Pretenţii. Decizia nr. 52/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 52/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 3938/219/2010*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 52/R/2014
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2014
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE C.-A. C.
Judecător C.-V. B.
Judecător A.-F. D.
Grefier L. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului declarat de recurent C. L. A MUNICIPIULUI D. PENTRU APLICAREA LEGII NR 18/1991, recurent C. JUDEȚEANĂ CLUJ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, împotriva Sentinței civile nr. 758/2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., privind și pe intimat G. I. S., intimat O. A. prin mandatar O. V. G., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că, la data de 20.01.2014, intimata O. A. a depus la dosar concluzii scrise, iar la data de 21.01.2014, recurentele au depus, de asemenea, la dosar concluzii scrise.
Se constată că dezbaterea asupra recursului a avut loc în ședința publică din 16.01.2014, când părțile prezente au pus concluzii, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Reține că, prin sentința civilă nr. 758/03.06.2013, Judecătoria D. a admis acțiunea reclamanților G. I. S., O. A. ambii în nume propriu în calitate de descendenți după defuncții G. A. M. și G. G., prin mandatar O. V. G. și în calitate de moștenitori după defunctul H. M. V. în contradictoriu cu pârâtele C. L. A MUNICIPIULUI D. PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991,, C. JUDEȚEANĂ CLUJ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR CLUJ, și în consecință:
- A obligat pârâtele în solidar să plătească reclamanților cu titlu de despăgubiri suma de 70.840 lei pentru prejudiciul cauzat prin neutilizarea suprafeței de 19,13 ha. teren, în perioada 2002 – 2010 astfel cum au fost determinate prin raportul de expertiză judiciară întocmit de expert C. L. V.;
- A obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți în sumă totală de 6.935 lei, din care: 3910 lei c/val. celor două expertize judiciare și 3.025 lei onorarii avocațiale în toate ciclurile procesuale.
A respins excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a anulării ca netimbrată a acțiunii, invocate de pârâte.
In considerentele sentintei, instanta a reținut următoarele:
Prin Sentinta civila nr. 1519/19.07.2002, pronuntata de Judecatoria D. in dosarul nr. 1237/2002, s-a admis plangerea impotriva paratelor C. Locala pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 D. si C. Judeteana Cluj pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 si, in consecinta, s-a dispus modificarea hotararii nr. 162/19.10.2000 a Prefecturii Cluj, in sensul includerii reclamanților in tabelul anexa pentru restituirea in natura a suprafetei de 19,13 ha. teren si radierea din tabelul anexa nr. 39 pozitia 113. A fost obligata C. Judeteana Cluj pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 sa emita un titlu de proprietate in favoarea reclamanților, iar C. Locala pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 D., sa elibereze procesul-verbal de punere in posesie pentru suprafata de 19,13 ha. teren, pe vechile amplasamente.
Prin aceeași sentință, paratele au fost obligate la plata daunelor cominatorii de 1.000.000 lei (100 RON) pe fiecare zi de intarziere, calculate de la data ramanerii definitive a sentintei si pana la punerea efectiva in posesie.
Sentinta civilă nr. 1519/2002 a fost atacata cu apel de catre C. Locala si de catre C. Judeteana.
Prin Decizia civila nr. 1145/A/2002, pronuntata de Tribunalul Cluj in dosarul nr._/2002, s-a respins apelul declarat de Primaria D. si s-a admis in parte apelul declarat de catre Prefectura Cluj - C. Judeteana Cluj pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, astfel ca sentinta a fost schimbata in sensul ca daunele cominatorii sunt datorate numai de la data depunerii documentatiei de fond funciar de catre C. Locala.
Impotriva Deciziei nr. 1145/A/2002 paratele au declarat recurs, iar prin Decizia nr. 217/2003, pronuntata in dosarul nr. 620/2003, Curtea de Apel Cluj a admis recursul, a casat decizia civila nr. 1145/2002, trimitand cauza spre rejudecare Tribunalului Cluj.
Prin Decizia civila nr. 449/R/2003 Tribunalul Cluj a recalificat calea de atac ca find recurs ,a respins recursurile declarate de parate si a mentinut in totalitate sentinta civila nr. 1519/2002.S-a clarificat si aspectul momentului de la care sentinta civila nr. 1519/2002 este definitiva si executorie, moment care coincide cu data de 19.07.2002 cand s-a pronuntat aceasta sentinta.
