Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 183/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 183/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 23330/211/2013
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 183/2014
Ședința publică de la 13 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C.-A. C.
Judecător C.-V. B.
Grefier D. I. D.
Pe rol judecarea apelului Minori și familie privind pe apelant-pârât T. M. și pe intimat-reclamant G. V., împotriva Sentinței civile_/02.12.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reprezentantul apelantului-pârât, avocat A. M., cu delgație la dosar și reprezentantul intimatului-reclamant, avocat Gidro I., cu delgație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul constată că prin întâmpinarea depusă de către intimatul-reclamant la dosarul cauzei la 30.01.2014 s-a invocat excepția tardivității apelului (filele 33-35).
Reprezentanții părților arată că nu au alte cereri în probațiune de formulat.
Tribunalul unește cu fondul excepția tardivității apelului.
Reprezentanta apelantei-pârâte pune concluzii de admitere a apelului așa cum a fost formulat, precizând că apelanta nu a fost legal citată la instanța de fond.
Cu cheltuieli de judecată.
Reprezenta intimatului-reclamant precizează că, așa cum a arătat în întâmpinare, apelul nu a fost declarat în termen legal. În ce privește nelegala citare, reprezenta intimatului-reclamant arată că apelanta a avut cunoștință despre dosarul aflat pe rolul primei instanțe.
Cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosarul cauzei chitanță pentru suma de 1500 lei, reprezentând onorariu avocațial (fila 61).
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr._/02.12.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., s-a admis în parte cererea formulata de reclamantul G. V. în contradictoriu cu pârâta T. M., s-a stabilit domiciliul provizoriu al minorului G. MATHIAS V., născut la 18.03.2011 la reclamant si a obligat pârâta sa achite în favoarea minorului pensie de întretinere de 1/4 din venitul minim garantat pe economie, începând cu data promovarii cererii, 07.10.2013, pâna la solutionarea dosarului civil nr._/211/2013.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile, stabilite în Franța, unde lucrau în mod efectiv (f. 18-20, 28, 29,32), au întreținut relații de concubinaj, consfințite prin contractul încheiat la data de 21.02.2013 (f. 11) potrivit legii franceze. Din relația celor doi, la data de 18.03.2011 s-a născut minorul Mathias V.. Nașterea lui a fost transcrisă în registrele naționale, mai precis al localității R., jud. N., sub nr. 875/10.08._. S-a eliberat certificatul de naștere . nr._ (f. 8). La data de 10.05.2013 sub nr. 2013/_ reclamantul declară în fața autorităților franceze că pârâta a părăsit domiciliul conjugal șa 23.04.2013, lăsând minorul în grija tatălui (f. 10). Faptul declarat de reclamant este confirmat de postările pe care pârâta le-a făcut pe profilul său de pe un site de socializare (f. 32). Ea recunoaște public legătura personală pe care o are cu un bărbat, despre care pretinde că este logodnicul său (f. 31)
Ulterior, pârâta aduce copilul minor în România, la bunica paternă a acestuia, unde îl lasă iar ea se reîntoarce în Franța. Susținerile reclamantului sunt confirmate de bonurile fiscale cu care a cumpărat, la data de 28.09.2013 (f. 26, 27), diferite produse destinate unui copil.
Faptul că reclamantul s-a stabilit în Florești, unde intenționează să aibă un domiciliu stabil este demonstrat de contractul de închiriere și, de asemenea, contractul de vânzare-cumpărare pe care l-a încheiat cu privire la apartamentul indicat în cerere ca fiind adresa de domiciliu în prezenta procedură judiciară (f. 9, 14-17). Apoi, reclamantul a înscris minorul la grădiniță, a achitat taxele școlare aferente și l-a înscris în evidențele unui medic de familie (f. 12, 13, 27, 24).
În aceeași ordine de idei, în ancheta psiho-socială efectuată în localitatea Florești s-a constatat că minorul G. Mathias V. locuiește cu tatăl său într-un apartament închiriat, compus din 2 camere, bucătărie, hol, baie. Locuința este mobilată și întreținută corespunzător. Despre minor, în ancheta socială se menționează că frecventează, din 01.10.2013, creșa „D.” din localitatea Florești. Asistenții sociali au constatat că minorul este bine îngrijit de reclamant, care este dispus să asigure păstrarea legăturilor minorului cu mama acestuia.
