Obligaţie de a face. Decizia nr. 93/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 93/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 9764/117/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 93/2014
Ședința publică de la 11 Februarie 2014
Completul compus din:
Președinte O. R. G.
Judecător E. L.
Judecător M. O.-S.
Grefier D. I. D.
Pe rol pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestator-reclamant P. V., privind și pe intimații-pârâți P. M. CLUJ N., C. L. AL M. CLUJ-N., împotriva Deciziei civile nr. 185/19.02.2013, pronunțată în dosarul nr._/211/2012 al Tribunalului Cluj, având ca obiect obligație de a face.
Se constată că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată că prin Decizia civilă nr. 185/R/2013 pronunțată la data de 19.02.2013 în dosarul nr._/211/2012 al Tribunalului Cluj, instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Primăria Mun. Cluj-N..
A admis în întregime recursul declarat de pârâta Primăria Mun. Cluj-N. și în parte recursul declarat C. local al mun. Cluj-N. împotriva Sentinței civile nr._/29.06.2012, pronunțată în dosarul nr._/211/2012 al Judecătoriei Cluj-N., pe care a modificat-o în parte în sensul că:
A obligat pârâtul C. local al mun. Cluj-N. la atribuirea în favoarea reclamantului P. V., fără plată, a dreptului de concesiune asupra locului de veci situat în Cimitirul C., nr. 481, zona veche, din mun. Cluj-Cluj.
A respins acțiunea civilă față de pârâta Primăria Mun. Cluj-N. ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.
A obligat pârâtul C. local al mun. Cluj-N. la plata în favoarea reclamantului P. V. a sumei de 28,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește primul recurs, Tribunalul a constatat că Primăria municipiului Cluj-N. nu are capacitate procesuală de folosință.
Astfel, conform art. 21 din Legea nr.215/2001 “(1) Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
(2) În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
(3) Primarul, respectiv președintele consiliului județean, poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean, sau un avocat care să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale, precum și ale autorităților administrației publice locale respective, în justiție.
(4) Unitatea administrativ-teritorială are dreptul să beneficieze de acoperirea cheltuielilor de judecată stabilite în baza hotărârii instanței de judecată, inclusiv în situația în care reprezentarea în justiție este asigurată de un consilier juridic din aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean.
(5) Despăgubirile primite de unitățile administrativ-teritoriale în urma hotărârilor pronunțate de instanțele de judecată se constituie în venituri la bugetele locale. Despăgubirile pe care trebuie să le plătească unitatea administrativ-teritorială în urma hotărârilor pronunțate de instanța de judecată și rămase definitive sunt asigurate de la bugetul local.
Din analiza acestui text de lege, rezultă fără putință de tăgadă că doar unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, fiind titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, în justiție aceste unități fiind reprezentate, după caz, de primar sau președintele consiliului județean.
Referitor la cel de-al doilea recurs, Tribunalul a constatat că într-adevăr, cimitirul constituie proprietate publică a municipiului conform art.3 alin.4, respectiv anexa III pct.10, situație în care reclamantul nu poate beneficia de locul de veci în sensul de proprietate, chiar dacă dispozițiile art. 5 lit. h din Decretul Lege nr.189/2000 stabilesc faptul că soții foștilor refugiați beneficiază de un loc de veci cu titlu gratuit.
Această dispoziție trebuie interpretată în sensul acordării unui drept de concesiune asupra acestui loc de veci și nicidecum a unui drept de proprietate, pentru că altfel s-ar aduce atingere regimului proprietății publice, sancțiunea care se impune fiind aceea a nulității absolute.
Nu în ultimul rând, prin Regulamentul de funcționare al cimitirelor s-a stabilit, potrivit ar. 11 că locurile de veci din cimitire vor putea fi atribuite numai în folosință, în condițiile prevăzute de prezentul regulament.
În contextul în care locul de veci în discuție a fost concesionat anterior în favoarea familiei reclamantului, termenul de concesiune expirând, conform declarației date în fața instanței de recurs recurentul nebeneficiind de un alt loc de veci, Tribunalul a apreciat că se impune a se acorda mai puțin decât s-a solicitat respectiv concesionarea locului de veci.
Față de cele ce preced, Tribunalul a admis în parte recursul cu consecința modificării sentinței în sensul celor arătate anterior.
În baza art. 276 C.pr.civ. reținând culpa procesuală a recurentului, l-a obligat să plătească intimatului suma de 28,5 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, aferente fondului cauzei.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamantul P. V., prin care a solicitat admiterea contestației, desființarea Deciziei civile nr. 185/19.02.2013, pronunțată în dosarul civil nr._/211/2012 al Tribunalului Cluj, cu consecința rejudecării recursului.
