Obligaţie de a face. Decizia nr. 369/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 369/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 20525/211/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIE Nr. 369/2014
Ședința publică de la 27 Mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A.-F. D.
Judecător O.-C. T.
Grefier G. P.
S-a luat spre examinare apelul promovat de către reclamanta P. I. L. în contra Sentinței civile nr. 8985 din 03.06.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în prezentul dosar nr._ privind și pe intimata A. DE P. DAMBOVITEI NR. 81, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul apelantei, avocat D. I., cu împuternicirea la fila 8 dosar, precum și reprezentanta intimatei, avocat L. M. S., cu împuternicire la fila 21 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Tribunalul dispune a se consemna că în 15 mai 2014 s-a depus de intimata asociația o întâmpinare pe care o comunică cu reprezentantul apelantei. Constată că întâmpinarea s-a depus cu mai mult de 5 zile înaintea termenului de judecată, astfel că solicită părților a arăta dacă mai sunt cereri.
Reprezentantul apelantei depune dovada cheltuielilor de judecată arătând că nu are cereri.
Reprezentanta intimatei arată de asemenea că nu are cereri.
Așa fiind, Tribunalul declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra prezentului apel.
Reprezentantul apelantei solicită instanței a admite apelul, pentru motivele arătate pe larg în scris menționând că apreciază că hotărârea instanței de fond este o substituire în rolul Curții Constituționale. Din toate încheierile de la dosarul cauzei, astfel cum a fost redactate și consemnate inclusiv când s-a rămas în pronunțare, rezultă că s-a invocat excepția tardivității raportat la faptul că acțiunea a fost introdusă peste termenul de 60 zile, se arată chiar în întâmpinarea prin care se ridică această excepție că prevederile legii privind asociațiile de proprietari sunt apreciate ca nefiind aplicabile în speță. Ca atare, însuși autorul excepției susține tardivitatea raportat la prevederile din statutul asociației, astfel au fost formulate și concluziile scrise. Cu toate acestea, aceste limite de soluționare al excepției, acest fond al excepției nu este reținut de instanța de fond care soluționează această excepție prin prisma prevederilor altei legi, o interpretare originală a art. 26 din Legea nr. 230/2007, în urma declarării acestuia ca fiind neconstituțional. Instanța de fond își depășește limitele, adaugă la lege în mod nepermis, se substituție legiuitorului și inclusiv se substituie Curții Constituționale. Cu cheltuieli conform chitanței depuse la dosar.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului cu consecința menținerii sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. În mod corect a fost admisă excepția de tardivitate invocată, pentru apărările pe larg indicate prin întâmpinarea depusă la dosar pe care le susține oral, cererea formulată a fost formulată mult peste termenul prevăzut, cu cheltuieli de judecată pe care le-a depus anterior la dosarul cauzei.
În replică reprezentantul apelantei arată că azi nu putem analiza chestiunea privind aplicabilitatea acestui termen prevăzut la art. 26, opinează că este un argument circumstanțial doar în susținerea hotărârii instanței de fond.
Tribunalul reține cauza în vederea pronunțării.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Reține că prin Sentința civilă nr. 8985/3.06.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N., în dosar nr._ a fost admisă exceptia tardivitatii.
A fost respinsă cererea de anulare partiala a hotararii adunarii generale a Asociatiei de P. Dambovitei, nr. 81 din data de 22.05.2012, formulata de reclamanta P. I. L. in contradictoriu cu parata ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI DÂMBOVIȚEI NR.81 ca fiind tardiv introdusa.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Potrivit disp. art. 26 din L. nr. 230/2007, daca o hotarare a adunarii generale este contrara legii, statutului sau acordului de asociere a asociatiei de proprietari ori este de natura sa produca daune intereselor proprietarilor, acestia pot ataca in justitie respectiva hotarare, in termen de 45 de zile de la adoptarea acesteia.
