Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 788/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 788/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 18768/211/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 788/A/2014
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C.-A. C.
Judecător C.-V. B.
Grefier L. M.
Pe rol este pronunțarea hotărârii asupra apelului declarat de reclamantul R. N.-H. împotriva Sentinței civile nr. 2604/13.03.2014 pronunțată de Judecătoria Cluj-N., în dosar nr._, privind și pe intimata R. D. S., având ca obiect lichidarea regimului matrimonial .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care se constată că dezbaterea asupra apelului a avut loc în ședința publică din 30.10.2014, când părțile prezente au pus concluzii, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Reține că prin Sentința civilă nr. 2604/13.03.2014, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosar nr._ , a fost admisă cererea reconventionala formulata de pârâta R. D. S. in contradictoriu cu reclamantul R. N. H.,
S-a constatat ca părtile au dobandit in timpul casatoriei in cota de 100 % parata imobilul situat in CLUJ N. . - 19 . CF_-C1-U73 Cluj nr top_/C/LXXXI
S-a dispus partajrea bunului de mai sus prin atribuire pparatei fara plata de sulta catre reclamant
S-a dispus inscrierea in cf a dreptului de proprietate al paratei cu titlu de partaj ca bun propriu
A fost respinsă cererea introductiva formulată de reclamantul R. N. H., in contradictoriu cu pârâta R. D. S..
A fost obligat reclamantul sa plateasca in favoarea piritei suma de 3500 ron cheltuieli de judecata reprezentind onorar avocatial si in favoarea STATULUI suma de 3805 lei pentru care parata a beneficiat de ajutor public judiciar prin scutire de la plata taxei de timbru
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Potrivit sentintei civile nr 6779/2010 a Judecatoriei CLUJ N. s-a desfacut prin divort casatoria incheiata de parti la data de 20 08 1994 .
Potrivit CF_-C1-U73 Cluj f5 partile si-au inscris dreptul de proprietate in devalmasie asupra imobilului nr top_/C/LXXXI situat CLUJ N. . - 19 .> Acesta a fost dobandit cu titlu de schimb de catre soti, asa cum reiese din contractul autentificat sub nr 697/2001 f.45, obiect al schimbului fiind din partea sotilor imobilul situat in . 2626 mp si loc de casa cu casa .
Acest din urma imobil a fost dobandit de soti prin contractul de vanzare -cumparare autentificat sub nr 1184/22 05 2002 cu pretul de 30 milioane ROL .
Anterior la data de la 30 01 1999 f 99 incheindu-se antecontractul de vanzare cumparare care arata ca pretul convenit de parti se va plati in 3 rate egale respectiv la 1 12 1998, 29 12 1998 si 30 01 1999
La dosar s-au depus de asemenea primele doua chitante ce atesta plata a doua rate egale f. 69, 71 semnate in calitate de cumparator si de numitul R. P. tatal reclamantei.
In legatura cu chitanta nr 2, asa cum se invoca de pcatre parat, instanta constata la o verificare de scripte ca semnatura nu seamana cu aceea a tatalui paratei, ci cu aceea a paratei.
Din interogatoriul luat reclamantului f 57 reiese ca imobilul din CUZAPLAC a fost achitat de catre soti pe baza unui imprumut bancar si nicidecum cu bani proveniti din alte surse
Din interogatoriul luat paratei reiese ca sotii nu au contribuit cu nici o suma de bani la achizitionarea imobilului din CUZAPLAC, tatal acesteia a platit pretul integral in conditiile in care fratii paratei aveau casa. Practic arata ca sotii nu au stat acolo niciodata ,nu au suportat cheltuielile legate de acesta niciodata iar in contractul de vanzare cumparare au fost trecut ambii soti fiindca reclamantul a cerut ca imbilul din CUZAPLAC sa apara ca fiind al sotilor in conditiile in care la divort nu vor avea nimic ,imobilul in litigiu unde stateau sotii fiind trecut pe numele parintilor
Din probele testimoniale administrate f80, 81 ,95,96 respectiv din declaratia vanzatorului imobilului din CUZAPLAC si a surorii acestuia reiese ca negocierile vanzarii acestui imobil s-au facut doar cu tatal paratei si de la el s-a primit pretul in 3 transe, martorii fiind siguri practic ca adevaratul cumparator este tatal paratei De asemenea cel de-al doilea martor arata ca tatal paratei s-a confesat ca doreste sa se mute la tara unde a si stat, iar dupa moartea sa imobilul sa-i revina fiicei .
