Uzucapiune. Decizia nr. 714/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 714/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 1368/242/2008
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 714/R/2014
Ședința publică de la 28 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D.-I. T.
JUDECĂTOR: E. L.
JUDECĂTOR: M. O.-S.
GREFIER: L. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către recurenții P. V., P. N., O. V. împotriva Sentinței civile nr. 203/08.05.2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Huedin, privind și pe intimații F. U. DIN . C. URBARIAL DIN CALATELE, intimat B. T., intimat M. E., intimat I. V., intimat MUSTEȚA C., intimat P. L., intimat P. M., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurenților, avocat S. C., recurentul P. N., personal și asistat de avocat S. C. și reprezentantul intimaților Musteța C. și P. L., avocat M. A. V., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentantul intimaților, avocat M. A. V., depune la dosar tabelul cu membrii Composesoratului P. Călățele pentru a justifica denumirea intimatului F. U. din . un exemplar se comunică cu reprezentanta recurenților. De asemenea mai depune la dosar cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului conform Legii nr. 1/2000 privind pe R. M..
Reprezentanții părților arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurenților, avocat S. C. solicită instanței admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, admiterea acțiunii principale și respingerea cererii reconvenționale.
În susținerea recursului, reprezentanta recurenților arată că din analiza considerentelor sentinței atacate rezultă că starea de fapt este reținută ca fiind eronată, dat fiind că nu au fost analizate motivele de fapt. Susține oral motivele de recurs. nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.
Reprezentantul intimaților Musteța C. și P. L., avocat M. A. V. solicită instanței respingerea recursului ca nefondat, menținerea în totalitate a sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în recurs, potrivit chitanțelor pe care le depune la dosar. În susținerea poziției sale procesuale, reprezentantul intimaților arată că sentința atacată a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, cu interpretarea în integralitate a materialului probator administrat în cauză. Susține oral considerentele expuse în întâmpinare.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 203/08.05.2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Huedin, s-a respins cererea de chemare în judecată precizată și extinsă formulată de reclamanții P. V. și P. N. - decedat în cursul procesului, continuată de moștenitorii P. N. și O. V., în contradictoriu cu pârâții P. M., FOȘTII U. DIN . C. URBARIAL CĂLĂȚELE, M. E., MUSTEȚA C., P. L., I. V..
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul P. I. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională M. E. în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvenționali P. V. și P. N. decedat în cursul procesului și pârâții I. V., Musteța C. și P. L..
S-a admis în parte cererea reconvențională precizată formulată de pârâții reclamanți reconvenționali MUSTEȚA C. și P. L. în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvenționali P. V. și P. N. - decedat în cursul procesului, P. N. și O. V., ambii în calitate de succesibili ai pârâtului decedat P. N. și, în consecință:
Au fost obligat reclamanții pârâți reconvenționali să lase pârâților reclamanți reconvenționali Musteța C. și P. L. în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 6653 mp înscris în CF_ Călățele (provenită din conversia de pe hârtie a CF 479 Călățele), nr. top 1756/2.
Au fost respinse alte pretenții ale pârâților reclamanți reconvenționali MUSTEȚA C. și P. L..
Au fost obligați reclamanții pârâți reconvenționali P. V., P. N. și O. V. la plata către reclamanții reconvenționali Musteța C. și P. L. a sumei de 2063,12 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul principal B. T., ca urmare a renunțării la însuși dreptul pretins prin cererea de intervenție în interes propriu.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată extinsă și precizată în formă finală la data de 11.04.2013 (f. vol. II, pag. 501-502), reclamanții P. V. și P. N. - decedat în cursul procesului, continuată de moștenitorii P. N. și O. V., au solicitat instanței, ca petite principale ale cererii de chemare în judecată, să se constate nulitatea absolută parțială a certificatelor de moștenitor nr. 37/2010 și nr. 38/2010 eliberate de BNP M. M. D. în favoarea pârâților Muteța C. și P. L., în ceea ce privește terenul cu nr. top_/2 înscris în CF_ Călățele ( provenită din conversia de pe hârtie a CF 479 Călățele), în suprafață de 6653 mp și să se constate că au dobândit un drept de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafață totală de 20.590 mp, situat din punct de vedere administrativ în ., zona C. N., cu vecinătățile: la N. - N. I. și pădure Composesorat Călățele, la Sud – drum de acces, la Vest – T. A., la Est – pădure Composesorat Călățele și care, sub aspect de carte funciară, se identifică în CF_ Călățele provenită din conversia de pe hârtie a CF 479 Călățele, nr. top 1756/2 - fânaț în Dealu M. pentru suprafața de 6.637 mp și în CF 222 Călățele, nr. top 1757- pădure la C. N., în ceea ce privește suprafața de 13.937 mp, imobile pe care le-au folosit în mod public, pașnic, neîntrerupt, netulburat, neviciat și sub nume de proprietar de peste 30 de ani prin joncțiunea posesiilor lor cu posesia exercitată de P. P. lui I..
Pe cale reconvențională, pârâta M. E. a solicitat instanței să se constate că din masa succesorală a def. P. P. lui I., proprietar de carte funciară, face parte și suprafața totală de 18.014 mp teren înscrisă în CF 479 Călățele sub nr. top 1526/3, nr. top 1527/3, nr. top 1613/2/2, nr. top 1756/2, moștenitori ai defunctului fiind P. P., P. I., R. V. și P. T. în calitate de fii și că între aceștia ar fi intervenit un partaj de ascendent și apoi a unul voluntar, masa succesorală a def. P. P. a lui I. fiind partajată în modalitatea indicată în cererea de chemare în judecată.
De asemenea, pe cale reconvențională, precizată în formă finală la data de 16.01.2013 (vol. II, f. 474) pârâții reclamanți reconvenționali Musteța C. și P. L. au solicitat instanței ca în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvenționali P. N. și P. V., să se dispună obligarea acestora să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 6.653 mp pe care o ocupă abuziv, fără niciun temei legal, aferentă nr. top 1756/2 înscris în CF_ Călățele provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 479 Călățele, proprietatea lor tabulară de sub B+4 și B+5, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată în cazul în care se vor opune admiterii cererii. Deși prin cererea reconvențională inițială pârâții reclamanți reconvenționali formulaseră și alte pretenții, nu au renunțat ulterior la judecata acestora.
Cele 3 cereri trebuie analizate concomitent, având în vedere că se dispută dreptul de proprietate asupra acestora de mai multe persoane concomitent.
Astfel, instanța a reținut că prin Certificatul de moștenitor nr. 174/H/14.11.1981 eliberat de Fostul notariat de Stat Județean Cluj (vol. I f. 130) a fost dezbătută succesiunea def. P. M. și P. P. (P. P. lui I. – proprietar tabular în CF 479 Călățele), stabilindu-se calitatea de unic moștenitor în favoarea fiului P. T. (antecesorul reclamanților reconvenționali Musteța C. și P. L.), ceilalți succesibili ai acestuia, inclusiv reclamanta reconvențională M. E. ca nepoată de fiu, renunțând la succesiune, declarațiile fiind înregistrate sub nr. 148-150/1984 și 240/1984.
