Pretenţii. Decizia nr. 656/2014. Tribunalul CLUJ

A fost obligată reclamanta la plata în favoarea pârâtei a sumei de 700 lei reprezentând onorariu avocat.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata sumei de 800 lei reprezentând diferență onorariu avocat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență următoarele:

În fapt, la data de 27.01.2009, Cabinetul Individual Avocat B. T. și . au încheiat contractul de asistență juridică nr. 4, obiectul contractului constituindu-l, în baza art. 1.1. redactare întâmpinare, consultanță juridică, reprezentare pârât în dosarul nr._/211/2008 al Judecătoriei Cluj-N. (acțiune în revendicarea imobilului situat în Cluj-N., P-ța Abator nr. 11A, ., proprietatea .) – filele 20 – 21 din dosar.

Potrivit art. 2.1. din contract, pentru activitățile precizate la art. 1 au fost stabilite următoarele onorarii:

- un onorariu fix în cuantum de 2.500 lei plus TVA;

- un onorariu de succes în cuantum de 20.000 lei plus TVA,

iar în baza art. 2.2. s-a stipulat că achitarea onorariilor se va face după cum urmează:

- onorariul fix va fi achitat până la data de 15.03.2009, fie în numerar, fie în contul avocatului B. T., deschis la Banca Transilvania, Sucursala Cluj-N.:

- onorariul de succes se va achita în maxim trei zile lucrătoare de la emiterea facturii. Factura se va emite doar după după data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești pronunțate în dosarul nr._/211/2008 al Judecătoriei Cluj-N., în cazul în care soluția pronunțată de către instanțele judecătorești va fi de respingere a acțiunii formulate de către reclamanta .>

Conform actului adițional din data de 02.12.2010 la contractul de asistență juridică nr. 4 din data de 27.01.2009, ca urmare a faptului că, Cabinetul Individual Avocat B. T. și-a încetat activitatea, avocatul B. T. devenind asociat în cadrul SCPA B., G. & Parteners, toate drepturile și obligațiile asumate de Cabinet Individual Avocat B. T. prin semnarea contractului de asistență juridică nr. 4 din data de 27.01.2009 au fost preluate de SCPA B., G. & Parteners – fila 22 din dosar.

Prin Sentința civilă nr. 1515/2012 din data de 25.01.2012 pronunțată în dosarul nr._/211/2008 de Judecătoria Cluj-N., s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă având ca obiect revendicare, formulată de reclamanta . pârâtei ., reclamanta fiind obligată la plata în favoarea pârâtei a sumei de 2.975 lei cu titlu de onorariu avocațial – filele 6 – 8 din dosar.

Apoi, prin Decizia civilă nr. 421/A/2012 din data de 26.09.2012 pronunțată în dosarul nr._/211/2008 de Tribunalul Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă . sentinței anterior menționate, sentință care a fost menținută în totalitate, apelanta reclamantă fiind obligată la plata în favoarea intimatei pârâte a sumei de 3.100 lei reprezentând onorariu avocațial – filele 9 – 19.

La data de 01.03.2013, SCPA B., G. & Partners a emis factura fiscală . nr. 309F în sumă de 20.000 lei, iar prin ordinele de plată nr. 1619 din 30.04.2013 și nr. 1718 din data de 20.05.2013 – fila 24 din dosar, reclamanta a achitat suma de 20.000 lei reprezentând onorariu de succes.

Potrivit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, pentru activitatea sa profesionalã, avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor fãcute în interesul procesual al clientului sãu. În baza art 132 din Statutul profesiei de avocat, pentru activitatea sa profesională, avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor fãcute în interesul clientului său. Onorariile vor fi stabilite în raport de dificultatea, amploarea sau durata cazului. Stabilirea onorariilor avocatului depinde de timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau activiății solicitate de client; natura, noutatea și dificultatea cazului; importanța intereselor în cauză; notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului; avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; situația financiarã a clientului etc.

Conform art. 134 alin. 1 din Statut, onorariile pot fi stabilite sub formã de onorarii orare, onorarii fixe (forfetare), onorarii de success, onorarii formate din combinarea criteriilor anterioare. Statutul profesiei de avocat stabilește totodată, în art. 134 alin. 4 și 6, că onorariul orar și cel fix (forfetar) se datoreazã avocatului indiferent de rezultatul obținut prin prestarea serviciilor profesionale. Pe de altă parte, avocatul are dreptul ca în completarea onorariului fixat să solicite și să obțină și un onorariu de succes, cu titlu complementar, în funcție de rezultat sau de serviciul furnizat. Statutul stabilește expres că onorariul de succes constă într-o sumă fixă sau variabilă stabilită pentru atingerea de către avocat a unui anumit rezultat, prin urmare el este datorat numai în caz de atingere a rezultatului urmărit de client în litigiul în care a fost reprezentat de avocatul său.