De asemenea, ceilalti martori audiati sustin aceelasi lucru, respectiv faptul ca imobilul din CUZAPLAC a fost cumparat de parintii paratei, care dispuneau de resurse finaciare pentru ca vandusera ceva terenuri . Acestia au stat in el, insa a fost cumparat pentru fiica lor
F. de cele de mai sus instanta a admis cererea reconventionala cu consecinta respingerii actiunii principale
Astfel in baza art 30 cod fam a constatat ca părtile au dobandit in timpul casatoriei in cota de 100 % parata imobilul situat in CLUJ N. . - 19 . CF_-C1-U73 Cluj nr top_/C/LXXXI
Aceasta deoarece s-a dovedit in cauza cum ca pretul de achizitie al imobilului din CUZAPLAC a fost suportat in totalitate de parintii paratei Practic probele testimoniale unt in acest sens ,la unison si confirma teza paratei.
Este evident ca parintii paratei au inteles prin suportarea pretului de achizitie sa isi ajute propriul copil, bunul achizitionat fiind unul de valoare, faptul ca in contract apar ca si cumparatori sotii, nu este un lucru de neinteles in conditiile in care fiica era casatorita si pentru a nu crea tensiuni in familia acesteia .
Astfel ,avind in vedere ca imobilul din CUZAPLAC este achizitionat cu aportul exclusiv al paratei reise ca si imobilul dat in schimb sotilor cel in litigiu va avea aceeiasi cota de contributie din partea paratei ,schimbul facandu-se fara sulta
Nu au relevanta chitantele de plata a pretului, respectiv daca au fost semnate sau nu de tatal paratei, ele se coroboreaza practic cu restul probelor ,acestea indicind in cuprinsul lor ca si cumparator pe tatal paratei, nefiind semnate de reclamant.
In baza art 36 cod fam s-a dispus partajarea bunului de mai sus prin atribuire piaratei fara plata de sulta catre reclamant, in conditiile in care acesta din urma nu are nici o cota de contributie la achizitionare
In baza art 22 din Legea 7/1996 s-a dispus inscrierea in cf a dreptului de proprietate al paratei cu titlu de partaj ca bun propriu
In baza art 274 cpr civila respectiv art 18 din OUG5 1/2008 a fost obligat reclamantul sa plateasca in favoarea paratei suma de 3500 lei cheltuieli de judecata reprezentand onorar avocatial si in favoarea STATULUI suma de 3805 lei pentru care parata a beneficiat de ajutor public judiciar prin scutire de la plata taxei de timbru.
Împotriva Sentinței civile nr. 2604/13.03.2014, comunicată la 29.04.2014, a declarat apel, R. N. H., prin care a a solicitat schimbarea în întregime a sentinței civile nr. 2604/2014 a Judecătoriei Cluj N., pe care o apreciem ca fiind netemeinică și nelegală, cu consecința admiterii cererii introductive și a respingerii ca in sensul admiterii actiunii introductive si respingerea cererii reconvenționale, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constînd în taxe de timbre și onorariu avocat în ambele faze procesuale.
In motivare, apelantul a formulat urmatoarele critici de netemeinicie si nelegalitate a sentintei atacate
Sentinta pronuntata este data cu aplicarea gresita a normelor procedurale, intrucat instanta, incalcand ordinea actelor de sesizare, impotriva logicii, a solutionat mai inainte cererea reconventionala, iar apoi cererea introductiva de instanta.
Solutia peonuntata este si netemeinica, in contradictie cu probatoriul administrat in cauza si de asemenea nelegala, prin incalcarea normelor legale ce reglementeaza admisibilitatea probelor.
Pentru a putea pronunța aceasta sentință, judecătorul fondului a constatat ca probatoriul administrat, adică exclusiv declarațiile de martori și răspunsurile la interogatoriu ale pîrîtei, dovedește întru totul cererea reconventionala și ca urmare a respins cererea introductivă.
