Succesiune. Decizia nr. 223/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 223/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 8575/211/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 223/A/2014
Ședința publică din 02 Aprilie 2014
Instanța alcătuită din:
PREȘEDINTE C.-A. C.
JUDECĂTOR O. R. G.
GREFIER G.-C. Ț.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârât apelant M. D. I. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR CII T. M. C. împotriva Sentinței civile nr. 6167/11.05.2010, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., privind și pe intimații S. A., S. F. Z., S. E., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la termenul de judecată din data de 14 martie 2013, prezenta cauză a fost suspendată în temeiul art. 242 pct. 2 C.pr.civ. pentru lipsa nejustificată a părților.
În baza referatului întocmit de grefier șef Secția Civilă la data de 20.03.2014, instanța a dispus repunerea cauzei pe rol.
Astfel, în temeiul art. 137 alin. 1 și art. 252 alin. 2 C.pr.civ. instanța invocă și pune în discuție excepția perimării cauzei.
TRIBUNALUL
Reține că prin Sentința civilă nr. 6167/11.05.2010, dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N. s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții S. A., S. F. Z. prin S. A., S. E. în contradictoriu cu pârâtul M. D. I..
A constatat că din masa succesorală rămasă după defunctul S. F., decedat la data de 06.03.2009, cu ultimul domiciliu în Cluj-N., face parte cota de 1/2 din dreptul de creanță născut în tmeiul antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 20.09.2007 între pârâtul Miele D.-I. și S. F. căsătorit cu S. E..
A constatat că reclamanții S. A.-E. și S. F.-Z. au calitate de moștenitori ai defunctului S. F., în calitate de fiică și fiu, în cotă parte de 1/2 din masa succesorală, fiecare.
S-a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de /0.09.2007 între pârâtul Miele D.-I. și S. F. căsătorit cu S. E. și dispune restabilirea situației anterioare încheierii antecontractului.
A fost obligat pârâtul M. D.-I. la plata către reclamanta S. E. a sumei de 10.000 euro, în echivalent în lei la data plății, cu titlu de avans din preț, a sumei de 147 euro cu titlu de penalități calculate de la data de 21.04.2009 până la data de 16.06.2009, în echivalent în lei la data plății, precum și la plata în continuare a dobânzii legale calculate asupra avansului din preț, până la data plății acestuia.
A fost obligat pârâtul M. D.-I. la plata către reclamanta S. E.-A. a sumei de 5.000 euro, în echivalent în lei la data plății, cu titlu de avans din preț, a sumei de 73,5 euro cu titlu de penalități calculate de la data de 21.04.2009 până la data de 16.06.2009, în echivalent în lei la data plății, precum și la plata în continuare a dobânzii legale calculate asupra avansului din preț, până la data plății"acestuia.
A fost obligat pârâtul M. D.-I. la plata către reclamantul S. F.-Z. a sumei de 5.000 euro, în echivalent în lei la data plății, cu titlu de avans din preț, a sumei de 73,5 euro cu titlu de penalități calculate de la data de 21.04.2009 până la data de 16.06.2009, în echivalent în lei la data plății, precum și la plata în continuare a dobânzii legale calculate asupra avansului din preț, până la data plății acestuia.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 4969,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care suma de 2964 lei reprezintă taxa judiciară de timbru, suma de 5,3 lei reprezintă timbrul judiciar iar suma de 2000 lei reprezintă onorariul avocațial.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut următoarele:
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 20.09.2007, sub semnătură privată, pârâtul s-a obligat să vândă promitentului cumpărător S. F., dreptul de proprietate asupra imobilului apartament situat în corn. B., . 2A, . de 55,39 mp, compus din 2 camere, 1 baie, 1 bucătărie, 1 hol, 1 debara, 1 terasa, 12,11 mp cu părți indivize comune aferente, tară pod, imobil care urmează a fi edificat de către promitentul vânzător pe terenul aflat în proprietatea . SRL, în schimbul prețului de 42.000 euro, pe baza autorizației de construire nr. 62/15.08.2007 (f.7-9).
Prin sentința civilă din data de 27 martie 2008 a Judecătoriei Salgotarjan s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre S. F. și reclamanta S. E. (născută Bikali), reținându-se că din căsătoria acestora au rezultat doi copii, A. E. și F. Z., ale căror certificate de naștere au fost depuse în copie la f. 10, 11 din prezentul dosar.
La data de 06.03.2009 promitentul cumpărător S. F. a decedat, având ultimul domiciliu în Cluj-N..
Antecontractul care a dat naștere unor drepturi de creanță a fost încheiat în timpul căsătoriei lui S. F. și S. E., când a operat prezumția de mandat tacit reciproc între soți, potrivit art. 35 al. 2 C.fam. Conform art. 30 al.2, 36 C.fam., din masa succesorală rămasă după defunctul S. F., decedat la data de 06.03.2009, cu ultimul domiciliu în Cluj-N., face parte cota de Vi din dreptul de creanță născut în temeiul antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de
20.09.2007între pârâtul Miele D.-I. și S. F. căsătorit cu S. E., Cealaltă cotă de XA revenind în temeiul art. 30 al. 2 C.fam. reclamantei S. E..
