Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 340/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 340/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 2255/328/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 340/A/2014
Ședința publică de la 14 Mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. T.
JUDECĂTOR: A.-S. S.
GREFIER :C.-G. H.
Pe rol judecarea cauzei de minori și familie privind pe apelanții D. M. și D. I. Export S.R.L și pe intimata B. M., având ca obiect recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 4033 din 10.10.2012 pronunțată în dosarul nr._ /2013 al Judecătoriei T., dosar având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial .
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru apelanți av. I. L. C.,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
TRIBUNALUL
Reține că prin Sentința civilă nr. 4039/10.10.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T. s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta B. M., în contradictoriu cu pârâții D. M. și D. I. Export SRL T. înscrisă în ORC Cluj sub Nr. J_ cu sediul în T. . jud Cluj, având ca obiect partajul bunurilor comune ;
S-a admis în parte cererea reconvențională a pârâtului-reclamant reconvențional D. M. în contradictoriu cu reclamanta reconvențională- pârâta B. M., având ca obiect partajul bunurilor comune.
S-a constatat că, în timpul căsătoriei, cu contribuție egală, părțile au dobândit următoarele bunuri imobile și mobile, după cum urmează:
1.- Imobilul cu destinația- casă, spațiu comercial, curte și arător- în suprafață totală de 29.000,00 mp, situat din punct de vedere administrativ în . și înscris în cartea funciară cu Nr.1947 Stejeriș, prevăzut cu numere topografice: 2040/1, 2040/2, 2041, 2042, 2043, 2044/2, 2045/1/1/a, 2045/1/1/b ;
2.- Capitalul social și patrimoniul Societății D. I. Export SRL T., compus din: imobilul cu destinația- teren, casa, garaj și magazie, în suprafață totală de 700,00 mp, situat din punct de vedere administrativ în ..1287A jud. Cluj și înscris în cartea funciară CF Nr.3115 M. V., prevăzută cu nr. cadastral 2670; autovehiculul marca Skoda O. Elegance achiziționat în anul 2004 și vehiculul marca Scania, cu . XLER8X_ achiziționat în anul 2008 ; restul bunurilor imobile și mobile aflate în patrimoniul firmei D. I. Export SRL.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra acestor imobile indicate mai sus, astfel:
1.- asupra imobilului cu destinația – casă, spațiu comercial, curte și arător, în suprafață totală de 29.000,00 mp. situat din punct de vedere administrativ în . și înscris în cartea funciară CF Nr.1947 Stejeriș, prevăzut cu numere topografice: 2040/1, 2040/2, 2041, 2042, 2043, 2044/2, 2045/1/1/a, 2045/1/1/b, pe care l-a atribuit în natură pârâtului de rând 1, D. M., în întregime, cu plata sultei corespunzătoare către reclamanta B. M., în cotă de 1/2 parte, din valoarea acestuia stabilită conform expertizei efectuată la dosar și a dispus ca sulta să fie achitată în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
2.- asupra capitalului social și patrimoniul Societății D. I. Export SRL, compus din: imobilul cu destinația- teren, casă, garaj și magazie, în suprafață totală de 700,00 mp., situat din punct de vedere administrativ în ..1287A, jud. Cluj și înscris în Cartea funciară Nr.3115 M. V., prevăzută cu Nr. cadastral 2670; autovehiculul marca Skoda O. Elegance, achiziționat în anul 2004 și vehiculul marca Scania cu . XLER8X_ achiziționat în anul 2008; restul bunurilor imobile și mobile aflate în patrimoniul firmei D. I. Export SRL T., pe care le atribuie pe mai departe în natură și în întregime în patrimoniul pârâtei de rând 2, S.C. D. I. Export SRL T., cu plata sultei corespunzătoare, către reclamanta B. M., în cotă de 1/2 parte, din valoarea acestora, cu titlu de sultă, ce dispune a fi achitata in termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
S-a dispus intabularea în Cartea funciară a drepturilor de proprietate astfel dobândite în favoarea pârâtului de rând 1, D. M. și a pârâtei de rând 2, S.C. D. I. Export SRL T., în întregime, cu titlu anterior de drept construire ( a bun comun ), respectiv cu titlu de drept cumpărare și ulterior sistare a stării de indiviziune.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut că, în fapt, reclamanta B. M. a fost căsătorită cu pârâtul D. M., căsătoria acestora încetând prin divorț, ca urmare a pronunțării sentinței civile nr.5753/ 05.11.2008 în dosar civil nr._ al Judecătoriei T., iar în timpul căsătoriei au dobândit bunuri comune, cu contribuție egală.