Astfel, instanta a incuvintat paratei proba testimoniala pentru a face dovada peste cuprinsul unui inscris, probă inadmisibilă, conform prev. art. 1191, alin. 1, 2, cod civil 1864. In schimb, probele testimoniale ale reclamantului, care aveau teze probatorii utile și pertinente cauzei și veneau ca o contra-probă la susținerile martorilor paratei, au fost respinse ca neutile (încheierea ședinței din 20.02.2014).
Prima instanță a încuviințat audierea a doi martori, S. C. și R. loan, teza probatorie susținută pentru aceștia fiind "să dovedească cine a achitat și cine a achiziționat prețul imobilului", martori propuși de către reclamanta reconventionala.
Cei doi martori sînt chiar vînzătorii imobilului vandut părților litigante prin Contractul sub semnătură privată din 30.01.1999 și respectiv prin Contractul autentic de vînzare-cumpărare nr. 1184/22.05.2002.
Mărturiile acestora -existente la dosar - dovedesc prin ele însele, că relatările martorilor sînt neadevărate deoarece:
•martorii au susținut inițial că nu au semnat acte cu reclamantul, ci doar cu tatăl pârâtei;
•martorii sunt părți semnatare ale actului autentificat sub nr. 1184/22.05.2002, act semnat în fața notarului atât de către reclamant și pîrîtă, cît și de cei doi martori personal;
•cu toate acestea, martorii au arătat că și actul autentic a fost semnat de tatăl paratei, nicidecum de către reclamant, sens în care s-ar deduce că notarul ar fi autentificat în fals persoana cumpărătorului R. N. H., cand de fapt numitul R. P., tatăl paratei ar fi semnat acest act.
•Evidența neadevărului din declarațiile martorilor rezultă atat din conținutul actului autentic de vînzare-cumpărare - în care se atestă atît prezența și semnarea actului de către reclamant personal, cat și faptul încasării sumei reprezentînd preț de la ambii cumpărători, dar și din chiar cuprinsul înscrisului sub semnătură privată numit "contract de vînzare-cumpărare" încheiat la 30.01.1999, semnat din nou personal de către reclamant, cu indicarea calității acestuia de cumpărător, alături de parata.
In pofida evidentei poziții mincinoase a martorilor, instanța a înlăturat complet la soluționarea cauzei atat conținutul contractului semnat de martori și părți la 30.01.1999, cat si chiar actul autentic si a tins a da consecințe juridice strict susținerilor mincinoase ale martorilor audiați.
Netemeinicia S.C. nr. 2604/2013 sub aspectul respingerii ca neutile a probelor testimoniale solicitate de către reclamant, soluție care a creat o vădită discriminare din punctul de vedere al dreptului Ia apărare și la dreptul de a depune probe, în dauna reclamantului:
Așa cum o dovedesc încheierile de ședință din 21.03.2013 și 30.05.2013, dar și poziția sa procesuală cu privire la probe din chiar acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat încuviințarea probei testimoniale, dacă va fi cazul, îndeosebi (încheierea din 30.05.2013) raportat la cererea reconvențională. In ședința din 20.02.2014, cererea în probațiune constand în audierea martorului B. M. (cu teza probatorie a dovedirii realității contribuției reclamantului atît la dobandirea casei din Cuzăplac, cît și a schimbului realizat cu părinții paratei, inclusiv pretențiile de amenajare ale casei din Cuzăplac, impuse de părinții parateii pentru a se realiza schimbul a fost respinsă "ca nefiind utilă" de către prima instanță.