Conform copiilor certificatelor de naștere de la f. 10, 1, reclamanții S. A.-E. și S. F.-Z. au calitate de moștenitori ai defunctului S. F., în calitate de fiică și fiu, în cotă parte de l/2 din masa succesorală, fiecare.
Instanța constată că pârâtul s-a obligat să finalizeze construcția până la data de 16.12.2008(f.8).
Reclamanții și-au îndeplinit obligația de achitare a prețului contractului, în cuantumul și modalitățile prevăzute în antecontract. Astfel, reclamanții au plătit suma de 15.000 euro cu titlu de avans la data de 20.09.2007, data semnării contractului (f. 16), iar a doua rată din preț în valoare de 5.000 euro a fost achitată la data de 14.11.2008, potrivit copiei chitanței de la fila 19.
În ceea ce privește obligația de plată către pârât a ultimei rate din preț, în valoare de 22.200 euro, această obligația nu este scadentă, scadența fiind data încheierii contractului de vânzare cumpărare în formă autentică, la notificarea pârâtului, în termen de 30 de zile de la evidențierea construcției în cartea funciară. Pârâtul nu a procedat la notificarea reclamanților în vederea încheierii contractului în formă autentică iar imobilul nu a fost evidențiat în cartea funciară.
Din declarațiile martorilor P. L. și V. D. (f.67, 68) rezultă că la data la care martorii au vizitat construcția (primăvara anului 2008 și sfârșitul anului 2008, exterior fiind văzut și în iulie-aug.2009) apartamentul în litigiu nu era finalizat, neavând geamuri, uși interioare, ușă la intrare, nu era zugrăvit, în baie era sapa, gresia și faianța nu erau montate, exteriorul clădirii nu era zugrăvit. Or, potrivit clauzei exprese din antecontract (f.8), pârâtul s-a obligat să predea promitentului cumpărător apartamentul cu exteriorul finisat, geamuri termopan, uși interioare, ușa de la intrare metalică, pereți vopsiți în lavabil, parchet laminat montat, gresie și faianță la cutie montate, centrală termică și calorifere legate, utilități racordate, întrerupătoare și corpuri de iluminat.
Martorul M. S. R., manager de proiect al construcției, a arătat că finalizarea construcției nu s-a realizat deoarece o parte din clienți nu au avut bani să achite prețul, împrejurare care nu este de natură să exonereze pârâtul de răspundere contractuală.
Pârâtul Miele D. I. nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, respectiv nu a predat reclamanților construcția până la data convenită (16.12.2008) și nici ulterior acestei date și nu a realizat finisajele convenite cu promitentul cumpărător.
Potrivit art. 1020, 1021 Cod Civil, în cazul în care una din părțile contractului sinalagmatic nu își îndeplinește în mod culpabil obligațiile, contractul se desființează cu efect retroactiv. Partea în culpă este obligată să restituie prestațiile primite și să o despăgubească pe partea care și-a îndeplinit obligațiile pentru pagubele suferite ca urmare a neexecutării contractului.
Clauza contractuală potrivit căreia în cazul în care pârâtul nu își îndeplinește obligația de a finaliza construcția până la data de 16.12.2008, acesta datorează penalități de 0,01% pe zi de întârziere până la îndeplinirea obligației de predare, nu are ca rațiune și efect înlăturarea dreptului promitentului cumpărător (ori al succesorilor acestuia) de a cere și obține rezoluțiunea contractului. Este neîntemeiată această apărare a pârâtului deoarece sancțiunea rezoluțiunii pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale, conform art. 1020, 1021 Cod Civil, este de esența contractelor sinalagmatice. Pe de altă parte, penalitățile de întârziere stipulate în contract reprezintă daune moratorii și deci acoperă paguba produsă prin întârzierea executării obligației, pe când prin aplicarea art. 1020, 1021 cod civil se obține restabilirea situației anterioare încheierii contractului prin restituirea prestațiilor efectuate. Prin urmare, aplicarea cumulată a celor două sancțiuni este posibilă și are ca scop repararea tuturor prejudiciilor suferite de partea care nu s-a aflat în culpă contractuală.
