Pretenţii. Decizia nr. 326/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 326/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 975/235/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 326/A/2014
Ședința publică de la 13 Mai 2014
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE F. S. B.
Judecător D. T.
Grefier L. M.
Pe rol fiind judecarea apelului promovat de apelant G. F. împotriva sentinței civile nr. 1013/06.11.2013, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei G., privind și pe intimat C. V., intimat S.C. A. Ț. ASIGURĂRI S.A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul apelantului,a v. M. B. și reprezentantul intimatei S.C. A. Ț. ASIGURĂRI S.A., av. B. C., lipsă fiind restul părților. P rocedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care raportat la obiectul litigiului, Tribunalul pune în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj.
Reprezentantul apelantului solicită respingerea excepției.
Reprezentantul intimatei apreciază că este competent Tribunalul civil.
Tribunalul reține cauza în pronunțare asupra excepției.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 1013/2013, Judecătoria G. a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C. V. impotriva paraților G. F. și . SA.
A majorat prestația periodică lunară stabilită în sarcina pârâtului G. F. și în favoarea reclamantului prin sentința penală nr. 1888/2006 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 119/A/2007 a Tribunalului Cluj de la suma de 881,33 lei la suma de 1263,50 lei.
A obligat pârâtul G. F. la plata prestației periodice lunare de 1263,50 lei în favoarea reclamantului de la data introducerii cererii, adică 08.03.2013 și până la încetarea stării generatoare de prejudiciu, adică până la încetarea stării de invaliditate.
A respins ca neîntemeiată cererea reclamantului în privința obligării pârâtei . SA la plata prestației periodice lunare majorate și la plata cheltuielilor de judecată.
A obligat pârâtul G. F., să plătească reclamantului suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Instanța reține că reclamantul a solicitat în prezenta cauză în principal majorarea sumei reprezentând prestație periodică lunară, iar în subsidiar majorarea prestației periodice cu indicele inflației, de la data pronunțării hotărârii din anul 2006, la zi.
Instanța s-a pronunțat prima data asupra cererii principale, urmând a analiza cererea subsidiară, inclusiv excepția lipsei de interes în privința capătului de cerere subsidiar, în măsura respingerii cererii principale.
Instanța a reținut că pentru angajarea răspunderii civile delictuale conf. art. 998-999 C.Civil trebuie întrunite următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Prin sentința penală nr. 1888/2006 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 119/A/2007 a Tribunalului Cluj s-au analizat aceste condiții, reținând că sunt îndeplinite în cauză, motiv pentru care pârâtul G. F. a fost obligat la plata unei prestații periodice lunare în sumă de 881,33 lei în favoarea reclamantului, începând cu data de 01.09.2006, până la încetarea stării generatoare de prejudiciu, adică până la încetarea stării de invaliditate, și s-a constatat că pârâtul . SA are calitatea de asigurător de răspundere civilă.
În privința majorării prestației periodice solicitate de reclamant instanța reține că principiul general al răspunderii civile delictuale este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, urmărindu-se restabilirea situației anterioare a victimei prejudiciului. S-a mai reținut în practica judiciară că pentru stabilirea despăgubirilor nu se ia în considerare nici starea materială a autorului prejudiciului, nici starea materială a victimei (decizia de îndrumare a Plenului Tribunalului Suprem nr. 16/1964).
Dar, deși situația materială a părților nu influențează cuantumul despăgubirilor, pot interveni situații în care este posibilă modificarea ulterioară a despăgubirilor, dacă suma acordată inițial nu mai reprezintă echivalentul prejudiciului, cum este cazul în care a intervenit o modificare de salariu când victima va putea cere diferența până la noul salariu. S-a mai reținut în practica judiciară că în cazul în care victima devine aptă de a realiza un venit din muncă, acesta va fi scăzut din despăgubire.( C. S., C. B.-D. civil. Teoria Generală a Obligațiilor, ed. Hamangiu, 2008-pag, 167, notă subsol).
Din adeverința Unității Militare_ D. din dosarul penal nr._ (f.167) rezultă că în anul 2006, reclamantul C. V. ar fi avut un venit de 1055,33 lei, incluzând norma de hrană, iar la f. 207 din acest dosar există decizia nr._ din. 08.11.2006 privind acordarea pensiei de invaliditate de 174 lei reclamantului, sume care a fost avută în vedere de instanță la stabilirea despăgubirilor acordate.
