Anulare act. Decizia nr. 591/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 591/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 25998/211/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIE CIVILA Nr. 591/A/2014
Ședința publică de la 18 Septembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C.-V. B.
Judecător C.-A. C.
Grefier E. C.
Pe rol este judecarea cauzei civile privind apelul declarat de apelant M. C.-N., C. L. AL MUNICIPIULUI C.-N.-PRIN PRIMAR E. B., apelant C. L. AL MUNICIPIULUI C.-N.-PRIN PRIMAR E. B., împotriva Sentinței civile nr. 1831/2014, pronunțată în dosar nr._, privind și pe intimații . PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, intimat L. A., intimat L. M. M., intimat L. Z. I., având ca obiect, acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta intimaților L. A., L. M. M.,L. Z. I., asistat de avocat L. SIMOLA, lipsind:
- apelant Reclamant - C. L. AL MUNICIPIULUI C.-N.-PRIN PRIMAR E. B.
- intimat Pârât - L. A.
- intimat Pârât - L. M. M.
- intimat Pârât - L. Z. I.
- apelant Reclamant - M. C.-N., C. L. AL MUNICIPIULUI C.-N.-PRIN PRIMAR E. B.
- intimat Pârât - . PRIN LICHIDATOR JUDICIAR
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, tribunalul constată că prin serviciul registratură, la data de 23 iulie 2014, s-a depus la dosar o adresă de către intimații M. C.-N. și C. L. AL MUNICIPIULUI C.-N., prin care aceștia arată că alăturat acesteia a anexat dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 3.684,38 lei..
Reprezentanta intimaților L. A., L. M. M.,L. Z. I., avocat L. SIMOLA, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de ridicat și solicită acordarea cuvântului cu privire la apel.
Tribunalul constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de ridicat, declară închisă dezbaterea cauzei și acordă cuvântul reprezentanților intimaților, cu privire la apel.
Reprezentanta intimaților, av. L. Simola, solicită respingerea apelului ca vădit nefondat, pentru motivele arătate în întâmpinare și în completare la întâmpinare, cu menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală cu 1500 lei cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial. În susținerile sale arată că în ce privesc criticile aduse hotărârii instanței de fond sunt total nefondate, iar actele de care s-au prevalat apelanții sunt emise în temeiul Vechiului Cod civil, și tot sub imperiul vechiului cod civil s-au produs și efectele juridice,așa încât nu este aplicabil noul cod civil. Decretul de expropriere nr. 64/27.03.1989 de care se prevalează reclamanții este caduc, deoarece nu s-a îndeplinit scopul pentru care s-a dispus exproprierea - ansamblu de locuințe de 201 apartamente- și face referire că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994. Ba mai mult, arată că atâta timp cât de un an de la data intrării în vigoare a Legii nr. 33/1994 nu au fost începute lucrările la imobil, avute în vedere de decretul de expropriere și nici nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică, acest act a devenit caduc. Totodată arată că referitor la pretinsa necompetență a instanței de fond este nefondată, având în vedere obiectul cauzei care nu este o cerere de retrocedare ci o cerere pe dreptul comun și este competentă a fi soluționată de Judecătoria C.-N.. În ce privește fondul cauzei, așa cum reiese din probele administrate în cauză, nu s-a făcut dovada celor susținute și în ce privesc pe clienții săi intimații, aceștia nu au fost despăgubiți pentru imobil.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1831/2014, Judecătoria C.-N. a respins excepția lipsei calității procesuale active a mun. C.-N., respectiv a lipsei de interes a acestuia, invocate de către pârâți, ca neîntemeiate.
A respins cererea de chemare în judecată formulată de către M. C.-N. și C. local al mun. C.-N., prin primar, în contradictoriu cu pârâții ., cu prin lichidator judiciar, L. A., L. Z. I., L. M. M., ca neîntemeiată.
A admis cererea reconvențională formulată și precizată de către pârâții-reclamanți reconvenționali.
A constatat caducitatea Decretului de expropriere nr.64/27.03.1989 emis de către C. de Stat al Republicii Socialiste România, cu privire la imobilul situat în C.-N., ., înscris în CF nr.5221 C.-N., nr. topo 721, casă și teren în suprafață de 113 stjp (409mp).