Prin decizia Curtii Constitutionale nr. 670/2011 s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor legale sus-mentionate, constatandu-se ca sintagma "de la adoptarea acesteia" este neconstitutionala.
Conform dispozitiilor art. 147 alin. (1) din Constitutia Romaniei, dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare, precum si cele din regulamente, constatate ca fiind neconstitutionale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
In speta, legiuitorul nu a avut nicio interventie de modificare a dispozitiilor art. 26 din L. nr. 230/2007 in termenul de 45 zile mai-sus mentionat, astfel ca dispozitiile declarate neconstitutionale si-au incetat efectele juridice incepand cu data de 1 august 2011.
Prin urmare, incepand cu data de 1 august 2011, singurele dispozitii ale art. 26 din L. nr. 230/2007 care mai produc efecte juridice sunt doar urmatoarele: “dacă o hotărâre a adunării generale este contrară legii, statutului sau acordului de asociere a asociației de proprietari ori este de natură să producă daune intereselor proprietarilor, aceștia pot ataca în justiție respectiva hotărâre, în termen de 45 de zile”.
In aceste conditii, se pune problema a se stabili care este data incepand de la care curge termenul de 45 de zile mai-sus mentionat, iar pentru a se elucida acest aspect, in lipsa unor dispozitii legale, instanta apreciaza ca trebuie pornit de la considerentele deciziei Curtii Constitutionale nr. 670/2011, de unde rezulta ca ratiunea pentru care s-a stabilit neconstitutionalitatea sintagmei "de la adoptarea acesteia", a fost aceea ca o astfel de reglementare era susceptibila sa infranga principiul accesului liber la justiție, consacrat prin art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, in acele situatii in care destinatarii hotararii nu aveau cunostinta despre existenta acesteia.
Asadar, decizia Curtii Constitutionale nu a inlaturat posibilitatea atacarii hotararilor date de adunarile generale ale asociatiilor de proprietari si nici faptul ca ele trebuie atacate . (respectiv cel de 45 de zile), singura concluzie care se impune ca urmare a pronuntarii deciziei nr. 670/2011 fiind aceea ca termenul de 45 de zile curge de la data la care hotararea a fost comunicata persoanei nemultumite sau de la data la care aceasta a luat cunostinta despre existenta hotararii.
Ori, in speta, din procesul verbal incheiat cu ocazia adunarii generale din data de 22.05.2012 a asociatiei de proprietari parate, (f. 16 si urm.), rezulta ca reclamanta a fost prezenta la acea sedinta si, prin urmare, a luat cunostinta despre existenta hotararii pe care o contesta inca de la data adoptarii acesteia. De altfel, reclamanta nici nu a contestat acest aspect.
Așa fiind, instanta retine ca in speta, termenul de 45 de zile prevazut de art. 26 din L. nr.230/2007 a inceput sa curga din data de 22.05.2012, astfel ca, la data de 5.09.2012 cand a fost introdusa prezenta actiune, termenul era cu mult depasit, motiv pentru care instanta a apreciat ca exceptia tardivitatii intorducerii cererii avand ca obiect anularea partiala a hotararii adunarii generale a asociatiei de proprietari din data de 22.05.2012 este intemeiata si in consecinta a dispus admiterea acesteia, respingand cererea ca fiind tardiv introdusa.
ReclamantaP. I. L. a declarat apel, în temeiul dispozițiilor art. 282 și urm C. pr. Civ.1 împotriva acestei sentinței prin care a solicitat anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Ulterior depunerii apelului s-au depus motivele de apel arătând că hotărârea instanței de fond este vădit nelegală, aceasta făcând o aplicare greșită a prevederilor legale incidente cauzei, statuând în afara competenței acesteia.
Cu prioritate este necesar a observa faptul că instanța de fond a rămas în pronunțare a asupra excepției tardivității cererii privind constatarea nulității invocate de către Asociația de proprietar.