În materia cheltuielilor de judecată, potrivit art. 453 alin. 1 C.pr.civ. (cererea de chemare în judecată fiind introdusă după data intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă – 15.02.2013), este reglementat că, partea care a pierdut procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată.

Raportat la temeiul de drept al cererii, în opinia instanței, reclamanta poate solicita pe cale separată cheltuielile de judecată contând în onorariu de succes, cheltuieli care nu au fost cerute în cadrul litigiului ce a determinat angajarea lor, aceasta beneficiind de dreptul de a introduce o nouă cerere de chemare în judecată în temeiul art. 998 și urm. C.civ. (art. 6 alin. 2 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil).

După cum a arătat și reclamanta prin cererea de chemare în judecată, cheltuielile de judecată reprezintă o sumă de bani în care se regăsesc toate cheltuielile pe care partea care a câștigat procesul le-a efectuat în cadrul litigiului soluționat prin hotărâre judecătorească, iar fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții care a pierdut procesul, fapta acesteia declanșând răspunderea civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le realizeze.

Deși prin întâmpinarea formulată, pârâta a făcut referire la deciziile de speță nr. 9043 din 9 noiembrie 2006 și nr. 405 din 4 februarie 2010 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a apreciat că onorariul de succes nu trebuie considerat în sarcina părții care a pierdut procesul deoarece asemenea cheltuială, nefăcută până la data judecății, nu este imputabilă părții căzute în pretenții, constituind recompensa suplimentară a muncii efectiv prestate de avocat, cu vădit caracter voluntar și voluptuar al părții promitente, instanța apreciază că această soluție nu poate fi aplicată de plano tuturor litigiilor în care s-a formulat o astfel de cerere, ci trebuie avută în vedere, în concret, situația de fapt, circumstanțele fiecărei spețe în parte pentru a se stabili dacă cheltuielile suportate de partea care a câștigat procesul sunt reale, necesare și rezonabile.

Analiza trebuie să determine dacă s-a încălcat această sferă a cheltuielilor reale, necesare și rezonabile, iar în cazul în care se constată că onorariul plătit avocatului are un caracter voluptuar, cu titlu de recompensă pentru avocat, care depășește în valoare munca efectiv prestată de acesta, să fie respinsă acțiunea în răspundere civilă delictuală îndreptată împotriva părții adverse. Numai dacă onorariul de success achitat avocatului depășește, prin cuantumul la care a fost convenit, limitele unei necesități procesuale rezonabile, el reprezintă un exercițiu abuziv al drepturilor civile, iar recunoașterea sa prin hotărâre judecătorească ar fi lipsită de legitimare.

Așa cum s-a arătat mai sus și cum a statuat pe acest aspect și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în bogata sa jurisprudență (Hotărârea din 26 mai 2005, definitivă la 26 august 2005, în Cauza C. împotriva României, publicată în M. Of. nr. 367 din 27 aprilie 2006, Hotărârea din 21 iulie 2005, definitivă la 30 noiembrie 2005, în Cauza S. și alții împotriva României, publicată în M. Of. nr. 99 din 2 februarie 2006, Hotărârea din 23 februarie 2006 în Cauza S. și alții împotriva României, publicată în M. Of. nr. 600 din 30 august 2007, Hotărârea din 19 octombrie 2006 în Cauza R. împotriva României, publicată în M. Of. nr. 597 din 29 august 2007, Hotărârea din 27 iunie 2006 în Cauza P. împotriva României, publicată în M. Of. nr. 591 din 28 august 2007 etc.), partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 274 C.pr.civ., actual art. 453 alin. 1) decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Astfel, partea căzută în pretenții nu este ținută să contribuie la suportarea cheltuielilor de judecată decât în virtutea principiilor răspunderii civile delictuale, pârâta fiind în culpă procesuală și prin aceasta datoare să repare prejudiciile pe care reclamanta le-a suferit prin efectuarea unor cheltuieli necesare sau utile cu soluționarea procesului. Efectuarea unor cheltuieli voluptuarii cu onorariul avocațial ține de aprecierea discreționară a părții reclamante, aceasta având posibilitatea să-și asigure serviciile avocațiale și să suporte cheltuielile aferente și în funcție de prestigiul profesional, gradul de încărcare ori experiența profesională a avocatului. Așadar, pârâta nu poate fi obligată să contribuie la acoperirea cheltuielilor voluptorii, pe care reclamanta le-a efectuat cu plata onorariului avocațial.