Așadar, câtă vreme reclamanta reconvențională a renunțat la succesiunea def. proprietar tabular P. T. a lui I., aceasta nu mai poate emite nici un fel de pretenții, câtă vreme nu a contestat Certificatul de moștenitor nr. 174/H/14.11.1981 eliberat de Fostul Notariat de Stat Județean Cluj. Așa fiind, orice discuții legate de un eventual partaj de ascendent sau partaj voluntar în privința parcelelor de teren în litigiu nu pot fi primite, prin petitele principale ale cererii reconvenționale făcându-se trimitere la aceste aspecte. În consecință, cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională M. E. în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvenționali P. V. și P. N. decedat în cursul procesului și pârâții I. V., Musteța C. și P. L. nu este întemeiată și a fost respinsă.
În ceea ce-i privește pe pârâții reclamanți reconvenționali Musteța C. și P. L. instanța a reținut că antecesorul acestora – P. T., este unicul moștenitor legal al def. proprietar tabular din CF 479 Călățele – P. P. a lui I..
Prin Certificatul de moștenitor nr. 174/H/14.11.1981 eliberat de Fostul Notariat de Stat Județean Cluj s-a stabilit compunerea masei succesorale a def. P. P., respectiv mai multe bunuri imobile, unele fiind redate cu nr. de CF și nr. top și nu privesc litigiul de față, altele reprezentând proprietate extrafunciară a defunctului.
Succesiunea def. P. T. a fost dezbătută notarial, fiind emis certificatul de moștenitor nr. 105/26.03.1996 de către BNP R. M. Fuchs (vol. I f. 156), în masa succesorală a acestuia fiind incluse, printre alte bunuri imobile și terenuri situate în intravilanul și extravilanul . stabilit totodată că au calitate de moștenitori legali ai defunctului pârâții reclamanți reconvenționali Musteța C. (născ. P.) și P. L., ca fii.
Prin certificatul de moștenitor suplimentar nr. 218/11.12.2008 emis de BNP M. M. D. (vol. I f. 155) s-a dispus suplimentarea masei succesorale a def. P. T. cu terenuri în suprafață de 1 ha 6246 mp dobândite de defunct în baza Titlului de proprietate nr._/303 eliberat la data de 26.02.1996 de Comisia Județeană Cluj.
Prin certificatul de moștenitor suplimentar nr. 37/03.03.2010, emis de BNP M. M. D. (vol. II f. 374) a fost suplimentată masa succesorală a def. P. M. și P. P. cu întreg dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF_ Călățele (provenită din conversia de pe hârtie a CF 479 Călățele) de sub A 1 nr. top 1526/3 și 1527/3, precum și întreg dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF_ Călățele (provenită din conversia de pe hârtie a CF 479 Călățele) de sub A 1 nr. top 1756/2, fâneață în suprafață de 6653 mp, proprietatea defunctului de sub B+1.
Prin certificatul de moștenitor suplimentar nr. 38/03.03.2010 emis de BNP M. M. D. (vol. II f. 373) a fost suplimentată masa succesorală a def. P. T. cu întreg dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF_ Călățele (provenită din conversia de pe hârtie a CF 479 Călățele) de sub A 1 nr. top 1526/3 și 1527/3, precum și întreg dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF_ Călățele (provenită din conversia de pe hârtie a CF 479 Călățele) de sub A 1 nr. top 1756/2, fâneață în suprafață de 6653 mp, proprietatea defunctului de sub B+1.
Reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a acestor certificate de moștenitor prin cererea precizată la data de 29.09.2011 (vol. II f. 382), în considerarea concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză de exp. B. I. care identifică terenul proprietatea reclamanților în regim de carte funciară ca fiind înscris în CF 479 Călățele, nr. top 1756/2, respectiv CF 222 Călățele nr. top 1757/1, certificatele de moștenitor a căror nulitate se solicită fiind fondate pe o cauză ilicită, întrucât au fost obținute de reclamanții reconvenționali Musteța C. și P. L. în scopul fraudării drepturilor și intereselor lor legitime, întrucât asupra acestui teren au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune.
Instanța a reținut că potrivit art. 966 C.civ. obligația fără cauză sau formulată pe o cauză nelicită, nu poate avea nici un efect. Art. 967 C. civ. precizează că până la dovada contrarie, cauza este prezumată. În fine, potrivit art. 968 C. civ. cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri sau ordinii publice.
În speță, nu poate fi vorba de o cauză ilicită, așa cum au susținut reclamanții, având în vedere, pe de o parte, că nicio dispoziție legală nu a fost încălcată la emiterea certificatelor de moștenitor suplimentare, rațiunea emiterii unui certificat de moștenitor suplimentar fiind descoperirea unor bunuri careu au făcut parte din masa succesorală și de care succesibilii nu au avut cunoștință la momentul dezbaterii masei succesorale. Pe de altă parte, o procedură succesorală poate frauda, în primul rând, interesele persoanelor cu vocație succesorală și nu aduc, în principiu atingere, drepturilor vreunui terț. Terțul poate pretinde fraudarea drepturilor sale numai în măsura în care dovedește că el avea un drept asupra bunului litigios și inclus în certificatul de moștenitor, astfel că în continuare a fost analizat dreptul terțului – în speță reclamanții.
Terenul în litigiu pentru care reclamanții au solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune a fost identificat în regim de carte funciară prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert B. I. ( vol. II, f. 317-337), suplimentul la raport (vol. II, f. 446-467) și suplimentul II la raport ( vol. III, f. 520-525), precum și răspuns la obiecțiuni ( vol. II, f. 544) ca suprapunându-se peste terenul înscris în CF 479 Călățele (CF_ Călățele provenită din conversia de pe hârtie a CF 479 Călățele) sub nr. top 1756/2, proprietatea tabulară lui P. P. a lui I. și apoi a reclamanților reconvenționali Musteța C. și P. L., precum și în CF 22 Călățele, nr. top 1757 în suprafață totală de 62.424 mp, proprietatea tabulară a Urbarienilor Comunei Călățele, în prezent pârâtul C. URBARIAL CĂLĂȚELE. Prin raportul de expertiză s-au efectuat propuneri de efectuarea a operațiunilor de carte funciară și întabularea în CF a dreptului de proprietate, în mai multe variante.
Reclamanții au susținut că au dobândit un drept de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafață totală de 20.590 mp, situat din punct de vedere administrativ în ., zona C. N., cu vecinătățile: la N. - N. I. și pădure Composesorat Călățele, la Sud – drum de acces, la Vest – T. A., la Est – pădure Composesorat Călățele și care, sub aspect de carte funciară, se identifică în CF_ Călățele provenită din conversia de pe hârtie a CF 479 Călățele, nr. top 1756/2 - fânaț în Dealu M. pentru suprafața de 6.637 mp – invocând prescripția achizitivă reglementată de D-L 115/1938 (20 de ani de la moartea proprietarului tabular) și în CF 222 Călățele, nr. top 1757- pădure la C. N. – invocând uzucapiunea de 30 de ani prevăzută de art. 1837, 1846-1847 și 1890 C. civil.
În ceea ce privește . în CF 222 Călățele, nr. top 1757- pădure la C. N., pentru care reclamanții au invocat uzucapiunea de 30 de ani prevăzută de art. 1837, 1846-1847 și 1890 C. civil, instanța a reținut că în regiunile în care transmiterea drepturilor reale imobiliare este supusă regimului Legii pentru unificarea dispozițiilor de carte funciară din 27 aprilie 1938, respectiv în regimul de carte funciară, dobândirea acestor drepturi prin uzucapiune se poate face numai în condițiile art. 27, 28 din lege, respectiv numai atunci când s-au înscris fără cauză legitimă drepturi reale ce pot fi dobândite în temeiul uzucapiunii, dacă titularul dreptului a posedat cu bună-credință timp de 10 ani (art. 27), precum și atunci când o persoană posedă un bun nemișcător în condițiile legii, timp de 20 de ani după moartea proprietarului înscris în cartea funciară (art. 28).