A obligat reclamanții-pârâți reconvenționali la plata către pârâții-reclamanți reconvenționali a sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Analizând actele cauzei civile de față, instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei de interes, instanța a respins-o ca neîntemeiată. Folosul practic urmărit de către Mun. C.-N. este evident, și anume redobândirea în fapt și drept a imobilului în litigiu.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a Mun. C.-N., instanța a respins-o și pe aceasta ca neîntemeiată. Calitatea procesuală activă presupune identitate între reclamant și titularul dreptului afirmat, în cauză, dreptul de proprietate asupra imobilului. Existența sau inexistența dreptului dedus judecății este o chestiune de fond.
Pe fondul cauzei, în fapt, instanța a reținut că așa cum rezulta din copia in extenso a CF nr. 5221 C., nr._ C.-N., imobilul in litigiu este înscris sub A+l, prev. cu nr. top. 721 cu destinația Casa din piatra si cărămida acoperita cu tinichea, cu 7 camere si bucătarii, dependințe, curte si gradina in ..9, in suprafața de 113 stjp și este proprietatea actuala a paratei de rang 1. S.C. N. I. S.R.L.
Istoricul proprietății este următorul: conform încheierii de CF nr.527/8 februarie 1974, in baza certificatului de moștenitor emis de notariatul de Stat al jud. C. imobilul de sub A+l s-a intabulat cu titlu de drept moștenire, ca bun propriu, in parti egale, in favoarea lui L. E. si L. A..
In baza Decretului de expropriere nr. 64/27.03.1989 emis de C. de Stat al Republicii Socialiste imobilul în litigiu a fost expropriat de către Statul Român.
Acest imobil a făcut obiectul contractului de închiriere nr. 559/07.06.1995 încheiat intre C. local al municipiului C.-N. in calitate de locator si V. A., in calitate de locatară. Ulterior, in data de 15.11.1996, a fost încheiat un nou contract de închiriere sub nr. 1528 cu ., prin asociat V. A., având ca obiect același imobil, cu destinația de atelier de producție, depozit si punct desfacere produse de panificație.
Conform încheierii de CF nr._/ 1 octombrie 1999, in baza sentinței
civ. nr. 1050 din 16.09.1999 pronunțata de Judecătoria Aiud in dosar nr. 1828/1999, jud. A., asupra cotei de 4/8-a parte din imobilul de sub A+l, porțiunea de proprietate de sub B7, s-a intabulat dreptul de proprietate, cu titlu de drept moștenire, in parti egale in favoarea lui: L. A., L. C. P., L. Z. I. si L. M. M..
Potrivit încheierii de CF nr. 5243/ 6 aprilie 2000, in baza sentinței
civ. nr. 575 din 14.12.1999 pronunțata de Tribunalul C. in dosar nr.9363/1999, asupra imobilului de sub A+l, porțiunea de proprietate de sub B7 s-a intabulat dreptul de proprietate, cu titlu de drept cumpărare, in favoarea paratei de rang 1. S.C.N. I. S.R.L. C..
În drept, potrivit prevederilor art. 35 din legea nr.33/1994, dacă în termen de un an bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat sau, după caz, lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică. În acest scop, foștii proprietari vor fi notificați la adresa inițială comunicată expropriatorului în vederea plății despăgubirii cuvenite pentru imobilul expropriat.
În speță, instanța a constatat că imobilul înscris sub A+l, prev. cu nr. top. 721 cu destinația Casa din piatra si cărămida acoperita cu tinichea, cu 7 camere si bucătarii, dependințe, curte si gradina in ..9, in suprafața de 113 stjp a fost expropriat prin Decretul nr. 64/27.03.1989 emis de C. de Stat al Republicii Socialiste România. Conform datelor din decretul de expropriere, proprietatea imobilului situat în . a fost integral expropriată, scopul fiind de a se edifica un ansamblu de locuințe de 201 apartamente, fiind cuprins în ansamblu de locuințe Piața M. V., etapa a II-A (f.59). Deși în decretul de expropriere s-a omis să se treacă ambii proprietari, fiind trecută numai L. E., la imobil s-a consemnat întregul imobil, iar în anexa la decret, în care au fost menționate clădirile, împrejurimile, au fost trecuți ambii proprietari, L. E. și L. A. (f.65).
