Rezoluţiune contract. Încheierea nr. 22/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 22/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 08-01-2014 în dosarul nr. 64/211/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
ÎNCHEIEREA CIVILĂ Nr. 22/2014
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C.-A. C.
Judecător C.-V. B.
Grefier G. P.
S-a luat spre examinare apelul promovat de către reclamantul R. D. DOLJEAN în contra Sentinței civile nr. 6262 din 02.04.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., privind și pe intimații B. G. A., B. C. M., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentanta apelantului, avocat Macos N. I. – Baroul B., care depune împuternicire la dosar, lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Reprezentanta apelantului depune dovada achitării taxelor judiciare puse în vedere prin citație și arată că a studiat întâmpinarea pe care a vizualizat-o pe portalul instanței, cu ajutorul parolei primite.
Tribunalul comunică un exemplar din întâmpinare după care, din oficiu invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Civil Cluj raportat la faptul că este vorba de un dezvoltător imobiliar, s-a construit un imobil în vederea vânzării, realizării de profit.
Reprezentanta apelantului solicită respingerea acestei excepții arătând că din punctul apelantului de vedere acțiunea de fond, astfel cum a formulat-o reclamantul, este strict civilă, actul de vânzare-cumpărare este încheiat între două persoane fizice, pârâtul intimat nu a făcut în nici un fel dovada unui dezvoltător. Potrivit principiului disponibilității, reclamantul stabilește cadrul procesual dar instanța de fond a scris în considerente: pe rol fiind cauza comercială însă reclamantul a formulat o acțiune civilă având ca obiect rezoluțiunea unui contract de vânzare-cumpărare încheiat între două persoane fizice. În nici un caz acțiunea formulată de reclamant nu a fost una comercială, nu știe de unde a dedus judecătorul fondului, fără nici un fel de probațiune din partea pârâtului, că este vorba de un dezvoltător imobiliar. Părțile nu sunt comercianți, există și relație de rudenie între cele două persoane fizice. Cu cheltuieli de judecată, sens în care depune dovada onorariului avocațial, a cheltuielilor de transport și cazare.
Tribunalul reține cauza în vederea pronunțării pe excepția invocată.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6262/02.04.2013, Judecătoria Cluj-N. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. G. A., invocata de pârâta, ca neîntemeiată.
A respins acțiunea civila formulata de către reclamantul DOLEJAN R. D. impotriva pârâților B. G. A. și B. C.- M., ca neîntemeiată.
A respins cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. G. A., invocata de pârâta, instanța a reținut că antecontractul de vânzare cumpărare a cărui rezoluțiune se solicita este încheiat între reclamant, în calitate de beneficiar cumpărător și pârâta, în calitate de vânzator, prin mandatar, demersul reclamantului fiind justificat, din punctul de vedere al calității procesuale pasive, a fi îndreptat împotriva părții co-contractante. Stabilirea împrejurărilor de fapt care confirma sau infirma susținerile părților, nu se confundă însă cu calitatea procesuală pasiva, care se va reține în sarcina pârâtei pentru motivele arătate, urmând ca toate aspectele invocate de părți să facă obiectul analizei din punctul de vedere al temeiniciei acțiunii. Ca atare, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție unită cu fondul în cf. cu dispozițiile art. 137 c.pr.civ instanța a constatat că analiza acestei excepții presupune stabilirea prealabilă a naturii relațiilor stabilite între părți și a efectelor convenției încheiate între părți, denumita „antecontract de vânzare cumpărare”.
Astfel, reclamantul a invocat în susținerea actiunii un înscris intitulat „antecontract de vanzare-cumpărare” încheiat la data de 12.02.2007, în Cluj N., având ca obiect un apartament, situat în imobilul ce urma a fi construit, în baza autorizației de construire nr. 2001/01.11.2005. in Cluj N., ..n, pe terenul identificat în CF nr._, cu nr topo_/3/2/10, compus din 3 camere, 1 living 1 bacatarie, 2 bai, 2 holuri, 3 debarale, în suprafață de 170 mp și 1 terasa, în suprafață de 4,5 mp., ce urma a fi predat finisat si utilitățile montate. Contractul a fost încheiat între reclamant, personal, și pârâta B. G. A., prin mandatar pârâtul B. C. M., în baza procurii speciale autentificate sub nr. 2756/18.07.2006 de BNP Asociați S. T. D. si C. L.. Pretul apartamentului a fost stabilit la suma de 100.000 dolari SUA, achitat la data semnării contractului, conform mențiunii de la art. 2.2.1. la art. 5 din contract s-a prevăzut că imobilul va fi finalizat la data de 28.02.2007, data finalizării urmând a fi considerata data obținerii de către vânzator a dovezii de luare în folosință, cumpărătorul urmând a fi convocat de vanzator în cel mult 7 zile de la împlinirea termenului pentru încheierea procesului –verbal de recepție. Contractul a fost semnat de martorii D. I. si I. G..
