Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 714/2014. Tribunalul CLUJ

Decizia nr. 714/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 514/242/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._

Cod operator de date cu caracter personal 3184

DECIZIE CIVILĂ Nr. 714/A/2014

Ședința publică de la 21 Octombrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. T.

Judecător D. C.

Grefier O. A.

Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelant T. K. împotriva ordonanței civile nr. 322 din 21.07.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N. privind și pe intimat T. V., având ca obiect ordonanță președințială.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Tribunalul constată că prezentul apel a fost declarat în termen, a fost motivat și comunicat intimatului și este timbrat conform legii.

La data de 21 octombrie 2014, apelanta a depus prin serviciul registratură al instanței dovada achitării taxei de timbru în valoare de 10 zile (filele 21-22).

Instanța constată că nu au fost solicitate probe spre a fi administrate în apel.

Apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, acesta aflându-se în stare de judecată, și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, instanța reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Prin Sentința civilă nr.322/2014 pronunțată de Judecătoria Huedin n dosar nr._, a fost respinsă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta T. K., în contradictoriu cu pârâtul T. V..

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:

Reclamanta a solicitat instanței ca pe cale de ordonanță președințială să dispună evacuarea pârâtului, soțul său, din locuința care constituie în prezent domiciliul conjugal al soților întemeiat pe două argumente principale: caracterul de bun propriu al locuinței și comportamentul agresiv al pârâtului care face imposibilă conviețuirea soților în această locuință.

Potrivit dispozițiilor art. 996 din Noul Cod de Procedură Civilă (NCPC), instanța, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar putea ivi cu prilejul unei executări.

Pe de altă parte potrivit art. 919 NCPC instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.

Din această dispoziție legală doctrina, atât anterior intrării în vigoare a noii legislații procesuale civile, cât și ulterior, a reținut că instanța trebuie să verifice îndeplinirea cumulativă a două condiții de admisibilitate: vremelnicia și neprejudecarea fondului. Aceasta întrucât, din interpretarea textului legal, condiția urgenței este prezumată de legiuitor în această materie.

În speță procesul de divorța fost declanșat de reclamantă, aceasta formulând cerere de chemare în judecată având acest obiect, înregistrată pe rolul Judecătoriei Huedin sub nr. dosar_ .

Potrivit art. 918 NCPC cererea de divorț poate conține, pe lângă petitul principal de desfacere a căsătoriei, și cereri accesorii și incidentale precum: exercitarea autorității părintești, contribuția părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor, locuința copilului și dreptul părintelui de a avea legături personale cu acesta, numele soților după divorț, locuința familiei, despăgubirea pretinsă pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a desfacerii căsătoriei, obligația de întreținere sau prestația compensatorie între foștii soți, încetarea regimului matrimonial și, după caz, lichidarea comunității de bunuri și partajul acestora.

Din analiza cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă în dosarul nr._ rezultă că aceasta a învestit instanța cu soluționarea a trei petite: desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului, reluarea de către reclamantă a numelui purtat anterior căsătoriei și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în caz de opoziție la admiterea cererii. Cererea nu conține nici un petit legat de locuința familiei.

Or, în această situație măsura solicitată prin prezenta cerere de ordonanță președințială, respectiv evacuarea soțului pretins agresiv, tinde să producă efecte definitive și nu vremelnice, până la soluționarea procesului de fond privind desfacerea căsătoriei.

Pe de altă parte trebuie observat că motivele pentru care se solicită luarea unei măsuri severe precum evacuarea din locuința familiei sunt identice cu cele pentru care se solicită și desfacerea căsătoriei din culpa soțului pârât, astfel încât se încalcă și o altă condiție a ordonanței președințiale, respectiv neprejudecarea fondului.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii, în sensul admiterii cererii formulate.

Argumentele au fost următoarele:

1. Nelegală citare a pârâtului, care deși a fost prezent în fața instanței, nu a semnat procedura de citare. În mod greșit a fost respinsă cererea de amânare a acestuia. Cum dovada semnării dovezi de înmânare a citației a fost contestată, nu sunt îndeplinite condițiile art.165 Cod procedură civilă.