În motivarea cererii, se arată că suntem în prezența contestației în anulare speciale, dezlegarea data fiind rezultatul unei greșeli materiale cu caracter procedural care a dus la pronunțarea unei soluții total eronate.
Prevederile art. 318 Cod Procedură Civilă implică ideea că nu orice greșală materială poate fi primită ca motiv de contestație, ci numai acele greșeli care au fost esențiale, determinând soluția eronată a instanței.
"Greșala materială" la care se referă dispozițiile art.318 teza I Cod Procedură Civilă nu trebuie confundată - confuzie făcută de altfel de instanța de recurs cu "erorile sau omisiunile" la care se referă art. 281 C.pr.civ.
Astfel de greșeli-cum sunt cele prevăzute de art. 281 alin. (1) C.pr.civ. nu au nicio înrâurire asupra soluției și ele pot fi "îndreptate din oficiu sau în urma unei simple cereri".
Textul art. 281 Cpr.civ. este de aplicare generală, iar textul art. 318 C.pr.civ. este de aplicare specială, în cazul admiterii contestației în anulare desființându-se hotărârea atacata, recursul urmând să se rejudece, contestația în anulare înfățișându-se ca o cale extraordinara de retractare.
Literatura și practica în materie enumera printre greșelile materiale cu caracter procedural și situația din speța de fată: instanța de recurs s-a pronunțat asupra altei hotărâri decât cea recurată.
Astfel, în hotărârea atacată cu contestație, atât în partea introductivă cât și în dispozitiv, se menționează că recursul declarat de C. local al municipiului Cluj-N. este îndreptat împotriva sentinței civile nr._/29.06.2012, pronunțată în dosarul nr._/211/2012 al Judecătoriei Cluj-N..
In realitate, numărul și dota (sentinței) pronunțării hotărârii atacată cu recurs sunt: sentința civilă nr._ din 07.11.2012.
Nu se poate reține drept o greșală de dactilografiere, o greșeală care vizează atât nr. dat hotărârii, cât și data pronunțării soluției. Dacă în cazul nr. hotărârii este o inversare a ultimelor două cifre, în cazul datei la care a fost pronunțată Hotărârea, situația se prezintă total diferit? -greșeală de "zi" și "lună".
Chiar admițând că recurentul, în cererea și motivarea de apel (recalificat în recurs), a indicat corect nr. sentinței, suntem în prezența motivului de contestație în anulare prev. de art. 318 teza I câtă vreme C. local al municip. Cluj-N. nu indică, în cuprinsul scriptului depus-ziua și luna-emiterii hotărârii, ci doar anul.
Cu ocazia judecării contestației în anulare rog a avea în vedere și următorul aspect: In cauza mea s-a indicat ca temei legal al acțiunii o lege specială (Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare), care pe fond s-a judecat potrivit procedurii speciale; recursul s-a soluționat pe procedură obișnuita, de drept comun, în contextul în care recurentul nu a formulat apărări - scrise sau orale - în fața instanței de fond, nu a depus concluzii scrise, în recurs schimbând temeiurile de drept și chiar obiectul pricinii. Obiectul pricinii era recunoașterea unui drept de proprietate în temeiul legii speciale, nicidecum un drept de concesiune a unui loc de veci aparținând domeniului public.
Recurentul-pârut a adăugat la Legea nr. 109/2000 prin interpretarea dată art. 5 lit. h din lege "acordarea, 1a cerere, cu titlu gratuit, a unui loc de veci", susținând că nu ar fi vorba de un drept de proprietate, ci de unul de concesiune, locurile de veci aparținând cimitirelor care constituie domeniu public.
Ar însemna să nu se dea eficiență unui text de lege sau să creeze discriminări câtă vreme-în apărările pe fondul cauzei-am arătat că situația mea este similară cu cea a veteranilor și văduvelor de război foștilor deținuți politici și a urmașilor eroilor martiri ai Revoluției din Decembrie 1989, cărora li s-au atribuit, în proprietate, suprafețe de teren mult mai mari decât 3,75 m.p., precum și locuri de veci în cimitire.
Aspectele de mai sus au relevanță juridică în contextul în care se reține în literatura de specialitate că "Uneori, deși au fost încălcate norme imperative, neregularitatea nu poate fi invocată în recurs.
Din coroborarea disp. art. 162, art. 305 și art.306 C. pr. civ. rezultă că nulitatea absolută nu poate fi invocată pentru prima dată în fața instanței de recurs, dacă pentru dovedirea ei este nevoie de administrarea altor probe decât cele aflate la dosar sau a înscrisurilor noi, depuse direct în fața instanței de recurs, astfel încât partea va fi nevoită, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să recurgă la calea contestației în anulare (S., motive de recurs, LP 6/1956; V.M. C.-Tratat teoretic și practic de procedură civilă, ed.1996, pag.389-lucrări analizate în "Tratat de procedură civilă, vol. II, edit. C.H.B. 2007, I. D.).