În conformitate cu dispozițiile art.22 din Legea nr.272/2004, ce consacră dreptul copilului la protecția vieții sale de familie, a art. 8 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, precum și a practicii CEDO în aceasta materie, minorul are dreptul de a beneficia de un mediu stabil, alături cel puțin de un membru al familiei sale, care să se asigure că minorul se dezvoltă într-o ambianță potrivită cu vârsta sa.
Hotărârile luate în privința minorului trebuie să concorde cu interesul superior al acestuia, enunțat ca principiu legal prin Legea nr. 272/2004. Noțiunea are ca finalitate „dezvoltarea plenară și armonioasă a personalității” copilului, asigurarea unui „mediu familial, într-o atmosferă de fericire, dragoste și înțelegere”, pregătirea pentru a trăi „independent în societate” și educația în spiritul idealurilor „păcii, demnității, libertății, toleranței, egalității și solidarității”, principii desprinse din preambulul Convenției Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990.
Așa cum prevede art. 92 alin.2 C.pr.civ. domiciliul minorului ai cărui părinți locuiesc separat și nu se înțeleg, cum e și în cauza de față, se stabilește de către instanța de tutelă. În raport de principiile enunțate și de dispoziției legale evocate, se constată că măsura stabilirii domiciliului minorului este întemeiată, fiind în interesul superior al acestuia. Însă, măsura fiind solicitată în procedura specială a ordonanței președințiale, cererea reclamantului trebuie să fie conformă condițiilor prescrise de art. 996 C.pr.civ. Ca primă condiție de admisibilitate, aceea a aparenței dreptului, instanța a constatat că în favoarea reclamantului operează prezumția că este părintele care a rămas să se ocupe de creșterea și educarea minorului G. Mathias V., deoarece mama lui, pârâta T. M., la abandonat, mai întâi în Franța, apoi în România, când l-a adus să viziteze bunicii materni.
Apoi, măsura solicitată, aceea de a fi stabilit domiciliul minorului, este legală, fiindcă fiecare persoană are dreptul la un domiciliu, potrivit art. 59 C.civ., iar minorului îi lipsește atributul domiciliului, în condițiile în care tatăl său, reclamantul, a dovedit intenția sa de a se stabili în mod efectiv și de durată în România. În ce privește scopul luării măsurii, acela de a păstra dreptul care, prin întârziere s-ar păgubi, în aplicarea principiilor și dispozițiilor legale cu referire la interesul superior al minorului, instanța este de părere că lipsirea minorului de un domiciliu, legal stabilit, este de natură să producă prejudicii evidente, cum este posibilitatea de a urma cursurile unei instituții de învățământ, de a beneficia de asistență medicală, până când instanța va stabili cu titlu definitiv atât măsurile privind exercitarea autorității părintești dar și cele privind domiciliul stabil al minorului Mathias V.. Așa acum rezultă din evidențele ECRIS, pe rolul Judecătoriei Cluj-N. reclamantul a înregistrat cauza civilă nr._/211/2013, având ca obiect exercitarea autorității părintești și stabilirea domiciliului minorului Mathias V..
Ca atare, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 996 C.pr.civ., instanța a admis cererea privind stabilirea provizorie a domiciliului minorului Mathias V., născ. la 18.03.2011, la reclamant, până la soluționarea dosarului civil nr._/211/2013 al Judecătoriei Cluj-N.. În ce privește cererea pentru stabilirea pensiei de întreținere, aceasta se cuvine a fi acordată minorului în proporție de 1/4, în temeiul art. 529 alin. 1 și 2 C civ., însă la stabilirea cuantumului s-a avut în vedere venitul minim pe economie, deoarece instanța a apreciat că actul depus de reclamant la fila 32 de la dosar nu dovedește caracterul nedeterminat al contractului de muncă al pârâtei, fiind o anexă care determină postul și salariul, fără a stabili și durata nedeterminată. Așa fiind, cererea reclamantului a fost admisă în parte. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta T. M., solicitând în temeiul art. 479 si 480 din Noul Cod de procedură civilă, admiterea apelului, în sensul anulării sentinței civile nr._ din 02.12.2013 din dosarul nr._ a Judecătoriei Cluj-N., ca nelegal citată, cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat în sumă de 1500 lei și 10 lei taxă de timbru.