Deși imobilul a fost expropriat pentru edificarea unui ansamblu de locuințe de 201 apartamente, lucrările pentru realizarea cărora s-a dispus exproprierea nu au fost începute nici în acest moment, în cauză fiind incidente prevederile art. 35 din Legea nr.33/1994.
Caducitatea este acea cauza de ineficacitate care constă in lipsirea de efecte a unui act juridic civil valabil incheiat, datorita intervenirii unei împrejurări ulterioare încheierii sale si independente de voința autorului său.
Interpretarea corectă a art.35 din Legea nr.33/1994, este aceea că, în cazul imobilelor expropriate înainte de . acestui act normativ, termenul de un an prevăzut de lege se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr. 33/1994 și, evident, numai în măsura în care lucrările pentru realizarea cărora s-a dispus exproprierea „nu au fost începute”. Odată începute obiectivele de investiții susținerile privind caducitatea actului de expropriere sunt neîntemeiate.
Rezultă așadar că atâta vreme cât în termen de un an de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr.33/1994 nu au fost începute lucrările avute în vedere de decretul de expropriere și nici nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică, acesta a devenit caduc. Astfel, constatarea caducității decretului de expropriere are drept consecință faptul că acesta și-a încetat efectele pentru viitor.
Deși după apariția Legii nr.10/2001, lege specială de reparație aplicabilă imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 (inclusiv imobilelor expropriate), restituirea în natură sau prin echivalent nu mai poate fi solicitată decât în temeiul acestei legi, instanța arată că datorită faptului că pârâții au reintrat în posesia imobilului anterior Legii nr.10/2001, fiind înscriși și în cartea funciară, aceștia nu mai aveau nici un interes să formuleze o cerere de restituire în baza legii speciale.
Pentru aceste considerente instanța a respins cererea de chemare în judecată formulată de către M. C.-N. și C. local al mun. C.-N., prin primar împotriva pârâților, ca neîntemeiată. A admis cererea reconvențională formulată și precizată de către pârâții-reclamanți reconvenționali și va constata caducitatea Decretului de expropriere nr.64/27.03.1989 emis de către C. de Stat al Republicii Socialiste România, cu privire la imobilul situat în C.-N., ., înscris în CF nr.5221 C.-N., nr. topo 721, casă și teren în suprafață de 113 stjp (409mp).
Referitor la cheltuielile de judectă, instanța a arătat că potrivit art. 453 alin.(1) C. proc. civilă, „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
Având în vedere acest temei juridic, precum și împrejurarea că cei căzuți în pretenții sunt reclamanții, iar pârâții au solicitat cheltuieli de judecată în valoare de 2000 lei, reprezentând onorariul avocațial, instanța i-a obligat pe reclamanți la plata acestei sume cu titlul de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel M. C.-N. si C. local al municipiului C.-N. prin primar E. B., solicitând admiterea apelului declarat si modificarea hotărârii atacate in sensul admiterii cererii de chemare in judecata si respingerii cererii reconventionale.
In drept, apelanții consideră că potrivit prev. art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dispozitiile Codului civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării in vigoare a acestuia, derivate din raporturile de proprietate, printre alte situații, daca aceste situații subzista după . noului Cod civil.
Având in vedere ca prin prezenta acțiune in revendicare solicita protecția juridica a dreptului de proprietate dobândit in anul 1989 prin decret de expropriere, considera că sunt incidente prev. art. 563 si urm. din noul Cod civil, raportat la norma tranzitorie cuprinsa de art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011.
Astfel, conform art. 563 alin. 1 din C. civ., proprietarul unui bun are dreptul de a-1 revendica de la posesor sau de la o lata persoana care ii deține fara drept. El are, de asemenea dreptul la despăgubiri, daca este cazul. Potrivit art. 566 alin. 1, intitulat efectele admiterii acțiunii in revendicare, statuează ca paratul va fi obligat la restituirea bunului sau la despăgubiri, daca bunul a pierit din culpa sa sau a fost înstrainat.