Consideră că decizia instanței de a respinge cererea echivalentă a reclamantului, privind audierea de martori cu o teză probatorie evident utilă și pertinentă cauzei, constituie o vădită încălcare a dreptului la apărare al reclamantului și o dovadă de părtinire a pârâtei. Pe cale de consecință, solicita în calea devolutivă a apelului completarea probațiunii cu administrarea probei testimoniale prin care să dovedeasca atât contribuția reală și considerabilă a reclamantului pentru casa din Cuzăplac, dar și realitatea schimbului acestei case cu imobilul proprietatea foștilor socri, inclusiv cu condițiile puse de aceștia pentru a da la schimb imobilul din Cluj și persoana care a acoperit costurile și lucrările de amenajare ale casei din Cuzăplac, pentru a fi acceptate de către părinții fostei soții
Netemeinicia și nelegalitatea S.C. nr. 2604/2013 sub aspectul
modalității de soluționare a cererii introductive și a cererii reconvenționale, prin coroborare cu probele de la dosar:
Reclamanta reconvențională a susținut temeinicia pretențiilor sale de atribuire în exclusivitate a imobilului, fără plata vreunei sulte, în favoarea sa, pe următoarele motive de fapt:
a.imobilul din Cuzăplac ar fi fost în mod real cumpărat exclusiv prin contribuția personală a reclamantei (pag. 2, alin. 2, întîmpinare);
b.în urma înțelegerii avută cu părinții sai R. P. și R. E. E., au convenit efectuarea schimbului imobiliar, respectiv casa de la țară să revină în proprietatea părinților sai, iar apartamentul din Cluj N. să îmi revină paratei si sotului soțului sau(pag. 2, alin. 3, întîmpinare);
c.imobilul din Cuzăplac a fost dobîndit în proprietate cu resurse provenite de la părinții săi (cerere reconvențională, pag. 1, alin. Final);
d.imobilul din Cuzăplac a fost dobîndit cu prețul de 30.000 lei, sumă achitată de parata și provenită din banii puși la dispoziție de către părinții săi (pag.2, prim aliniat);
e.imobilul din Cuzăplac a avut o valoare de 900 USD, iar valoarea apartamentului din Cluj a data schimbului imobiliar era de 11.000 USD (cerere reconvențională, pag. 2);
f.prețul casei din Cuzăplac s-ar fi achitat în trei tranșe a cîte 10.000.000 lei vechi, plata făcîndu-se exclusiv de către reclamanta reconvențională, din bani puși la dispoziție de către părinții săi (pag. 2, cerere reconvenținală);
g.banii puși la dispoziție de către părinții reclamantei reconvenționale ar fi provenit din două înstrăinări anterioare, datate 16.01.1998 și ianuarie 2002.
Prin probele administrate a reieșit că:
1.reclamanta reconvențională nu a avut venituri în timpul căsătoriei cu - nu a putut face dovada nici unor venituri obținute pe timpul căsătoriei, tocmai pentru că nu a avut un loc de muncă (a se vedea și răspunsul la întrebarea nr. 5 din interogatoriu);
2.reclamantul - a fost pe toată durata căsătoriei (și pînă în prezent) angajat al Ministerului de Interne, și deci singura sursă de venituri a soților;
3.cel puțin îmbunătățirile aduse la apartamentul din Cluj, care a aparținut soților, au fost suportate de ambii soți, recunoașterea expresă în acest sens a pîrîtei fiind redată la răspunsul la întrebarea nr. 8 din interogatoriu; cel puțin cu privire la îmbunătățiri, parata s-a arătat dispusă a-1 despăgubi pe reclamant, dar nici această declarație/mărturisire a părții nu a avut vreo relevanță pentru judecătorul fondului, fără vreun temei;
4.părinții reclamantei reconvenționale nu puteau să contribuie cu banii necesari pentru cumpărarea casei din Cuzăplac în decembrie 1998 și ianuarie 1999, din banii obținuți prin vînzarea unei case în ianuarie 2002.
5.Pîrîta - reclamantă reconvențional a recunoscut în fața primei instanțe că semnătura din dreptul numelui tatălui său, R. P., din Chitanța nr. 1 din 01.12.1998 îi aparține ei personal și nu tatălui său, așa cum neadevărat a declarat prin scriptele și răspunsul la interogatoriul administrat;
6.Faptul că semnătura din dreptul numelui R. P. din Chitanța nr. 1 din 01.12.1998 nu îi aparține tatălui reclamantei, reiese și din simpla comparare a acestei semnături cu semnăturile care real aparțin lui R. P., existente pe contractul autentic de schimb imobiliar nr. 697/22.08.2002 și respectiv pe contractul de vînzare-cumpărare nr._/1992 încheiat cu Urbana S.A. pentru imobilul din Cluj N.. .-19;
7.Reclamantul a arătat că o singură tranșă din cele 3 aferente prețului de vînzare-cumpărare al casei din Cuzăplac, a fost predată de către tatăl reclamantei, dar nu pentru că acesta a și procurat banii respectivi, ci doar pentru că reclamantul - fiind în misiune de serviciu - a trimis prin fosta sa soție și prin fostul său socru, banii necesari plății prețului;
8.Calitatea de cumpărător real al imobilului din Cuzăplac a reclamantului este dovedită cu două înscrisuri distincte: (1) Contractul de vînzare-cumpărare semnat sub semnătură privată la 30.01.1999 prin care toate părțile semnatare recunosc calitatea de cumpărător a reclamantului, precum și faptul plății prețului de către ambii cumpărători R. N. H. și R. D.; (2) contractul autentic de vînzare - cumpărare nr. 1184/22.05.2002 în cadrul căruia se reiterează aceleași două recunoașteri: calitatea de cumpărător și aceea de plătitor al prețului a reclamantului.