In motivare, apelanta a invocat nelegalitatea sentinței atacate, pronunțate in condițiile nelegalei sale citări.
Reclamantul-intimat i-a răpit copilul-minorul G. Mathias V. de la domiciliul bunicilor materni în data de 13.09.2013. Recurenta s-a adresat autorităților franceze și Judecătoriei Onești, județul Bacău, care prin sentința civilă nr.2763 din 22.11.2013 din dosarul nr._ a dispus obligarea făptuitorului care a avut calitatea de pârât să-i înapoieze copilul, fapt care nu s-a realizat nici până în prezent. In data de 16.12.2013 i s-a comunicat de către reclamantul-intimat aspectul că este în posesia unei sentințe definitive în care se dispune stabilirea domiciliului provizoriu a minorului la domiciliul acestuia și îi recomandă să renunțe la orice demers de a-i înapoia copilul. A luat legătura cu reprezentantul său și a constatat că intimatul-reclamant a înregistrat prin reprezentant la Judecătoria Cluj-N., Ordonanța președințială sub nr._ prin care a solicitat stabilirea domiciliului provizoriu al minorului la domiciliul acestuia, indicând adresa de comunicare pentru intimata ca fiind în Franța, Bordeux, 15 Rue Lefol ap.04, cod_ cu toate că, acesta cunoștea faptul că recurenta nu mai locuiește la aceea adresă și că în tot acest timp se află în România, deoarece așa cum a indicat mai sus, pe rolul Judecătoriei Onești se desfășura procesul privind obligarea la înapoierea minorului. Comunicarea acțiunii nu s-a realizat datorită faptului că nu se afla la adresa indicată iar în ședința publică din data de 04.11.2013, reclamantul a indicat adresă de email:_, atașând copii xerox din care rezultă o comunicare între recurenta și făptuitor și grefa instanței, care a procedat la citarea la adresa de email indicată. La fila 49 din dosarul instanței există copie xerox a email-ului și confirmarea de luare la cunoștință a citării de către instanțe, fapt despre care eu nu a avut cunoștință.
Aceasta pentru că din luna octombrie, reclamantul cu intenție a schimbat parola de acces la adresa indicată, astfel că recurenta nu a mai avut acces la această adresă de email (reclamantul este de profesie programator Web). Reiese din această împrejurare că reclamantul a confirmat comunicarea citației pentru ca recurenta să nu are cunoștință de existența unui dosar pe rolul instanțelor din Municipiul Cluj-N..
Față de aceste aspecte a formulat plângere penală împotriva reclamantului, pentru ca P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. să constatate că faptele săvârșite de făptuitor îndeplinesc elementele constitutive ale infracțiunii contra confidențialității și integrității datelor și sistemelor informatice, prevăzută si pedepsită de art. 42-45 din Legea nr.161/2003 și infracțiunii de nerespectarea a hotărârilor judecătorești, prevăzută și pedepsită de art.271 Cod penal.
Față de sentința criticata, potrivit art.1001 NCPC a intervenit autoritatea de lucru judecat având în vedere că autoritățile franceze s-au pronunțat asupra acestui aspect, iar Judecătoria Onești a respins solicitarea privind stabilirea domiciliului provizoriu a minorului la recurentă ca fiind lipsită de interes.
In drept, s-au invocat alin.3 din art.480 și art.999 din NCPC.
Prin întâmpinarea formulată intimatul G. V. sa solicitat respingerea apelului și pe cale de consecință păstrarea sentinței atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În cuprinsul întâmpinării s-a arătat că apelul nu a fost declarat in termenul legal. Sub aspectul nelegalei citări a apelantei arată ca aceasta a fost legal citata, având cunoștința de derularea procesului din prima instanța. Susținerile apelantei, parata in prima instanta, in sensul ca nu a avut cunoștința de prezentul litigiu sunt neadevarate.