În timpul căsătoriei, a fost intabulat, potrivit extrasului CF nr.1947 Stejeriș nr.top: 2040/1, 2040/2, 2041, 2042, 2043, 2044/2, 2045/1/1/a, 2045/1/1/b, având destinația, respectiv Curte și arător, asupra imobilului de sub nr. de Ord.A+9, s-au edificat construcțiile: corpul I- spațiul comercial cu 5 încăperi; corpul II –Casă cu parter și mansardă, având: La Parter-2 camere, bucătărie, cămară, antreu și verandă închisă; la Mansardă- 5 camere, debara și balcon, corpul III-grajd cu șură și 2 magazii; corpul IV-latrina cu 2 compartimente, corpul V –latrina cu 2 compartimente, imobil în suprafață totală de 29.000 mp, proprietar asupra terenului Nr.5951/1999CF figurând înscris D. M., cu titlu de drept lege L.18/1991 și proprietari asupra construcției Nr.899/2000CF figurând înscriși ambii soți- Deconu M. și soția D. M., ca bun comun cu titlu de construcție proprie, iar asupra imobilului de sub Ord.A+9 Teren s-a intabulat un drept de superficie, în favoarea lui D. M..
În cazul împărțirii bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, stabilirea cotelor părți ce revin fiecăruia dintre soți se face în raport de contribuția acestora la dobândirea și conservarea bunurilor. În cazul în care nu se poate determina contribuția fiecărui soț, respectiv, în lipsa probei că unul dintre soți a avut o contribuție mai mare decât celălalt la dobândirea bunurilor comune, se presupune că ambii soți au avut o contribuție egală, împărțirea bunurilor făcându-se tot în părți egale.
Având în vedere aspectul, precum și faptul că în speță părțile nu au solicitat și nu au probat existența unor cote inegale, instanța a reținut că în speță contribuția fiecăruia dintre soți la dobândirea bunurilor care fac parte din comunitatea de bunuri este de 50%.
Ca atare, având în vedere situația de fapt reținută, precum și considerentele expuse, instanța a admis doar în parte acțiunea reclamantei și a admis în parte și cererea reconvențională a pârâtului, urmând a se dispune sistarea stării de indiviziune, după cum urmează.
Astfel, fiind in conformitate cu dispozițiile art. 673/5 alin.1 Cod.pr.civ raportat la art.30 alin.1 Codul familiei instanța a constatat că părțile au dobândit împreună în timpul căsătoriei, cu contribuție egală bunurile comune supuse partajului, astfel cum s-a probat la dosar, și a cărei valoare totală este stabilită prin raportul de expertiză tehnică evaluatorie efectuat în cauză (f.120-149) și răspunsul expertului la obiecțiuni ( f.162-164).
În cauză a fost administrată și proba testimonială cu martori, declarațiile acestora fiind consemnate la dosar (f. 93,94,109,110,196,197,198,199).
Ca atare, din valoarea totală a masei partajabile, cota fiecărei părți este de 1/2 parte,din aceasta.
Conform art. 36 alin.1 Codul familiei urmează a se dispune sistarea stării de coproprietate asupra bunurilor imobile supuse partajului, iar în ceea ce privește modalitatea de partajare se va avea în vedere dispozițiile art.673/9 Cod.pr.civ potrivit căruia la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama după caz și de acordul părților, cota de 1/2 parte ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari înainte de a se cere împărțeala au făcut construcții sau înbunătățiri cu acordul coproprietarilor.
Prin urmare, în ceea ce privește modalitatea de partajare instanța a avut în vedere că imobilele bun comun, respectiv înscris în CF 1947 Stejeriș astfel cum reclamanta, a solicitat să i se atribuie în întregime pârâtului D. M., precum și disponibilitatea acestuia de a achita sulta corespunzătoare, reclamantei, considerente în baza cărora instanța a atribui acest imobil către pârât, ca urmare a partajului.