Pentru aceste considerente, în baza art. 650 și urm. Cod civil, art. 1020,1021 Cod Civil, art. 969 C.civ., instanța a admis cererea de chemare în judecată, a constatat că din masa succesorală rămasă după defunctul S. F., decedat la data de 06.03.2009, cu ultimul domiciliu în Cluj-N., face parte cota de l/i din dreptul de creanță născut în temeiul antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 20.09.2007 între pârâtul Miele D.-îonel și S. F. căsătorit cu S. E., a constatat că reclamanții S. A.-E. și S. F.-Z. au calitate de moștenitori ai defunctului S. F., în calitate de fiică și fiu, în cotă parte de 1/2 din masa succesorală, fiecare, a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 20.09.2007 între pârâtul Miele D.-I. și S. F. căsătorit cu S. E. și dispune restabilirea situației anterioare încheierii antecontractului, va obliga pârâtul M. D.-I. la plata către reclamanta S. E. a sumei de 10.000 euro, în echivalent în lei la data plății, cu titlu de avans din preț, a sumei de 147 euro cu titlu de penalități calculate de la data de 21.04.2009 până la data de 16.06.2009, în echivalent în lei la data plății, precum și la plata în continuare a dobânzii legale calculate asupra avansului din preț, până la data plății acestuia, va obliga pârâtul M. D.-I. la plata către reclamanta S. E.-A. a sumei de 5.000 euro, în echivalent în lei la data plății, cu titlu de avans din preț, a sumei de 73,5 euro cu titlu de penalități calculate de la data de 21.04.2009 până la data de 16.06.2009, în echivalent în lei la data plății, precum și la plata în continuare a dobânzii legale calculate asupra avansului din preț, până la data plății acestuia, a obligat pârâtul M. D.-I. la plata către reclamantul S. F.-Z. a sumei de 5.000 euro, în echivalent în lei la data plății, cu titlu de avans din preț, a sumei de 73,5 euro cu titlu de penalități calculate de la data de 21.04.2009 până la data de 16.06.2009, în echivalent în lei la data plății, precum și la plata în continuare a dobânzii legale calculate asupra avansului din preț, până la data plății acestuia.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., instanța a obligat pârâtul aflat în culpă procesuală la plata către reclamanți a sumei de 4969,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care suma de 2964 lei reprezintă taxa judiciară de timbru (f.5), suma de 5,3 lei reprezintă timbrul judiciar (f.3 verso) iar suma de 2000 lei reprezintă onorariul avocațial (f.78).
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal recurs recalificat ca apel, pârâtul M. D. I. solicitând instanței admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare pârâtul arată următoarele:
1. Primul motiv de recurs vizează interpretarea eronată a probelor administrate de prima instanță, respectiv instanța de fond motivează adoptarea soluției bazându-se pe depozițiile martorilor P. L. și V. D. (alin. 1 pag.10 din sentință), de unde ajunge la concluzia că aceste persoane au vizitat (construcția în primăvara anului 2008(P. L.) și sfârșitul anului 2008 (V. D.), iar din exterior a fost vizionată și în lunile iulie-august 2009 de către martorul P. L., iar apartamentul din litigiu nu era finalizat, respectiv nu avea geamuri, uși interioare, ușă la intrare, nu era zugrăvit, în baie era șapa, gresia și faianța nu erau montate, exteriorul clădirii nu era zugrăvit, or, dimpotrivă declarația scrisă a martorului V. D. este cu totul alta decât cea reținută de către prima instanță, astfel, acesta arată în depoziția de la fila 68 dos. fond că pe la sfârșitul anului 2008 a participat la curățenie în cele trei blocuri edificate de către subsemnatul, iar în aceea perioadă (noiembrie 2008) clădirile erau tencuite, înăuntru era zugrăvit, erau montate geamuri și ușa de la intrare, ușile interioare erau montate în unele apartamente, pe jos era șapă, în baie era șapă și tencuit, în bucătărie era zugrăvit, obiectele sanitare erau depozitate în baie...
Instanța își argumentează adoptarea soluției și pe depoziția martorului P. L. (f. 67 dos. fond) care declară că în perioada iulie-august 2009 a constatat că nu era tencuit exteriorul blocului, nu erau montate geamurile la apartament, iar pe geam se vedea înăuntru că s-a tencuit ceva, însă, această depoziție nesinceră trebuia înlăturată și nu luată în considerare, atâta timp cât la fila 44 din dosarul primei instanțe există dovada terminării lucrărilor, respectiv procesul verbal de recepție de la terminarea lucrărilor datat 21.07.2009, deci în aceeași perioadă când martorul susține că nu erau montate geamurile și exteriorul imobilului nu era tencuit, comisia de recepție din cadrul Primăriei corn. B. constată prin proces verbal (fila 44 dos.fond)că aceste lucrări sunt terminate, astfel că instanța a dat crezare depoziției acestui martor și nu a luat în considerare proba scrisă care este un act autentic și care are deplină credință în privința oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile constatate prin actul respectiv (art. 1173 C.civ.), astfel că acest act are o valoare juridică superioară celei testimoniale.
2. O altă critică adusă sentinței de referă la faptul că prima instanță a reținut că reclamantul trebuia să predea apartamentul cu gresia și faianța montate, or, din pag. 2 alin.3 din antecontractul de vânzare cumpărare (f. 8 dosar fond) rezultă, în mod expres, că faianța și gresia se predau cumpărătorului la cutie și nemontate, acestuia îi revenea obligația de a le monta unde și cum dorea.