În acest sens a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Decizia nr. LXXXVI (86) din 10.10.2007 prin care, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că „În situația prescripțiilor achizitive începute sub imperiul Decretului –Lege nr. 115/1938 și împlinite după . Legii nr. 7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv cele ale Decretului - Lege nr. 115/1938”.
Potrivit art. 329 alin. ultim teza finală C.pr.civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe. Scopul reglementării recursului în interesul legii este tocmai acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii, pe întreg cuprinsul țării.
Reclamanții au promovat cererea de chemare în judecată după pronunțarea acestei decizii, iar din declarațiile martorilor audiați în cauză nu a rezultat că aceștia au îndeplinit condițiile uzucapiunii prevăzute de C. civil.
Astfel, din declarația martorului Radoviciu T. (vol. I, f. 42) rezultă că în anul 1964 . încă folosită de P. P. a lui I., proprietarul tabular. Martorul a învederat că are cunoștință de exercitarea unei folosințe a reclamanților, după anul 1972.
Martorul D. V. (vol. I, f. 43) a indicat ca an al începerii posesiei – anul 1965 când reclamanții au cumpărat terenul de la P. P..
Martorul M. G. (vol. III, f. 384) și M. V. I. (vol. III, f. 385) nu au putut oferi nici un fel de relații cu privire la terenul în litigiu.
Din declarația martorului C. A. (vol. III, f. 417-418) rezultă că acesta are cunoștință de terenul în litigiu de prin anii 1952-1953 când era folosit de P. P. (proprietarul tabular), care l-a vândut în anii 1960-1961 reclamanților, acesta fiind momentul la care au început să folosească terenul.
Martorul P. N. (vol. III, f. 419-420) are cunoștință de teren de prin anii 1955-1956, când avea vârsta de 8-9 ani, în acea perioadă terenul fiind folosit de proprietarul tabular P. P.. Martorul nu a putut indica anul începerii posesiei de către reclamanți.
Este de prisos a analiza celelalte motive invocate de reclamanți câtă vreme din declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză cu privire la momentul începerii posesie, rezultă, fără dubiu, că nu sunt întrunite condițiile legale pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, în condițiile Codului civil.
În privința parcelei de teren identificată în CF_ Călățele provenită din conversia de pe hârtie a CF 479 Călățele, nr. top 1756/2 - fânaț în Dealu M. pentru suprafața de 6.637 mp, reclamanții au înțeles să invoce dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 20 de ani de la moartea proprietarului înscris în cartea funciară – P. P. lui I..
Așadar, dispozițiile legale invocate vizează art. 28 din Decretul-Lege nr. 115/1938, potrivit căruia cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat. De asemenea, va putea cere înscrierea dreptului sau, cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiile legii, timp de 20 ani, socotiți de la înscrierea în cartea funciară a declarațiunii de renunțare la proprietate.
Or, așa cum s-a menționat, proprietarul tabular P. P. a lui P. a decedat la data de 13.02.1971, succesiunea acestuia a fost dezbătută notarial, fiind emis certificat de moștenitor în anul 1981.
Uzucapiunea în temeiul art. 28 din Decretul-Lege nr. 115/1938 nu poate opera în cauză, putând avea loc numai dacă nu au existat moștenitori legali sau testamentari sare să fi acceptat succesiunea în mod expres sau tacit și astfel să fi devenit proprietari independent de întabularea dreptului de proprietate, întrucât conform art. 26 din Decret drepturile reale se dobândeau fără înscriere în cartea funciară pentru cauză de moarte.
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse, cererea reclamanților de constatare a dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu nu este întemeiată și a fost respinsă.
Revenind la petitele de constatare a nulității absolute parțiale a certificatelor de moștenitor nr. 37/2010 și nr. 38/2010 eliberate de BNP M. M. D. în favoarea reclamanților reconvenționali Musteța C. și P. L., suplimentar față de considerentele deja expuse, câtă vreme terții nu au dovedit un drept de proprietate asupra terenurilor înscrise în acestea, nu s-a putut reține cauza ilicită de care au înțeles să se prevaleze, astfel încât și aceste capete de cerere au fost respinse ca neîntemeiate.
În ceea ce privește toate celelalte petite ale cererii de chemare în judecată extinsă și precizată, respectiv operațiuni de carte funciară, respectiv de constatare a edificării construcțiilor, acestea sunt petite subsecvente. Întrucât nu s-a constat dobândirea dreptului de proprietate asupra parcelelor de teren prin uzucapiune, celelalte capete de cerere urmează soarta celui principal, cu care sunt în strânsă legătură și au fost respinse.
Prin Încheierea de ședință din data de 23.05.2013 a fost admisă excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului P. I., invocată din oficiu, astfel că cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți în contradictoriu cu acest pârât a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de reclamanții reconvenționali Musteța C. și P. L., instanța a reținut că potrivit art. 480 C. civil proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut. Acest text legal este incident în cauză, instanța fiind sesizată anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil.
Dreptul de proprietate al reclamanților reconvenționali asupra terenului în suprafață de 6653 mp înscris în CF_ Călățele (provenită din conversia de pe hârtie a CF 479 Călățele), nr. top 1756/2, le conferă acestora toate cele trei atribute: posesia, folosința, dispoziția asupra bunului imobil, opozabile erga omnes. Având în vedere că pârâții exercită acte de folosință fără un titlu opozabil reclamanților reconvenționali, cererea reconvențională a acestora în privința petitului de revendicare, apare ca fiind întemeiată.
Deși prin cererea reconvențională inițială pârâții reclamanți reconvenționali formulaseră și alte pretenții și nu au renunțat ulterior la judecata acestora, dată fiind emiterea celor două certificate de moștenitor suplimentare, celelalte petite ale cererii reconvenționale au rămas fără obiect și au fost respinse..
În consecință, raportat la considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a admis în parte cererea reconvențională precizată formulată de pârâții reclamanți reconvenționali MUSTEȚA C. și P. L. în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvenționali P. V. și P. N. - decedat în cursul procesului, P. N. și O. V., ambii în calitate de succesibili ai pârâtului decedat P. N. și, în consecință, a obligat reclamanții pârâți reconvenționali să lase pârâților reclamanți reconvenționali Musteța C. și P. L. în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 6653 mp înscris în CF_ Călățele (provenită din conversia de pe hârtie a CF 479 Călățele), nr. top 1756/2, celelalte pretenții ale acestora urmând a fi respinse.
La data de 15.12.2009 a fost depusă la dosar de către intervenientul B. T. (vol. I, f. 209), cerere de renunțare la judecată și la dreptul pretins întemeiată pe dispozițiile art. 246, 247 C. proc. civ., solicitând judecarea cererii în lipsă. Prin Încheierea de ședință din data de 15.12.2009 s-a luat act de renunțarea acestuia la judecata cererii de intervenție în interes propriu și s-a dispus citarea în instanță pentru a indica dacă înțelege să renunțe și la însuși dreptul pretins în cererea de intervenție. Intervenientul s-a prezentat în instanță în ședința publică din 12.01.2010 și a învederat că înțelege să renunțe și la dreptul pretins prin cererea de intervenție.