In contextul in care paratele nu au adus la indeplinire dispozitiile sentintei civile nr. 1519/2002, ramasa definitiva si irevocabila ca urmare a respingerii recursului prin decizia civila nr. 449/2003, reclamanții au formulat cerere de executare silita, in dosarul executional 498/2004 al Biroului Executorului Judecatoresc S. M..
Impotriva actelor de executare silita, C. Judeteana pentru reconstituirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor si C. Locala pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 D. au formulat contestații la executare, care au fost respinsa, sentințele fiind irevocabile.
Prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea reclamanților pentru suprafata de 19,13 ha, pe vechiul amplasament, stabilindu-se in sarcina paratelor obligatia de a realiza operatiunile de punere in posesie pe vechile amplasamente, de eliberare a procesului-verbal de punere in posesie, precum si a titlului de proprietate. Intrucat paratele nu si-au indeplinit obligatiile stabilite prin hotararile judecatoresti, prin notificarea adresata Comisiei Locale a Municipiului D. de Aplicare a Legii nr. 18/1991, inregistrata la aceasta autoritate sub nr._/30.08.2008, reclamanții au solicitat sa se conformeze dispozitiilor instantei, in sensul punerii in posesie pe vechile amplasamente, cu diferenta de 13,705 ha teren. In subsidiar, au solicitat punerea in posesie cu o suprafata echivalenta valoric, insa numai in situatia in care vechile amplasamente nu sunt libere si disponibile sub aspect juridic. Prin aceeasi sentinta au solicitat si plata daunelor cominatorii in cuantum de 100 lei pe fiecare zi de intarziere, calculate de la data ramanerii definitive a sentintei nr. 1519/2002 si pana la punerea efectiva in posesie.
Urmare notificarii formulate prin adresa de raspuns emisa de Primaria Municipiului D., li s-a oferit teren in schimb pe “Dealul Tirului”, pe considerentul ca “pe vechiul amplasament pe intreaga suprafata sunt eliberate titluri de proprietate altor persoane”.
Oferta pentru terenul situat pe Dealul Tirului era inacceptabila, nefiind compatibila valoric cu suprafata de teren care a fost preluata de la antecesorii reclamanților motiv pentru care, prin adresa nr._ din 23.09.2008, inaintata Comisiei Locale a Municipiului D. de Aplicare a Legii nr. 18/1991, au solicitat paratei sa revina asupra ofertei, luand in considerare posibilitatea acordarii terenului pe “Dealul Bacaului”.
Prin Sentinta civila nr. 520/29.03.2010, pronuntata de Judecatoria D. in dosarul nr._, s-a respins ca netemeinica actiunea formulata de reclamanti in contradictoriu cu paratele C. Locala a Municipiului D. pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 si C. Judeteana Cluj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor. Prin aceeasi sentinta s-a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii, exceptie invocata de C. Judeteana Cluj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor.
O. A. a declarat apel împotriva sentinței menționate (calea de atac fiind ulterior recalificata drept recurs), iar prin decizia civila nr. 1082/R/2010, pronuntata de Tribunalul Cluj in dosarul nr._, a fost admis recursul, a fost casata in intregime hotararea primei instante, cauza fiind trimisa spre rejudecare Judecatoriei D..
In rejudecare, cauza a fost inregistrata in dosarul nr._ al Judecatoriei D..
Prin Sentinta civila nr. 1519/19.07.2002, pronuntata de Judecatoria D. in dosarul nr. 1237/2002, ambele parate, respectiv C. Judeteana pentru reconstituirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, si C. Locala a Municipiului D. de Aplicare a Legii nr. 18/1991, au fost obligate la plata daunelor cominatorii de 1.000.000 lei (100 RON) pe fiecare zi de intarziere, calculate de la data ramanerii definitive a sentintei si pana la punerea efectiva in posesie.
Prin acest mijloc de constrangere patrimoniala, respectiv aplicarea daunelor cominatorii, s-a incercat determinarea paratelor la executarea in natura a obligatiei, executare care era posibila.
Daunele cominatorii au fost acordate pana la executarea in natura a obligatiei, respectiv până la punerea în posesie a cu suprafetele de teren revendicate.