Apelanta parata a avut cunoștința de prezentul litigiu inca dinainte de a fi introdusa cererea de emitere a ordonanței presedintiale la Judecătoria Cluj, in faza prealabila realizata in fata mediatorului. Astfel, la solicitarea intimatului, mediatorul P. F. din Cluj a trimis o invitație la mediere in scopul rezolvării pe cale amiabila a prezentei situații, purtând o intreaga corespondenta cu apelanta pe mail. Astfel, invitația a fost livrata apelantei in data de 22.10.2013, in urma căreia apelanta a anunțat ca va participa iar ulterior a comunicat prin alt email ca nu va mai participa pentru că nu crede în demersurile făcute de intimat, apelând la autoritățile franceze.
Insasi atitudinea apelantei din faza de mediere arata dezinteresul in soluționarea aspectelor legate de minor, existând o totala neconcordanta intre cele susținute teoretic de apelanta in sensul ca suferă profund din cauza ca copilul se afla in ingrijirea tatălui si atitudinea dezinteresata de a participa la mediere, de a veni la Cluj spre a-si vizita copilul, preferând sa ramana in Franta alături de concubin. Toata corespondenta purtata pe mail s-a realizat asa cum se poate observa la adresa_, care este adresa de mail a paratei. De asemenea s-a expediat apelantei prin DHL o instiintare despre mediere tot de către mediatorul P. F. la adresa acesteia din Franța, apelanta semnând de primire astfel cum rezulta din confirmarea din data de_ a serviciilor DHL.
Apelanta arata ca in mod greșit aceasta a fost citata la domiciliul ei din Franta cand de fapt ea se afla in România in acea perioada de timp, lucru neadevarat astfel cum reiese si din confirmarea DHL prin care se confirma ca corespondenta mediatorului P. F. a fost primita personal de T. M. la data de 30.10.2013 in Franța. Este total neadevarata susținerea apelantei ca a aflat abia in 16.12.2013 de prezentul litigiu atâta timp cat in cadrul procesului deschis de aceasta la Judecătoria Onești având ca obiect inapoiere minor din dosar_ care a avut termen de judecata la 21.11.2013 apelanta T. M. a luat cunoștința in mod direct de prezentul litigiu aflat in stare de amânare si care a avut termen ulterior la data de 2.12.2013, astfel ca aceasta a avut suficient timp pentru a se apăra si chiar a venit la Cluj pentru a-si susține poziția, lucru pe care nu 1-a făcut, azi susținând cu totala rea credința ca nu a avut cunoștința. Astfel, la termenul de judecata de la judecătoria O. din dosar_ din data de 21.11.2013 astfel cum se arata si in incheierea de ședința anexata, intimatul a depus o intampinare prin care arată ca "se afla pe rolul instanțelor Romane - Judecătoria Cluj, 2 dosare având ca obiect ordonanța președințială stabilire domiciliu minor și acțiune de fond stabilire domiciliu si autoritate părinteasca, acestea urmând a judeca starea de fapt a minorului…”. "Mai mult decât atat a introdus Cererea de ordonanța Presedintiala nr._ Ia Judecătoria Cluj, de care a făcut vorbire intrucat a considerat ca măsura stabilirii domiciliului copilului Ia locuința sa este o urgenta.". In pagina 1 a incheierii de ședința se arata de instanta ca "instanța inmaneaza reclamantei - T. M. - un exemplar al întâmpinării depuse de parat intimat. De asemenea, la pag 2 a incheierii se arata de instant ca paratul având cuvântul arata ca se afla pe rolul judecătoriei Cluj doua procese care au fost total ignorate de reclamanta care este de rea credința si nu s-a prezentat la proces. Instanța pentru a da posibilitatea reclamantei sa studieze întâmpinarea depusa, lasa cauza ..."
Deci, nu se poate susține ca intimatul a ținut secret litigiul prezent atâta timp cat pe toate căile a adus la cunoștința paratei ca exista prezentul litigiu pe rolul instanțelor de Cluj, cu indicarea nr de dosar. De asemenea, tot la cuvântul pe fond-pag 3 a incheierii se arata aceleași lucruri referitoare la prezentul litigiu de al Judecătoria Cluj.