Ca apărare subsidiară, s-ar fi putut prevala de dispozițiile art. 318 teza II respingând recursul sau admițându-1 în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare"; doar în situația în care ar fi avut calitatea de recurent, nu aceea de intimat. I se creează o situație neavantajoasă, cată vreme în situația vizată de art. 318 teza II, prin admiterea contestației în anulare judecata "se completează”.
O asemenea "completare" s-ar cere imperios cu privire la durata atribuirii, fără plată, a dreptului de concesiune asupra locului de veci situat în Cimitirul C. nr. 481, zona veche din Municipiul Cluj-N..
De reținut că eu atât în întâmpinarea din 17.01.2013, dosar nr._/117/2012, cât și în "Unele Precizări" la Cererea de revizuire și în Concluziile scrise depuse la dosar la termenul din 06.06.2013, dosar de revizuire nr._, am arătat că, în subsidiar, sunt de acord și cu raconcesionarea, fără plată, a locului de veci nr. 481 din Cimitirul C., zona veche, dar, pe vecie și nu doar pe timpul vieții mele, cum susține paratul C. local al municipiului Cluj-Mapoca.
Cu privire la acest capăt de cerare, Tribunalul Cluj, prin decizia nr. 185/R din 19. 02.2013, dosar civil nr._/211/2012, nu s-a pronunțat în niciun fel și ca urmare, durata de concesiune a locului de veci nr. 481 din Cimitirul C., zona veche, nu este definită.
În drept: contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza I-a C.pr.civ.
Prin întâmpinare, intimatul-pârât C. L. al M. Cluj-N. a solicitat respingerea contestației in anulare, in principal, pe cale de excepție a inadmisibilitatii si, in subsidiar, ca fiind nefondata.
În motivare, intimatul a arătat că pe cale de excepție invocă inadmisibilitatea cererii, raportat la prevederile art. 317, 318 si următoarele Cod proc. civila, intrucat motivele contestației din cuprinsul cererii nu se regăsesc in niciunul din cele enumerate in mod expres si limitativ de lege.
Astfel, art. 318, alin. 1 Cod pr. civila, pe care contestatorul isi intemeiaza cererea, arata fara echivoc faptul ca "hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație, cand dezlegarea data este rezultatul unei greșeli materiale (...)". Prin dezlegare, in mod evident se intelege "soluția" pronunțata . pe rolul instanțelor de judecata, ori, in cauza, contrar celor susținute de către contestator, soluția data nu are la baza nicio greșeala materiala, motivarea de fapt si de drept a instanței de judecata in susținerea soluției de admitere in parte a recursului declarat de către instituția noastră este întemeiata pe prevederile art. 312, alin. 3, ccoroborat cu art. 304 ind. 1 Cod pr. civila.
In ceea ce privește recursul declarat de către Primăria mun. Cluj-N. instanța de judecata investita cu soluționarea recursului (reclaificat din apel) constata ca Primăria mun. Cluj-N. nu are capacitate procesuala de folosința, astfel incat recursul este admisibil in intregime, aceasta excepție fiind una de ordine publica, iar, in ceea ce privește recursul declarat de către C. L. al mun. Cluj-N. impotriva Sentinței civile nr._/2012 a Judecătoriei Cluj-N. din dosarul nr._/211/2012, instanța il considera admisibil in parte, constatând ca cimitirul constituie proprietate publica a unității administrativ-teritoriale, situație in care numitul P. V., reclamant in dosar, nu poate beneficia de locul de veci in litigiu cu titlu de drept de proprietate, chiar daca dispozițiile art. 5, lit. h din Decretul-Lege nr. 189/2000 stabilește faptul ca "soții foștilor refugiați beneficiază de un loc de veci cu titlu gratuit", aceasta din urma prevedere trebuind interpretata in sensul acordării unui drept de concesiune asupra unui loc de veci si nicidecum a unui drept de proprietate, pentru ca altfel s-ar aduce atingere regimului proprietății publice, sancțiunea care s-ar impune fiind aceea a nulității absolute. Totodată, regulamentul de funcționare al cimitirelor, aprobat prin HCL 158/2008 prevede faptul ca "locurile de veci vor putea fi atribuite numai in folosința, in condițiile prevăzute de prezentul regulament".
Așadar, pârâtul consideră ca este fara echivoc faptul ca soluția instanței de recurs nu este rezultatul, "dezlegarea" unei erori materiale, cum susține contestatorul, ci se bazează pe motive ce tin de fondul cauzei, formulate in considerarea prevederilor legale, pe care le reiteram in cele ce urmează.