Prima instanță a interpretat greșit depoziția martorului M. S.-R. (fila 69 dos. fond) în sensul că acesta ar fi declarat că finalizarea construcției nu s-a realizat deoarece o parte din clienți nu au avut bani să achite prețui, dimpotriva, acest martor a declarat (a se vedea în acest sens depoziția de (fila 69 dos. fond) că întrucât nu a fost finalizată cartea funciară apartamentul nu s-a putut preda și nicidecum din cauză că nu era finalizată construcția cum greșit a reținut instanța de fond.
Mai mult, din declarația reală a acestui martor rezultă expres că întârzierea întabulării a fost cauzată de faptul că o parte din clienți nu au avut bani să achite prețul vânzării și nicidecum finalizarea construcției, așa cum eronat a reținut prima instanță, cu atât mai mult cu cât acest martor a declarat că cele patru blocuri edificate de către subsemnatul au fost terminate în decembrie 2008, acestea însemnând că au fost tencuite, instalate geamuri termopan, uși, zugrăvit în interior, iar parchetul urma a se monta la recepția imobilului.
Criticabilă este sentința și sub aspectul că prima instanță a reținut că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația contractuală, respectiv nu a predat reclamanților construcția până la data convenită, respectiv 16.12.2008 și că nu am realizat finisajele convenite cu promitentul cumpărător (alin.3 pag. 10 din sentință), însă, în mod greșit a reținut instanța de fond că trebuia să predau apartamentul care face obiectul antecontractului la data de 16.12.2008, când acesta trebuia predat, adică . a cumpărătorului era la momentul încheierii actului autentic, conform alin.2 din pag.2 din antecontractul de vânzare cumpărare (fila 8 dosar fond) unde se prevede că „(Predarea imobilului către promitentul cumpărător se va face Ca data încheierii contractului de vânzare cumpărare informă autentică " și nicidecum la data finalizării construcției adică 16.12.2008.
Astfel, din modul de redactare a antecontractului rezultă, prin aplicarea regulii de interpretare prevăzută de art. 982 C.civ. (toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg), că apartamentul nu trebuia predat la data de 16.12.2008 (cum sa susținut în notificare), după cum greșit a reținut și prima instanță cu atât mai mult cu cât dispozițiile înscrise în art. 1020 și 1021 C.civ. (cu privire la partea care nu și-a respectat angajamentul) au caracter supletiv, iar în situația în care nu aș fi reușit să finalizez construcția până la termenul convenit, atunci ar fi operat sancțiunea obligării subsemnatului la penalități și nicidecum a opera rezolutiunea antecontractului.
De altfel, promitentul cumpărător (antecesorul reclamanților) și-a asumat riscul încă de la semnarea antecontractului de vânzare cumpărare că nu va intra în posesia apartamentului decât la momentul încheierii actului în formă nu ten ti că, fără a se prevede o dată certă asupra încheierii acestui act, însă pe parcursul instanței de fond, atât reclamanții cât și instanța au făcut o confuzie între data finalizării construcției -16.12.2008 - (dată care nu echivalează cu data predării acesteia) și data predării acesteia (încheierea actului autentic la notar). Chiar și din notificarea de la fila 14 dosar fond reclamanții arată că nu am predat apartamentul până la data de 16.12.2008, în conformitate cu antecontractul de cumpărare, numai că în acest din urmă act se prevede, în mod expres că predarea va avea loc la momentul încheierii actului la notar, moment care nu coincide cu data finalizării construcției (16.12.2008).
Astfel, în mod greșit s-a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare și obligarea subsemnatului la plata penalităților și a dobânzii, atâta timp cât reclamantul a finalizat la timp construcția, încadrându-mă în cele 16 luni, însă faptul că nu s-a reușit și finalizarea actelor de înscriere a construcției la C.F. în acest termen nu a constituit o obligație contractuală acest aspect.
Acordarea penalităților de întârziere acordate de către prima instanță nu se justifică atâta timp cât am convenit cu promitentul cumpărător la sfârșitul anului 2008 o amânare a achitării diferenței de preț de 22.200 Euro chiar la solicitarea acestuia, întrucât acesta nu dispunea de această sumă de bani care reprezenta diferența de preț, iar această discuție a avut loc chiar în prezența martorului M. S.-R. care ulterior în fața instanței de judecată a confirmat că în luna decembrie 2008 a avut loc o discuție între cumpărător și subsemnatul unde cumpărătorul a solicitat o amânare a termenului de plată, fără a se stabili un alt termen fix.
Procedeul adoptat de prima instanță este vădit nelegal, în condițiile în care aceasta era datoare să analizeze deopotrivă susținerile și apărările părților din proces (chiar dacă a respins neîntemeiat proba cu interogatoriul părților de unde se puteau obține informații utile și concludente soluționării cauzei), să interpreteze corect toate probele din dosar și nu trunchiat, prin coroborarea lor, revenindu-i îndatorirea să cerceteze cauzele, respectiv culpa care au determinat nepredarea apartamentului, iar în strânsă legătură cu aceasta se impunea a stabili în ce măsură mai putea fi executat antecontractul și numai după aceea să hotărască asupra soluției pronunțate și să o motiveze corespunzător cu argumente solide care să fundamenteze hotărârea dată.