Pentru a forma obiectul unei vânzări, lucrul, printre alte condiții, trebuie sa aparțină vânzătorului. In caz contrar, vânzătorul nu poate transmite dreptul care face obiectul contractului; nemo dat quod non habet.
Aceasta condiție nu este indeplinita in prezenta cauza, contractul de vanzare-cumparare fiind lipsit de obiect si intemeiat pe o cauza falsa si ilicita.
Parații L. A., L. C. P., L. maria M. și laszlo Z. I. si-au inscris dreptul de proprietate in baza unei sentințe civile prin care se constata ca imobilul in litigiu face parte din masa succesorala a defunctei L. E., decedata in anul 1997. Insa, imobilul in litigiu, la data decesului, respectiv a deschiderii succesiunii, nu se mai afla in patrimoniul acesteia, fiind preluat de statul roman prin expropriere in anul 1989.
Conf. art. 26 din Decretul-lege nr. 115/1938, "drepturile reale se vor dobândi fara inscrierea in cartea funciara, din cauza de moarte, accesiune, vânzare silita, expropriere [...]".
Prin urmare, statul roman a dobândit, încă din anul 1989, dreptul de proprietate asupra imobilului prin efectul legii, in condițiile art. 26 din Decretul-lege nr. 115/1938, chiar fara sa fi fost intabulat in cartea funciara acest drept.
Cumparatoarea, ., prin administrator V. A., cunoștea titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, având in vedere ca aceasta utiliza spațiul in litigiu inca din anul 1995, in baza contractelor de inchiriere încheiate cu C. L. al municipiului C.-N..
In ce privește admiterea cererii reconventionale si constatarea caducității decretului de expropriere, apelanții consideră că soluția instanței este nelegala, fiind pronunțata, in primul rând cu încălcarea competentei materiale de soluționare a unei astfel de cereri de retrocedare care revine, conform art. 36 tribunalului ca prima instanța, precum si cu încălcarea procedurii stabilite de prevederile același articol din Legea nr. 33/1994.
Astfel, in condițiile in care parații - reclamanți reconventionali nu au formulat o cerere de retrocedare in condițiile reglementate de art. 36 din Legea nr. 33/1994, cererea reconventionala formulata in prezentul dosar este inadmisibila.
Cu atât mai injusta este aceasta soluție a instanței de fond, cu cat exproprierea imobilului in cauza s-a făcut cu plata unei despăgubiri in suma de 80.196 lei in favoarea antecesoarei paraților, L. E..
Raportat la aceste împrejurări, considera ca ne aflam in ipoteza vânzării lucrului altuia in cunoștința de cauza, aceasta reprezentând o operațiune speculativa, care are o cauza ilicita si deci este nula absolut in baza art. 1238 alin. (2) din noul Cod civil.
Prin întâmpinarea formulată, intimații L. A., L. M. M. și L. Z. I. au solicitat respingerea apelurilor formulate de apelanții M. C.-N. si C. L. AL MUNICIPIULUI C.-N. impotriva sentinței civ.nr.1831 din data de 25.02.2014 pronunțata de Judecătoria C.-N. in dosar nr._ ,,ca fiind neintemeiate si in consecința menținerea in întregime a dispozițiilor sentinței civ.nr.1831 din data de 25.02.2014 pronunțata de Judecătoria C.-N. in dosar nr._ ,ca fiind temeinica si legala, obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul apel, in cuantum de 1500 Lei, reprezentând onorariu avocațial.
Apreciază ca apelurile formulate de apelanții M. C.-N. si C. L. AL MUNICIPIULUI C.-N. sunt neîntemeiate, hotărârea instanței de fond fiind legala si temeinica si susținuta de probele administrate.
Astfel, in mod corect si legal instanța de fond a interpretat probele administrate, respectiv inscrisurile, răspunsurile la interogatoriii si depoziția martorei C. R. si a reținut ca dovedită împrejurarea că după decesul lui L. E. survenit în anul 1997, pârâții au dezbătut succesiunea acesteia, având calitatea de moștenitori legali, drept recunoscut prin sentința civilă nr.1050/16.09.1999 pronunțată în dosarul nr.1828/1999 al Judecătoriei aiud, jud.A., iar subsecvent au procedat la înstrăinarea imobilului în favoarea pârâtei . C., drept recunoscut prin sentința civilă nr.575/14.12.1999 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr.9363/1999.