In conditiile in care, urmare notificarilor inaintate Comisiei Locale a Municipiului D. de Aplicare a Legii nr. 18/1991, parata si-a exprimat refuzul de a pune in posesie pe vechile amplasamente, cu motivarea ca sunt eliberate titluri de proprietate altor persoane, neprezentand in schimb o oferta acceptabila pentru reclamanți, sunt intrunite conditiile pentru angajarea raspunderii civile a paratelor si obligarea acestora la plata daunelor-interese.
De la data ramanerii definitive a sentintei civile nr 1519/2002 (respectiv de la data de 19.07.2002) si pana la data formularii actiunii au trecut 2735 zile.
Reclamanții au solicitat transformarea daunelor-cominatorii in daune moratorii si obligarea paratelor sa plateasca daunele moratorii la acest cuantum.
Potrivit art. 1073 din Codul civil: “Creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei, si in caz contrar are dreptul la dezdaunare”; art. 1075 din Codul civil, conform carora “Orice obligatie de a face sau de a nu face se schimba in dezdaunari, in caz de neexecutare din partea debitorului”; art. 1082 din Codul civil: “Debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată”.
În cauză s-a efectuatraportul de expertiza de dl. expert F. R. fiind inregistrat la dosarul cauzei in data de 13.09.2011,însă in totalitate constatarile si concluziile cuprinse in acest raport vor fi înlăturate deoarece expertul nu a raspuns obiectivelor care au fost incuviintate de instanta, in sensul ca la determinarea prejudiciului a avut in vedere alte terenuri decat cele mentionate in sentinta civila nr. 1519/2002.
În raportul de expertiza efectuat de dl. expert C.-L. V., s-au avut in vedere vechile amplasamente, și s-a stabilit cuantumul total al prejudiciului, determinat de expert la nivelul de 70.840 lei. Acest prejudiciu rezultă din neutilizarea de către reclamanți a suprafeței de 19,13 ha. teren în perioada 2002 – 2010, iar suma de 70.840 lei reprezintă c/val. venitului net pe care l-ar fi obținut reclamanții ca urmare a culturilor efectuate pe terenul în litigiu (f. 191).
Prin urmare deși comisiile aveau obligația de a le emite reclamanților proces verbal și titlu de proprietate imediat după data de 19.07.2002 data pronunțării sentinței ,Titlul de proprietate nr._ a fost emis doar la data de 14.07.2010-f.68. Nu pot fi acceptate afirmatiile potrivit carora “hotararea judecatoreasca a fost executata si este nefondata cererea de acordarea a daunelor cominatorii”, cata vreme, pana la data formularii cererii de chemare in judecata din dosarul nr._ al Judecatoriei D., parata C. locala de aplicare a Legii nr. 18/1991 a Municipiului D. nu a intocmit procesul-verbal de punere in posesie pentru intreaga suprafata de 19,13 ha., nu a predat amplasamentul terenului, nu a inaintat documentatia necesara eliberarii titlului de proprietate.
C. Judeteana, avand in vedere ca aceasta isi invoca propria culpa pentru neindeplinirea obligatiilor impuse de instanta de judecata prin sentinta nr. 1519/2002, ceea ce contravine dispozitiilor art. 108 alin. 4 din Codul de procedura civila (“Nimeni nu poate invoca neregulariatatea pricinuita prin propriul sau fapt”.)
Procesul-verbal de punere in posesie nr. 5199 este datat 09.01.2009. Așa fiind apare ca nejustificata inaintarea de catre C. locala, a documenatiei necesare eliberarii titlului de proprietate abia in data de 21.06.2010, prin urmare cu o intarziere de cca. un an si jumatate iar în adresa de inaintare a proceselor-verbale de punere in posesie, inregistrata la Oficiul de cadastru in data de 21.06.2010 (adresa care a fost anexata intampinarii formulate de C. Judeteana) este mentionat procesul-verbal de punere in posesie nr. 5199/08.01.2010.
Existenta titlului de proprietate este irelevanta in solutionarea prezentei cauze, avand in vedere ca prin acțiunea formulata reclamanții solicită recuperarea prejudiciului suferit, începând cu anul 2002 (cand a rămas definitiva sentința civila nr. 1519/2002) si pana la data formularii cererii de chemare in judecata, prejudiciul fiind cauzat prin neindeplinirea de catre parate, in mod culpabil, a obligatiilor stabilite prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.