Având în vedere modalitatea de partaj și reținând că prin raportare la valoarea acestui imobil, valoarea imobilului stabilită prin raportul de expertiză, a atribuit în proprietatea exclusivă a pârâtului D. M., în condițiile în care aceasta are dreptul la o cotă de 1/2, conform art. art. 673/5 alin.2 Cod.pr.civ. instanța a dispus obligarea acestui pârât la plata sumei corespunzătoare, către reclamantă, în cotă de 1/2 parte din valoarea imobilului, astfel cum a fost stabilită, conform expertizei de la dosar, cu titlu de sultă, ce va fi achitată în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Cu privire la petitul 3 al acțiunii privind dividendele corespunzătoare anului 2007 și anului 2008, solicitate de reclamantă, din răspunsul comunicat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T., prin adeverințele nr._/19.06.2012 și nr._/05.07.2012 de la dosar, (f.247și f.250), rezultă că, nu au fost încasate de pârâtul D. M. și nu figurează cu dividende în calitate de asociat al pârâtei de rând 2, . SRL, neputându-se acorda.
S-au compensat cheltuielile de judecată, ocazionate de prezentul litigiu, care au profitat ambelor părți.
Împotriva sentinței civile nr.4039/2012 a declarat în termen legal recurs recalificat în apel pârâtul D. M. și . SRL solicitând instanței în temeiul art. 304, pct. 7 și 9 C.proc.civ. rap. la art. 312 alin 1 si 3 C.proc. civ., solicită analizarea hotărârii sub toate aspectele și să pronunțe una dintre soluțiile menționate în textele de lege amintite.
În motive arată că înțelege să critice sentința sus-menționată pentru următoarele considerente:
Din lectura hotărârii recurate, rezultă că instanța de fond nu și-a motivat soluția, respectiv, nu a arătat care sunt motivele pe care se sprijină soluția data, fără să analizeze probele administrate în cauză, ori să respingă motivat pe cele considerate nepertinente.
Instanța de fond nu a identificat și nu a făcut aplicarea la situația de fapt stabilită cu certitudine prin probe (înscrisuri, depozițiile martorilor, expertiza evaluatorie) a textelor normative incidente, aplicație obligatorie pentru a conferi suport legal soluției pronunțate.
Aceste omisiuni echivalează cu o soluționare a procesului fără ca instanța să intre în cercetarea fondului, ceea ce presupune că o astfel de hotărâre nu respectă exigențele art. 6 alin. 1 din CEDO, care prevăd că “orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil (…)de către un tribunal independent, imparțial (…) care va hotărî(…) asupra drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil (…)”
Conform jurisprudenței curții formată în aplicarea normei arătată mai sus, noțiunea de “proces echitabil” presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, n-a examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse judecății, hotărârea nerespectând dispozițiile legale.
Potrivit art. 304 pct. 7 C.Proc. Civ., se poate cere modificarea unei hotărâri atunci când ea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În conformitate cu art. 261 alin 1 pct. 5 C.proc. Civ., hotărârile judecătorești se dau în numele legii și trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Obligația instanței de a menționa în mod expres și explicit în considerentele hotărârii care sunt argumentele în măsura să-i susțină soluția pronunțată, apare ca esențiala, raportat la textile sus-invocate, fiind de natură să înlăture orice arbitrariu și să convingă părțile în litigiu de temeinicia și legalitatea soluției și să facă posibilă exercitarea controlului judecătoresc.
Din perspectiva textelor normative evocate, deși a solicitat și a produs probe pentru a demonstra contribuția sa în proporție de 80% la dobândirea bunurilor comune(depoziții de martori, acte), instanța a conchis ca nu a solicitat si nu a probat o cota inegală. A probat susținerea sa, depunând la dosar copie după cartea de muncă, care releva câștigurile sale, precum și după cartea de muncă a reclamantei și decizia ei de pensionare, demonstrându-se că de 30 de ani nu mai este o persoană activă, fiind suferindă, martorii confirmând implicarea sa substanțială în dobândirea tuturor bunurilor.
Cât privește partajul, instanța a supus împărțelii toate construcțiile ignorând realitatea care rezultă din probe, autorizația de construire nr. 10/21.10.2009, emisă de Primăria . căreia a executat anexa-parter P+M, în valoare de 94.168 lei, în concret, lucrări de modernizare la barul din Stejeriș, lucrări recepționate prin procesul verbal din 31.12.2009, lucrare evidențiată și în contabilitatea societății, contabilitate în care figurează si procurarea materialelor de construcții. Ține să precizeze că aceste construcții sunt edificate după divorț.
