. E.L./D.D./2 exemplare/22.05.2014
Judecător fond: S. T. A. – Judecătoria T.
Judecători Tribunalul Cluj: O.-C. T., A.-F. D., O. R. G.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 262/2014. Tribunalul CLUJ | Fond funciar. Decizia nr. 138/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