Imprejurarea ca ulterior introducerii actiunii a fost eliberat titlul de proprietate nu inlatura dreptul reclamanților la acordarea despagubirilor pentru prejudiciul cauzat ca urmare a neutilizarii unei suprafete de 19,13 ha teren, in perioada 19.07.2002 si pana la data introducerii actiunii din dosarul nr._ al Judecatoriei D..
Una din condițiile acordării de despăgubiri sub forma de daune moratorii îl reprezintă existența unui prejudiciu și acest prejudiciu există ca urmare a unei fapte culpabile, imputabile unei persoane. Având în vedere că pârâtele nu și-au îndeplinit obligațiile de a pune în posesie și a emite titlul de proprietate în favoarea reclamanților, rezultă că acestea se fac vinovate de o faptă prejudiciabilă, culpabilă, de natură a atrage și plata daunelor moratorii .
Potrivit principiului reparării integrale, consacrat de art.1084 cod civil „daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit...”
De reținut, că dosarul a parcurs mai multe cicluri procesuale. Astfel, prin S.C. 857/2012 a Judecătoriei D., a fost admisă în parte acțiunea reclamanților, fiind obligate pârâtele în solidar să achite reclamanților_ lei despăgubiri. Cu titlu de prejudiciu cauzat prin neutilizarea suprafeței de 19,13 ha. teren în perioada 2002 – 2010. Această hotărâre a fost casată prin D.C. 1062/R/2012 a Tribunalului Cluj, dispunându-se trimiterea cauzei la instanța de fond, pentru rejudecare reținându-se de către instanța de casare că în rejudecarea fondului, se impune suplimentarea probatoriului în ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor solicitate de către reclamanți, în sensul că se impune a se comunica expertului obiecțiunile formulate de experți și funcție de soluționarea respectivelor obiecțiuni, instanța va aprecia dacă se impune administrarea și a altor probe.
Conformându-se îndrumărilor instanței de casare au fost comunicate expertului toate obiecțiunile părților, la care expertul C. L. V. prin răspunsul existent la fila 128 – Vol. II, din nou reiterează că a răspuns la obiecțiunile formulate. Arată că de fapt, prin obiecțiunile formulate, solicită rezolvarea a două obiective care fac obiectul altor expertize deoarece se referă la calcularea prejudiciului pentru o altă suprafață de teren, respective pentru 13 ha. raportat la un alt interval de timp. În concluzie, expertul opiniază că se impune efectuarea unui alt raport de expertiză să se menționeze suprafața de teren exactă identificată cu nr. top.,sau titlu de proprietate precum și a perioadei reale pentru care să fie calculate daune.
Acest răspuns expertul l-a depus la termenul din 27.05.2013, când părțile aveau termen în cunoștință.
Nici una dintre părți nu au comentat răspunsul expertului și nu au propus efectuarea unei noi expertize potrivit celor consemnate de către expert.
În consecință, instanța a apreciat că reclamanții au făcut dovada neexecutării culpabile a obligației comisiei locale și comisiei județene de a le emite proces verbal și titlu de proprietate și au făcut dovada cuantumului prejudiciului cauzat prin această conduită culpabilă a comisiilor. Astfel, raportat la considerentele enunțate ,în temeiul art. 1082 cod civil a fost admisă în parte a acțiunea și au fost obligate pârâtele în solidar să le plătească reclamanților 70.840 lei despăgubiri, reprezentând prejudiciul cauzat prin neutilizarea suprafeței de 19,13 ha. teren în perioada 2002 – 2010.
În temeiul art. 274 Cod proc. civilă au fost obligate pârâtele în solidar să le plătească reclamanților 5695 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu achitat de către reclamanți în favoarea avocatului și a expertului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele C. L. D. PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991 și C. JUDEȚEANĂ CLUJ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE.
Prin recursul formulat, pârâta C. L. D. PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991 a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului arată că sentința instanței de fond a fost dată cu încălcarea art. 1082 și 1073 C.civ.
C. L. nu a refuzat punerea în posesie, cum greșit arată instanța de fond, ci a invocat faptul că amplasamentul nu este liber, fiind eliberate titluri de proprietate altor persoane.