Privitor la partaj, instanța a atribuit pârâtului și pârâtei . SRL bunurile în materialitatea lor, obligându-l la plata unei sulte, fără să fie indicată în concret, cu toate că în cauză a fost efectuată o expertiză evaluatorie.
Mai stabilește instanța ca plata sultei să fie făcuta în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, fără să motiveze acordarea termenului, termen care, nu numai ca nu este rezonabil, dar este împovorător.
Deși a pretins apoi ca reclamanta să-i plătească jumătate din costul expertizei efectuate de expertul M. M., instanța de fond, fără să motiveze în fapt și în drept, procedează la compensarea cheltuielilor de judecată.
Deși în cererea reconvențională a invocat-o o excepție, lipsa calității procesuale pasive a pârâtei . SRL, instanța fiind obligată în temeiul art. 137 alin. 1 C.Proc. Civ., să se pronunțe asupra excepției, ori, pentru situația ca judecarea excepției presupunea administrare de dovezi, excepția putea fi unită cu fondul, în sensul art. 137 alin. 2 C.Proc. Civ.
În acest context, apreciem ca sunt întrunite dispozițiile art. 304 pct. 7 si 9 C.Proc. Civ., raportat la prevederile art. 312 C.Proc Civ., care sa justifice desființarea hotărârii atacate.
Prin întâmpinarea formulată de către intimata reclamantă B. M. a solicitat respingerea recursului.
Contrar celor susținute de recurenți, sentința criticata cuprinde toate mențiunile prevăzute de art.261 alin.1 din Codul de procedură civilă, regăsindu-se în considerentele acesteia motivele de fapt și de drept zare au format convingerea instanței pentru soluția adoptată în dispozitiv.
Judecătoria T. a detaliat în paginile 5 si 6 ale sentinței cu numărul_ că a administrat pentru adoptarea soluției proba cu înscrisurile enumerate în detaliu, expertiza judiciară efectuata în cauză și răspunsul la obiecțiunile împrocesuaților, proba testimonială, concluziile reținute fiind în concordanță cu dispozitivul hotărârii, astfel că este nefondată invocarea art. 304 pct. 7 din codul de procedură civilă, față de această hotărâre (motivându-se astfel hotărârea atât privind cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune, conchizând ca nu s-a răsturnat prezumția de comunitate și făcând aplicarea dispozițiilor art.30 din Codul familiei s-a reținut contribuția egală a soților precum cât și compensările de cheltuieli avansate).
Revenind la motivele de recurs si observând că scopul recursului este esențialmente de control al legalității se constată că recurentul nu a avut în vedere aceste prevederi de vreme ce a indicat motivele prevăzute de art. 304 punctul 9din codul de procedură civilă fără să le dezvolte și să le argumenteze în conformitate cu ceea ce vizează fiecare motiv în parte.
Sentința instanței de fond drept temeinica si legala;potrivit acesteia s-a stabilit ca in timpul căsătoriei, cu contribuție egala, părțile au dobândit bunurile imobile si mobile reținute de prima instanță.
Potrivit regimului comunității de bunuri din vechea, reglementare normativa, dispozițiile art. 30 din Codului Familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei se consideră comune, câtă vreme nu se face dovada că acestea sunt proprii. Comunitatea de bunuri este un efect legal al căsătoriei și bunul dobândit de oricare dintre soți, este comun chiar dacă numai unul dintre ei a contribuit efectiv la acea dobândire. Același regim juridic îl primesc și bunurile ce părțile le-au dobândit împreună, atât scriptic cât și faptic, până la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței de divorț, ba chiar și cele dobândite si separat de unul dintre soți. Contribuția la dobândirea bunurilor comune este presupusă de lege, situație în care se va constata calitatea de bun comun dobândit în timpul căsătoriei părților.
Raportat la dispozițiile art.282 1 Cod de procedură civilă, tribunalul în ședința publică din 5 iunie 2013 a dispus recalificarea căii de atac din recurs în apel.
Analizând apelul declarat de către pârât, tribunalul reține următoarele:
Cu privire la nemotivarea hotărârii de către prima instanță, tribunalul apreciază că apelul este nefondat. Astfel, potrivit dispozițiilor art.261 alin.1 pct.5 Cod de procedură civilă, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Cu toate acestea pentru ca hotărârea ă fie considerată motivată judecătorul nu trebuie să răspundă în mod special tuturor argumentelor invocate de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns acestor argumente în mod implicit. În acest sens s-a pronunțat și CEDO în cauza Albia contra României.