De remarcat că, în baza contractului de asistență juridică expus anterior, a fost acordată asistență juridică corespunzătoare părții reclamante. Astfel, în dosarul nr._/211/2008 a fost pronunțată Sentința civilă nr. 1515/2012 din data de 25.01.2012 de Judecătoria Cluj-N., prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată, iar prin Decizia civilă nr. 421/A/2012 din data de 26.09.2012 pronunțată de Tribunalul Cluj a fost respins apelul declarat de reclamantă, decizie care a devenit irevocabilă, ca urmare a neexercitării recursului împotriva deciziei anterior menționate.

Analizând condițiile răspunderii civile delictuale, conform art. 998 - 999 C.civ., instanță constată că acestea sunt îndeplinite, fapta ilicită a pârâtei constând în înregistrarea pe rolul instanței a unei cereri care s-a dovedit a fi neîntemeiată, prin care i s-a cauzat reclamantei un prejudiciu ca urmare a faptei ilicite a pârâtei, care a constat în sumele pe care a trebuit să le achite cu titlu de onorariu avocațial, există raport de cauzalitate între fapta pârâtei și prejudiciul produs reclamantei, pârâta fiind vinovată de producerea acestui prejudiciu.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, instanța apreciază că, în cauză, se impune stabilirea caracterului real, necesar și rezonabil al cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă.

Aplicând principiile jurisprudențiale în speța de față, dacă în ceea ce privește realitatea sumelor solicitate, chitanțele depuse la dosar validează acest caracter, instanța apreciază că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile legate de necesitatea și rezonabilitatea cheltuielilor de judecată achitate de reclamantă cu titlu de onorariu de succes. Astfel, necesitatea lor ține de justificarea că aceste cheltuieli de judecată au fost concepute într-o legătură strictă și indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia și concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obține serviciul avocatului în funcție de calitatea acestuia, considerată ca o garanție a succesului său, iar caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifică faptul că, în raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existența litigiului și/sau reputația celui care acordă asemenea servicii, să nu fie exagerate, ele trebuind să fie și previzibile, adică să fie la timp recunoscute de cel împotriva căruia se fac, pentru ca acesta să aibă dreptul a le contesta și combate.

În aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii, cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului (Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 2420 din 11 aprilie 2008). Din analiza aplicației Ecris, instanța constată că reclamanta . a beneficiat, pe tot parcursul procesului în dosarul nr._/211/2008 de asistență juridică calificată sub aspectul pregătirii apărării, a volumului efectiv de muncă, precum și a complexității cauzei, avocatul depunând toate diligențele în scopul realizării drepturilor deduse judecății. Astfel, în dosarul nr._/211/2008 pentru judecarea procesului în primă instanță au fost stabilite 15 termene de judecată: la șase termene de judecată s-a revenit cu adresă expert pentru depunerea la dosar a raportului de expertiză încuviințat în cauză (la solicitarea reclamantei), s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză care au fost comunicate expertului, revenindu-se la cel puțin 4 termene de judecată cu solicitarea către expert de a răspunde obiecțiunilor formulate. Raportat la munca depusă de reprezentantul reclamantei în dosarul antemenționat, instanța constată următoarele: acesta a formulat și depus la dosar întâmpinare (Încheierea de ședință din data de 28.01.2009), a solicitat încuviințarea de probe (interogatoriul – ședința din data de 18.02.2009, a depus la dosar înscrisuri), a participat la 12 termene de judecată, iar prima instanță, ca urmare a respingerii cererii reclamantei, a acordat pârâtei cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 2.975 lei cu titlu de onorariu avocațial. În ceea ce privește judecată în apel, ca urmare a analizării aceleiași aplicații Ecris, s-au acordat trei termene de judecată, la primul fiind citată apelanta să achite taxă judiciară de timbru, la al doilea s-a procedat la recalificarea căii de atac formulate din recurs în apel, iar la termenul din data de 26.09.2012 s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelantă reclamantă . din urmă fiind obligată la plata în favoarea pârâtei a sumei de 3.100 lei reprezentând onorariu avocațial. Prin urmare, în dosarul nr._/211/2008 pârâta a achitat în favoarea reclamantei . cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 5.975 lei reprezentând onorariu avocațial.