În consecință, văzând dispozițiile art. 247 C. proc. civ., instanța a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul principal B. T., ca urmare a renunțării la însuși dreptul pretins prin cererea de intervenție în interes propriu.
Reclamanții reconvenționali Musteța C. și P. L. au solicitat obligarea pârâților reconvenționali P. V., P. N. și O. V. la plata cheltuielilor de judecată.
Cu purtarea acestui proces aceștia au suportat cheltuieli de judecată constând în: 1000 lei – onorariu avocat (vol. III, f. 442), taxă judiciară de timbru – 1413 lei (vol. I, f. 144, 145), 200 lei onorariu expert (vol. I f. 198).
Față de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., văzând si dispozițiile art. 276 C. proc. civ., cererea reconvențională fiind numai în parte admisă, instanța a obligat reclamanții pârâți reconvenționali P. V., P. N. și O. V. la plata către reclamanții reconvenționali Musteța C. și P. L. a sumei de 2063,12 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanții P. V., P. N. și O. V. (f. 4-6), solicitând instanței admiterea recursului și pe cale de consecință modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii principale și respingerii cererii reconvenționale.
În motivare recurenții arată faptul că starea de fapt privind dobândirea dreptului lor de proprietate a fost greșit reținuta, făcându-se o interpretare greșită atât a actelor dar și a probatoriului administrat în cauză.
Consideră recurenții faptul că în mod greșit a respins instanța acțiunea acestora reținând în mod eronat că nu se încadrează în prevederile art. 1846 cod civil ci în prevederile Decretului Lege nr. 115/1938, însă nu analizează nici una dintre condițiile impuse de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. Așa cum rezulta și din actele depuse la dosarul cauzei și din declarațiile martorilor audiați posesia asupra terenului a fost continuă, utilă, neîntreruptă, neviciată și sub nume de proprietar, inclusiv pârâții fiind cei care recunosc la interogatoriu faptul că au posedat netulburați acest teren.
Or, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prescripției achizitive de la data arătată în acțiune și dovedită cu martorii audiați, acțiunea este întemeiată.
In cauză a mai fost efectuată și proba cu expertiza topografică ce a individualizat terenul și a dus la precizarea acțiunii lor. De asemenea, în cadrul expertizei s-au făcut și propunerile de dezmembrare și întabulare conform cu petitele acestora.
Mai mult, plata impozitelor și întreținerea terenului, împrejmuirea și construcțiile de pe teren au fost făcute de aceștia (fiind anexată adeverință de la primăria Călățele cu privire la plata impozitului pe teren și folosința acestui teren începând încă din anul 1971, deci peste 30 ani). Arată recurenții faptul că au efectuat și acte de administrare și dispoziție asupra terenului, întrucât au construit o locuință și anexe gospodărești, folosind nestingheriți acest teren.
Motivarea soluției de respingere a acțiunii întemeiat pe neîndeplinirea condițiilor Decretului-lege nr. 115/1938 este străină de cauză întrucât instanța a analizat în mod eronat condițiile îndeplinirii termenului de uzucapiune și nu a avut în vedere declarațiile martorilor, interogatoriile și înscrisurile care dovedeau îndeplinirea tuturor condițiilor uzucapiunii în persoana acestora.
Consideră recurenții că instanța în baza rolului său activ, mai ales văzând că sunt îndeplinite condițiile unei posesii continue, netulburate, neîntrerupte, aceștia fiind cunoscuți ca și proprietari în zonă, cu atât mai mult trebuia să depună diligente pentru aflarea adevăratei stări de fapt în cauză și pentru a-și formula convingerea asupra situației de fapt să stăruie prin toate mijloacele pentru a preveni orice eroare și să pună în dezbaterea părților împrejurări de drept pe care le-a menționat doar în sentință. Astfel, consideră recurenții că instanța nu a soluționat fondul cauzei raportat la prev. art. 129 alin.5 C.pr.civ.
În ceea ce privește cererea reconvențională, pârâții au efectuat certificatele de moștenitor după înaintarea acțiunii acestora, în frauda legii și încercând să suprime dreptul lor însă la momentul efectuării acestor certificate, respectiv anul 2008 și ulterior în anul 2010, termenul de uzucapiune asupra acestui teren era deja împlinit. Astfel aceste acte fiind efectuate în frauda legii, instanța avea obligația de a le cenzura prin anularea lor. Mai mult, timp de peste 40 ani, moștenitorii pârâți nu au făcut nici un act prin care să se manifeste ca proprietari și nici nu i-au deranjat în exercitarea posesie lor.
Or, având în vedere faptul că împlinirea termenului de uzucapiune naște dreptul de proprietate cu efect retroactiv, uzucapantul devenind proprietar din momentul în care a început să cursă termenul de prescripție, este clară încercarea de fraudare a legii de către pârâți prin efectuarea acestor certificate de moștenitor după îndeplinirea termenului de uzucapiune și după înaintarea acțiunii de către aceștia.
De altfel, uzucapiunea este chiar sancțiunea aplicată proprietarului nediligent, care are ca efect dobândirea dreptului real prin efectul posedării lucrului în timpul determinat de lege, astfel încât starea de fapt se transformă în stare de drept.
La data de 22.09.2014 s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimaților pârâți M. C. și P. L. (f. 24-27), solicitând instanței respingerea recursului ca nefundat, in temeiul art.312, alin. l C.pr.civ. anterior și menținerea in integralitate ca fiind temeinica si legala a sentinței civile nr.203/2014 a Judecătoriei Huedin, pronunțata in cauza cu dosar nr.de mai sus, cu obligarea recurentilor la plata cheltuielilor de judecata reprezentând onorariu de avocat in recurs conform dovezilor justificative depuse la dosarul cauzei.
În motivare intimații pârâți arată faptul că apreciază recursul ca fiind nefondat, intrucat sentința civila atacata este pe deplin temeinica si legala, dată cu aplicarea corecta a dispozițiilor legale incidente in cauza si cu interpretarea in integralitate si corecta a vastului material probator administrat in cauza, contra susținerilor recurenților din cuprinsul memoriului de recurs, astfel incat recursul se impune cu necesitatea a fi respins ca neîntemeiat.
1. Astfel, in mod temeinic si legal a fost respinsa de către instanța de fond cererea de chemare in judecata extinsa si precizata (in realitate) completata, formulata de către reclamantii-recurenti, raportat la faptul ca temeiul de drept invocat ca justificare pentru pretinsa uzucapiune atat in privința terenului in suprafața de 6553 mp, proprietatea lor tabulara, cat si in privința diferenței de suprafața proprietatea foștilor urbari din Salatele, actualul Composesorat de P. Măgura Calatele, respectiv art.1890 C.civ. anterior, este inaplicabil în speța de fata, raportat la pretinsul moment al inceperii posesiei asupra terenurilor in litigiu "aproximativ anul 1950", invocat de către reclamanți in motivarea acțiunii lor, respectiv anul 1964-indicat de către martorul Radoviciu T.; anii 1952-1953, indicați de către martorul C. A.; anul 1965-indicat de către martorul D. V.; anii 1955-1956, indicați de către martorul P. N., in speța de fata având incidența Decizia in interesul legii nr.86/10.12.2007 aparținând înaltei Curți de Casație si Justiție, conform căreia prescripțiile incepute dupa data de 12 iulie 1947 a intrării in vigoare in Ardealul de Nord a Decretului lege nr.115/1938, prin adoptarea Legii nr.241/2947, sunt guvernate de dispozițiile art.28, alin.l din Decretul lege nr.115/1938, sens in care dispozițiile art.1890 C.civ., care reprezintă temeiul de drept al acțiunii reclamanților, nu sunt incidente in cauza de față petitul invocat de constatare a pretinsei uzucapiuni in temeiul art.1890 C.civ. anterior fiind inadmisibil.