Astfel, potrivit prevederilor art. 11 al Legii 213/1998, precum și al prevederilor Regulamentului de funcționare al cimitirelor, aprobat prin HCL 158/2008 (art. 2, 6 și 11):
(1) Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, după cum urmează:
a)nu pot fi înstrăinate; ele pot fi date numai în administrare, concesionate sau închiriate, în condițiile legii;
b)nu pot fi supuse executării silite și asupra lor nu se pot constitui garanții reale;
c)nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul
posesiei de bună-credință asupra bunurilor mobile.
(2) Actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1) privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută.
Terenurile pe care sunt edificate locurile de veci aparțin domeniului public, astfel incat este evident ca acestea sunt inalienabile.
Apoi, art. 5 din Legea 189/2000 prevede:
"Persoanele prevăzute la art. 1 și 3 vor beneficia de prevederile prezentei ordonanțe cu începere de la data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusa cererea și de următoarele drepturi:
a) asistenta medicală și medicamente, în mod gratuit și prioritar, atât în tratament ambulatoriu, cat și pe timpul spitalizărilor; (...)
h) acordarea, la cerere, cu titlu gratuit, a unui loc de veci."
Astfel cum reiese din textul de lege menționat, poate beneficia de acordarea unui loc de veci, cu titlu gratuit, fara a fi sub nicio forma vorba un drept de proprietate, cum in mod corect a reținut instanța de recurs.
De asemenea, Regulamentul de funcționare al cimitirelor aprobat prin Hotărâre a Consiliului L. prevede:
Art.2. Terenurile având destinația de cimitir și prevăzute în prezentul Regulament constituie proprietate de stat, fiind administrate de către C. local al municipiului Cluj-N..
Art.l 1. Locurile de veci din cimitirele aflate în administrarea Consiliului L. al municipiului Cluj-N. vor putea fi atribuite numai în folosință, la cererea cetățenilor, în condițiile prevăzute de prezentul Regulament.
Toate prevederile legale mai sus menționate au fost inserate in cuprinsul motivelor de recurs formulate de către C. L. al mun. Cluj-N. imptriva sentinței cu numărul mai sus indicat, prevderi pe care instanța de recurs le-a luat in considerare, adoptând soluția de admitere in parte a caii de atac.
Pârâtul menționează de asemenea faptul ca, chiar daca instanța de recurs a inserat in mod greșit numărul sentinței recurate de către instituția noastră si data pronunțării acesteia, ceea ce in mod evident este o eroare materiala, recursul declarat de către C. L. al mun. Cluj-N. este indreptat impotriva Sentinței civile nr._/2012 a Judecătoriei Cluj-N. din dosarul nr._/211/2012, acesta fiind numărul corect al hotărârii, deci calea de atac a fost formulata cu respectarea intocmai a prevederilor art. 302, ind. 1 Cod pr. civila, care se refera la mențiunile pe care trebuie sa le cuprindă cererea de recurs, sub sancțiunea nulității (inclusiv indicarea hotărârii care se ataca).
Analizând cu prioritate excepția tardivității contestației în anulare, excepție invocată din oficiu, tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 319 alin. 2 C.pr.civ., termenul pentru formularea contestației în anulare, în speța de față, este de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoștință de hotărârea atacată.
Ori, în cauză se constată că cererea de contestație în anulare a fost formulată la data de 05.09.2013, deși contestatorul luase la cunoștință despre Decizia nr. 185/2013 a Tribunalului Cluj cu mult înainte.
Cu certitudine rezultă că numitul P. V. V. luase la cunoștință despre conținutul Deciziei nr. 185/2013 a Tribunalului Cluj la data de 18.03.2013, când a formulat o cerere de revizuire împotriva acestei decizii, formându-se dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, ce a fost acvirat la prezentul dosar. Din lecturarea cererii de revizuire, reiese că numitul P. V. V. avea cunoștință despre conținutul Deciziei nr. 185/2013 a Tribunalului Cluj, întrucât a arătat care este soluția adoptată de instanță și care sunt criticile pe care i le aduce.
Reținând că nu a fost respectat termenul de formulare a contestației în anulare prevăzut de art. 319 alin. 2 C.pr.civ., Tribunalul va admite excepția tardivității și în consecință va respinge ca tardivă contestația în anulare formulată de contestatorul P. P. V., împotriva Deciziei civile nr. 185/R/19.02.2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._/211/2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității și în consecință:
Respinge ca tardivă contestația în anulare formulată de contestatorul P. P. V., împotriva Deciziei civile nr. 185/R/19.02.2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._/211/2012.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11.02.2014.
Președinte, O. R. G. | Judecător, E. L. | Judecător, M. O.-S. |
Grefier, D. I. D. |
Dact. D.D. 11 Februarie 2014
Red. O.R.G. 03.03.2014/2 ex.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 682/2014. Tribunalul CLUJ | Fond funciar. Decizia nr. 686/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