În cauză, instanța a analizat probele administrate apreciind că nu s-a răsturnat prezumția de contribuție comună și egală la dobândirea acestora, însă nu era necesară analiza în parte a fiecărei probe sau înscris atâta timp cât concluziile rezultate nu au fost diferite. Au fost indicate corect textele legale incidente în cauză, sub aspectul motivării în drept sentința atacată îndeplinind cerințele art.261 alin.1 pct.6 Cod de procedură civilă. În aceste condiții, apelanții au beneficiat de un proces echitabil în condițiile în care prima instanță a încuviințat și administrat probele legale, necesare și utile propuse, probe care au fost analizate de către instanță.
Cu privire la cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune, reține că prin sentința civilă nr.5962/1999 pronunțată de Judecătoria T. în dosar nr.5708/1999 s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta D. M. împotriva pârâtului D. M. și s-a constatat că toate construcțiile înscrise în CF 1947 Stejeriș, nr. top 2040/1, 2040/2, 2041, 4042, 2043, 2044/2, 2045/1/1/a, și 2045/1/1/b au fost ridicate în timpul căsătoriei părților cu contribuție egală. Cu privire la terenul în suprafață de 29.000 mp s-a instituit în favoarea reclamantei un drept de superficie. Prin urmare cu privire la acest imobil așa cum era la nivelul anului 1999 există autoritate de lucru judecat cu privire la cota de contribuție a părților. Prin notele de ședință depuse la 10 mai 2011 D. M. a menționat că în privința lucrărilor ulterioare anului 1999 a înțeles să invoce o contribuție de 80%( fila 97 dosar fond). Trebuie însă menționat că aceste lucrări efectuate după anul 1999nu schimbă caracterul de bun comun și nici cotele de contribuție. Pentru aceste lucrări era în drept să solicite un drept de creanță, însă în contextul în care și aceste lucrări au fost efectuate tot în timpul și au caracterul de bun comun, hotărârea de divorț rămânând definitivă la 3.03.2009.
Cu ocazia soluționării cauzei la fond, prima instanță a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea construcții, din cuprinsul căreia rezultă modificările efectuate la construcția înscrisă în CF 1947 Stejeris și au fost și evaluate. În privința contribuției la efectuarea acestor lucrări din depozițiile martorilor reiese că întreaga familie a participat și contribuit la acestea. Astfel, martorul A. A. a arătat că la societate a lucrat atât reclamanta cât și pârâtul, lucrările fiind suportat de către societate. A fost cumpărată și o mașină. Martorul M. A. a arătat că a lucrat pentru societate, fără a fi angajat din toamna anului 1999 până în vara anului 2000 și materialele au fost cumpărate de pârât în calitate de administrator. Cu privire la lucrările efectuate la imobilul din Stejeriș martorul C. V. a arătat că a lucrat la acoperiș în perioada 2001-2002, perioadă în care a lucrat și la imobilul situat în T., . nu a văzut reclamanta în această perioadă.
Martorele I. I. M. și M. A. O. au fost angajate ale . SRL la punctul de lucru Motel Stejeriș în perioada 2002-2004 respectiv 1999-2000 perioadă . Ambele martore au arătat că în acea perioadă au fost făcute lucrări la acel imobil, că reclamanta aducea mâncare pârâtului și constructorilor și mai lucra și ea pe unde putea. Materialele erau aduse de ginerele pârâtului. Martorii Salagean V. și V. S. au lucrat, de asemenea la construcție, fiind angajați de către pârât, care îi coordona.
Martorii audiați în apel a făcut referire la îmbunătățirile și lucrările efectuate după despărțirea părților, lucrări, care așa cum a recunoscut apelantul pârât nu au fost avute în vedere de expertul M. M. la întocmirea raportului de expertiză.
Deși s-a încercat a se acredita ideea că reclamanta era foarte bolnavă și nu putea muncii, acest fapt este contrazis de martorii care au fost angajați ai . SRL. Astfel martorele M. A. O., I. I. M. și Novak D. și M. D. D. A. au declarat că întreaga familie a lucrat atât la magazin, cât și la bar. Reclamanta gătea și făcea curățenie la pensiunea Stejeriș și ducea lenjeria acasă pentru a o spăla, la Stejeriș apa fiind calcaroasă.