Având în vedere munca efectiv depusă de avocat în soluționarea cauzei anterior menționate, obiectul cauzei deduse judecății, natura pricinii, precum și complexitatea apărărilor, instanța apreciază că suma de 20.000 lei achitată de reclamantă cu titlu de onorariu de succes depășește limita unor cheltuieli necesare și rezonabile, iar suma totală de 5.975 lei achitată în primă instanță și în apel cu titlu de onorariu avocațial de către pârâtă este suficientă pentru a acoperi prejudiciul real și efectiv suferit de reclamantă ca urmare a introducerii cererii de chemare în judecată respinsă ca neîntemeiată. Pentru suma de 20.000 lei achitată cu titlu de onorariu de succes, această plată apare ca fiind o recompensă, o bonificație achitată de reclamantă avocatului său, care, în opinia instanței, nu poate fi impusă celeilalte părți.

Față de considerentele expuse, instanță a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta .>

În temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., reclamanta fiind partea, care a pierdut procesul, a fost obligată la plata în favoarea pârâtei a sumei de 700 lei cu titlu de onoariu avocațial, suma de 1.500 lei achitată de pârâtă prin chitanța nr. AVO-25 din data de 09.12.2013 fiind apreciată mult prea mare față de munca depusă de avocat în dosar. Astfel, întâmpinarea a fost formulată de pârâtă fără a beneficia de serviciile avocatului său care a fost angajat la data de 22.11.2013 – fila 59 din dosar, iar raportat la susținerile orale și concluziile scrise depuse la dosar, instanța apreciază că suma de 700 lei este suficientă pentru acoperirea cheltuielilor efectuate de pârâtă în judecarea prezentului litigiu. În consecință, pentru restul sumei de 800 lei, cererea pârâtei va fi respinsă ca neîntemeiată.

Reclamanta A. T. S.R.L. a declarat apel împotriva sentinței, solicitând schimbarea hotărârii atacate, in sensul admiterii în întregime a cererii de chemare in judecată formulata împotriva paratei C. SA și, în consecința, sa fie obligată parata la plata sumei de 20.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecata ocazionate de dosar civil nr. 17._, precum și la plata cheltuielilor de judecata de la instanța de fond, compuse din taxa de timbru.

De asemenea, a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata din faza de apel, conform dovezilor .

In motivare, reclamanta apelantă a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinica, bazându-se pe o greșita apreciere a probelor administrate în dosar, pentru următoarele considerente:

În primul rând, arată că a solicitat instanței de fond acvirarea dos.nr._/211/2008 al Judecătoriei Cluj-N., în care s-a judecata litigiul de fond intre parti. Instanța de fond a respins solicitarea reclamantei, arătând faptul ca este lămurită asupra aspectelor dosarului. În opinia sa, arata apelanta, este inadmisibil ca instanța sa se pronunțe asupra caracterului necesar și rezonabil al cheltuielilor de judecata, doar analizând datele regăsite pe aplicația Ecris. Nu poti face aprecieri asupra caracterului necesar și rezonabil al cheltuielilor doar însumând, matematic, numărul termenelor de judecata și folosind datele sumare afișate pe aplicația Ecris, fara a consulta actele dosarului, conținutul cererii de chemare în judecata și al întâmpinării, al scriptelor depuse de către parti.

În consecința, solicitam instanței de apel, în probațiune, acvirarea dos, nr._/211/2008 al Judecătoriei Cluj-N..

În ceea ce privește caracterul necesar al cheltuielilor, instanța de fond arata faptul ca necesitatea cheltuielilor tine de justificarea ca aceste cheltuieli de judecata au fost concepute . și indisolubila cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia și concepute de către partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obține serviciul avocatului în funcție de calitatea acestuia, considerate ca o garanție a succesului sau.

Analizând onorariul de succes din aceasta perspectiva, este evident faptul ca acesta a fost conceput . și indisolubila cu litigiul. Spre deosebire de litigiile ce au făcut obiectul altor dosare în care a fost soluționata problematica obligării părții căzute în pretenții la plata onorariului de succes, în cazul său onorariul de succes nu a fost stabilit la un moment ulterior soluționării procesului, ci a fost stabilit chiar prin contractul inițial de asistenta juridica prin care clientul A. T. SRL a angajat serviciile juridice ale avocatului, la instanța de fond (contractul de asistenta juridica nr. 4 din 27 ianuarie 2009).