De asemenea, in mod corect instanța de fond a reținut si aspectul ca acțiunea de fata a fost promovata de reclamanti pe rolul Judecătoriei Huedin la data de 23.09.2008, data la care Decizia nr.86/2007 a ICCJ era de mult pronuntata, fiind așadar, raportat la momentul indicat de probele testimoniale admnistrate ca cel al inceperii pretinsei posesii in cauza fata de terenurile in litigiu, pe deplin aplicabila in cauza, iar petitul de uzucapiune formulat de către reclamanți si susținut ca temei de drept pe art.1890 C.civ. anterior, fiind inadmisibil si in mod corect respins ca neîntemeiat de către instanța de fond.
Solicită intimații pârâți să se aibă în vedere si toate apărările formulate de către aceștia in privința acestui aspect prin întâmpinarea depusa inițial la dosar, solicitând a le analiza din cuprinsul întâmpinarii.
Petitul de uzucapiune este vădit neintemeiat si pe fond, intrucat fata de terenul in suprafața de 6553 mp proprietatea acestora nu au exercitat o posesie utila in temeiul art.1846-1847 C.civ. anterior, fapta sa duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune in intervalul de timp prevăzut de lege, intrucat, asa dupa cum au dovedit, terenul in litigiu a intrat in masa succesorala a bunicului lor, P. P., iar in baza certificatului de moștenitor nr. l74/H/1984, având ca unic moștenitor pe tatăl lor P. Peodor, (care a dobândit, cu titlu de succesiune legala, dreptul de proprietate asupra terenului in litigiu in temeiul art.26 din Decretul-lege nr.115/1938 si fara inscriere în cartea funciara), si a autorizației nr.7/29 iulie 1985 emisa de către Consiliul Popular al comunei Calatele-Biroul Executiv, terenul in litigiu de la locul cu denumirea toponimica DEALUL M., a fost preluat in posesie de către tatăl lor, P. T., care l-a folosit pana la data decesului sau in anul 1995. Solicită sa se aibă in vedere ca P. T. a exercitat o posesie efectiva asupra acestui teren în litigiu in suprafața de 6553 mp, care nu era inscris in CAP Calatele, purtând procese inclusiv cu CAP Calatele pentru acest teren in anul 1986, asa dupa cum rezulta din sentința civila nr.7042/1986 a Judecătoriei Cluj-N., evocabila, pronunțata in dosarul civil nr.7903/1986 a aceleiași instanțe, pusa in executare silita ca urmare a încuviintarii silite date prin sentința civila nr.6758/1987 a Judecătoriei Cluj-N., pronunțata in dosarul civil nr.8598/1987, irevocabila.
Ocuparea abuziva a terenului din Calatele P., locul numit DEALUL M. - adica terenul in litigiu, reiese si in adresa nr.772/24.09.1983 adresata de către CAP Calatele către tatăl lor, P. T., si mama lor, P. M., prin care se recunoaște ocuparea terenului de către vitele CAP Calatele, ocupare abuziva sancționată ulterior de către instanța de judecata-toate scriptele justificative au fost depuse in probatiune la dosarul cauzei.
Solicită intimații pârâți a se avea in vedere ca terenul in litigiu in suprafața de 6553 mp care nu a fost vândut niciodata de către bunicul lor-sub acest aspcet contestă intimații vehement orice - pretinsa afirmata vânzare-care in realitate nu a existat-bunicul lor nu a vândut nimic reclamantilor-cu atat mai puțin terenul in suprafața de 6553 care a fost moștenit de tatăl lor P. P. si folosit pana la data decesului sau anul 1995, mai mult, chiar si reclamanții recunosc ca au fost probleme cu acest teren. Astfel, reclamanta P. V. arătând acest aspect in mod neechivoc la răspunsul la intrebarea nr.8 din interogatoriul luat, unde a arătat ca " Stiu ca soțul meu ( P. N. senior, in prezent decedat, reclamantul inițial, n.n.A.M.). a avut probleme cu terenul in litigiu, insa nu stiu cu cine", asa cat pretinsa posesie exercitata in privința suprafeței de 6553 mp nu a fost niciodată o posesie utila si sub nume de proprietar atâta timp cat au existat neîntelegeri si discuții in legătura cu terenul lor.
Chiar daca reclamanta insa nu a vrut sa recunoască expres persoana respectiva, precizează intimații ca aceea a fost tatăl lor, P. T., care pana la data decesului sau anul 1995 a folosit terenul in litigiu si a contestat, evident, orice pretins drept al reclamanților. In realitate, doar dupa decesul acestuia in anul 1995, la data de 4 septembrie, reclamanții au ocupat abuziv terenul in suprafața de 6553 mp, pe care l-au alipit la cealaltă .-cea pretins uzucapata de la composesorat, si doar dupa anul 1995 si-au atribuit calitatea de " °Proprietari" ai terenului in suprafața de 6553 mp, care reprezintă proprietatea lor tabulara.
În legătura cu pretinsa "uzucapare" a parcelei de teren proprietatea tabulara a foștilor U. din Calatele, solicită intimații a se avea in vedere adresa nr.156/22.01.2009, aparținând Comisiei Locale de fond funciar a comunei Călatele, aflata la fila 48 dosar, care certifica ca terenul inscris in C.F. nr.222 Calatele, nr.top.1757, ing. 287, in suprafata de 10 jugare si 1355 stj.p., a făcut obiectul legilor fondului funciar si a fost solicitat de către C. Urbarial Calatele, asa incat pretinsa uzucapiune a unei porțiuni din nr.top.1757 este inadmisibila, raportat la incidența in cauza a legilor speciale de reconstituire a dreptului de proprietate, existând si un alt motiv de respingere a acțiunii precizate decât cel reținut de către instanța de fond.
2. De asemenea, raportat al susținerile făcute in legătura cu valabilitatea certificatelor de moștenitor emise in favoarea lor si contestate de către reclamanți, prin petitele suplimentare referitoare la constatarea nulității absolute parțiale a celor 2 certificate de moștenitor, nr.37/2010 si 38/2010, pentru invocata cauza ilicita si radierea din cartea funciara noua deschisa in favoarea acestora a dreptului lor de proprietate in privința terenului in suprafața de 6653 mp si revenirea la situația anterioara din C.F. nr.479 Calatele, cu nr.top.1756/2, solicită intimații sa se aibă in vedere si următoarele aspecte, pe langa cele arătate in considerentele sentinței atacate de către instanța fondului, pe care arată ca înțeleg sa și le însușească in integralitate.
In privința cuprinsului celor 2 noi petite privind constatarea nulității absolute a certificatelor de moștenitor și radierea din cartea funciara, in mod legal instanța de fond le-a respins ca fiind neîntemeiate, întrucât in cauza nu exista nici un fel de cauza ilicita imaginata de către reclamanți, actele juridice fiind eliberate cu respectarea in integralitate a tuturor dispozițiilor legale aplicabile.