A susținut în fața primei instanțe, Activitatea Chitanței nr. 1/1.12.1998, cu atît mai mult cu cît chiar parata și-a recunoscut semnătura din dreptul numelui tatălui său -sens în care apreciaza că înscrisul s-a întocmit pro causa. în ce privește cea de-a doua tranșă, susținut a fi fost plătită în același mod de către tatăl paratei, deși a solicitat instanței să constate lipsa de dovadă în acest sens, aceasta a concluzionat totuși că prețul integral al casei s-a plătit de tatăl reclamantei.
Raportat la aceasta stare de fapt, sustinuta de probe, retinerile primei instante sunt gresite si au dus la pronuntarea unei solutii netemienice si nelegale.
Concluziile instanței (cu privire la intenția părinților reclamantei reconvenționale de a-i trece pe ambii soți ca și cumpărători pentru a nu crea disensiuni în familia fiicei lor, sau pentru că reclamantul ar fi cerut expres să apară ca și cumpărător pentru că "la divorț nu vor avea nimic" sau că părinții reclamantei ar fi vrut să își ajute fiica, în condițiile în care frații paratei aveau casă) sunt susținute doar în parte de unica probă a interogatoriului .
În drept, ne întemeiem prezentul apel în baza disp. art.. 2973 C., 1191 Cod Civil. Depunem prezentul memoriu de apel în două exemplare, pentru comunicare cu pârâta.
Intimata R. D. S., prin reprezentant, a solicitat respingerea apelului si mentinerea sentintei atacate.
Analizand probatoriul in cauza prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat in cauza in ambele etape procesuale, tribunalul constata apelul reclamantului partial intemeiat, in limitele si pentru considerentele ce urmeaza:
Prima croitică formulată de reclamantul R. N. este neîntemeiată.
Desigur de regulă instanța în mod firesc trebuie să soluționeze mai înainte cererea principală, iar apoi cererea reconvențională, în funcție de momentul sesizării sale, acțiunea fiind anterioară cererii reconvenționale din punct de vedere temporal.
Sunt însă situații în care logica impune analizarea unor chestiuni ce fac obiectul cererii reconvenționale mai înainte de chestiunile ce fac obiectul acțiunii pricnipale.
Astfel a fost și în speță.
Prin acțiunea principală reclamantul a solicitat partajarea atpartamentuluui considerat bun comun, în timp ce pârâta, prin cererea sa reconvențională a invocat caracterul de bun propriu al aceluiași imobil.
În aceste condiții, instanța a fost ținută să analizeze mai înainte de partaj dacă bunul în litigiu are caracterul de bun propriu al pârâtei și atunci nu se mai putea pune problema al sistării indiviziunii, iar mai apoi putea să treacă la dezbaterea cererii de partaj, dacă a fi înlăturat susținerile pârâtei referitoare la calitatea de bun propriu al imobilului.
În ceea ce privește probațiunea testimonială administrată în cauză la solicitarea pârâtei, este neîntemeiată susținerea apelantului potrivit căreia proba solicitată era inadmisibilă, căci încalcă dispozițiilor art. 1191 alin. 1 și 2 C. civil.
Potrivit dispozițiilor legale invocate de apelant nu este admisibilă dovada cu martori în contra sau peste cuprinsul unul înscris.
În speță, prin proba testimonială propusă, pârâta nu a urmărit să probeze o împrejurare în contra sau peste cuprinsul unui înscris, respectiv împrejurarea că părinții său au fost cumpărători, deci în actul autentic părțile în cauză apăreau drept cumpărători, ci a dorit să probeze împrejurarea că cei care au procurat fondurile pentru cumpărarea imobilului din . părinții săi.