Clientul A. T. SRL a fost de acord cu plata onorariului de succes inca de la momentul inițial al angajării apărătorului ales, fiind evident, în acest sens, ca onorariul de succes nu reprezintă o cheltuiala voluptorie a părtii. Chiar daca onorariul reprezintă o recompensa suplimentara a muncii avocatului, clientul A. T. SRL a conceput onorariul de succes ca având caracter indispensabil pentru a obține serviciul avocatului, onorariul de succes fiind în legătura strânsa și indisolubila cu litigiul.

Din aceasta perspectiva, este de remarcat faptul ca și cuantumul onorariului fix a fost stabilit de către părti la un cuantum diminuat, având în vedere stabilirea onorariului de succes. Astfel, avocatul și-a asumat un risc în ceea ce privește plata unor onorarii rezonabile, care sa fie proporționale cu munca prestata în dosar. Totalitatea onorariilor, compuse din onorariul fix și onorariul de succes, a fost conceputa de către părți ca fiind cheltuielile necesare și rezonabile pentru a recompensa munca juridica depusa de către avocat, proporțional cu volumul de munca și complexitatea dosarului.

În ceea ce privește caracterul rezonabil al cheltuielilor, instanța de fond arata faptul ca acest caracter semnifica faptul ca aceste cheltuieli trebuie sa fie în raport cu natura activității efectiv prestate, cu complexitatea, riscul implicat de existenta litigiului și/sau reputația celui care acorda aceste servicii, sa nu fie exagerate și sa fie previzibile. Instanța de fond îmbrățișează opinia doctrinara și exprimata în jurisprudența, în sensul ca, în aprecierea cuantumului onorariului, trebuie sa fie avute în vedere 2 criterii: valoarea pricinii și proporționalitatea onorariului cu volumul de munca depus de către avocat.

În ceea ce privește valoarea pricinii, prin aceasta înțelege, în principal, valoarea obiectului dedus judecații. Trebuie sa remarcam faptul ca, deși pomenește valoarea pricinii intre criteriile de apreciere, instanța de fond nu analizează, în realitate, acest criteriu, întrucât nu face nicio apreciere în legătura cu acesta.

Obiectul litigiului dintre cele 2 părți 1-a reprezentat un spațiu comercial situat în proximitatea centrului municipiului Cluj-N. (P-ta Abator), cu o suprafața de 104 mp. Valoarea estimata de către reclamantul C., în dosarul de fond, a fost de aproximativ 250.000 lei, valoare cu care imobilul era înregistrat în contabilitatea C. și la care taxa de timbru plătită a fost de 5.689 lei (filele 5 și 62 din dosarul de fond). Valoarea minimala a imobilului, din grila de valori a notarilor publici pentru anul 2009, era de aproximativ 335.000 lei, după cum rezulta din scriptul anexat.

În concluzie, raportat la valoarea obiectului dedus judecații, onorariul de succes este în procent de aproximativ 6 % din aceasta valoare, procent rezonabil și care se incadreaza în grilele de onorarii percepute pe piața avocaturii clujene, în litigiile ce vizează revendicarea unor imobile.

În susținerea punctului de vedere ca valoarea pricinii trebuie sa fie un criteriu esențial în aprecierea cuantumului onorariului, depunem la dosar, cu titlu de decizie de speța, dec.civ.nr. 2420/2008 a ICCJ, Secția civila și de proprietate intelectuala. Este ușor de remarcat faptul ca ICCJ a apreciat ca este justificat un onorariu de aproximativ 20.000 lei, în condițiile în care avocatul s-a prezentat doar la 2 termene de judecata, iar acțiunea a fost soluționata prin admiterea excepției netimbrării unui capăt de cerere.

În ceea ce privește proporționalitatea onorariului cu volumul de munca depus de către avocat, atragem atenția asupra faptului ca acesta a fost stabilit inter partes, conform art. 128 din Statutul profesiei de avocat și ținând seama de criteriile de apreciere menționate în alin. 3 al art. 127 din Statutul profesiei de avocat.

Instanța de fond nu a ținut seama, în aprecierile făcute, de toate aceste criterii prevăzute în alin. 3 al art. 127 din Statutul profesiei de avocat pentru aprecierea cuantumului onorariului, respectiv: timpul și volumul de muncă solicitate pentru executarea mandatului primit sau a activității cerute de client; natura, noutatea și dificultatea cazului; importanța intereselor în cauză; împrejurarea că acceptarea mandatului acordat a împiedicat pe avocat să accepte alt mandat din partea unei alte persoane, notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului; avantajele și rezultatele obținute pentru profitul reclamantei, urmare a muncii depuse de avocat; situația financiara a clientului; constrângerile de timp în care avocatul a fost obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale și performante.