Cu alte cuvinte, prin hotărârea apelată instanța de fond a soluționat excepția ridicata de către Asociația de prioritari sens în care statuările instanței trebuie să se realizeze în raport cu motivele prezentate de către autorii excepției în susținerea acesteia.
Instanța putea analiza excepția doar prin prisma argumentelor prezentate de către asociația de proprietari și în raport cu prevederile invocate de către aceasta în susținerea a execuției cu atât mai mult cu cât acestea au fost puse în discuția contradictorie a părților și în raport de acestea s-au formulat apărările în cauză.
În același sens, în soluționarea excepției tardivității, limitele de învestire a instanței de judecată sunt stabilite de către și prin raportare la motivele invocate în susținerea excepție, nefiind alte chestiuni care să fi fost ridicate din oficiu de către instanța de fond și puse în discuia contradictorie a părților.
Așadar limitele de învestire a instanței de judecată și obiect al dezbaterilor sunt mărginite la motivele invocate în susținerea excepției de către Asociația de proprietari în cuprinsul întâmpinării formulate în cauză.
Prin întâmpinarea formulată, Asociația de proprietari a invocat excepția tardivității prin raportare a prevederile art. 34 din Statul Asociației de proprietari și prin raportare la termenul de 60 de zile indicat în cuprinsul Statutului amintit sens în care instanța de fond putea să statueze numai în raport de aceste motive câtă vreme alte motive NU au fost ridicate din oficiu de către instanța de fond și NU au fost puse în discuția contradictorie a părților.
Considerentele prezentate de către instanța de fond relevă că aceasta a soluționat excepția tardivității în baza a unor motive ce NU au fost invocate în fața acestuia de către Asociația de proprietari și care NU au fost puse în discuția contradictorie a părților. Această susținere este cu atât mai evidentă cu cât instanța de fond soluționează excepția în baza prevederilor art. 26 din Legea 230/2007 prevederi în privința cărora însăși autorul excepției tardivității precizează în cuprinsul întâmpinării c și-au încetat aplicabilitatea ca efect al Deciziei 670/2011 a Curții Constituționale sens în care Asociația de proprietari indică în mod expres că nu apreciază ca fiind aplicabile în speță prevederile art. 26 din Legea23G72007 sens în care, în mod evident, aceste dispoziții nu sunt invocate ca temei al excepției.
Cu toate acestea, instanța de fond soluționează excepția tardivității prin raportare la prevederile art. 26 din Legea 230/2007 deși aceste prevederi NU au fost invocate în susținerea excepției de către Asociația de proprietari(mențiunea explicită fiind în sensul că aceste prevederi nu sunt incidente cauzei) și nici nu au ost ridicate din oficiu de către instanța de fond.
Ca atare, instanța de fond s-a pronunțat în afara limitelor de învestire(soluționând un alt fond al excepție tardivității) și, totodată cu nesocotirea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare al părților.
Interpretarea data de către instanța de fond asupra Deciziei Curții Constituționale nr 670/2011 reprezintă o statuare în afara competenței sale.
Singura în măsură a se pronunța și a proceda la interpretarea efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 670/2011 este chiar emitentul acesteia, având în vedere competența exclusivă recunoscută în favoarea instanței constituționale de a statua asupra neconstituționalității prevederilor legale și, implicita supra oricăror chestiuni ce derivă din deciziile pronunțate cu privire la constituționalitatea prevederilor legale, inclusiv în ceea ce privește aplicabilitatea și întinderea efectelor unei decizii a Curii constituționale prin care s-a constatat neconstituționalitatea unor prevederi legale.
Ca atare, instanța de fond nu putea face în mod direct o interpretare proprie asupra formei textului art. 26 din Legea 230/2007 după declararea acestuia ca neconstituțională ci o asemenea interpretare putea fi realizată doar de către emitent, Curtea Constituțională.