Prin urmare, din coroborarea depozițiilor martorilor reiese că ambele părți au contribuit la edificarea bunurilor incluse în masa de împărțit, pârâtul apelant neputând răsturna contribuția egală la dobândirea bunurilor comune.
Așa cum am menționat, lucrările efectuate ulterior divorțului nu au fost identificate și evaluate de expertul M. M.. În ceea ce privește valoarea imobilului înscris în CF Stejeriș, se va avea în vedere faptul că a fost edificată în regie proprie, urmând a fi diminuată conform concluziilor expertului cu 30%.
În ceea ce privește faptul că prima instanță nu a stabilit cuantumul sultei datorate de pârât, apelul este nefondat. Calculul sultei presupune evaluarea tuturor bunurilor care au făcut obiectul partajului. Deși la fondul cauzei a fost evaluat doar imobilul situat în localitatea Stejeris, apelantul a refuzat să suporte costul unei expertize de evaluare a celorlalte bunuri ce compun masa de împărțit situație față de care nu a fost posibilă stabilirea sultei pe care acesta o datorează reclamantei intimate.
Cu privire la faptul că prima instanță a acordat un termen prea mic pentru achitarea sultei, tribunalul apreciază că acest motiv este nefondat. Nu se poate invoca că termenul de 3 luni este împovărător în condițiile în care pârâtul a beneficiat tot timpul de folosința bunurilor mobile și imobile, iar reclamanta este în situația de a fi lipsită atât de folosința bunurilor cât și de posibilitatea de a intra în posesia sultei. Prin urmare, este necesar ca drepturile ambelor părți să fie realizate și respectate nu doar în ceea ce privește pârâții.
Potrivit dispozițiilor art.137 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii. Acesta este regula de soluționare a excepțiilor consacrată de Codul de procedură civilă. Potrivit alin.2 excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este necesară administrarea de dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.
Ceea ce tribunalul apreciază că e esențial este pronunțarea asupra excepției și nu atât momentul la care instanța se pronunță. Chiar dacă pentru soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a . SRL nu era necesară administrarea unor probe specifice fondului, faptul că prima instanță s-a pronunțat asupra excepției prin hotărârea dată asupra fondului nu a vătămat cu nimic apelanții. De altfel, prin motivele de apel aceștia nu au invocat o asemenea vătămare, astfel că nici sub acest aspect apelul nu este fondat.
În fine, cu privire la motivele de apel ce vizează cheltuielile de judecată, tribunalul reține că ambele părți au solicitat cheltuieli de judecată. În condițiile în care acțiunea reclamantei a fost integral admisă, pârâtul ar fi fost obligat la plata unor cheltuieli de judecată parțiale ce vizau apărarea reclamantei cu privire la bunurile din patrimoniul pârâtei . SRL, și la cota de contribuție de 80% față de cea de 50% recunoscută de către reclamantă. Expertiza a fost efectuată la propunerea pârâților pentru a dovedi lucrările efectuate la imobilul din Stejeriș ulterior intabulării, cu privire la care au susținut o contribuție exclusivă. Aceste lucrări s-au făcut în timpul căsătoriei, constituie bun comun, astfel că această cheltuială nu poate fi pusă în sarcina ambelor părți, cererea pârâtului D. M. cu privire la îmbunătățiri fiind respinsă, reclamanta nu este parte căzută în pretenții. Față de pretențiile reclamantei admise, pârâtul a fost parte căzută în pretenții, astfel că obligația de a suporta cheltuielile de judecată făcute peste limita compensării cad în sarcina sa.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod de procedură civilă tribunalul va respinge ca nefondat apelul, menținând în întregime sentința atacată.
Fiind parte căzută în pretenții, în temeiul art.274 Cod de procedură civilă apelantul D. M. va fi obligat să plătească intimatei B. M. suma de 2800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul D. M. și . SRL, împotriva Sentinței civile nr. 4033 din 10.10.2012 pronunțată în dosarul nr._ /2013 al Judecătoriei T., pe care o menține în totul.
Obligă apelantul D. M. să plătească intimatei B. M. suma de 2800, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă. Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14.05.2014.
Președinte, D. T. | Judecător, A.-S. S. | |
Grefier, C.-G. H. |
Red.A.S.S./Tehn.L.C.
Jud. fond: H. T.-Jud. T.
5 ex./23.06.2014
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 689/2014. Tribunalul CLUJ | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