La dosarul cauzei se afla împuternicirea avocațială a reprezentantului reclamantei, însă instanța nu a lăsat cauza la a doua strigare și a procedat la judecarea cauzei, încălcându-se flagrant dreptul de apărare. Într-adevăr cauza era fixată pentru ora 1300, însă reprezentantul reclamantei a intrat în cauză la puțin timp după ce cauza a fost amânată.

În ceea ce privește reținerea instanței că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, învederează că prin cererea de chemare în judecată au fost solicitate.

2.Instanța a reținut în cuprinsul cererii de desfacere a căsătoriei nu se găsește nici un petit legat de locuința familiei, însă din textul legal citat rezultă că acțiunea de divorț nu trebuie să cuprindă în mod obligatoriu și un petit cu privire la locuința familiei.

Din interpretarea art.919 rezultă că pe tot timpul procesului, instanța se poate pronunța prin ordonanță președințială cu privire la folosința locuinței familiei.

3.Într-adevăr motivarea acțiunii este aproape identică însă de la promovarea acțiunii de divorț, relațiile conjugale ale celor doi soți nu s-au îmbunătățit. Reclamanta nu poate fi obligată să suporte zilnic tensiunile psihice la care este supusă.

Intimatul legal citat nu a depus întâmpinare.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul îl va respinge pentru următoarele considerente:

Prima critică este neîntemeiată, întrucât potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă, prezența părții acoperă orice viciu de procedură. În altă ordine de idei, singură parte care poate invoca această neregularitate este cea care ar putea fi vătămată, în cauză acest lucru putând să-l facă doar intimatul.

Așa cum a învederat și apelanta, cauza a fost strigată la ora 1200, aspect reținut și în practicaua hotărârii atacate, printre obligațiile părții intrând și prezentarea acesteia la ora stabilită.

În cuprinsul practicalei s-a consemnat că după rămânerea în pronunțare s-a prezentat reprezentanta reclamantului, căreia i s-a adus la cunoștință mersul dezbaterilor.

În condițiile solicitării în probațiune doar a înscrisurilor depuse la dosarul de fond, în mod corect a fost soluționată și cererea în probațiune formulată de pârât. Într-adevăr prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată, însă în raport de soluția pronunțată de instanța de fond, soluționarea acestei capăt accesoriu nu are relevanță în raport de criticile formulate.

Referitor la cel de-al doilea argument, într-adevăr din analiza art.919 Cod procedură civilă, rezultă că instanța poate lua măsuri vremelnice pe calea ordonanței președințiale cu privire la folosința lucrului de familie.

Condiția urgenței este prezumată de legiutor în acest caz.

În speța de față măsura solicitată nu are un caracter vremelnic după cum rezultă din modul formulat de către reclamantă, aspect de natură să ducă la neîndeplinirea condiției vremelniciei prevăzută de art.996 Cod procedură civilă.

Spre deosebire de vechiul cod de procedură civilă actualul cod în art. 918 reglementează cererile accesorii și incidentale în procedura divorțului stipulând că la cerere instanța se pronunță și cu privire la locuința familiei. Printre măsurile vremelnice prev. de art. 919 ce pot fi luate, prin ordonanță președințială, se numără cele la locuința familiei.

În lipsa unei cererii accesorii formulate în cadrul acțiunii de divorț măsura solicitătă pe cale de ordonanță președințială ar dobândi un caracter definitiv, lucru contrar dispoziților art.919 și 996 C.pr.civ..

Cu privire la critica cuprinsă la punctul 3 aceste nu pot fi primite întrucât într-adevăr acestea presupun o cercetarea fondului implicit o prejudecare a fondului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de T. K. împotriva Ordonanței civile nr.322 din 21.07.2014, pronunțată în dosarul nr. 514/ 242/2014 al Judecătoriei Cluj-N., pe care o va menține în totul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de T. K. împotriva ordonanței civile nr. 322 din 21.07.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința din data de 21.10.2014.

Președinte,

D. T.

Judecător,

D. C.

Grefier,

O. A.

Red. D.T./Tehn. A.P.B./22.10.2014/4 ex.

Judecător fond: C. T. – Juecătoria Huedin

D.T. 22 Octombrie 2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 714/2014. Tribunalul CLUJ