3. Apoi, se poate reproșa primei instanțe omisiunea de a pune în discuția părților temeiului juridic real al pretențiilor referitoare la dobânda solicitată de către reclamanți, având în vedere că în acțiunea introductivă nu se indică temeiul de drept în baza cărora aceștia o solicită, cu atât mai mult cu cât prima instanță în baza rolului activ - art. 129 alin.4 C.proc. civ. putea pune în discuția părților acest aspect, iar după cum rezultă din sentință nici chiar instanța nu a motivat temeiul juridic în baza căreia a acordat dobânda, cu atât mai mult cu cât a acordat și penalități de întârziere, fiind astfel inadmisibil a se acorda cumulativ atât penalități cât și dobândă.
Recent, practica judiciară a statuat că dobânda legală nu va putea să fie cumulată cu acele penalități care au un caracter de daune moratorii, menite a sancționa executarea cu întârziere; un asemenea cumul ar echivala cu aplicarea a doua sancțiuni de același fel pentru aceeași faptă, respectiv cu o dublă reparație a uneia și aceleiași încălcări a contractului.
În acest sens s-a pronunțat și I.C.C.J., reținând că „prin stipularea clauzei penale a penalităților, părțile au hotărât anticipat daune interese compensatorii, în cazul neexecutării totale sau parțiale ori daune moratorii pentru executarea cu întârziere, în acest mod, părțile, prin voința lor, au stabilit cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciile suferite ca urmare a neexecutării obligațiilor asumate.
În consecință, fiind prevăzute în antecontract penalități de întârziere (alin.4 din pag 2 antecontract), nu se mai pot pretinde alte despăgubiri (dobândă) ca urmare a neîndeplinirii totale sau parțiale a obligației contractuale, inclusiv a dobânzii așa cum au solicitat reclamanții cu atât mai mult cu cât doctrina a arătat că dobânda legala cât și penalitățile au aceeași natură juridică, ambele reprezentând daune și, de aceea, cumulul acestora apare inadmisibil.
În plus, Codul Civil interzice, în mod expres, adăugarea unor alte daune la dobânda legală, cu excepția cazurilor limitativ prevăzute și anume, în materie de comerț, fidejusiune și societate.
Concluzionând, reclamanții nu a probat că subsemnatul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale pentru a putea veni să solicite rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare, cu atât mai mult cu cât antecesorul acestora a solicitat la sfârșitul anului 2008 o amânare a plății, întrucât nu avea de unde să achite diferența de preț de 22.200 Euro.
Nu în ultimul rând, depune anexat prezentului recurs și copia C.F. nr._ B. de unde se poate observa că imobilul a fost intabulat în C.F. la data de 05.11.2009 pe numele subsemnatului, iar ulterior s-a procedat la convocarea cumpărătorilor la notar pentru încheierea actului în formă autentică, situația față de care depun în probațiune (art. 305 C.proc.civ.) copia c.f. nr._-C1-U39 B. de unde se poate observa că apartamentul nr.8, apartament vecin cu cel al reclamanților a fost înscris în c.f. pe numele cumpărătorului S. L..
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În drept s-a invocat dispozițiile art. 3041 C.proc.civ., art. 274 C.proc.civ.
Prin întâmpinarea formulată în recurs, intimații reclamanți S. A. E., Syilagyi F. Z. și S. E. solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de către pârât, cu consecința menținerii în integralitate ca legală și temeinică a sentinței atacate, obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocațial.
În susținerea poziției procesuale, intimații consideră că prin sentința civila nr.6167 pronunțata de Judecătoria Cluj-N. la data de 11 mai 2010 in dosarul cu nr. de mai sus a fost admisa acțiunea civila formulata de subsemnații si consecutiv s-a constatat ca din masa succesorala rămasa dupa defunctul S. Francise face parte cota de 1/2-a parte din dreptul de creanța născut in temeiul antecontractului de vanzare-cumparare incheiat la 20.09.2007 intre parat si defunct, constatandu-se totodată si faptul ca reclamanții S. A. E. si S. F. Z. au calitate de moștenitori ai defunctului S. F. (fiu si fiica) in cota parte de 1/2 fiecare.
Prin aceeași hotărâre s-a dispus rezolutiunea antecontractului de vanzare-cumparare incheiat la 20.09.2007 cu consecința restabilirii situației anterioare incheierii amintitului act juridic, paratul Miele fiind obligat la plata către subsemnata S. E. a sumei de 10.000 EURO (avans pret), a sumei de 147 EURO (penalități calculate pana la data introducerii acțiunii) si dobânda legala calculata la avansul din pret, pana la data plații acestuia, iar fata de subsemnații S. A.-E. si S. F. Z. la plata sumei de 5.000 EURO (avans pret), 73,5 EURO (penalități calculate pana la data introducerii acțiunii) si dobânda legala calculata la avansul din pret pana la data plații acestuia, pentru fiecare dintre noi, in plus paratul Miele fiind obligat si la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu purtarea litigului in fata instanței de fond.