Acest principiu este de altfel recunoscut și statornicit în mod expres prin dispozițiile art. 9 al. 1 C. Civ. Potrivit cărora cel care a adoptat o normă civilă este competent să facă și interpretarea ei oficială. Aceste principiu, transpus în planul Deciziei Curții Constituționale nr. 670/2011, semnifică că interpretarea oficială a acestei decizii și efectele pe care această decizie le produce nu pot fi realizate decât de Curtea Constituțională fără ca o asemenea interpretare să poată fi realizat de către instanța de judecată, cu atât mai mult cu cât, prin hotărârea dată instanța stabilește practic conținutul unei norme juridice ceea ce în mod evident excede competenței instanțelor de judecată.
Chiar și în ipoteza în care s-ar accepta posibilitatea pentru instanța de fond de a determina conținutul normei juridice ca efect al Deciziei Curții Constituționale nr. 670/2011, interpretarea realizata de către instanță este contrară considerentelor reținute în cuprinsul deciziei amintite precum și contrară prevederilor Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și ale art 31. din Legea 47/1992.
Din chiar considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 670/2011 este evident că instanța de control constituțional a statuat în sensul neconstituționalității prevederilor art. 26 din Legea 230/2007 cu privire la modalitatea de reglementare a procedurii de obținere a controlului judiciar de legalitate în ceea ce privește hotărârile adunărilor generale ale asociaților.
În acest sens se reține de către Curtea Constituțională că prevederile art. 26(în întregime aceste prevederi, fără a se face vrei distincție-n.n.) din Legea nr. 230/2007 sunt susceptibile a ridica probleme de constituționalitate in ceea ce privește momentul de la care proprietarii pot ataca in justiție hotărârea adunării generale a asociației de proprietari concluzionând că In aceste condiții, Curtea apreciază ca proprietarii care nu au avut cunoștința de adunarea generala a asociației de proprietari si nici de faptul ca s-a adoptat o hotărâre a acesteia, prin care au fost afectați, se pot afla in situația de a nu putea contesta hotărârea in termenul prevăzut de norma legala criticata, si anume cel de 45 de zile de la adoptarea acesteia. Din aceasta perspectiva, Curtea constata ca art. 26 din Legea nr. 230/2007 aduce atingere dreptului de a accede efectiv la justiție pentru apărarea drepturilor legitime al persoanelor interesate.
Cu alte cuvine, Curtea Constituționala reține neconformitatea cu prevederile Constituției a prevederilor art. 26 din Legea 230/2007, în ansamblu, privind întreaga procedură de sesizare a instanței de judecată, indicându-se în acest sens în mod concret și expres inclusiv termenul de 45 de zile cât și momentul de la care acest termen se calculează, incluzându-se în cadrul acestei proceduri atât termenul reglementat de prevederile art. 26 cat si modalitatea de calcul al acestui termen.
În acest sens este de observat că obiect al excepției de neconstituționalitate este textul art. 26 din Legea 230/_, în ansamblul său, excepția fiind admisă cu privire la acest articol iar potrivit art. 47. din Legea 24/2000 Elementul structural de bază al părții dispozitive îl constituie articolul. Articolul cuprinde, de regulă, o singură dispoziție normativă aplicabilă unei situații date. Așadar, odată constatată neconstituționalitatea unui articol, această neconstituționalitate afectează întreg articolul, în ansamblul său ar în cazul dedus judecății, Decizia 670/2011 a Curții Constituționale afectează în întregime prevederile art. 26, atât în ceea ce priește termenul de 45 de zile cât și în ceea ce privește momentul de calcul al acestui termen
Nu în ultimul rând a arătat că excepția tardivității a fost în mod greșit admisă în condițiile în care motivele de nulitate prezentate se circumscriu unei nulități absolute, imprescriptibilă din punct de vedere extinctiv și care poate fi ridicată în orice moment.
Având în vedere cele arătate a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Intimata ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI ., .>Cluj N., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea poziției procesuale arată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, iar apelul promovat de către reclamantă este nefondat, sens în care invocă următoarele argumente:
a) Cu privire la prima critică invocată de către apelantă învederează faptul că în mod corect prima instanță a pus în discuție excepția tardivității invocată și tot în mod legal a soluționat această excepție.