Așadar, proba a fost încuviințată și administrată legal de către prima instanță, însă apreciem întemeiate susținerile apelantului potrivit căreia instanța a analizat greșit proba constând din declarația martorului S. C. și R. I..
În declarațiile lor, martorii au arătat că nu au semnat acte de vânzare-cumpărare cu reclamantul ci doar cu tatăl pârâtei.
Au arătat de asemenea că nu-l cunosc pe reclamant, că sumele de bani reprezentând prețul imobilului au fost predate de tatăl pârâtei.
R, aceste susțineri ale martorului care sunt înstrăinătorii imobilului din . de cuprinsul contractului autentic de vânzare-cumpărare în care figurează drept cumpărători părțile din proces, inclusiv reclamantul așadar.
Fiind prezenți la încheierea contractului autentic, martorii și reclamantul s-au aflat față în față pe durata semnării contractului și anterior a procedurilor de întocmire a înscrisurilor, astfel încât susținerile martorilor potrivit cărora nu-l cunosc pe reclamant, că nu au încheiat contract de vânzare-cumpărare cu acesta sunt necredibile.
Dând lipsă de sinceritate în privința acestei împrejurări toate susținerile martorilor pot fi suspectate de nesinceritate.
Astfel, apreciem că prima instanță a dat valoare probatorie nemeritată acestor probe sau declarațiilor acestor martori, care în opinia tribunalului se impuneau a fi înlăturate, fiind infirmate de înscrisurile aflate la dosar, respectiv contractul autentic de vânzare-cumpărare.
Tot în privința probațiunii, apelantul a criticat hotărârea atacată și pentru refuzul instanței de a-i administra probe testimoniale propuse la rândul său pentru dovedirea cotei de contribuție a imobilului din Cuzăplac.
Proba solicitată era utilă și pertinentă câtă vreme se referea la achitarea prețului imobilului de către reclamant împreună cu pârâta la achiziționarea casei din Cuzăplac și a îmbunătățirilor aduse la acest imobil.
În temeiul dispozițiilor art. 295 C. proc. civ. instanța a încuviințat în apel administrarea acestor probe, iar conținutul acestora a confirmat caracterul util, concludent și pertinent al probelor. Martorii B. M. și Mjreșan D., audiați de tribunalul al căror declarații se află la filele 60-63 dosar sunt apropiați ai părților, fiind în relații de prietenie, îi frecventau pe aceștia în perioada achiziționării imobilului și au relatat aspecte relevante.
Astfel, martorul B. M. a arătat că inițial părțile au locuit împreună cu părinții intimatei într-un apartament situat în cartierul Mănăștur.
Martorul arată că n mai multe rânduri părțile, atât separat cât și împreună, i-au spus că doresc să cumpere o casă la țară în car să se mute părinții pârâtei, iar ei să rămână în apartamentul acestora din Mănăștur.
De asemenea despre acest aspect au vorbit și părinții intimatei care i-au spus că doresc să se mute la țară, dar că tinerii se vor ocupa ce cumpărarea acestei case, după care urmează să facă un schimb de imobile, astfel încât părțile să rămână în apartamentul lor din Mănăștur, iar ei să se mute la țară.
Părțile au cumpărat o casă în . cu 18, 20 de ani care a costat în jur de 20, 30 milioane de lei.
Întrucât el se ocupa de lucrări de amenajare interioară reclamantul i-a solicitat să vină să facă lucrări de amenajare la imobil, fiind necesare reparații la casă care nu fusese locuită de mult.
Martorul a mai arătat că tatăl intimatei i-a povestit că are un teren pe care ar dori să-l vândă pentru a-și ajuta un alt copil pentru ca acesta să nu se simtă nedreptățit de faptul că apartamentul din Mănăștur îl lasă intimatei, iar acesta are o valoare mai mare decât casa din Cuzăplac.
De asemenea a mai relatat că discutând cu tatăl și cu mama intimatei aceștia i-au spus că deși mai au doi băieți, intimata este cea care ăi ajută mai mult, căci ei se descurcă mai greu din pensie.