II.Consideră sentința pronunțata in cauza esentialmente legala si temeinica, data cu respectarea deplina a legii dar si in considerarea intregului ansamblu probator relevant administrat in cauza, recursul paratului Miele fiind, in aceste condiții, vădit nefondat, urmând a fi respins ca atare, in lumina următoarelor aspecte juridice decisive invederate pe larg in cele ce urmează.
1 )In ceea ce privește primele doua motive de recurs invocate de parat prin scriptul sau
Paratul M. prin reprezentant se contrazice in mod flagrant in susținerea primului motiv de recurs, arătând pe de o parte ca, la data de 16.12.2008 apartamentul nr.7 ce face obiectul antecontractului de vanzare-cumparare din 20.09.2007 era finalizat insa, in finalul acestui motiv de recurs, arata ca la fila 44 din dosarul de fond exista procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor datat 21.07.2009, așadar la peste 7 luni de la data limita convenita de parti pentru finalizarea construcției, proces-verbal care, in viziunea recurentului ar trebui sa aiba preeminenta asupra tuturor probelor testimoniale administrate in cauza !!
Aceasta ultima aserțiune de sub pct. 1 din recurs a paratului Miele care intelege in sfârșit valoarea si semnificația emiterii procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor pentru imobilul in litigiu
Aceasta deoarece, in temeiul art.37 alin.2 Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, o construcție realizata cu autorizație de construire se considera finalizata daca s-au realizat toate elementele prevăzute in autorizație si daca s-a efectuat recepția lucrărilor, efectuarea recepției ce este obligatorie !!!
Mai mult, art.37 alin.5 Legea nr.50/1991 arata ca "construcțiile...care nu au efectuata recepția la terminarea lucrării potrivit legii nu se considera finalizate...".
Suplimentar, H.G.nr.273/1994 ce conține "Regulamantul de recepție a lucrărilor de construcții si instalații aferente" statuează supra procedurii de urmat in vederea realizării recepției construcției, conferind procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor calitatea de punct terminus al realizării construcției, de moment de la care construcția se considera finalizata.
Iata cum legiuitorul acorda o importanta extrema realizării procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor precum si certificatului de atestare a edificării construcției, înscrisuri ce atesta in mod indiscutabil finalizarea realizării construcției si certifica efectuarea sa corespunzătoare din punctul de vedere al calității executării lucrărilor.
In prezenta pricina, procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor pentru apartamentul in litigiu sa realizat la data de 21 iulie 2009, așadar cu peste 7 luni de la data limita prevăzuta in contract (16.12.2008), in timp ce certificatul de atestare a edificării construcției a fost întocmit doar in cursul anului 2010 !!!
In atari condiții, este ușor de inteles ca, dand eficienta dispozițiilor legale in materia construcțiilor menționate mai sus, finalizarea construcției sa realizat nu numai pupa data stabilita de parti in contract dar si pupa data notificării paratului si cea a introducerii acțiunii, sens in care neindeplinirea obligației de finalizare a construcției la termenul prevăzut in contract nu a fost realizata, culpa paratului Miele fiind astfel dovedita !!
In mod surprinzător insa, desi recurentul recunoaște preeminenta procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor ca proba determinanta in stabilirea datei finalizării construcției, acesta continua sa susțină ca ar fi finalizat apartamentul obiect al contractului din 20.09.2007 la termen, aspect descalificam la un astfel de nivel si cu caracter vădit dezinformam.
In ceea ce privește declarațiile martorilor audiați in cauza, am uzat de aceasta proba doar pentru a arata ca, chiar in condițiile intocmirii procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor la 21.07.2009, paratul nu si-a îndeplinit obligațiile stabilite prin contractul incheiat la 20.09.2007.
Astfel declarația martorului M. S. R. trebuie tratata cu deosebita rezerva, acesta fiind asociat impreuna cu paratul Miele in S.C."D. & S. Construct"SRL, firma ce deținea in proprietate terenul pe care s-a edificat construcția ce include apartamentul obiect al contractului (a se vedea recunoașterea in acest sens a martorului cuprinsa in declarația sa).
Martorul arata ca este manager de proiect privind construirea imobilului in litigiu, fiind astfel ușor de inteles ca este deosebit de subiectiv si interesat ca actul juridic atacat sa ramana in flinta, neputandu-si invoca propria culpa in neexecutarea la timp a lucrărilor.
Amintitul martor arata ca in decembrie 2008 ușile de interior nu erau montate, corpurile sanitare in baie nu erau montate si nici in bucătărie, parchetul laminat nu era montat, centrala termica si caloriferele nu erau montate, etc.
Este in acest punct de remarcat ca recurentul se străduiește sa acrediteze ideea ca intre momentul finalizării apartamentului (prevăzut pentru data de 16.12.2008) si cel al predării efective a acestuia nu ar exista vreo legătura, intrucat acesta din urma este legat doar de incheierea contractului de vanzare-cumparare in forma autentica.
