Obligaţie de a face. Sentința nr. 426/2014. Tribunalul CLUJ

Sentința nr. 426/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 19-09-2014 în dosarul nr. 3741/117/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._

Cod operator de date cu caracter personal 3184

SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 426/2014

Ședința publică de la 19 Septembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. T.

Grefier O. A.

Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe reclamant S. A. M. și pe pârât C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR DIN C. AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect obligație de a face cerere nr._/CC.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantei av. M. G., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei (fila 7), lipsă fiind pârâta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Tribunalul, din oficiu, pune în discuția părții prezente prin reprezentat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj - Secția civilă în soluționarea cauzei de față.

Reprezentantul reclamantei av. M. G. arată instanței că, în opinia sa, competența de soluționare a cauzei revine Secției mixte de contencios administrativ și fiscal.

Tribunalul lasă cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței invocată din oficiu.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 220/2014 pronunțată în dosar nr. 339/ 33/2014 s-a admite excepția necompetenței materiale și s-a declinat în favoarea Tribunalului Cluj competența materială de soluționare a acțiunii formulată de către reclamanta Ș. A. M., împotriva pârâtei C. NAȚIONALA PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, București, CUI_.

Pentru a pronunța această sentință, curtea a reținut următoarele:

În conformitate cu art. 20 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. nr. 247/2005, competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul. Dacă reclamantul domiciliază în străinătate, cererea se adresează instanței reședinței sale din țară sau, după caz, instanței domiciliului reprezentantului acestuia din România, iar dacă nu are nici reședință în România și nici reprezentant cu domiciliul în România, cererea se adresează Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București.

Totodată, potrivit art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Chiar dacă textele citate se referă la decizia act administrativ, neexistând, pentru operațiunile administrative de genul celor solicitate a fi îndeplinite în cauză, prevederi distincte, speciale, acest regim procedural trebuie recunoscut ca aplicabil sub aspectul competenței și în privință acestora. În cauză au fost invocate de părți atât prevederi din Legea nr. 247/2005, cât și prevederi din Legea nr. 165/2013, confuzie favorizată de neredactarea cererii reclamantei prin avocet, însă lămurirea acestui aspect este atributul instanței competente, care este tribunalul pentru oricare dintre cele două temeiuri.

Tribunalul Cluj, Secția civilă în temeiul art. 248 C. proc. civ. a invocat excepția necompetenței materiale, excepție pe care o va admite pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea formulată de reclamanta Ș. A. M. împotriva pârâtei C. NAȚIONALA PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, s-a solicitat instanței:

-obligarea pârâtei să desemneze un evaluator ANEVAR pentru întocmirea raportului de evaluare în vederea stabilirii valorii de piața a imobilului obiect al dosarului de despăgubire nr._/CC,

-obligarea pârâtei să soluționeze cererea înregistrata sub nr._/ CC prin emiterea titlului de despăgubire aferent imobilului preluat abuziv conform raportului de evaluare în baza Legii nr. 247/2005 titlul VII, pentru următoarele motive:

În drept au fost invocate dispozițiilor art. 194 C. proc. civ., art. 16 din Titlul VII al Legii 247/2005, Titlul VII al Legii247/2005, art. 1, alin. 1 din Protocol 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 6 alin. 1 din CEDO.

Pârâta este continuatoarea Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor calitate stabilită prin dispozițiile Legii 165/2013.

Temeiurile de drept invocate în susținerea pretențiilor invocate se grevează în principal pe dispozițiilor Titlurilor VII ale Legii 247/2005, iar prin motivele de fapt se apreciază că soluționarea pretențiilor decurgând din dispozițiile Legii 10/2001 sunt tergiversate de către pârâtă, considerând că acordarea despăgubirilor din dosarul nr._/CC trebuie realizată cu respectarea dispozițiilor Titlului VII al Legii 247/2005.

Având în vedere principiul disponibilității, temeiurile de fapt și de drept invocate de care instanța trebuie să țină cont, se poate aprecia că sunt aplicabile dispozițiilor art. 20 alin. 1 din Titlul VII al Legii 247/2005 care prevede că competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptată de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau după caz refuzul acesteia de a emite decizia, revine secției de contencios administrativ și fiscal al tribunalului în al cărui rază teritorială domiciliază reclamantul.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 132 N. C. proc. civ. instanța va admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și va declina soluționarea cererii formulată de reclamanta S. M., în contradictoriu cu pârâta C. națională pentru Compensarea Imobilelor, în favoarea Tribunalului Cluj- SECȚIA MIXTĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu

Declină soluționarea cererii formulată de reclamanta S. M. cu dom. în Cluj-N., ., ., în contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, în favoarea Tribunalului Cluj- SECȚIA MIXTĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE .

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședința publică de la 19 Septembrie 2014.

Președinte,

D. T.

Grefier,

O. A.

O.A. 19 Septembrie 2014

Red.D.T/tehnored. CȘ

4ex./26.09.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Sentința nr. 426/2014. Tribunalul CLUJ