Certificatele de moștenitor reprezintă realitatea juridica in privința imobilelor terenuri cuprinse in acestea, care au reprezentat proprietatea succesiva a bunicului lor, P. P. a lui I., apoi a tatălui lor P. T., iar in final a acestora, cu titlu de moștenire legala.
Dupa cum se poate observa din simpla lectură a acestora, acestea sunt doar certificate de moștenitor suplimentare, respectiv certificatul de moștenitor nr.37/2010 eliberat de către BNP M. M. D. este suplimentar la certificatul de moștenitor nr.l74/H din data de 14.11.1984 eliberat de către Notariatul de Stat judetean Cluj in dosarul nr.35/H/1984, iar certificatul de moștenitor nr.38/2010 este suplimentar la certificatul de mostenitor nr.105 din data de 26.03.1996 eliberat de către BNP R. M. Fuchs din Cluj-N. in dosarul succesoral nr.37/1996. Prin certificatele de moștenitor inițiale au fost dezbătute in parte succesiunile defuncților bunic si tata, iar prin cele suplimentare au fost incluse in masa succesorala a acestora si imobilele care au fost menționate si inițial, insa ca si proprietate extratabulara, datorita lipsei la acel moment a informațiilor privind nr. de carte funciara si nr.topografice.
Terenurile menționate in prezent cu nr. de carte funciara in certificatele de moștenitor suplimentare nr.37/2010 si 38/2010 eliberate de către BNP M. M. D. cu sediul in Huedin sunt menționate si in aprinsul certificatului de moștenitor nr. 174/H/1984 eliberat in dosarul succesoral nr.35/H/1984 eliberta dupa defunctii P. M. si P. P., fiind cuprinse in suprafața totala de 15.558 mp menționata la aliniatul nr.2 în cuprinsul aceluiași certificat de mostenitor-suprafata indicata expres, fara măsurători la acel moment, fiind de 4258 mp. fanat la DEALUL M.-ultima poziție.
Terenurile înscrise in prezent in cartea funciara nr._ Calatele, cu nr.top.1526/3, 1527/3 si 1756/2, situate in locul numit DEALUL M., conform c.f. vechi nr.479 Calatele, in extravilan, in suprafața de 13.154 mp, au fost proprietatea antecesorilor lor, iar ulterior a acestora, achitând taxe si impozite pentru cestea de-a lungul timpului si figurând cu aceste terenuri in evidentele fiscale ale Primăriei Calatele, cu indicarea în concret a nr.topo., a suprafețelor si a nr. de carte funciara, asa dupa cum rezulta din certificatul de atestare fiscala eliberat de către aceasta primărie si aflat la dosarul cauzei.
Certificatele de moștenitor inițiale, ca inscrisuri autentice, odată eliberate, potrivit art. 25 din Decretul nr. 40/1953, in vigoare la data dezbaterii succesiunilor celor 2 defunct-bunic P. P. a lui I. si tata-P. T., fac dovada deplina in ce privește compunerea maselor succesorale, calitatea de moștenitor si cota sau bunurile ce revin fiecărui moștenitor, asa incat forța sa probanta neputand fi contestata prin simple afirmații lipsite de orice suport probator dupa cum incearca reclamanții din speța.
Potrivit dispozițiilor legale in vigoare in prezent, respectiv art. 88, alin.l, fraza a-II-a din L.nr.36/1995 care a abrogat decretul nr.40/1953, in privința celor 2 certificate de moștenitor suplimentare eliberate dupa aceiași defuncti, "pana la anularea sa prin hotărâre judecătoreasca, certificatul de moștenitor face dovada deplina in, privința compunerii masei succesorale, a calității de moștenitor si a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor in parte ". Așadar, in esența, certificatul de moștenitor constituie un mijloc de dovada a calității de mostenitor, a cotei ce revine fiecărui moștenitor si a compunerii masei succesorale.
In practica judiciara si in literatura de specialitate, s-a statuat ca "…certificatul de moștenitor este in sine un mijloc de dovada a dobândirii bunurilor succesorale pe cale de moștenire de către persoanele trecute in acesta, inclusiv fata de terți, numai ca forța lui probanta este diferita dupa cum este invocat intre moștenitorii care au participat la procedura succesorala si succesorii acestora, sau este invocat fata de o persoana care nu a participat la aceasta. Intre moștenitorii prezenți in fata notarului care si-au recunoscut reciproc calitatea de moștenitori, cotele de moștenire si componenta masei succesorale, realizând un acord de vointe-ca in speța de fata-, certificatul de moștenitor are valoarea unei convenții; de aceea, nici unul dintre acești moștenitori sau succesorii acestora nu pot combate elementele cuprinse in certificatul de moștenitor, afara de cazul in care dovedește existenta unui viciu de consimțământ sau existenta unui caz de nulitate absoluta...tertii, revendicând drepturi proprii, pot contesta calitatea de moștenitori a celor inscrisi in certificat ori faptul ca aceștia ar fi singurii mostenitori ai defunctului, acțiune care atunci cand bunurile succesorale se afla in posesia persoanelor trecute in certificatul de moștenitor se combina cu acțiunea in petiția de ereditate iar atunci cand se afla in posesia reclamantului cu o acțiune in constatarea calității de moștenitor a acestuia.
Tot astfel, terții pot contesta ca unul sau altul din bunurile succesorale fac parte din masa succesorala, caz in are acțiunea in anulare a certificatului de moștenitor este dublata de acțiunea in revendicare a terțului reclamant...acțiunea in anularea certificatului de moștenitor nu este niciodată o acțiunea de sine stătătoare, ci grefata pe acțiunile care sancționează drepturile terților…cum sunt petiția de ereditate sau acțiunea in revendicare.", care nici una nu este prezenta in prezenta speța, nefiind promovata de către reclamanți, respectiv în speta nu este prezent nici un caz de cauza ilicita invocata de către reclamanti-in acest sens, a se vedea D. C.-" D. civil. Succesiuni", Editura Lumina Lex, București, 1996, p._, precum si practica judiciara literatura de specialitate acolo citate.
Reclamanții nu au uzucapat niciodată terenurile proprietatea acestora incluse in cele 2 certificate de moștenitor suplimentare, contrar afirmațiilor neîntemeiate ale acestora din motivele de recurs, nu au plătit niciodată taxe si impozite exact pentru aceste terenuri cuprinse in actele juridice contestate, iar terenurile menționate in cuprinsul acestora au făcut parte din masele succesorale succesive ale bunicului, respectiv tatălui lor.
3. Reclamantii-recurenti, in afara de simple afirmații gratuite, nu precizează nicăieri cum ar fi putut ajunge aceste terenuri din cele 2 certificate de mostenitor-inscrise in prezent in cartea funciara nr._ Calatele, cu nr.top. 1756/2, situat in locul numit Dealul M., conform c.f. vechi nr.479 Calatele, fanat in extravilan, din proprietatea bunicului sau tatălui acestora in cea a reclamantilor-acestia nu le-au cumpărat niciodată, si nici nu au devenit niciodată proprietarii terenului in suprafața de 6553 mp in litigiu prin pretinsa " uzucapiune" de 30 de ani conform art.1890 C.civ. anterior.
Solicită intimații pârâți să se aibă in vedere si situația probatorie rezultata din decizia civila pronunțata de către Tribunalul Cluj si depusa de către aceștia in probatiune la dosar la ultimul termen de judecata de la fond din data de 17.04.2014 in legătura cu indicatul vecin de .-numitul N. I., intrucat situația juridică analizata in acel dosar este pe deplin incidența si in cauza de fata.