În ceea ce-l privește pe martorul M. D., acesta a arătat că după achiziționarea casei din Cuzăplac a fost chemat de reclamant să facă lucrări la casă, respectiv a montat dușumeaua.
La vremea achiziționării casei nu a auzit discuții între părți în sensul că imobilul ar fi fost achiziționat din banii părinților intimatei, ci abia după începerea procesului soția sa a auzit de la pârâtă această variantă.
În susținerea sa, potrivit căreia imobilul din Cuzăplac a fost achiziționat din bani plătiți de părinții săi, pârâta a susținut că acești bani proveneau din înstrăinarea unui imobil moștenit de părinții săi.
Susținerea sa nu a fost probată, pârâta nefiind în stare să depună la dosar un act de înstrăinare anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare a casei din Cuzăplac, astfel susținerea pârâtei potrivit căreia imobilul din Cuzăplac a fost cumpărat de părinții săi a rămas neprobată, împrejurarea că anumite chitanțe pentru tranșe din prețul imobilului din Cuzăplac au fost semnate la poziția cumpărător de către R. P., tatăl pârâtei, nu susțin teza potrivit căreia sumele de bani pentru plata prețului au provenit de la acesta.
Așa cum am arătat nu s-a dovedit înstrăinarea anterioară a unui bun de către părinții pârâtei, nu s-a dovedit că dispuneau de mijloace materiale pentru plata prețului, iar martorul B. M. a relatat că aceștia aveau dificultăți financiare, fiind chiar ei susținuți de fiica lor, pentru satisfacerea unor nevoi curente cum ar fi achiziționarea de medicamente, situație în care este greu de crezut că ar fi fost în sare să cumpere un imobil. Semnarea chitanțelor își găsește facil o explicație, prin faptul că el a remis efectiv vânzătorilor o parte din rate, însă nu din bani proveniți de la ei.
De asemenea împrejurarea că soții sunt cei care s-au ocupat de renovarea imobilului trădează atitudinea acestora de proprietari ai imobilului.
Prin prisma argumentelor reținute mai sus apreciem că prima instanță a reținut în mod greșit împrejurarea că imobilul din Cuzăplac a fost cumpărat din banii părținilor pârâtei și pornind de la această împrejurare a reținut greșit că imobilul apartament dobândit de soți în schimbul casei din Cuzăplac este dobândit prin contribuția exclusivă a pârâtei.
Probatoriul administrat în cauză a relevat că imobilul din Cuzăplac a fost dobândit cu suma de 3.000 lei de către părțile în litigiu, astfel fiind, valoarea acestui imobil trebuie să se cuantifice într-o cotă de proprietate comună a soților din imobilul dobândit cu titlu de schimb.
În ce privește apartamentul ce a fost proprietatea părinților pârâtei, în mod cert aceștia au înțeles să-și gratifice propriul copil și anume pârâta și nu pe ambii soți cu diferența dintre valoarea apartamentului și casa primită de ei în schimb.
Potrivit dispozițiilor art. 31 C. familiei, bunul dobândit prin donație este bun propriu în afară de cazul în care dispunătorul a arătat contrariul. Această arătare a intenției de a gratifica ambii soți trebuie să fie explicită și neîndoielnică, iar simpla împrejurare că la încheierea contractului de schimb părinții pârâtei nu au făcut opoziție la dobândirea în comun de către soți a imobilului primit în schimb nu poate fi socotită drept o manifestare neechivocă a intenției lor de a-i gratifica și pe ei alături de pârâtă. Câtă vreme imobilul dat în schimb, cel din Cuzăplac a fost cumpărat de ambii soți, este firesc ca reclamantul să figureze în calitate de coproprietar alături de soția sa.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că imobilul din Cuzăplac a avut o valoare de 3.000 lei, iar apartamentul din Mănăștur a fost evaluat la suma de 11.000 USD, echivalentul a_ lei.
Făcând proporția dintre cele două valori rezultă că valoarea imobilului din Cuzăplac reprezintă un procent de 7,63 % din valoarea imobilului din Cluj-N..
Așadar, concluzionăm că, în timpul căsătoriei reclamantul și pârâta au dobândit ca bun comun, cu cote egale de contribuție, cota de 7,63% din apartamentul nr. 81, situat în Cluj-N., .-19, iar restul corei de 92,37 % este contribuția proprie a pârâtei.