Munca avocatului în acest dosar a fost deosebit de complexa și laborioasa, începând cu studiul situației juridice invocate, cu studiul unei legislații variate invocate de către C. în susținerea acțiunii, cu studiul unei succesiuni de acte juridice pe care C., respectiv A. T. își întemeiau dreptul de proprietate, precum și cu identificarea soluțiilor juridice de contracarare a acțiunii reclamantei. Aceste aspecte pot fi lesne verificate prin simpla lecturare a acțiunii reclamantei din dosarul de fond, a întâmpinării și completării la întâmpinare, a motivelor de apel și a întâmpinării formulate în apel.

Legat de natura, noutatea și dificultatea cazului, trebuie sa remarcam faptul ca problema de drept în speța nu este întâlnită în mod deosebit de frecvent, astfel ca prezintă un caracter de noutate, o complexitate și un grad de dificultate crescute.

Astfel, au fost invocate o . acte normative care dovedeau faptul ca, în opinia reclamantei C., imobilul în litigiu a trecut în patrimoniul fostei întreprinderi de Industrializare a Cărnii Cluj în anul 1990, iar ulterior în proprietatea C., cu titlu de drept lege: HG nr. 228/1990 privind unele masuri pentru înființarea unor puncte și magazine de prezentare și desfacere de către unități producătoare, HG nr. 740/1990, HG nr. 765/1990, art. 1, 16, 17, 20 și 21 din Legea nr. 15/1990, HG nr. 1353/1990, respectiv actul normativ prin care a fost infiintata . fost invocat, de asemenea, aspectul ca imobilul în litigiu a fost inglobat în capitalul social al C. SA, pentru a justifica un drept de proprietate, astfel ca avocatul a fost nevoit sa verifice și aceste aspecte.

Au fost analizate prevederile HG nr. 391/1995, invocat de asemenea de către reclamanta C. în susținerea dreptului sau de proprietate, precum și diversele acte și protocoale încheiate cu Consiliul Local Cluj și depuse la dosar la către C., pentru a justifica dobândirea posesiei asupra imobilului în litigiu.

Nu doreste sa invocam în fata instanței de apel aspecte care sa oblige instanța sa analizeze fondul litigiului dintre parti, dar dorim totuși ca instanța de apel sa analizeze în mod temeinic complexitatea muncii depuse de către avocat în dosarul de fond. Aspectele invocate au fost deosebit de complexe, iar acest lucru poate fi verificat prin simpla lecturare a acțiunii reclamantei din dosarul de fond, a intampinarii și completării la intampinare, dar și a motivelor de apel (mai laborioase decât acțiunea inițiala) și a intampinarii formulate în apel.

Munca avocatului a constat și în participarea la 12 termene de judecata la instanța de fond, pe parcursul a aproape 3 ani, timp în care au fost audiați martori, au fost administrate interogatoriile pârtilor, a fost efectuata o expertiza de identificare a imobilului, au fost solicitate și emise adrese la diverse instituții (Primărie, OCPI), pentru lămurirea diverselor situații invocate în cadrul dosarului.

Așa cum am arătat anterior, munca avocatului nu poate fi cuantificata doar printr-o simpla consultare a aplicației Ecris, care oferă informații extrem de succinte despre dosar. Spre exemplu, prin notele de ședința depuse la dosar la termenul de judecata din 10.03.2010 (filele 104-105 din dosarul de fond), au fost depuse la dosar o . hotărâri judecătorești (filele 106-112) care vizau un litigiu intre C. și Consiliul Local Cluj, cu privire la 4 spatii comerciale ce aveau o situație juridica similara cu situația imobilului în litigiu, fiind predate către reclamanta C. prin același protocol de predare-primire ca și imobilul în litigiu. Aceste hotărâri au fost deosebit de relevante în soluționarea dosarului, dar nu ne-au fost puse la dispoziție de către nimeni întrucât nu am fost parte a dosarului și nu am avut cunoștința despre existenta litigiului. Identificarea acestor hotărâri este meritul exclusiv al avocatului angajat de către A. T. SRL, care a avut ideea căutării unor litigii anterioare avute de către reclamanta C.. care ar fi putut ajuta și în litigiul nostru. Apoi, identificarea hotărârilor a fost și rezultatul unor ore dedicate căutării unor dosare relevante în arhivele instanțelor de judecata clujene, în condițiile în care nici măcar nu știam ca ar exista astfel de litigii.