Aserțiunea stârnește stupoare, logica juridica a acestei aserțiuni fiind abolita intrucat este ușor de inteles ca intre momentul finalizării construcției si cel al predării apartamentului exista o strânsa legătura, o întârziere semnificativa (asa cum s-a întâmplat in cazul de fata) a finalizării apartamentului îndepărtează in timp momentul predării acestuia către cumpărător exact cu acea perioada de întârziere, cata vreme de finalizarea construcției depindea intabularea acesteia iar de intabulare depindea incheierea actului in forma autentica si implicit predarea imobilului.
Revenind la declarația martorului M. S., se intrebă cum putea fi considerat finalizat un apartament care nu avea montate ușile de interior, corpurile sanitare in bucătărie si baie, fara parchet montat si corpuri de iluminat, etc. !!!
In plus același martor arata ca intarzierile paratului se datorau lipsei banilor, aspect care, asa cum judicios a reținut dealtfel instanța fondului, nu exonerează pe parat de la indeplinirea obligațiilor asumate prin contractul din 20.09.2007.
Declarația martorului V. D. nu poate fi reținuta defel in cauza cata vreme acesta nu a putut preciza daca a efectuat curățenia si in apartamentul nr.7 ce a făcut obiectul contractului in litigiu, nici măcar daca a intrat in blocul de care aparținea amintitul apartament cata vreme a participat la curățenia a 3 din cele 4 blocuri.
Privitor la declarația martorului P. L. semnificativ apare aspectul ca acesta a văzut ca in iulie-august 2009 nu era tencuit exteriorul blocului iar geamurile nu erau montate.
Martorul nu-si amintește cu exactitate data (precizând iulie-august 2009) astfel ca exista posibilitatea sa fi fost la imobil la inceputul lunii iulie 2009 si pana la data de 21.07.2009 sa fi fost efectuate si acele lucrări restante amintite in declarația sa.
In fine, declarația martorului T. D. arata stadiul precar al realizării construcției la nivelul lunii aprilie 2009 (așadar la peste 4 luni de la data scadentei finalizării apartamentului), neexistand usa de exterior si nici usi de interior, apartamentul fiind "in stadiu de șantier" dupa cum se exprima martorul.
Pe cale de consecința, din probatiunea administrata in cauza se poate desprinde cu ușurința o unica, indiscutabila si neechivoca concluzie, anume aceea ca recurentul nu si-a indeplinit in mod culpabil obligația de finalizare a apartamentului ce face obiectul antecontractului de vanzare-cumparare din 20.09.2007 la termenul convenit prin semnare (16.12.2008) si corelativ obligația de predare a imbilului ce a fost intarziata exact cu perioada de timp cu care s-a intarziat finalizarea edificatului.
In atari condiții, partea care si-a indeplinit obligațiile rezultate din antecontractpoate solicita fie executarea silita a acestuia fie rezolutiunea cu daune interese.
a)Reclamanți (precum si defunctul S. F.) și-au îndeplinit la timp si cu conștiinciozitate obligațiile rezultate din contractul din 20.09.2007
Reclamanți aveau în esența 2 obligații esențiale izvorâte din antecontract:
-sa achite prețul prevăzut in contract, la timp si in modalitățile acolo menționate;
-sa se prezente in fata Notarului Public, consecutiv finalizării construcției obiect al contractului din 20.09.2007 si sa definitiveze formalitățile de transfer a dreptului de proprietate, consecutiv notificării noastre in acest sens de către paratul Miele (promitentul-vânzător).
*)In ce privește prima obligație a subsemnaților (cea de achitare a prețului contractului, in cuantumul si modalitățile prevăzute in antecontract)
Reclamanții și-au îndeplinit aceasta obligație, dovada stand:
-achitarea sumei de 15.000 EURO cu titlu de avans la 20.09.2007, data semnării contractului, antecontractul tinand loc de chitanța (pag. 1 alin.fmal din contractul din 20.09.2007);
-achitarea sumei de 5.000 EURO cu titlu de avans la 14.11.2008, dovada stand chitanța depusa la dosar, data achitării acestei transe din pret fiind anterioara termenului prevăzut in contract, nici pana in prezent paratul Miele necomunicandu-ne notificarea pentru finalizarea construcției in stadiul " la roșu" -obligația de plata a sumei de 22.200 EURO reprezentând diferența de pret nu mai poate fi exigibila cata vreme subsemnații am ales calea rezolutiunii cu daune interese, oricum pana la data finalizării procesului in prima instanța paratul Miele nu ne notificase in acest sens intrucat nu realizase intabularea !!
**)In ce privește obligația de prezentare in fata Notarului Public pentru definitivarea formalităților de vanzare-cumparare, aceasta obligație nu mai poate fi exigibila pe considerentele invederate la aliniatul precedent.
lata cum, reclamanți și-au îndeplinit obligațiile stabilite in sarcina noastră prin actul juridic din 20.09.2007, dealtfel in recurs paratul micle prin reprezentant necontestand defel îndeplinirea acestor obligații (a se vedea motivele de recurs).
b)Dimpotriva, paratul este cel care nu si-a îndeplinit obligația de finalizare a construcției in termenul la care s-a obligat in mod irevocabil prin antecontractul din 20.09.2007, respectiv pana la data de 16.12.2008.