In drept: art.274, 299-316 C.pr.civ.
La data de 24.09.2014 intimatul pârât C. de P. „ Măgura” Călățele, în calitate de succesor legal în drepturi al Foștilor U. din . la dosar întâmpinare (f. 29-30), solicitând instanței respingerea ca nefondat a recursului declarat in cauza, in temeiul art.312, alin. l C.pr.civ. anterior.
În motivele cererii intimatul a arătat că următoarele:
1. În mod temeinic si legal a fost respinsa de către instanța de fond cererea de chemare in judecata extinsa si precizata (in realitate) completata, formulata de către reclamantii-recurenti, raportat la faptul ca temeiul de drept invocat ca justificare pentru pretinsa uzucapiune atat in privința terenului in suprafața de 13.953 mp, reprezentând parte din nr.top.1757/1, inscris in c.f. nr.222 Calatele, proprietatea acestuia tabulara, in calitate de succesor legal in drepturi ai foștilor urbari din Calatele (conform deciziei civile nr.294/A/2002 a Tribunalului HL pronunțata in dosarul civil nr.511/2002, anexata), respectiv art.1890 C.civ. anterior, este inaplicabil in speța de fata, raportat la pretinsul moment al inceperii posesiei asupra terenurilor in litigiu " aproximativ anul 1950", invocat de către reclamanți in motivarea acțiunii lor, respectiv anul 1964 - indicat de către martorul Radoviciu T.; anii 1952-1953, indicați de către martorul C. A.; anul 1965 - indicat de către martorul D. V.; anii 1955-1956, indicați de către martorul P. N., in speța de fata având incidența Decizia in interesul legii nr.86/10.12.2007 aparținând înaltei Curți de Casație si Justiție, conform căreia prescripțiile incepute după data de 12 iulie 1947 a intrării in vigoare in Ardealul de Nord a Decretului lege nr.115/1938, prin adoptarea legii nr. 241/2947, sunt guvernate de dispozițiile art.28, alin.l din Decretul lege nr.115/1938, sens in care dispozițiile art.1890 C.civ., care reprezintă temeiul de drept al acțiunii reclamanților, nu sunt incidente in cauza de față, petitul invocat de constatare a pretinsei uzucapiuni in temeiul art.1890 C.civ. anterior fiind inadmisibil, cu atât mult cu cat proprietarul tabular din c.f. nr.222 Calatele nu este nici decedat, si nici desființat.
De asemenea, in mod corect instanța de fond a reținut si aspectul ca acțiunea de fata a fost promovata de reclamanti pe rolul Judecătoriei Huedin la data de 23.09.2008, data la care Decizia nr.86/2007 a ICCJ era de mult pronunțata, fiind așadar, raportat la momentul indicat de probele testimoniale admnistrate ca cel al începerii pretinsei posesii in cauza fata de terenurile in litigiu, pe deplin aplicabila in cauza, iar petitul de uzucapiune formulat de către reclamanți si susținut ca temei de drept pe art.1890 C.civ. anterior, fiind inadmisibil si in mod corect respins ca neîntemeiat de către instanța de fond.
In legătura cu pretinsa "uzucapare" a parcelei de teren proprietatea tabulara a foștilor U. din Calatele, în limita suprafeței indicate de 13.953 mp parte din nr.top.1757/1, înscris in c.f. nr. 222 Calatele, solicită intimatul pârât a se avea în vedere adresa nr.156/22.01.2009, aparținând Comisiei Locale de fond funciar a comunei Calatele, aflata a fila 48 dosar, care certifica ca terenul inscris in c.f. nr.222 Calatele, nr.top.1757, ing. 287, in suprafața de 10 jugare si 1355 stj.p., a făcut obiectul legilor fondului funciar si a fost solicitat de către C. Urbarial Călatele, asa incat pretinsa uzucapiune a unei porțiuni din nr.top.1757 este inadmisibila, raportat la incidența în cauza a legilor speciale de reconstituire a dreptului de proprietate, existând si un alt motiv de respingere a actiunii precizate decât cel reținut de către instanța de fond.
Astfel, pentru toate terenurile aferente nr. top. înscrise in c.f. nr.222 Calatele, terenuri situate pe raza administrativ teritoriala a comunei Calatele, arată pârâtul intimat faptul că a formulat cerere de reconstiuire a dreptului de proprietate in baza legii nr.1/2000, iar prin hotărârea nr.149/05.10.2000 a fost validata in favoarea acestuia anexa f. 54, cu suprafața totala de 414,42 ha teren, din care 239 ha teren in fondul forestier național, administrat de Ocolul Silvic Huedin, suprafața din care face parte si terenul in litigiu, situat pe raza comunei Calatele, . numita Cioroiul N..
Precizează intimatul pârât ca in pofida faptului ca suprafața in litigiu de 13.953 mp din terenul proprietatea acestuia tabulara pretinsa de către reclamanți a fost validata in favoarea acestuia, pana in prezent nu s-a reușit punerea in posesie si eliberarea titlului de proprietate datorita existentei litigiului de fata si a împrejurării ca reclamanții au împiedicat accesul reprezentanților comisiei locale de fond funciar ai comunei Calatele sa efectueze măsurătorile necesare si să predea amplasamentul din zona Cioroiul N. reprezentanților legali ai acestuia.
2. Reclamantii-recurenti, in afara de simple afirmații gratuite, nu precizează nicăieri cum ar fi putut ajunge terenul proprietatea acestuia tabulara in suprafața pretinsa de 13.953 mp, parte din nr.top. 1757/1, inscris in c.f. 222 Calatele, din proprietatea composesoratului in cea a reclamantilor-acestia nu au cumpărat niciodată, si nici nu au devenit niciodată proprietarii terenului in suprafața de 13.953 mp in litigiu prin pretinsa " uzucapiune" de 30 ani conform art.1890 C.civ. anterior.
Solicită intimatul pârât să fie avută în vedere si situația probatorie rezultata din decizia civila pronunțata de către Tribunalul Cluj și depusa in probatiune la dosar de către pârâții Musteta C. si P. L. la ultimul termen de judecata de la fond din data de 17.04.2014 in legătura cu indicatul vecin de .-numitul N. I., intrucat situația juridica analizata in acel dosar este pe deplin incidența si in cauza de fata.
Pentru considerentele arătate, solicită intimatul pârât respingerea recursului ca nefondat, menținerea in integralitate ca fiind temeinica si legala a sentinței civile atacate, cu cheltuieli de judecata-onorariu de avocat in recurs.
În drept, au fost invocate prevederile art.274, 299-316 C.pr.civ
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Tribunalul constată următoarele:
Conform precizării cererii de chemare în judecată (f. 501-502 dosar judecătorie, vol. II), reclamanții au solicitat să se constate că au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafață totală de 20.590 mp., situat din punct de vedere administrativ în ., zona C. N., care se identifică în C.F. nr._ Călățele, provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. 479 Călățele, nr. top. 1756/2, Fânaț la Dealu M. pentru suprafața de 6.637 mp. și în C.F. nr. 222 ălățele, nr. top. 1757, P. la C. N., în ceea ce privește suprafața de 13.937 mp. Cu privire la cele două suprafețe în cuprinsul precizării de acțiune reclamanții au susținut că au folosit imobilele în mod public, pașnic, neîntrerupt, netulburat, neviciat și sub nume de proprietar de peste 30 de ani prin joncțiunea posesiilor cu posesia exercitată de către P. P. lui I..