C. a făcut oferte pentru atribuirea unui alt amplasament reclamanților, care au fost refuzate, în consecință nu poate fi vorba de neexecutarea culpabilă a obligației comisiei locale în emiterea proceselor-verbale de punere în posesie și nici de un prejudiciu cauzat prin această conduită.
Se poate invoca reaua-credință a reclamanților care și-au înscris în CF prin succesiune 6 ha din terenul aflat în litigiu, pentru ca apoi să solicite aceeași suprafață de teren, pe un alt amplasament. se poate invoca și pasivitatea reclamanților care nu au mai făcut nici un demers administrativ după respingerea contestației la executare din anul 2004. Următoarea solicitare de punere în posesie a venit în anul 2008 printr-o notificare adresată comisiei.
Reclamanții, la data înaintării cererii de reconstituire nu și-au identificat corect amplasamentul.
Prin recursul formulat, pârâta C. Județeană Cluj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate a solicitat în principal casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii față de această comisie.
Arată că sentința atacată este nelegală pentru următoarele motive:
Nerespectarea îndrumărilor obligatorii dispuse de instanța de control prin decizia civilă 1062/R/2012 a Tribunalului Cluj care a dispus comunicarea către expert a obiecțiunilor formulate de părți, iar după răspunsul acestuia se va analiza dacă se impune administrarea altor probe.
Prin răspunsul formulat de expert și comunicat instanței, acesta nu a răspuns la obiecțiunile celor două comisii, formulând un răspuns ambiguu, în sensul că obiecțiunile fac obiectul unei alte expertize, pentru o altă perioadă de timp și pentru altă suprafață.
Prin acest aspect, celor două comisii le-a fost încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil.
Instanța de fond a realizat o aplicare greșită a prevederilor art. 1082 C.civ.
În prezenta speță, evidențiază lipsa de culpă a comisiei ca și condiție necesară și obligatorie pentru atragerea răspunderii civile, deoarece emiterea unui titlu de proprietate este o activitate subsecventă îndeplinirii obligațiilor stabilite de legiuitor în sarcina comisiilor locale și condiționată de îndeplinirea acestora.
Dispozițiile legale nu conferă comisiilor județene competența funcțională de a dispune ele însele emiterea titlurilor de proprietate, fără propunerea comisiei locale pentru amplasamentele situate în raza administrativ-teritorială a Mun. D..
Emiterea TP cu suprafețele validate este condiționată de înaintarea propunerii comisiei locale însoțită de documentația de delimitare a amplasamentelor în întocmirea procesului-verbal de punere în posesie.
Arată că sentința atacată este criticabilă și sub aspectul că nu a verificat dacă raportul de expertiză a fost calculat pentru o perioadă reală de timp în care reclamanții au fost lipsiți de folosința terenului.
Din raportul de expertiză rezultă că valoarea lipsei de folosință a terenului s-a calculat pentru perioada 19.07._10 fiind stabilită la suma de 70.840 lei.
Reclamanții au intrat în posesia terenurilor la data de 09.01.2009, de la această dată având folosința acestora, nefiind dovedită îngrădirea folosinței amplasamentelor delimitate conform procesului-verbal.
În drept: art. 299, 304 ind. 1 C.pr.civ., art. 998-999, 1075-1086 și urm. C.pr.civ., Legea 18/1991, Legea 1/2000.
Prin întâmpinarea formulată, intimata O. A. a solicitat respingerea recursului formulat de C. L. D..
În motivarea poziției sale procesuale arată că sunt neîntemeiate motivele invocate în finalul paginii 2 din recurs, prin aceste motive recurenta încercând să sugereze că hotărârea a fost casată exclusiv pentru a se comunica expertului obiecțiunile formulate de cele două comisii.
Sunt nefondate susținerile recurentei in sensul că răspunsul formulat de expert trebuia comunicat celor două comisii, acestea având obligația de a urmări desfășurarea procesului și să propună eventuale probe în apărare.
Nu sunt îndeplinite prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., iar instanța de fond nu a încălcat nici dispozițiile Legii 18/1991 și nici alte prevederi legale.
Prin răspunsul la întâmpinare C. Județeană Cluj Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate a arătat că nu este legal ca intimaților să li se acorde despăgubiri pentru perioada 09.01._10, devreme ce aveau în folosință suprafața de teren. Acordare de despăgubiri și pentru această perioadă are ca finalitate îmbogățirea fără justă cauză.