Pârâții au mai arătat că nefiind realizate lucrările pentru care s-a dispus exproprierea imobilului, în mod corect instanța de fond a reținut că sunt incidente dispozițiile art.35 din Legea nr.33/1994 potrivit cărora „dacă în termen de 1 an bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat sau, după caz, lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.În aces scop, foștii proprietari vor fi notificați la adresa inițială comunicată expropriatorului în vederea plății despăgubirii cuvenite pentru imobilul expropriat.”
Prin completarea la întâmpinare, intimații au precizat că își mențin solicitarea de respingere a apelurilor formulate de apelanții M. C.-N. si C. L. AL MUNICIPIULUI C.-N., apreciind ca si motivele formulate expres prin scriptul depus sunt nefondate.
Consideră ca prezenta cauza nu poate fi soluționată prin prisma prevederilor Noului C.civ., respectiv art.563 si urm din N.cciv., raportat la prevederile art.1 alin.1 din Legea nr. 7/2011, atâta timp cat obiectul acțiunii ii constituie in principal constatarea preluării imobilului cu titlu de expropriere, in baza Decretului de expropriere nr.64/27.03.1989 emis de C. de Stat al Republicii Socialiste România si nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare din data de 20 noiembrie 1999 incheiat intre paratul de rând 1, in calitate de cumpărător si parații L. A., L. M. M., L. Z. I. si numitul L. C. P., in calitate de vânzători, întrucât toate solicitările reclamanților privesc acte încheiate cu mult anterior intrării in vigoare a Noului Cod civil si care au produs efecte juridice.
Faptul ca situația juridica a imobilului in litigiu este neschimbata nu poate fi asimilata sub nicio forma noțiunii de „efecte viitoare ale situației juridice născute anterior intrării in vigoare a acestuia ". Pentru a fi in prezenta acestei din urma situații ar trebui sa fie un act incheiat anterior intrării in vigoare a N.C.civ., insa efectele actului sa se producă ulterior, după . N.c.civ.
Actele atacate si situațiile invocate sunt neschimbate din anul 1999, au produs deja efectele sub imperiul vechiului Cciv., astfel ca prezenta cauza se impune a fi analizata prin prisma prevederilor Vechiului Cciv.
Nu poate fi reținuta critica adusa de apelanți cu privire la necompetenta instanței de fond in soluționarea cererii reconventionale, sens in care au fost invocate dispozițiile art.36 din Legea nr.33/1994.
Potrivit dispozițiilor art.36 din Legea nr.33/1994 competenta de soluționarea aparține Tribunalului in situația in care obiectul unei acțiuni privește retrocedarea bunului, situație care nu poate fi extinsa prin analogie oricărei cereri având ca obiect un act de expropriere.
Obiectul cererii reconventionale privește caducitatea Decretului de expropriere nr.64/27.03.1989 emis de C. de Stat al Republicii Socialiste România si nu o cerere de retrocedare, astfel ca hotărârea a fost pronunțata de o instanța competenta.
Nu este real ca L. E. a încasat suma de 80.196 Lei, cu titlu de despăgubiri
Nici lui L. E. si nici lui ASZLO A. nu li s-a achitat nici o suma de bani cu titlu de despăgubire, aceasta afirmație fiind făcuta pentru prima data numai in apel, fara a fi probata de apelanți.
Analizând apelul declarat tribunalul reține următoarele:
În ce privește dispozițiile legale substanțiale aplicabile, apelanții-reclamanți, dintr-o eroare de interpretare a dispozițiilor art.5 din Legea nr.71/2001 au ajuns la concluzia că aplicabile sunt dispozițiile noului cod civil, respectiv ale art.563 care reglementează acțiunea în revedndicare.
Tribunalul împărtășește punctul de vedere al pârâților, în sensul că aplicabile sunt dispozițiile art.480 din vechiul cod civil care reglementează, însă, tot acțiune în revendicare.
Astfel, art.5 al.2 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a legii nr.287/2009 privind codul civil prevede că “dispozițiile codului civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia....”
