Prestaţie tabulară. Decizia nr. 493/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 493/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 3228/328/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 493/R/2014
Ședința publică de la 18 Iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O.-C. T.
Judecător A.-F. D.
Judecător O. R. G.
Grefier C.-G. H.
Pe rol este soluționarea dosarelor conexate nr._ al Tribunalului Cluj și nr._ al Tribunalului Cluj, privind pe recurent C. D., recurent C. R. și pe recurent C. L. AL M UNICIPIULUI T. PRIN PRIMAR, recurent M. T. PRIN PRIMAR, intimat P. M. T., având ca obiect recursurile promovate împotriva Sentinței civile nr. nr. 2417/09.10.2013 și împotriva Sentinței civile nr. 508/24 martie 2014 pronunțată dosar nr._ al Judecătoriei T. privind cererea de completare dispozitiv, având ca obiect servitute
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul reclamant C. D., iar pentru intimatul pârât P. M. T. se prezintă c.j. A. I. C., lipsind recurentul C. L. AL M. T. și intimatul P. M. T..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul art. 164 C.pr.civ., Tribunalul pune în discuție excepția de conexitate a cauzei ce face obiectul dosarului civil nr._ al Tribunalului Cluj cu cauza ce face obiectul dosarului civil nr._ al Tribunalului Cluj, în vederea pronunțării unei soluții unitare.
Tribunalul constată că în cauză au fost promovate două recursuri ambele fiind declarate în termen, motivate, comunicate, legal timbrat, recursul împotriva hotărârii de completare fiind scutit de plata taxelor de timbru.
Se constată că la data de 5 iunie 2014 s-a depus prin registratura instanței note scrise din partea recurenților reclamanți în susținerea poziției procesuale în cauză.
Instanța prezintă spre vedere recurentului și reprezentantei pârâtei planul de situație aferent expertizei judiciare efectuată în dosarul de fond întrebându-l de ce nu este bună varianta stabilită de către judecătorie.
Acesta arată că nu este convenabilă întrucât curba pe care trebuie să o realizeze cu autoturismul este prea strânsă neputând lua virajul, având nevoie de lărgirea culoarului de servitute.
Reprezentanta pârâtei arată că susține varianta îmbrățișată de către instanță.
Recurentul, prezent personal, arată că este de acord cu varianta de amplasament și delimitare a imobilelor relevată în planșa Anexă nr. 3 a raportului de expertiză, aflată la fila 77 din dosar, de 3 metri jumătate, cu asumarea de către acesta a obligației de a suporta toate cheltuielile legate de mutarea medenței de apă și a țevii de gaz, ne mai solicitând obligarea pârâtului.
Raportat la această precizare a recurentului, reprezentanta pârâtei arată că lasă la aprecierea instanței să se pronunțe asupra variantei optime.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în temeiul art. 150 C.pr.civ., Tribunalul declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul, având cuvântul, solicită admiterea în parte a recursului așa cum a fost formulat cu precizările formulate la acest termen, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței să se pronunțe.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentinței civile nr. 2417/09.10.2013 și împotriva Sentinței civile nr. 508/24 martie 2014 a fost admisă acțiunea civilă precizată formulată de reclamanții C. D., C. R. în contradictoriu cu pârâții C. L. al M. T., Municipiul T. prin Primar având ca obiect servitute; s-a dispus instituirea în favoarea imobilului înscris în CF_ T., nr. top. 4234/1/2/2 în suprafața de 159 mp, a unui drept de servitute asupra imobilului aservit, înscris în CF_ T., drumul de acces ce urmează a fi stabilit fiind delimitat, conform variantei II a raportului de expertiză întocmit de către expert D. A. N., planșa anexa 4, între punctele A-B-C-D-E-5-4-3, pe o lungime medie de 23,87 m și o lățime de 3,5 m, în suprafața de 95 mp; au fost obligați pârâții la plata în favoarea reclamanților a sumei de 2739 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut în esență următoarele :
În fapt, imobilul aflat în proprietatea reclamanților este imobilul situat din punct de vedere administrativ în mun. T. ., . înscris în CF_-C1-U1 (provenită din conversia de pe hârtie a CF_ T.), cu nr. top 4234/1/2/2/S/I, compus din 1 cameră, 1 bucătărie, cu SU de 28,16 mp, cote părți comune 30,40/100, teren în folosință 49/159, părți comune indivizie înscrise în CF colectivă_ T..