În consecință, apelul reclamantului fiind parțial întemeiat, în temeiul dispozițiilor art. 295, 296 C. proc. civ. va admite apelul declarat de reclamantul R. H. N. împotriva sentinței civile nr. 2604/2014 pronunțată la data de 13 martie 2014 in dosar nr._, pe care o va schimba, după cum urmează:
Va admite in parte acțiunea formulată de reclamantul R. N. H. împotriva pârâtei R. D. S..
Va admite in parte cererea reconvențională formulată de pârâta R. D. S..
A constatat că in timpul căsătoriei, reclamantul și pârâta au dobândit, ca bun comun, cu cote egală de contribuție, cota de 7,63% din apartamentul nr. 81 situat in Cluj-N. .-19 compus din 3 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 2 holuri, nișă, 2 balcoane, înscris in CF_-C1-U73 prev. cu nr. top._/C/LXXXI.
A constatat că pârâta a dobândit prin contribuție proprie cota de 92,37% din imobilul descris mai sus.
Va dispune sistarea de indiviziune asupra imobilului 81 situat in Cluj-N. .-19 compus din 3 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 2 holuri, nișă, 2 balcoane, înscris in CF_-C1-U73 prev. cu nr. top._/C/LXXXI, pe care il va atribui in întregime pârâtei, cu obligația de a achita reclamantului echivalentul in lei la data plății, la cursul BNR, a sumei de 2286 euro.
Va dispune înscrierea in CF a dreptului de proprietate al pârâtei asupra întregului imobil, cu titlul anterior de dobândire și partaj.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. a obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 3450 lei cheltuieli de judecată in primă instanță, iar Statului suma de 3660,03 lei reprezentând taxa de timbru de la plata căreia a fost scutită pârâta.
Ca urmare a compensării, va obliga apelantul să plătească intimatei suma de 1674,55 lei.
A obligat intimata să plătească Statului suma de 255 lei reprezentând taxa de timbru de la plata căreia a fost scutit apelantul, proporțional cu pretențiile admise in apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul R. H. N. împotriva sentinței civile nr. 2604/2014 pronunțată la data de 13 martie 2014 in dosar nr._, pe care o schimbă, după cum urmează:
Admite in parte acțiunea formulată de reclamantul R. N. H. împotriva pârâtei R. D. S..
Admite in parte cererea reconvențională formulată de pârâta R. D. S..
Constată că in timpul căsătoriei, reclamantul și pârâta au dobândit, ca bun comun, cu cote egală de contribuție, cota de 7,63% din apartamentul nr. 81 situat in Cluj-N. .-19 compus din 3 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 2 holuri, nișă, 2 balcoane, înscris in CF_-C1-U73 prev. cu nr. top._/C/LXXXI.
Constată că pârâta a dobândit prin contribuție proprie cota de 92,37% din imobilul descris mai sus.
Dispune sistarea de indiviziune asupra imobilului 81 situat in Cluj-N. .-19 compus din 3 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 2 holuri, nișă, 2 balcoane, înscris in CF_-C1-U73 prev. cu nr. top._/C/LXXXI, pe care il atribuie in întregime pârâtei, cu obligația d ea achita reclamantului echivalentul in lei la data plății, la cursul BNR, a sumei de 2286 euro.
Dispune înscrierea in CF a dreptului de proprietate al pârâtei asupra întregului imobil, cu titlul anterior de dobândire și partaj.
Obligă reclamantul să plătească pârâtei suma de 3450 lei cheltuieli de judecată in primă instanță iar Statului suma de 3660,03 lei reprezentând taxa de timbru de la plata căreia a fost scutită pârâta.
Ca urmare a compensării, obligă apelantul să plătească intimatei suma de 1674,55 lei.
Obligă intimata să plătească Statului suma de 255 lei reprezentând taxa de timbru de la plata căreia a fost scutit apelantul, proporțional cu pretențiile admise in apel.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 6 noiembrie 2014.
Președinte, C.-A. C. | Judecător, C.-V. B. | |
Grefier, L. M. |
L.M. 10 Noiembrie 2014
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 364/2014. Tribunalul CLUJ | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 714/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