În speță, situația juridică s-a născut anterior intrării în vigoare a noului cod civil, în sensul că efectele actelor juridice, respectiv ale Decretului de exproprierea nr.64/27.03.1989 și ale contractului de vânzare-cumpărare din data de 20.11.1999 nu numai că s-au născut anterior, dar s-au și produs în totalitate sub imperiul vechiului cod civil, cumpărătoarea . înscriindu-și dreptul de proprietate dobândit asupra imobilului în litigiu la data de 06.04.2000.
Art.480 din vechiul cod civil prevăd că „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege”.
Diferențele nu sunt majore în ce privește definirea dreptului de proprietate în noua reglementare a codului civil unde la art.563 se arată că „proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept.El are, de asemenea, dreptul al despăgubiri, dacă este cazul.”
De esența acțiunii în revendicare întemeiată pe oricare dintre dispozițiile legale precitate este compararea titlurilor de proprietate opuse de către părți în scopul determinării titlului de proprietate mai caracterizat.
În speță, reclamanții-apelanți au înțeles să se prevaleze de Decretul de expropriere nr.64/27.03.1989 în dovedirea dreptului lor de proprietate asupra imobilului în litigiu, pe când pârâta . a arătat că este proprietara tabulară a imobilului, drept dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 20.11.1999 cu pârâții L. A., L. C. P., L. M. M. și L. Z. I..
Urmare a exproprierii prin Decretul nr.64/27.03.1989 emis de C. de Stat al Republicii Socialiste România, statul român nu și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară și din acest motiv reclamanții nu ar putea niciodată să pretindă că sunt proprietarii imobilului în litigiu.Aceasta, în condițiile în care la momentul respectiv, potrivit art.17 din Decretul-Lege nr.115/1938 înscrierea în cartea funciară avea efect constitutiv de drepturi.
În atare situație, așa cum corect, a reținut și instanța de fond, pârâții L. A., L. C. P., L. M. M. și L. Z. I. au dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de 4/8 parte din imobilul de sub A+1, porțiunea de proprietate de sub B7 înscris în CF 5221 (_) C. nr top 721 cu titlu de drept de moștenire în părți egale după proprietara tabulară L. E., care a fost dobândit prin Sentința Civilă nr.1050/16.09.1999 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr.1828/1999.(f.36 dos.fond).
Tot din copia in extenso a CF CF 5221 (_) C. de la fila 36 dosar fond rezultă că asupra celeilalte cote de 4/8 parte din imobilul în litigiu prev.cu nr top este proprietară tabulară pârâta L. A., aceasta dobândind dreptul de proprietate în baza certificatului de moștenitor nr.1205/07.12.1973 emis de fostul Notariat de Stat a jud.C..
În legătură cu Sentința Civilă nr.1050/16.09.1999 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr.1828/1999 prin care pârâții au dobândit drept de proprietate asupra cotei de 4/8 parte din imobilul în discuție, reclamanții-apelanți au invocat, fără succes, însă, inopozabilitatea acestei hotărâri judecătorești.
În privința efectelor hotărârii judecătorești, tribunalul reține că actul jurisdicțional produce pe lângă efectele obligatorii între părți, întemeiate pe principiul relativității și efecte de opozabilitate față de terți.Hotărârea nu poate fi ignorată de terți sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei.F ață de terți, însă, hotărârea se va opune cu valoarea unui fapt juridic și cu valoarea unui mijloc de probă, respectiv o prezumție.
Pentru că apelanții nu au participat la dezbaterea judiciară finalizată prin hotărârea judecătorească ce li se opune și astfel, nu și-au putut face propriile apărări, ei aveau posibilitatea ca în cadrul acestui proces să-și formuleze probe pentru a răsturna prezumția care în raport cu ei are doar valoare relativă.
Tribunalul constată,însă, că nu au fost formulate probe de natură să răstoarne situația reținută de instanța de fond, iar simpla invocare a inopozabilității nu poate fi reținută, conform argumentelor expuse anterior.
Astfel, în mod corect, instanța de fond a respins acțiunea, întrucât în cauză,nu sunt îndeplinite condițiile privind caracterul preferabil al titlului reclamanților față de titlu pârâților.Mai mult se poate reține că reclamanții nu au avut și nu au nici un titlu de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Un principiu care guvernează încheierea contractului de vânzare-cumpărare este acela potrivit căruia nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuși asupra bunului înstrăinat, principiu respectat prin raportare la datele cauzei.