Mai arată că între comisiile locale și cele județene nu există raporturi de subordonare, punerea în posesie se poate realiza strict de comisiile locale.
C. Județeană nu a fost sesizată de reclamanți asupra faptului că în mod tendențios comisia locală refuză punerea în posesie.
Analizând sentința prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată netemeinicia recursurilor declarate in cauză, având in vedere următoarele considerente:
Existența condițiilor răspunderii civile delictuale a pârâtelor recurente față de reclamanți, respectiv existența prejudiciului, raportul de cauzalitate, culpa acestora, au fost tranșate irevocabil prin Decizia civilă nr. 1062/R/2012 pronunțată de Tribunalul Cluj . anterior.
În acea decizie instanța a reținut că pârâtele nu și-au îndeplinit obligația punerii in posesie, respectiv a eliberării titlului de proprietate in favoarea reclamanților pentru suprafața de 19,13 ha, pe vechile amplasamente, s-a reținut că punerea in posesie a avut loc in anul 2010, la 8 ani de la emiterea titlului executoriu, s-a statuat cu privire la culpa comisiei județene, decurgând din exercitarea necorespunzătoare a obligațiilor ce-i revin potrivit art. 6 lit. b și j din HG 890/2005.
Singurul lucru care a rămas in discuție a fost întinderea prejudiciului, pentru stabilirea căruia pricina a fost trimisă spre rejudecare, cu îndrumarea pentru instanța de rejudecare de a trimite obiecțiunile formulate de reclamantă expertului, pentru a răspunde acestora.
Astfel fiind, motivele de recurs privitoare la greșita reținere a cupei pârâtelor recurente de către prima instanță, la momentul la care și-au îndeplinit obligația, la existența unor impedimente obiective și de neînlăturat care le-au pus in imposibilitatea de a-și îndeplini obligația nu mai pot fi aduse in discuție, căci încalcă puterea de lucru judecat reglementată de art. 1201 Cod civil ca o prezumție absolută, irefragabilă,
Criticile referitoare la răspunsul la obiecțiuni sunt neîntemeiate.
Dacă au apreciat că răspunsul expertului este nelămuritor, recurentele pârâte aveau posibilitatea de a solicita argumentat completarea acestuia sau administrarea unei noi expertize, aceasta la primul termen ce a urmat după depunerea răspunsului formulat de expert, după cum rezultă din prevederile art.212 alin 2 Cod pr.civ.
Omisiunea formulării obiecțiunilor in termenul legal, atrage decăderea recurentelor din dreptul de ale mai formula, după cum rezultă din prevederile art. 103 Cod pr.civ.
Articolul 129 alin. 1 Cod pr.civ, impune părților să urmărească desfășurarea procesului, ceea ce presupune să se prezinte la judecată, să-și probeze pretențiile și apărările.
Din răspunsul la obiecțiuni formulat de expert se observă că acesta a răspuns argumentat obiecțiunilor punctuale formulate de părți, iar solicitările recurentelor de calculare a prejudiciului pentru o altă perioadă și o altă parcelă de teren nu puteau forma obiectul unei noi expertiză, căci era inutil un astfel de calcul, identitatea terenului de analizat si perioada de referință neputând fi repuse in discuție pentru motivul arătat mai sus.
Pentru considerentele reținute, recursurile pârâtelor sunt neîntemeiate și urmează să fie respinse, având in vedere disp. art. 312 alin 1 Cod pr.civ.
In temeiul art. 274 Cod pr. civ recurentele vor fi obligate să plătească intimatei O. A. suma de 1240 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de C. L. A MUNICIPIULUI D. PENTRU APLICAREA LEGII NR 18/1991, C. JUDEȚEANĂ CLUJ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, împotriva Sentinței civile nr. 758/2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D. pe care o menține în totul.
Obligă recurentele să plătească intimatei O. A. suma de 1240 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Ianuarie 2014.
Președinte, C.-V. B. | Judecător, C.-A. C. | Judecător, A.-F. D. |
Grefier, L. M. |
L.M. 27 Ianuarie 2014
Red. CB/dact.LM /11.04.2014
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 369/2014. Tribunalul CLUJ | Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 643/2014.... → |
|---|