Un prim aspect care se impune a fi subliniat este faptul că inclusiv reclamanta a susținut în cuprinsul cererii de chemare în judecată- atât în motivarea în fapt cât și cea în drept că înțelege să se judece conform art. 26 din Legea nr. 230/2007.
Astfel, pe ultima pagină a cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat faptul că „...consider că nici asociația de proprietari nici vecinii nu au niciun motiv obiectiv și legal să refuze cererea subsemnatei, iar hotărârea adunării generale din data de 22.05.2012 este profund prejudiciabilă pentru subsemnata, potrivit art. 26 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, dacă o hotărâre a adunării generale este de natură să producă daune intereselor proprietarilor, aceștia pot ataca în justiție respectiva hotărâre, în termen de 45 de zile de la adoptarea acesteia, motiv pentru care formulez prezenta cerere de chemare în judecată, cu solicitarea de a o admite astfel cum a fost formulată."
Ca atare apreciază că atâta timp cât reclamanta însuși a invocat ca temei al cererii art. 26 din Legea nr. 230/2007 iar intimata a formulat prin întâmpinare excepția de tardivitate, prima instanță în mod corect a soluționat-o atât la temeiul invocat de subscrisa cât și la temeiul legal invocat de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Ori, era imperios necesar ca prima instanță să soluționeze cauza, chiar și pe excepție, prin prisma temeiului de fapt și de drept al cererii de chemare în judecată.
Astfel, chiar dacă a arătat în motivarea excepției de tardivitate faptul că înțelege să invoce în susținerea acesteia art. 34 lit c) din Statutul Asociației, tot a făcut referire la art. 26 din Legea nr. 230/2007, dar pe care l-a apreciat că nu ar fi incident în cauză doar raportat la termenul stabilit adică nu la termenul de 45 de zile ci la termenul de 60 de zile, termen mai larg stabilit prin Statutul societății.
A mai învederat instanței că la termenul de judecată la care s-a discutat excepția de tardivitate, a susținut oral excepția și pe acest temei de drept, respectiv art. 26 din Legea nr. 230/2007 și de asemenea chiar și reprezentantul reclamantei și-a pus concluziile privind excepția de tardivitate raportat la art. 26 din Legea nr. 230/2007.
Ca atare apreciază că această critică adusă hotărârii instanței de fond este nefondată.
Cu privire la cea de a doua critică invocată de apelantă, în sensul că instanța de fond nu putea face în mod direct o interpretare proprie asupra formei textului art. 26 din Legea nr. 230/2007, și odată constatată neconstituționalitatea acestui articol această neconstituționalitate ar afecta întreg articolul, în ansamblul său atât în privința termenului cât și în privința momentului de la care se calculează acest termen, apreciază că și aceasta este nefondată, raportat la următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a reținut faptul că prin Decizia Curții Constituționale nr. 670/18.05.2011 s-a dispus: „Admite excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și constată că sintagma "de la adoptarea acesteia" este neconstituțională, excepție ridicată de G. Alecsăndruț, A. Alecsăndruț, N. Lazari, Svetlana Lazari, P. S. și G. S. în Dosarul nr. 3._ al Curții de Apel Bacău - Secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă și asigurări sociale."
Ca atare apreciază că este nefondată critica apelantei prin care se invoca faptul că judecătorul fondului ar fi dat o altă interpretare acestei decizii și ar fi stabilit practic conținutul unei norme juridice ceea, ce ar fi excedat competenței instanței de judecată.
A mai învederat faptul că dacă apelanta ar fi lecturat și conținutul acestei Decizii a Curții Constituționale, ar fi remarcat faptul că judecătorul fondului nu a făcut altceva decât să respecte această decizie.