In aceste condiții, paratul se afla in culpa si devin incidente disp.art.1020 C.civ., ce reprezintă dealtfel temeiul juridic al petitului ce vizează rezolutiunea contractului menționat.
In ceea ce privește solicitarea de rezolutiune făcuta de subsemnații, aveam posibilitatea sa alegem intre executarea silita a antecontractului (insa aceasta varianta numai cand este posibila) si rezolutiunea contractului cu daune interese !!
Ei bine, in temeiul principiului disponibilității si dand eficienta posibilității de a alege intre cele doua variante prevăzute de art.1021 C.civ., subsemnații reclamanți am ales varianta rezolutiunii contractului cu daune interese, astfel ca nici o instanța din lume nu ne poate obliga sa alegem cealaltă varianta decât cu flagranta incalcare a disp.art.1021 C.civ.
Dealtfel, aceasta este poziția unanima a doctrinei si jurisprudentei in materie, la care facem trimitere pentru dezvoltări.
Mai arătam ca, neprevederea expresa in cuprinsul contractului din 20.09.2007 a posibilității de rezolutiune a actului juridic menționat nu conduce in nici un fel la imposibilitatea solicitării rezolutiunii antecontractului (asa cum printr-o logica necorespunzatoare sub aspect juridic susține paratul Miele).
Sub acest punct arătă ca părțile actului juridic din 20.09.2007 si-au cuantificat in mod expres penalitățile in caz de neexecutare a obligației de finalizare a apartamentului de către M., fara a exclude posibilitatea de solicitare a rezolutiunii acestuia in caz de conduita culpabila a promitentului vânzător.
Judicios retine instanța fondului in considerentele sentinței recurate in sensul ca penalitățile de intarziere de 0,01 % din suma incasata prevăzute in contract reprezintă daune interese moratorii ce acoperă paguba produsa prin intarzierea finalizării construcției, penalități care s-au calculat de la data de 17.12.2008 (ziua imediat următoare datei scadentei finalizării construcției) si pana la data introducerii acțiunii, penalități ce se pot cumula cu sancțiunea rezolutiunii (fiind de esența acestei cauze de ineficacitate a contractelor alăturarea daunelor interese).
In ce privește dobânda legala solicitata si acordata de instanța fondului, este de menționat ca aceasta s-a solicitat in temeiul disp.art. 1088 alin.2 C.civ. si ca nu se poate pune problema cumulului penalităților cu dobânda cata vreme a solicitat penalități doar pentru perioada 17.12._09 (ziua introducerii actiunii) iar dobânda legala a fost acordata asupra avansului de pret (așadar nu si a penalităților !!!) de la data introducerii acțiunii si pana la plata efectiva.
In atari condiții problema cumulului dobânzii cu penalitățile nu poate fi incidența in prezenta pricina.
A răspuns astfel celui de-al treilea motiv de recurs invocat de parat, nefondat si acesta din perspectiva celor menționate mai sus.
Raportat la toate cele expuse, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului formulat în cauza, cu cheltuieli de judecata.
Întrucât la termenul de judecată din data de 14.03.2013 s-a constatat lipsa părților și a cererii de judecare în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod de procedură civilă, tribunalul a dispus suspendarea cauzei.
Cauza a fost repusă pe rol în baza referatului întocmit de grefierul șef al Secției civile a Tribunalului Cluj.
La termenul de azi, având în vedere că a trecut mai mult de 1 an de la data suspendării cauzei, aceasta rămânând în nelucrare din culpa părților, tribunalul a invocat din oficiu excepția perimării cauzei.
Asupra excepției perimării, tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.248 Cod de procedură civilă „orice cerere de chemare în judecată, contestația, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1 an”.
Cauza a fost suspendată la 14.03.2013 fără ca până la acest moment partea interesată să fi cerut repunerea cauzei pe rol sau să îndeplinească vreun act de procedură care să întrerupă pasivitatea sa.
Ca urmare, în temeiul art. 137 raportat la art.248 Cod de procedură civilă, tribunalul va admite excepția și va constata perimarea apelului declarat de M. D. I. împotriva Sentinței civile nr. 6167/11.05.2010, dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o va menține în totul.
Deoarece nu s-a depus documentul justificativ privitor la plata onorariului avocațial, tribunalul va respinge cererea intimaților S. A. E., Syilagyi F. Z. și S. E. privind cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat apelul declarat de M. D. I. împotriva Sentinței civile nr. 6167/11.05.2010, dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul.
Respinge cererea intimaților S. A. E., Syilagyi F. Z. și S. E. privind cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2014.
Președinte, C.-A. C. | Judecător, O. R. G. | |
Grefier, G.-C. Ț. |
Red.CC/dact..LC
11.04.2014
Jud.fond: I. P.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 714/2014. Tribunalul CLUJ | Suspendare provizorie. Decizia nr. 886/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