Cu privire la acest contract, pârâtul B. C. M. a invocat faptul că acesta nu reflecta voința reală a părților, convenția fiind încheiată pentru ca reclamantul să-și asigure restituirea sumei de 100.000 de dolari pe care acesta o investise într-o afacere imobiliară demarată împreună cu pârâtul. În ceea ce o privește pe pârâta B. G. A., aceasta a arătat că nu a avut cunoștință de acest contract, în care apare menționata ca si semnatară.
Observând înscrisurile depuse la dosar, instanța a constatat că, procura autentificată sub nr. 2756/18.07.2006 de BNP Asociați S. T. D. si C. L. are ca obiect mandatul acordat de mandanții M. L. și M. B. pentru pârâtul de rd. 2, pentru efectuarea demersurilor necesare, în numele si în contul mandanților, în vedere construirii pe imobilele terenuri înscrise in cf nou si provenite din CF_ Cluj N. a unor imobile construcții în baza autorizației de construire nr. 2000/2005 si nr. 2001/2005 emise de Primaria Mun. Cluj N.. Pe de alta parte, pârâta B. G. A., a acordat pârâtului B. C. M. procura autentificata sub nr. 3678/19.09.2006 de BNP S. T. D. si C. L. pentru vinderea dreptului de proprietate asupra apartamentelor ce se vor construi pe terenul Colonia Borhanci, f.n, înscris în CF_ Cluj, nr top_/3/2/10 si_/4/2/2/10, aflata în proprietatea pârâtei, în baza autorizației de construire nr. 1999/01.11.2005. Ori, în condițiile în care pârâtul era titularul unui mandat care îi conferea dreptul de a vinde, este inexplicabila omisiunea sau acceptarea benevola de către reclamant a menționării în cuprinsul contractului a unor date inexacte si fara nici o legătura cu obiectul contractului, precum numarul procurii si al autorizației de construire.
Cât privește achitarea sumei de 100.000 de dolari de către reclamant la data semnării actului, acest fapt nu este dovedit printr-o chitanță de plata, asumata de părți, sau extras de cont care să certifice transferul sumei de la cumpărător la vânzător. Mai mult, din declaratiile pârâtului, confirmate si de reprezentanții alesi ai reclamantului, rezultă că martorii D. I. si I. G. semnatari ai antecontractului, nu au asistat la încheierea actului, semnând convenția ulterior încheierii acesteia, astfel încât, acestia nu pot relata aspecte legate de plata (dacă au fost achitați banii, în ce modalitate și când). Pe de alta parte, susținerilor reclamantului cu privire la plata li se opun afirmațiile pârâtului în sensul în care reclamantul este cel care a achitat_ de dolari, parte din suma totală de_ de dolari, reprezentând investiția depusă de reclamant pentru afacerea imobiliara din Colonia Borhanci. Ori, acest susțineri sunt justificate probator, prin extrasul de cont depus de pârât la dosar din care rezulta transferul unei sume de_ dolari, la data de 12.02.2007, în contul deținut de pârât la BRD (f. 66-65), precum si de corespondența electronica dintre părți. Astfel, din extrasul de mail din data de 25.01._ (f. 27), reclamantul confirma prezenta sa în Cluj N. in perioada 10/13.02.2007 și transferul unei sume de_ de dolari, la banca BRD. Totodată, mail-urile ulterioare comunicate între părți (f. 48- 59) menționează participarea reclamantului la ”afacerea cu terenul din Cluj” și fac referiri explicite la suma de 60.000 de dolari, ca si „investiție” a reclamantului și la imposibilitatea de restituire a sumei, garantata de pârât cu un apartament.