Aceste aspecte nu au fost avute în vedere de către instanța de fond pentru ca aceasta nu a avut curiozitatea sa solicite acvirarea dosarului de fond, dar au constituit o componenta importanta a muncii avocatului și au determinat rezultatul final.

În definitiv, pe langa toate acestea, în compunerea acestui onorariu a fost avuta în vedere în primul rand și componenta timp necesara realizării tuturor procedurilor mai sus arătate, iar în considerarea acestor aspecte se poate deduce ca sunt multe ore pe care avocatul trebuie sa și le dedice din timpul sau, în scopul îndeplinirii tuturor activităților prezentate. Pe langa faptul ca munca avocatului a fost deosebit de complexa și cu un grad ridicat de dificultate, acesta a alocat și o perioada de timp considerabila pentru realizarea tuturor activităților necesare îndeplinirii mandatului dat de către client.

În ceea ce privește importanța intereselor în cauză și avantajele și rezultatele obținute pentru profitul societății A. T. SRL, ca urmare a muncii depuse de avocat, nu trebuie ignorat aspectul ca A. T. SRL a fost cumpărător de buna credința al spațiului comercial în litigiu, acesta fiind achiziționat prin contract de vanzare-cumparare, în anul 2006, de la dobanditorul inițial .>

Reclamanta C. a actionat-o în mod direct în judecata pe proprietara actuala a imobilului, A. T. SRL, revendicând imobilul în litigiu. Astfel, A. T. SRL a fost nevoita sa identifice modul în care antecesorul sau în drepturi, Alimentara SA, a dobândit dreptul de proprietate, sa isi construiască apărarea juridica care sa dovedească instanței de judecata ca dreptul de proprietate al . preferabil drepturilor invocate de către reclamanta C..

Interesul A. T. SRL în dosar era extrem de ridicat, având în vedere posibilitatea reala de a pierde dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu. Chiar daca, ulterior, aceasta ar fi avut posibilitatea de a intenta o acțiune prin care sa solicite restituirea prețului de vanzare-cumparare, acest proces ar fi presupus angajarea unor cheltuieli ridicate și trecerea unei perioade mari de timp pana la momentul la care prețul de vanzare-cumparare s-ar fi intors în patrimoniul societății. Daca, la toate aceste argumente, adăugam și faptul ca o eventuala admitere a acțiunii C. ar fi avut drept consecința pierderea veniturilor obținute din închirierea spațiului comercial, întelege faptul ca rezultatul favorabil obținut de către avocat, prin munca sa juridica, a avut o importanta extrem de mare pentru A. T. SRL.

Nu în ultimul rând, aprecierea cuantumului onorariului de succes trebuie făcuta și în raport de notorietatea, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului angajat.

Este evident ca clientul a avut în vedere toate aceste aspecte la momentul semnării contractului de asistenta juridica. Având în vedere aspectele invocate în alineatele precedente, interesul ridicat al A. T. în judecarea dosarului și riscul ridicat la care s-a supus, clientul a avut încredere și a luat în considerare experiența, reputația și specializarea avocatului, la momentul la care a încheiat contractul de asistența juridica. Clientul a avut în vedere, la stabilirea onorariului și. mai ales, a onorariului de succes, faptul ca experiența și reputația avocatului angajat ii permit sa ajungă la concluzia ca rezultatul procesului va fi cel mai bun posibil pentru interesele sale, respectiv procesul se va soluționa prin respingerea acțiunii reclamantei C..

Având în vedere toate criteriile analizate pe larg mai sus, credem ca cheltuielile solicitate au avut un caracter rezonabil, motiv pentru care solicitam obligarea paratei la plata acestora.

Nu în ultimul rând, dorim sa remarcam ca, prin întâmpinarea depusa la dosarul de fond și prin concluziile scrise, parata C. SA solicita respingerea acțiunii subscrisei, considerând ca nu se afla în culpa procesuala, ca nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, ca. acțiunea este greșit întemeiata în drept s.a.

Singura referire, în apărările paratei, la caracterul necesar și rezonabil al onorariului de succes, o găsim la pagina 6 din întâmpinare, ultimul alineat, unde aceasta solicita micșorarea onorariului de succes, în raport cu valoarea pricinii și munca îndeplinita de avocat. Cu alte cuvinte, daca ne referim strict la caracterul necesar și rezonabil sil onorariului de succes, pana și parata considera ca este indreptatita la restituirea onorariului .. Cu toate acestea, instanța de fond respinge în întregime acțiunea, apreciind asupra caracterului onorariului de succes chiar mai aspru decât a solicitat parata prin întâmpinare.