Prin cererea de chemare în judecată în forma inițială, în privința suprafeței de 5.512 mp., identificat parțial cu imobilul în suprafață de 6.652 mp., înscris în C.F. nr. 479 Călățele cu nr. top. 1756/2, Fânaț la Dealu M., reclamanții și-a întemeiat cererea având ca obiect constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune pe dispozițiile Decretului-lege nr. 115/1938 (f. 3-5 dosar judecătorie, vol. I).
Cu privire la imobilul teren în suprafață de 15.110 mp., identificat parțial cu imobilul în suprafață de 62.478 mp., înscris în C.F. nr. 222 Călățele cu nr. top. 1757, P. la C. N., cererea având același obiect a fost întemeiată pe dispozițiile Codului civil anterior, respectiv art. 1837, art. 1846-1847 și art. 1890.
Față de data înregistrării cererii de chemare în judecată – 23.09.2008 (f. 2-5 dosar judecătorie, vol. I), instanța de fond a reținut corect incidența Deciziei nr. 86 din 10.10.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în interesul legii, prin care s-a stabilit că „În situația prescripțiilor achizitive începute sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938 și împlinite după . Legii nr. 7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv cele ale decretului-lege nr. 115/1938”.
În speță, în privința terenului cu privire la care s-a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în baza dispozițiilor vechiului Cod civil, este de remarcat faptul că posesia invocată trebuia să fie anterioară anului 1947, mai exact momentul de început al posesie să fie anterior adoptării Legii nr. 241 din 12 iulie 1947 pentru punerea în aplicare în Transilvania a legii pentru unificarea dispozițiunilor privitoare la cărțile funciare din 27 aprilie 1938. Conform art. 6 alin. 2 din acest act normativ, prescripțiunile împlinite, precum și cele începute înaintea punerii în aplicare a prezentei legi sunt cârmuite în ce privește natura, durata și efectele lor, de dispozițiunile legii sub care au început. În speță, așa cum rezultă din cele ce preced sunt incidente prevederile Codului civil.
Or, așa cum s-a reținut în considerentele sentinței care formează obiectul controlului judiciar, din declarațiile martorilor Radoviciu T. (f. 42, vol. I), D. V. (f. 43, vol. I), M. G. (f. 384, vol. III, C. A. (f. 417-418, vol. III) și P. N. (f. 419-420, vol. III), a rezultat că momentul începerii posesiei s-a situat ulterior adoptării actului normativ menționat. De altfel, chiar reclamanții au susținut în motivele cererii de chemare în judecată că posesia a început în anul 1950.
În consecință, corect a reținut instanța de fond că nu se impunea analiza celorlalte condiții câtă vreme din declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză cu privire la momentul începerii posesiei a rezultat că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune în condiții le Codului civil anterior.
Față de statuările anterioare instanța de fond nu avea obligația să analizeze îndeplinire condițiilor impuse de Decretul-lege nr. 115/1938 pentru terenul în suprafață de 15.110 mp., deoarece chiar reclamanții au invocat uzucapiunea în baza Codului civil. În consecință, capătul de cerere analizat a fost respins atât cu respectarea dispozițiilor legale incidente analizate, cât și față de statuările Înaltei Curți de Casație și Justiție din decizia nr. 86/2007.
Din perspectiva celor expuse sunt lipsite de relevanță probatorie înscrisurile din care rezultă plata impozitului de către recurenții reclamanți începând din anul 1971. Nu se impune în contextul dat nici examinarea aspectelor invocate în subsidiar față de statuările anterioare în sensul neîndeplinirii condițiilor imperative pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Referitor la suprafața de 5.512 mp., instanța a reținut de asemenea corect că au fost invocate prevederile art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938, care dispune în sensul că „cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat. De asemenea, va putea cere înscrierea dreptului său, cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiile legii, timp de 20 de ani, socotiți de la înscrierea în cartea funciară a declarațiunii de renunțare la moștenire”.
Or, așa cum s-a reținut în considerentele sentinței atacate, proprietarul tabular P. P. a lui P. a decedat la data de 13.02.1971, succesiunea fiind dezbătută conform Certificatului de moștenitor nr. 174/H/14.11.1981, eliberat de fostul Notariat de Stat Județean Cluj (f. 130 dosar judecătorie, vol. I), prin care s-a stabilit calitatea de unic moștenitor a numitului P. T., în calitate de fiu. Tribunalul apreciază că sunt corecte statuările instanței de fond în sensul că uzucapiunea nu poate opera în temeiul art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 în ipoteza în care există moștenitori acceptanți. În consecință, cererea de chemare în judecată a fost soluționată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente.
Sunt nefondate susținerile recurenților și cu privire la neexercitarea rolului activ de către judecătorul de fond, deoarece au fost administrate probele care se impuneau raportat la obiectul cererilor deduse judecății, iar situația de fapt a fost corect stabilită raportat la ansamblul probator al cauzei.
Criticile privitoare la soluția pronunțată asupra cererii reconvenționale sunt de asemenea nefondate deoarece așa cum rezultă din cele ce preced, posesia exercitată nu îndeplinește condițiile impuse de cele două acte normative pentru a produce efectul dorit de către recurenți. De altfel, instanța a procedat la analiza pe larg a certificatelor de moștenitor deduse judecății, iar soluția pronunțată este legală și temeinică.
În lumina considerentelor expuse criticile recurenților vor fi apreciate nefondate în întregime, în cauză nefiind prezent motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. recurenții au invocat și prevederile art. 304 pct. 8 din același cod, dar dezvoltarea motivelor nu se încadrează în prevederile acestui text. S-a dat eficiență și dispozițiilor art. 304¹ C.pr.civ., hotărârea nefiind supusă apelului.
Astfel, în baza prevederilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 299 alin. 1, art. 304 pct. 9 și art. 304¹ C.pr.civ., urmează să fie respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții P. V., P. N. și O. V. împotriva Sentinței civile nr. 203/08.05.2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Huedin, care va fi menținută în totul.
În baza dispozițiilor art. 274 alin. 1 C.pr.civ., vor fi obligați în solidar recurenții, a căror culpă rpocesuală este dovedită, sa plătească intimaților Musteța C. și P. L. suma de 300 lei, cheltuieli de judecata in recurs, iar în favoarea intimatului C. de P. Măgura Călățele, cheltuieli de judecata în recurs în suma de 500 lei, conform înscrisurilor justificative depuse la dosarul cauzei (f. 50, 52).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții P. V., P. N., O. V. împotriva Sentinței civile nr. 203/08.05.2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Huedin, pe care o menține în totul.
Obliga recurenții, în solidar, sa plătească intimaților Musteța C. și P. L. suma de 300 lei, cheltuieli de judecata in recurs.
Obliga recurenții, în solidar, să plătească intimatului C. de P. Măgura Călățele, cheltuieli de judecata în recurs în suma de 500 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2014.
Președinte, D.-I. T. | Judecător, E. L. | Judecător, M. O.-S. |
Grefier, L. C. |
L.C. 29 Octombrie 2014
Red./dact./LE/CȘ/2 ex./13.11.2014
Jud. fond .S. J. M. – Judecătoria Huedin
| ← Pretenţii. Decizia nr. 331/2014. Tribunalul CLUJ | Succesiune. Decizia nr. 223/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