De asemenea, instanța a constatat că imobilul construcție a fost înscris în CF colectiva, pe numele pârâtei, la data de 11.10.2007 în baza certificatului de atestare nr. 537/2007 emis de Primaria Mun. Cluj N. și a documentației tehnice – cadastrale, iar conform raspunsului pârâtului la interogatoriu (întrebarea 8 ) la data încheierii antecontractului imobilul construcție era edificat, acesta putând preda în folosința reclamantului un apartament. Ori, părțile au prevăzut in contract data finalizării construcției ca fiind 28.02.2007, deci 16 zile de la data semnării actului – executarea imobilului in acest timp fiind practic imposibila - mențiune cu privire la care reclamantul nu a prezentat nicio explicație rezonabila, ceea ce face demne de crezare faptul pretins de pârât cu privire la încheierea simulata a actului.
Față de toate cele reținute în fapt, instanța a apreciat că antecontractul de vânzare – cumpărare încheiat între părți la data de 12.02.2007 nu reprezinta voința reală a părților, fiind lipsit de obiect si de cauza, având un caracter simulat față de voința reală a părților, astfel încât, nu poate constitui temeiul acțiunii în rezolutiune promovate de reclamant si al restituirii prestației pecuniare executate. În acest context, nu se poate analiza nici problema prescripției dreptului material la actiune, care se raportează la un contract a cărui valabilitate este necontestată.
Pentru aceste motive, instanța a respins actiunea formulata de reclamant ca neîntemeiată și, față de dispozițiile art. 274 c.pr.civ., a respins si cererea acestuia de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul DOLEJAN R. D., solicitând admiterea apelului.
În motivarea apelului arată că instanța de fond în mod nelegal și netemeinic a constatat că antecontractul de vânzare-cumpărare este un act simulat, fără a pune în discuția contradictorie a părților această situație.
Instanța a acordat mai mult decât i s-a cerut, având în vedere că nu a existat o cerere reconvențională. Mai mult, instanța a calificat greșit natura juridică a acțiunii cu care a fost investită, arătând că s-a pronunțat asupra unei cauze comerciale.
Intimatul nu a probat că antecontractul a reprezentat un act simulat, recunoscând că a încasat de la apelant suma de 60.000 euro, depunând dovada achitării.
Instanța nu a dat relevanță juridică procurii autentificate sub nr. 3678/2006 prin care pârâta B. G. A. împuternicea pe fiul său, B. C. M. să înstrăineze apartamentul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare.
Prin întâmpinarea formulată, intimații au solicitat respingerea apelului.
În motivarea poziției procesuale arată că instanța de fond a apreciat în mod legal că antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 12.02.2007 reprezintă un act simulat. Relațiile dintre apelant și intimați au un caracter simulat, materializat într-un antecontract și apelantul face confuzie între aceste relații cu caracter simulatoriu și acțiunea în simulație cu care se investește instanța.
În drept se invocă art. 205-208 C.pr.civ., art. 471 pct.5 și 6, art.475 C.pr.civ.
Potrivit disp. Art. 131 Cod pr.civ, și la termenul din 8 ian. 2014, instanța a invocat excepția necpompetenței materiale.
Analizând excepția invocată prin raportare la actele dosarului și la dispozițiile legale incidente, tribunalul constată următoarele:
Din coroborarea probelor administarte in cauză, respctiv cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare ( f. 19 dosar) cu răspunsurile date la interogatoriu (f 34 intrebarea 8), rezultă că reclamanta este dezvoltator imobiliar, desfășurând o activitatea comercială, respectiv construcția de locuințe și vânzarea acestora in scopil obținerii de profit, actul juridic dedus judecății fiind incheiat in derularea acestei activități.
În atare situație, tribunalul în baza art.228 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, apreciază că prezenta cauză este de competența Tribunalului Specializat, vizând un raport juridic existent între un profesionist, așa cum este definit în art.3 alin.2 din Noul Cod Civil, și un neprofesionist.
Acest raționament se bazează pe faptul că menținerea tribunalelor specializate cu ocazia intrării N.C.Civ. s-a făcut pornindu-se de la necesitatea păstrării în sfera de competență a acestor instanțe a acelorași cauze calificate ca fiind comerciale în baza vechiului C.. una dintre acestea.
Față de cele ce preced, tribunalul va admite excepția necompetenței materiale, potrivit art.159 pct.2 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj.
Declină competența de soluționare a apelului declarat de către reclamantul R. D. DOLJEAN în contra Sentinței civile nr. 6262 din 02.04.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Ianuarie 2014.
Președinte, C.-A. C. | Judecător, C.-V. B. | |
Grefier, G. P. |
G.P. 13 Ianuarie 2014
Red. CB/dact LM
24.01.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 686/2014. Tribunalul CLUJ | Pretenţii. Decizia nr. 437/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