Astfel, în conținutul Deciziei Curții Constituționale nr. 670/18.05.2011 s-a statuat că:
"Din perspectiva acestei critici, Curtea constată că prevederile art. 26 din Legea nr. 230/2007 sunt susceptibile a ridica probleme de constituționalitate în ceea ce privește momentul de la care proprietarii pot ataca în justiție hotărârea adunării generale a asociației de proprietari. în acest context, referitor la principiul accesului liber la justiție, consacrat prin art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea consideră că acesta este înfrânt din următoarele considerente:....
Din conținutul textului art. 26 din Legea nr. 230/2007 rezultă indubitabil dreptul oricărui proprietar/coproprietar dintr-un imobil cu destinație de locuințe de a ataca în justiție hotărârea adunării generale a asociației, dacă aceasta "este de natură să producă daune intereselor proprietarilor", iar termenul de contestare a hotărârii adunării generale a proprietarilor curge la fel, atât pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociației, cât și pentru membrii acesteia, și anume de la data adoptării hotărârii.
În aceste condiții. Curtea apreciază că proprietarii care nu au avut cunoștință de adunarea generală a asociației de proprietari si nici de faptul că s-a adoptat o hotărâre a acesteia, prin care au fost afectați, se pot afla în situația de a nu putea contesta hotărârea în termenul prevăzut de norma legală criticată, și anume cel de 45 de zile de la adoptarea acesteia. Din această perspectivă. Curtea constată că art. 26 din Legea nr. 230/2007 aduce atingere dreptului de a accede efectiv la justiție pentru apărarea drepturilor legitime al persoanelor interesate.
Așa fiind. Curtea constată că sintagma "de la adoptarea acesteia" cuprinsă în art. 26 din Legea nr. 230/2007 este neconstituțională, referitor la momentul de la care se poate ataca în justiție respectiva hotărâre."
Ori după cum se poate observa, doar sintagma „de la adoptarea acesteia" a fost declarată neconstituținală din art. 26 din Legea 230/2007 si nicidecum întreg articolul.
Acest aspect rezultă atât din considerentele deciziei cât și din dispozitivul acesteia.
Astfel, în această decizie se arată că prevederile art. 26 din Legea nr. 230/2007 sunt susceptibile a ridica probleme de constituționalitate doar în ceea ce privește momentul de la care proprietarii pot ataca în justiție hotărârea adunării generale a asociației de proprietari și totodată că doar din această perspectivă acest articol ar aduce atingere dreptului de a accede efectiv la justiție pentru apărarea drepturilor legitime al persoanelor interesate.
Ca atare, doar această sintagmă „de la adoptarea acesteia" a fost declarată neconstituțională, ca atare în mod corect judecătorul fondului a soluționat excepția de tardivitate invocată, apreciind pe bună dreptate că atât timp cât reclamanta a fost prezentă la adunarea generală, a participat la ședință, a votat în această ședință și totodată a avut cunoștință chiar de la acel moment inclusiv de motivarea voturilor majoritare, termenul de a ataca această hotărâre i-a curs de la această dată, 22.05.2012. Mai mult, Hotărârea Adunării generale a asociației a fost adusă la cunoștința tuturor proprietarilor, prin afișare, la afișier, în ziua următoare adoptării.
În ceea ce privește termenul în care o putea face, acesta se poate aprecia ca fiind cel de 45 de zile, dacă textul normei legale este imperativ, sau de 60 de zile, cel stabilit de comun acord prin Statutul asociației de proprietari, dar indiferent dacă este termen de 45 de zile sau de 60 de zile, acest termen a fost depășit, ca atare cererea formulată de reclamantă este în mod indubitabil tardivă.
Analizând apelul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul, în baza art. 296 C.pr.civ., îl va respinge, pentru următoarele considerente:
Prima critică formulată vizează nerespectarea dreptului de apărare, raportat la faptul că judecătoria a soluționat excepția tardivității în baza unor motive ce nu au fost invocate în fața instanței de către pârâtă și care nu au fost puse în discuția contradictorie a părților.