Potrivit identificării topografice realizate în cauză, se va reține că imobilul teren asupra căruia reclamantul are un drept de proprietate, în cota de 49/159, imobil înscris în CF_ T., nr. top. 4234/1/2/2 în suprafața de 159 mp, este loc înfundat, neavând ieșire directă la calea publică.
Concluziile expertizei tehnice întocmite în cauză au fost în sensul că varianta cea mai potrivită pentru instituirea unei servituți de trecere este peste imobilul aservit înscris în CF_ T., fiind și cea mai scurtă cale de acces de la imobilul reclamanților la drumul public, respectiv .> Potrivit schiței întocmită de expert, Varianta II din completarea la raportul de expertiză, este varianta optimă de stabilire a dreptului de servitute de trecere, aceasta permițând și accesul auto de la drumul public la imobilul aflat în proprietatea reclamanților, fără a fi afectat de existența conductei de gaz și a medenței de apă.
Potrivit precizărilor pârâtului Municipiul T., transmise la dosarul cauzei la data de 20.09.2013, acesta a arătat că este de acord cu instituirea unui drept de servitute în favoarea reclamanților potrivit planșei Anexa 4, respectiv servitutea de trecere să fie delimitată de punctele A-B-C-D-E-5-4-3, pe o lungime medie de 23,87 m și o lățime de 3,5 m, în suprafața de 95 mp.
Potrivit prevederilor în art. 616 Cod civil, prin loc înfundat, al cărui proprietar poate reclama o trecere pe terenul vecinului, se înțelege acel loc care nu are o ieșire la calea publică.
Raportat la dispozițiile art. 618 și 634 Cod civil, la constituirea unui drept de servitute de trecere trebuie să se țină seama și de interesul celui ce urmează să suporte consecințele ei, și nu să se ia în considerare în mod precumpănitor și exclusiv, interesul celui ce urmează să beneficieze de dreptul de trecere.
În raport cu aceste dispoziții, instanța urmează a admite acțiunea precizată formulată de reclamanți și a dispune instituirea în favoarea imobilului înscris în CF_ T., nr. top. 4234/1/2/2 în suprafața de 159 mp, a unui drept de servitute asupra imobilului aservit, înscris în CF_ T., drumul de acces ce urmează a fi stabilit fiind delimitat, conform variantei II a raportului de expertiză întocmit de către expert D. A. N., Planșa Anexa 4, între punctele A-B-C-D-E-5-4-3, pe o lungime medie de 23,87 m și o lățime de 3,5 m, în suprafața de 95 mp, apreciind că această variantă de servitute corespunde cel mai bine intereselor ambelor părți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanții C. D. și soția C. R. cât și pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială a M. T..
Prin recursul formulat de către reclamanți, aceștia au solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii integrale a acțiunii formulate, extinsă, precizată și completată, înregistrată la 27.03.2013, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, învederează instanței că, deși au solicitat și întabularea în CF a dreptului de servitute, prin dispozitivul sentinței atacate nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere.
Totodată, instanța nu s-a pronunțat nici asupra petitului de obligare a pârâților să schimbe amplasamentul conductei de gaz și a medenței de apă, în așa fel încât, să nu afecteze dreptul lor de servitute, iar, în subsidiar, să dispună constituirea unui drept de servitute având o lățime de 5 metri, potrivit variantei din raportul de expertiză topografică, astfel încât, să se asigure și accesul auto, și cel pietonal.