În prezentul dosar, din răspunsul primit din partea Unității Militare_ D. (f.111) rezultă că, în cazul în care reclamantul C. V. ar fi rămas angajat al unității lor, în luna august 2013 ar fi obținut un venit de 1731 lei din care venit net 987 și normă de hrană de 744 lei. Din cuponul de pesie depus la f. 129 rezultă că reclamantul primește în prezent o indemnizatie de invaliditate în sumă de 434 lei și din extrasul de cont depus la f. 125 rezultă că reclamantul primește lunar 33,50 lei indemnizație pentru persoane cu handicap.
Astfel, scăzând din venitul pe care reclamantul l-ar fi putut obține dacă ar mai fi putut lucra la Unității Militare_ D., pensia de invaliditate și indemnizația pentru persoane cu handicap, ar rezulta o sumă lunară de 1263,50 lei, față de prestația periodică lunară stabilită prin sentința penală nr. 1888/2006 de 881,33 lei.
Din considerentele expuse rezultă că suma acordată inițial nu mai reprezintă echivalentul prejudiciului care a fost cauzat de pârâtul G. F. reclamantului.
Pârâtul G. F. a arătat că reclamantul este încadrat în gradul III de invaliditate, caracterizată prin pierderea a jumătate din capacitatea de muncă, și ar putea presta o activitate profesională cu jumătate de normă și pot cumula pensia cu salariul.
Instanța a reținut că în practica judiciară s-a decis că, în măsura în care victima prejudiciului și-a recăpătat totatal sau parțial capacitatea de muncă, este posibilă reexaminarea despăgubirilor acordate, în sensul reducerii sau sistării plății în viitor, tinându-se cont de posibilitatea victimei de a se încadra sau reîncadra în muncă (C. S., C. B.-D. civil. Teoria Generală a Obligațiilor, ed. Hamangiu, 2008-pag, 166 și notă subsol).
Calea procesuală pentru a obține despăgubiri corespunzătoare agravării prejudiciului, precum și pentru micșorarea sau încetarea plății pretențiilor periodice este aceea a unei noi acțiuni, care trebuie introdusă de persoana interesată în fața instanței (decizia de îndrumare a Plenului Tribunalului Suprem nr. 16/1964).
Instanța a reținut că în prezenta cauză instanța a fost investită de reclamant cu majorarea prestației periodice, iar pârâtul nu a solicitat pe cale reconvențională micșorarea prestației periodice, ci chiar a arătat că este de acord cu plata sumei de 881,33 lei stabilită prin sentința penală nr. 1888/2006, nefiind de acord cu majorarea prestației.
Astfel cum am arătat în cazul în care se dorește micșorarea prestației periodice trebuie introdusă o acțiune în instanță unde să fie administrate probe pentru dovedirea împrejurărilor care au intervenit și justifică micșorarea.
În prezenta cauză nu au fost administrate astfel de probe, având în vedere că instanța nu a fost investită cu o astfel de acțiune, astfel încât nu se pot reține apărările pârâtului G. F..
Din actele medicale existente la dosarul cauzei rezultă că reclamantul este încadrat în gradul III de invaliditate (f.126), același grad de invaliditate pe care reclamantul l-a avut la data acordării prestației periodice prin sentința penală nr. 1888/2006 (f.168 din dosarul_ al Judecătoriei G.), singurul lucru care s-a modificat fiind prejudiciul cauzat, care în prezent este mai mare și justifică majorarea prestației periodice de la suma de 881,33 lei la suma de 1263,50 lei.
Referitor la apărările pârâtei . SA în sensul că nu mai poate fi obligată la plata despăgubirilor solicitate de reclamant deoarece și-a îndeplinit toate obligațiile care decurg din contractul de asigurări constatat prin Polița RCA nr._, adică 100.000 lei pentru fiecare persoană vătămată, instanța reține că acestea sunt întemeiate.
Prin sentința penală nr. 1888/2006 pronunțată de judecătoria G. în dosarul nr._ a fost obligat pârâtul G. F. la plata către reclamant a daunelor materiale și morale, precum și a prestației periodice de 881,33 lei și s-a constatat că pârâta . SA are calitatea de asigurător de răspundere civilă.
Rezultă că pârâta . SA nu a fost obligată în nume propriu la plata despăgubirilor ci doar ca asigurător de răspundere civilă, în temeiul contractului de asigurare ., nr._ din 27.06.2005 (f.103-104 din dosarul penal nr._ al Judecătoriei G.).