Intimata C. S.A., a depus întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea apelului împotriva sentinței civile nr. 970/10.02.2014 și menținerea, ca temeinica și legala, a sentinței apelate

In apărare, intimata a invocat argumente similare celor susținute si in fata primei instanțe.

În drept a invocat, prevederile art. 205, art. 451-454, Legea nr. 115/2012 privind modificarea și completarea Legii nr. 192/2006, art. 1270 alin. 1 NCC

Analizând apelul in conformitate cu disp. art. 479 Cod pr,civ, tribunalul constată netemeinicia acestuia, având în vedere următoarele considerente:

Criticile apelantului se raportează la modalitatea în care prima instanță a reținut caracterul necesar și rezonabil al cheltuielilor de judecată pretinse de reclamantă de la pârâtă în temeiul răspunderii civile delictuale.

Apelanta a arătat, în ce privește caracterul necesar, că onorariul avocațial de succes a fost conceput într-o legătură indisolubilă cu litigiul, au fost contemporane acestuia, și concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa spre a obține serviciul avocatului, în funcție de calitatea acestuia, considerate ca o garanței a succesului său.

Tribunalul apreciază că simplul fapt că acest onorariu de succes a fost convenit de părți în contractul de asistență juridică în care părțile au stabilit și restul onorariului, nu este suficient pentru a reține că acest onorariu este în legătură indisolubilă cu procesul, că el este o cheltuială necesară, pentru a obține serviciul avocatului și nu o cheltuială voluptorie, un bonus acordat de client avocatului în cazul câștigării litigiului.

În ce privește caracterul rezonabil al cheltuielilor, apelanta apreciază că instanța a scăpat din vedere sub acest aspect, analizarea unor criterii esențiale cum ar fi valoarea pricinii, complexitatea cauzei, nivelul volumului de muncă depus de avocat în susținerea cauzei, importanța intereselor în cauză și avantajele obținute pentru reclamantă din câștigarea procesului.

În opinia tribunalului, aceste criterii sesizate de apelantă nu impun o altă concluzie decât cea reținută de prima instanță, și anume că onorariul deja obținut de reclamantă în urma proceselor corespunde acestor criterii.

Astfel, valoarea obiectului pricinii și avantajele pe care le-ar aduce pentru reclamantă câștigarea procesului erau cunoscute de reclamantă încă de la încheierea contractului de asistență juridică.

Raportat la acestea, clientul și avocatul au stabilit un onorariu ce a fost efectiv achitat.

Acest onorariu apreciem că a fost considerat de părțile convenției ca fiind proporțional cu criteriul valorii, cu avantajele urmărite de reclamantă și cu nivelul muncii estimată de avocat pentru purtarea procesului, cu toate calitățile personale ale avocatului.

Mai departe, studiind dosarul_/211/2008, tribunalul constată că susținerea poziției procesuale a reclamantei de către avocat nu a presupus un efort suplimentar de maniera relevată. În întâmpinare pârâta prin avocat s-a referit strict la actele normative invocate de reclamantă și la înscrisurile depuse de aceasta în probațiune.

Identificarea hotărârilor judecătorești pronunțate în alte dosare, nu au presupus un efort deosebit, în condițiile în care, sistemul Ecris presupune identificarea unor dosare în care figurează aceleași părți, cu un efort minim, iar obținerea ulterioară a hotărârilor date în acele dosar, presupun o simplă cerere. Astfel, în litigiu avocatul nu a trebuit să facă acele demersuri laborioase susținute în motivele de apel. În afară de întâmpinare și completarea la întâmpinare, avocatul a fost prezent la mai multe termene de judecată în fața primei instanțe, însă un foarte mare număr de amânări au fost ocazionată de lipsa raportului de expertiză, lipsă care a determinat amânarea cauzei fără discuție.

În concluzie, apreciem temeinică și legală concluzia primei instanțe potrivit căreia onorariul de succes pretins de reclamanta pârâtă nu este o cheltuială necesară și rezonabilă, ci este o cheltuială voluptorie, ce nu poate fi imputată pârâtului .

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 480 C.pr.civ., apelul va fi respins ca nefondat, păstrându-se în întregime hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de A. T. SRL împotriva Sentinței civile nr. 970 din 10.02.2014, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul.

Decizia este definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 02.10.2014.

L.M. 06 Octombrie 2014

Red. C.B./ Dact C.H.

4 ex. / 12.02.2015

Jud. fond. I. A. B. – JUDECĂTORIA CLUJ-N.