Recurenții înțeleg să critice și maniera în care instanța de fond a stabilit drumul de servitute, respectiv, amplasamentul drumului conform variantei II de servitute, în sensul că expertul nu s-a mai deplasat la fața locului pentru a observa că această variantă nu corespunde cererii lor deoarece presupune să încalce proprietatea vecinului lor, și totodată, nu asigură nici accesul pietonal și nici cu mașina, apreciind că se impune completarea raportului de expertiză cu o variantă care să corespundă cererilor lor.
Prin recursul formulat pârâta solicită modificarea hotărârii, în sensul respingerii petitului privind cheltuielile de judecată.
În motivarea cererii arată că din cuprinsul sentinței pronunțată în dosar, nu rezultă de nicăieri că ar exista opunere din partea sa, și nici faptul că au fost solicitate.
Totodată, nu s-a pus în discuția contradictorie a părților cuantumul acestora care este vădit disproporțional raportat la obiectul și complexitatea cauzei.
Nici una din părțile împrocesuate nu au formulat întâmpinare, în mod oral, intimatul C. D., în ședința publică din 18.06.2014, solicitând respingerea recursului pârâtei.
Prin Sentința civilă nr. 508/24.03.2014 de completare a dispozitivului pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., a fost admisă în parte, cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 2417 pronunțata de Judecătoria T. la data de 9 octombrie 2013 în dosar civil nr._, hotărâre judecătoreasca pronunțata la cererea reclamanților C. D. și C. R. dom în T., ., . în contradictoriu cu paratul C. L. al mun. T., Municipiul T. prin primar și în consecința s-a completat dispozitivul Sentinței Civile nr. 2417 din data de 9 octombrie 2013 din dosar civil nr._ al Judecătoriei T. cu un nou alineat, alineat având următorul conținut: “Dispune intabularea în cartea funciara a dreptului de servitute dobândit de reclamanții C. D. și C. R.”. Respinge restul pretențiilor formulate.
Din actele și lucrările de la dosar precum și ale dosarului nr._ al Judecătoriei T., dosar acirat la prezentul dosar, s-a reținut următoarele:
Art. 281 ind. 2 Cod pr. civila prevede ca în cazul în care prin hotărârea data instanța a omis sa se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara după caz apel sau recurs împotriva acelei hotărâri .
În cauza, termenul legal pentru formularea prezentei cereri de completare hotărâre judecătoreasca a fost respectat câta vreme sentința civila nr. 2417/9 octombrie 2013 a fost comunicata pe seama petenților la data de 27 februarie 2014, conform dovezii de comunicare din dosarul de fond atașat la prezentul dosar – dosarul civil nr._ , iar prezenta cerere a fost înregistrata pe rolul instanței la data de 12 martie 2014, deci în termenul legal și procedural de 15 zile de la comunicare, termen calculat conform art. 101 C.
Raportat la ansamblul probator din dosarul_ Judecătoriei T. rezulta în ce privește varianta din expertiza topo judiciara efectuata în cauza, varianta îmbrățișată de instanța, cu o motivare în fapt și în drept aferenta, ca aceasta a constat în varianta II, varianta apreciata corecta menționându-se expres în considerente ca “este varianta optima de stabilire a dreptului de servitute de trecere aceasta permițând și accesul auto de la drumul public la imobilul aflat în proprietatea reclamanților fara a fi afectata de existenta conductei de gaz și a medentei de apa”- alin 6 pagina 3 din sentința civila nr. 2417 pronunțata de Judecătoria T. la data de 9 octombrie 2013 .