Un alt aspect din care rezulta reaua credința a apelantei este faptul ca susține ca adresa de mail prin care a fost citata pentru prezentul litigiu nu este corecta, lucru neadevarat, adresa ei indicata de intimat in fata instanței fiind_, adresa la care parata a realizat comunicarea si cu mediatorul P. F., astfel cum rezulta din actele depuse si recunoscute de aceasta. De altfel, chiar parata a confirmat primirea citației astfel cum reiese din corespondenta aflata in dosarul de la prima instanța. Este cel puțin ciudata susținerea apelantei care se plânge ca nici pana in prezent minorul nu a fost inapoiat acesteia, in condițiile in care aceasta nu are o locuința si in fapt s-a mutat la locuința intimatului unde locuiește din data de 27.12.2013 si in prezent.
Analizând excepția tardivității în baza art. 248 C.pr.civ. prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul reține că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 999 alin 1 Cod pr.civ, dacă prin legi speciale nu se dispune altfel, ordonanța este supusă numai apelului in termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
In speță, procedura in fața primei instanțe s-a dat cu citarea părților, astfel incât termenul de apel curge de la pronunțare.
Având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunțată în data de 02 decembrie 2013, iar apelul a fost promovat la data de 18 decembrie 2013, cu depășirea termenului de 5 zile de la pronunțare.
Potrivit dispozițiilor art. 154 Cod pr.civ, comunicarea citațiilor si a altor acte de procedură către părți este ingăduită de lege
In speță citarea apelantei s-a făcut prin email, aceasta a confirmat primirea citației și luarea termenului la cunoștință potrivit dovezii de la fila 49 dosar.
Apelanta pretinde că nu a putut declara apelul in termen dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, acela că nu a avut cunoștință de existența procesului, iar confirmarea primirii citației transmisă de pe adresa sa de email a fost făcută in fapt de reclamantul intimat, deoarece din luna octombrie 2013 acesta i-a schimbat abuziv parola și astfel nu a mai putut opera pe adresa sa de email.
Susținerea nu poate fi primită, căci nu s-a făcut dovada susținerilor sale in ceea ce privește blocarea adresei sale de email iar despre existența procesului de față a avut cunoștință in mod cert, câtă vreme in intâmpinarea depusă de intimat la termenul din 21.11.2013 in dosar nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Onești, comunicată apelantei, s-a făcut referire la existența procesului de față. Susținerea reclamantei ar fi fost credibilă dacă, in fața Judecătoriei Onești, după ce intimatul a făcut referire la existența celor două procese aflate pe rolul Judecătoriei Cluj-N., apelanta ar fi arătat că nu are cunoștință de existența acestora, sau dacă, imediat după data de 21.11.2013, când in mod cert a aflat de existența dosarului de față, de numărul acestuia, ar fi adus la cunoștința instanței împrejurarea arătată azi.
Așadar, apreciem că nu există motive pentru a fi pusă la îndoială confirmarea primirii citației pentru termenul din 2 decembrie 2013, transmisă apelantei prin email.
Cum apelul a fost declarat cu depășirea termenului legal pre, de art. 999 Cod pr.civ,. in temeiul art. 248 alin 1 și 185 Cod pr.civ. va admite excepția tardivității și va respinge ca tardiv apelul declarat de T. M. împotriva Sentinței civile nr._ din 02.12.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o va menține în totul.
In temeiul art. 453 Cod pr.civ. va obliga apelanta să plătească intimatului G. V. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității.
Respinge ca tardiv apelul declarat de T. M. împotriva Sentinței civile nr._ din 02.12.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul.
Obligă apelanta să plătească intimatului G. V. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13.03.2014.
Președinte, C.-A. C. | Judecător, C.-V. B. | |
Grefier, D. I. D. |
Red.dact.C.B./C.Ț.
4 ex/ 11.04.2014
Jud.fond.C. M. C.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 446/2014. Tribunalul CLUJ | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