Conf. Ordinului CSA 3108/2004 limita maximă de despăgubiri în caz de accidente din care au rezultat vătămări corporale sau deces, pentru anul 2005 (având în vedere că acesta este anul producerii accidentului) este de 100.000 lei, dar nu mai mult de 500.000 lei indiferent de numărul persoanelor accidentate, mențiune care este trecută și în contractul de asigurare.
Potrivit art. 20 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările, în forma existentă la data producerii accidentului, „În cazul producerii riscului asigurat, asiguratorul va plati indemnizația de asigurare în condițiile prevăzute de contractul de asigurare.”
Faptul că pârâta . SA răspunde doar în limitele prevăzute în contractul de asigurări încheiat este precizat și în considerentele deciziei penale nr. 119/A/2007 a Tribunalului Cluj.
Având în vedere aceste considerente nu se pot reține susținerile reclamantului că lui nu îi este opozabil contractul de asigurare dintre cei doi pârâți.
Instanța a reținut că din situația plăților efectuate de pârâta . SA către reclamant (f.117-188) rezultă că aceasta a plătit suma de 100.000 lei, sumă maximă la care era obligat conform celor arătate mai sus, motiv pentru care această pârâtă nu mai poate fi obligată la plata prestației periodice către reclamant.
Având în vedere considerentele de mai sus instanța a admis în parte cererea reclamantului C. V., impotriva paraților G. F. și . SA, va majora prestația periodică lunară stabilită în sarcina pârâtului G. F. și în favoarea reclamantului prin sentința penală nr. 1888/2006 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 119/A/2007 a Tribunalului Cluj de la suma de 881,33 lei la suma de 1263,50 lei și va obliga pârâtul G. F. la plata prestației periodice lunare de 1263,50 lei în favoarea reclamantului, de la data introducerii cererii, adică 08.03.2013 și până la încetarea stării generatoare de prejudiciu, adică până la încetarea stării de invaliditate și va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului în privința obligării pârâtei . SA la plata prestației periodice lunare majorate.
Având în vedere soluția care se va da cu privire la cererea principală, instanța nu a mai analizat cererea subsidiară a reclamantului, nici excepția lipsei de interes în privința capătului de cerere subsidiar.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 din Legea 134/2010 privind Codul de procedura civila:” Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.”
Având în vedere, acest temei juridic, precum și împrejurarea că, reclamantul pentru a promova prezenta cerere a achitat onorariu de avocat de 1500 lei, conform chitanțelor nr. 57/03.06.2013, 20/21.02.2013, 93/09.09.2013 (f.119-121), instanța a obligat pârâtul G. F., singurul care a căzut în pretenții, să plătească reclamantului suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel G. F., solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
Arată că instanța de fond a greșit cuantumul sumelor cuvenite reclamantului, în catul în care acesta ar fi lucrat și a greșit atunci când nu a luat în calcul faptul că reclamantul are capacitate parțială de muncă.
Apreciază că instanța trebuia să ia în calcul toate împrejurările care ar fi determinat o creștere și/sau descreștere a prestației perioadice.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj –Sectia Civila, instanța o va admite, pentru considerentele ce urmează:
Obiectul acțiunii deduse judecății il constituie despagubiri constand in prestatii periodice, actiune intemeiata si pe dispozitiile art.49 si 50 din Legera 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile actualizata, litigiul vizand si executarea contractului de asigurare incheiat cu parata . SA .
Potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ si fiscal, cauze privind conflicte de munca si asigurări sociale, precum si, in raport cu natura si numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului București și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea Tribunalului Comercial Cluj, acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia „activităților de producție, comerț sau prestări de servicii” (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile „acte de comerț”, respectiv „fapte de comerț”) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzand posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, Cluj și M. se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, Cluj și M., în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
Tribunalele comerciale Argeș, Cluj și M. au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea CSM nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură „comercială” era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Ca urmare, tribunalul va admite excepția necompetenței Tribunalului Cluj-Secția civilă și va declina competența de soluționare a actiunii în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj.
Declină competența de soluționare a apelului formulat de G. F. împotriva sentinței civile nr. 1013/06.11.2013, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei G. în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 13 mai 2014.
Președinte, F. S. B. | Judecător, D. T. | |
Grefier, L. M. |
L.M. 16 Mai 2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 735/2014. Tribunalul CLUJ | Prestaţie tabulară. Decizia nr. 493/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