Reținând calitatea de proprietari a pârâților L. A., L. C. P., L. M. M. și L. Z. I. la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu pârâta .(20.11.1999) validat prin prin Sentința Civilă 575/14.12.1999 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul 9363/1999, nu poate fi reținută nici una dintre cauzele de nulitate absolută invocate de către reclamanți, respectiv lipsă obiect și cauză falsă și licită.Contrar susținerilor reclamanților-apelanți, pârâta . a dobândit imobilul în litigiu de la adevărații proprietari.Închirierea imobilului de către reclamanții nu impietează asupra dreptului de proprietate al pârâților-vânzători L. A., L. C. P., L. M. M. și L. Z. I..Din aceleași considerente nu ne aflăm nici în situația vânzării lucrului altuia.
În ce privește cererea reconvențională, în mod corect a fost admisă de către instanța fondului constatându-se caducitatea Decretului de exproprierea nr.64/27.03.1989 emis de C. de Stat al Republicii Socialiste România.
Dispozițiile art. 35 din Legea nr.33/1994, potrivită cărora „dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de 1 an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică” nu comportă nici un fel de interpretare, incidența lor fiind corect reținută de instanța de fond.
Așa cum reiese din Decretului de expropriere nr.64/27.03.1989 Imobilul a fost expropriat pentru edificarea unui ansamblu de locuințe de 201 apartamente, a căror realizare nu a fost începută nici până în prezent, reclamanții nereușind să facă dovada contrară.
Câtă vreme pârâții au fost tot timpul înscriși în CF, nu aveau nici un motiv să formuleze cerere de retrocedare a imobilului în condițiile Legii nr.10/2001, așa încât solicitarea acestora de constatare a caducității Decretului de expropriere nr.64/27.03.1989 este, contrar afirmațiilor reclamanților, admisibilă.
De asemenea, cererea reconvențională a fost soluționată de Judecătoria C.-N. cu respectarea competenței materiale, în cauză nefiind incidente dispozițiile art.36 din Legea nr.33/1994.Art.36 din Legea nr.33/1994 stabilește competența materială a Tribunalului ca instanță de fond pentru soluționarea unei cereri de retrocedare a imobilului expropriat, ori pârâții nu au formulat o astfel de pretenție, obiectul cererii reconvenționale fiind acela de constatare a caducității Decretului de expropriere nr.64/27.03.1989.
De asemenea apelanții nu au fost dovada că pârâții ar fi încasat despăgubirile stabilite urmare a aexproprierii.
Față de cele reținute, apelul declarat este total neîntemeiat, multe dintre aspecte invocate neavând nici o legătură cu cauza, apelanții înțelegând să supună atenției tribunalului o înșiruire de motive de fapt și de drept, în speranța că poate unul dintre ele vor fi găsite întemeiate.Tribunalul înțelege dreptul oricărui subiect de drept la exercitarea drepturilor procesuale, în contextul asigurării liberului acces la justiție, însă fără a ne îndepărta totuși de situația în sine adusă în atenția instanței de judecată.
Urmează așadar, ca în baza art.296 cod procedură civilă ca apelul apelul declarat de reclamanții M. C.-N. și C. L. AL MUNICIPIULUI C.-N. să fie respins, urmând a fi menținută întru-totul sentința civilă nr. 1831/2014 din 25.02.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.-N..
În tem.art.274 al.1 cod procedură civilă, tribunalul va obliga pe apelanți să plătească intimaților L. A., L. M. M., L. Z. I. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții M. C.-N. și C. L. AL MUNICIPIULUI C.-N. împotriva sentinței civile nr. 1831/2014 din 25.02.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.-N., pe care o menține în totul.
Obligă pe apelanți să plătească intimaților L. A., L. M. M., L. Z. I. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 18.09.2014.
Președinte, C.-V. B. | Judecător, C.-A. C. | |
Grefier, E. C. |
red.CC/dact.LM
23.02.2015
Jud.fond: I. G.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Partaj judiciar. Decizia nr. 682/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