Într-adevăr, prin întâmpinarea formulată pârâta a invocat tardivitatea demersului judiciar inițial, raportat la prevederile art. 34 din Statutul Asociației de proprietari care stabilește un termen de 60 de zile pentru atacarea unei hotărâri a asociației de proprietari de către orice proprietar nemulțumit, termenul fiind calculat de la adoptarea acesteia.
Cu toate acestea, judecătoria a avut în vedere decizia Curții Constituționale nr. 670/2011, prin care admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 230/2007.
Tribunalul apreciază însă că pronunțarea pe excepția tardivității prin raportare la decizia Curții Constituționale arătate nu constituie o încălcare a dreptului la apărare și a principiului contradictorialității care guvernează procesul civil deoarece judecătoria s-a raportat la această decizie datorită caracterului său obligatoriu prin prisma dispozițiilor cu caracter convențional cuprinse în statutul asociației de proprietari invocate de către intimată în susținerea excepției.
Astfel, dacă în cuprinsul acestui statut s-a stabilit un termen de 60 de zile pentru atacarea hotărârilor asociației de proprietari, calculat de la momentul adoptării, art. 26 din Legea nr. 230/2007 a stabilit un termen mai restrâns de 45 de zile, calculat de la același moment.
Curtea Constituțională a stabilit că acest articol încalcă legea fundamentală doar din perspectiva sintagmei „de la adoptarea acesteia”, așa cum rezultă din cuprinsul motivării deciziei, raportat la principiul liberului acces la justiție, în sensul că proprietarii care nu au avut cunoștință de adunarea generală și nici de faptul că s-a adoptat o hotărâre prin care au fost afectați se pot afla în situația de a nu putea contesta hotărârea, în termenul prevăzut de norma legală calculat de la adoptarea hotărârii.
Așadar, așa cum în mod judicios a reținut judecătoria, termenul de 45 de zile a fost menținut, urmând ca modul de calcul al acestuia să înceapă de la momentul cunoașterii efective a hotărârii.
De aceea prima instanță a făcut referire la această decizie obligatorie și prezumată a fi cunoscută de toată lumea, raportat la publicarea în monitorul oficial.
Nu în ultimul rând, este de remarcat că în cuprinsul concluziilor scrise însăși reprezentanta apelantei a făcut referire la această decizie a Curții Constituționale.
Referitor la critica privind faptul că s-a solicitat constatarea nulității absolute așa încât demersul judiciar nu este supus prescripției, tribunalul apreciază că legiuitorul a avut în vedere toate cauzele de anulare sau nulitate a hotărârilor adunării generale, stabilind că daca o hotarare a adunarii generale este contrara legii, statutului sau acordului de asociere a asociatiei de proprietari ori este de natura sa produca daune intereselor proprietarilor potrivt articolului în discuție, așa încât termenul le vizează pe toate acestea.
Față de cele ce preced, Tribunalul va menține soluția judecătoriei ca fiind temeinică și legală, demersul judiciar fiind tardiv formulat.
În baza art. 274 C.pr.civ., reținând culpa procesuală a apelantei o va obliga să achite intimatei suma de 100 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariul avocațial conform Chitanței nr. 116/14.05.2014 eliberată de avocat L. M. (fila 22).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul promovat de către reclamanta P. I. L. în contra Sentinței civile nr. 8985 din 03.06.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în prezentul dosar nr._, pe care o menține în totul.
Obligă apelanta să plătească intimatei A. DE P. DAMBOVITEI NR. 81 suma de 100 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Mai 2014.
Președinte, A.-F. D. | Judecător, O.-C. T. | |
Grefier, G. P. |
G.P. 28 Mai 2014
Red. O.T./ Tehnored. C.H.
4 ex./26.06.2014
Jud. fond. – M. L.- Judecătoria Cluj-N.
| ← Prestaţie tabulară. Decizia nr. 12/2014. Tribunalul CLUJ | Pretenţii. Decizia nr. 52/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