Ca atare, prin prisma soluției procesuale astfel pronunțate și motivate, cat timp prin prezenta cerere se solicita schimbarea amplasamentului conductei de gaz și a medentei de apa și constituirea unui drept de servitute având o latime de 5 metri, se apreciază ca de fapt se tinde la o modificare a unei dispoziții a instanței de judecata ce a soluționat fondul cauzei, ceea ce nu se poate obține insa pe calea unei cereri de completare sentința judecătoreasca, cerer promovata în baza art. art. 281 ind. 2 Cod pr. civila
În privința dispunerii intabulării în CF a dreptului de servitute dobândit de către petenți în varianta II îmbrățișată de instanța de judecata, cat timp aceasta pretenție a fost formulata în cauza formând obiect al judecații, instanța s-a pronunțat în sensul admiterii în considerentele hotărârii judecătorești amintite – alin 2 pagina 4-, omițând ulterior a se pronunța și în dispozitivul aceleiași sentințe, se va aprecia ca cererea de completare formulata sub acest aspect este întemeiata, urmând a fi admisa
Reclamanții au înțeles să formuleze recurs și împotriva Sentinței civile nr. 508/24.03.2014 de completare a dispozitivului pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., dosar conexat prezentului dosar, solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii cererii de completare a dispozitivului.
În motivarea cererii învederează instanței că judecătoria nu s-a pronunțat asupra petitului 3 privind obligarea pârâților să schimbe amplasamentul conductei de gaz și a medenței de apă, în așa fel încât, să nu afecteze dreptul lor de servitute, iar, în subsidiar, să dispună constituirea unui drept de servitute, având o lățime de 5 metri, potrivit variantei din raportul de expertiză topografică.
În drept, se invocă prevederile art. 281 ind. 2 și art. 281 ind. 2 a C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată la acest recurs, pârâta solicită respingerea, invocând excepția inadmisibilității acțiunii formulată în contradictoriu cu P. M. Cluj-N., în nume propriu, iar pe fond, respingerea acestui recurs, considerându-l ca neîntemeiat.
În justificarea acestei poziții arată că prin prisma soluției procesuale pronunțată, instanța de fond, în mod corect, a respins pretențiile reclamaților, cu privire la amplasamentul conductei de gaz.
În drept, se invocă prevederile Legii nr. 134/2010.
Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, Tribunalul, în baza art. 312 C.pr.civ., va admite în parte recursul declarat de reclamanți și va respinge recursul formulat de către pârât împotriva Sentinței civile nr. 2417 din 09.10.2013 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei T. și totodată, va respinge recursul reclamanților împotriva sentinței de completare a dispozitivului hotărârii, pentru următoarele considerente.
La solicitarea instanței, de a preciza care este inconvenientul variantei privind drumul de servitute asupra căreia s-a oprit judecătoria, recurentul reclamant a arătat că datorită curbei pe care o descrie acest drum spre capătul dinspre locuința sa acesta este impracticabil cu mașina, neputând lua efectiv virajul.
În cele din urmă a arătat că este de acord cu varianta care se regăsește în Planșa Anexă nr. 3, care îl avantajează, renunțând al petitul privind obligarea pârâtei să realizeze mutarea medenței de apă și a țevii de gaz, urmând ca aceste lucrări, și, implicit, costul lor să fie suportate de către recurent.
Într-o asemenea, situație, Tribunalul constatând că, într-adevăr, această variantă corespunde cel mai bine intereselor reclamanților din perspectiva art.616-618 C.civ. în sensul că este făcută pe partea ce scurtează calea proprietarului fondului închis și pricinuiește o mai puțină pagubă, impedimentul amplasamentului medenței de apă și al țevii de gaz fiind depășit, raportat la susținerile reclamantului de a le muta pe propria cheltuială.
D. urmareTribunalul va admite în parte acest recurs, cu consecința modificării sentinței, în sensul celor arătate.
Totodată, în baza art.24 alin.3 din Legea 7/1996 va dispune întabularea dreptului de servitute, în varianta respectivă care se regăsește în Anexa 3 (fila 77).
În ceea ce privește însă, recursul pârâtei Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul T., tribunalul consideră că în baza art. 274 C.pr.civ., dată fiind culpa procesuală a pârâților, reclamanții sunt îndreptățiți la plata cheltuielilor de judecat ocazionate de soluționare a prezentei cauze, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu expert, atâta timp cât, pe de o parte, reclamanții l-au solicitat prin extinderea și precizarea de acțiune (fila 38 dosar fond), în măsura în care se vor opune admiterii cererii, pentru ca mai apoi, cu ocazia acordării cuvântului pe fond, să le solicite, iar pe de altă parte, pârâții nu au achiesat la pretențiile formulate în condițiile art. 275 C.pr.civ., respectiv, nu le-au recunoscut la prima zi de înfățișare și nici ulterior, neexprimându-și în nici un fel poziția procesuală, ceea ce însă nu echivalează cu o recunoaștere.
Cât privește cuantumul acestor cheltuieli, acesta este justificat prin taxele judiciare de timbru achitate la valoare și onorariul cuvenit expertului, în cuantum de 1280 lei (fila 61-83 dosar fond).
Referitor la recursul privind hotărârea de completare a dispozitivului acesta va fi respins, având în vedere faptul că prin îmbrățișarea variantei arătate de către recurent și obligația de a suporta propriile cheltuieli, acesta practica rămas fără obiect și, oricum, varianta asupra căreia s-a oprit judecătoria excludea obligarea pârâților la mutarea utilităților întrucât drumul de servitute presupunea un alt amplasament.
Față de cele ce preced, Tribunalul va modifica hotărârea conform celor arătate anterior.
În baza art. 274 C.pr.civ., reținând culpa procesuală a pârâtului, îl va obliga să achite reclamanților C. D. și C. R., suma de 566,22 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxe de timbru și 2419 lei, cheltuieli de judecată în prima instanță, constând în taxe de timbru de 1139 lei și onorariu cuvenit expertului, în cuantum de 1280 lei, neluându-se în calcul suma achitată ulterior de 320 lei pentru completarea la raportul de expertiză care în cele din urmă nu a mai fost avută în vedere de instanța de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de reclamanții C. D. și soția C. R., împotriva Sentinței civile nr. 2417 din 09.10.2013 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei T., pe care o modifică în sensul că:
Dispune instituirea în favoarea imobilului înscris în CF_ T. nr. top. 4234/1/2/2 în suprafață de 159 m.p. a unui drept de servitute asupra imobilului aservit, înscris în CF_ T., drumul de acces ce urmează a fi stabilit fiind delimitat, conform Anexei nr. 3 ( fila 77 dosar fond) a raportului de expertiză întocmit de expert D. N. care face parte integrantă din prezenta, între punctele 1-2-8-C-B-A, pe o lungime medie de 21,26 m.p., o lățime de 3,5 m, în suprafață de 76 m.p. cheltuielile privind mutarea țevii de gaz și a medenței de apă de pe acest traseu urmând a fi suportate de către recurenți.
dispune întabularea în CF a dreptului de servitute.
Obligă pe intimații P. M. T. și C. L. Al M. T. să achite recurenților C. D. și C. R., suma de 566,22 lei, cheltuieli de judecată în recurs, taxe de timbru și 2419 lei, cheltuieli de judecată în prima instanță.
Respinge recursul pârâtului Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul T. împotriva aceleiași sentințe.
Respinge recursul reclamanților împotriva sentinței civile nr. 508/24.03.2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 18.06.2014.
Președinte, O.-C. T. | Judecător, A.-F. D. | Judecător, O. R. G. |
Grefier, C.-G. H. |
C.H. 01 Iulie 2014
Red. O.C.T./ Tehnored. C.H.
2 ex./ 7 iulie 2014.
Jud. fond. A. G. N.- Judeătoria T.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 326/2014. Tribunalul CLUJ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 101/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
