Fond funciar. Decizia nr. 469/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 469/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 14520/211/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIE Nr. 469/2014
Ședința publică de la 10 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D.-I. T.
Judecător M. O.-S.
Judecător D. T.
Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurenții T. M., O. F., T. LUCREȚIA, M. Z., C. L. G. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR împotriva sentinței civile nr. 1898/05.03.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., privind și pe pârât S. I., intimat C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR CLUJ, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 03.06.2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin Sentința civilă nr. 1898/2014, pronunțată la data de 27.02.2014 în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., instanța a admis în parte actiunea formulata de catre reclamantele T. M., O. F. si T. L. - astfel cum a fost modificată și precizată - in contradictoriu cu parata M. Z. si pârâtele C. Locala Gilau de aplicare a legilor fondului funciar si C. Judeteana Cluj de aplicare a legilor fondului funciar și, în consecință:
A anulat parțial Titlul de Proprietate Nr. 1658/1369/27.08.2002, eliberat pe numele pârâtei M. Z., pentru suprafața de teren de 700 mp, . vecinatati: Nord-Rostas I., Est-S. Fl., Sud-proprietăți, Vest-M. Z.
A obligat pârâtele C. Locala Gilau de aplicare a legilor fondului funciar si C. Judeteana Cluj de aplicare a legilor fondului funciar sa elibereze un nou titlu de proprietate in favoarea pârâtei M. Z., pentru suprafața de 1.000 mp, ., .> A respins capătul de cerere privind rectificarea înscrierilor de Carte Funciară.
A admis în parte cererea reconventionala formulata de parata M. Z. si, in consecinta:
A anulat partial Titlul de Proprietate Nr._/591 din data de 15.01.1998, eliberat pe numele reclamantelor T. M., O. F. si T. L., in calitate de mostenitori ai defunctului O. N. cu privire la terenul in suprafata de 1000 mp, ./1, cu vecinatati: Nord-P. V., Est-Drum, Sud-Sfirlea G., Vest-V. V., situat in satul Gilau, Calea Sosului.
A obligat paratele C. Locala Gilau de aplicare a legilor fondului funciar si C. Judeteana Cluj de aplicare a legilor fondului funciar sa elibereze un nou titlu de proprietate in favoarea reclamantelor pentru o suprafata de teren echivalenta.
A obligat parata M. Z. să plătească reclamantelor suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
A obligat paratele C. Locala Gilau de aplicare a legilor fondului funciar si C. Judeteana Cluj de aplicare a legilor fondului funciar sa plătească, fiecare, suma de 500 lei, în favoarea reclamantelor, cu titlu de cheltuieli de judecata si suma de 200 lei (fiecare), in favoarea pârâtei M. Z., cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
In fapt, prin Titlul de Proprietate Nr._/591 din data de 15.01.1998 (fila 317)- titlu rectificat conform sentintei civile depuse la fila 24 din dosar, cu privire la numele reclamantei T. M.- pe baza dosarului de fond funciar depus, in copie, la filele 61-123, parata C. Judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Cluj a validat propunerea paratei C. Locala de Fond Funciar Gilau și, în consecință, s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului arabil in suprafata de 2900 mp, . 263 situat in Gilau, zona Calea Sosului in favoarea reclamantelor T. M., O. F. Si T. L., in calitate de mostenitori ai defunctului O. N., la randul sau mostenitor al proprietarului tabular. Defunctul O. N. a cedat teren gospodariei agricole la data de 07.06.1950, dupa cum reiese din procesul-verbal depus la fila 72.
Prin Titlul de Proprietate Nr. 1658/1359 din data de 27.08.2002 (fila 48), pe baza dosarului de fond funciar depus, in copie, la filele 124-130, parata C. Judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Cluj a validat propunerea paratei C. Locala de Fond Funciar Gilau și, în consecință, s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului arabil situate in localitatea Gilau, in suprafata de 1700 mp, . 263 in favoarea paratei M. Z., in calitatea sa de mostenitor al defunctului L. (cas. M.) V., calitate atestata de certificatul de mostenitor depus la filele 127-128 din dosar. Coroborand interogatoriul paratei C. Locala de Fond Funciar Gilau (filele 276-281) cu actele dosarului de fond funciar constituit de parata M. Z., instanta a retinut ca eliberarea Titlului de Proprietate Nr. 1658/1359 din data de 27.08.2002 a avut ca temei adeverinta nr. 964/14.04.1972 eliberata de Consiliul Popular al Comunei Gilau (fila 128) si inscrierea din Registrul Agricol aferenta anilor 1971-1974 (filele 283-284). Totodata, instanta a avut in vedere ca acest teren, in suprafata de 1700 mp, a fost atribuit defunctului L. (cas. M.) V., cu scopul de a-si construi o locuinta si a-si forma o gospodarie- ceea ce a si facut construind locuinta, anexele si amenajand gradina care exista si in prezent-, in jurul anilor 1960, cand familia sa a fost stramutata din alta zona a localitatii Gilau, imprejurare ce reiese din depozitiile martorilor (filele 383-385), a fost comunicata de autoritatile locale expertului desemnat in cauza (fila 241) si consemnata in Registrul Agricol, incepand cu anul 1959 (filele 325-326) defunctul L. V.- cap de familie- fiind inscris cu suprafata de 0,17 ha ca teren folosit efectiv in gospodarie, consemnare confirmata si prin extrasul din Registrul Agricol aferent anilor 1971-1974.
A fost inlaturata, asadar, sustinerea reclamantelor in sensul ca fila din Registrul Agricol pentru anul 1959 nu este relevanta, din moment ce nu este inscris defunctul L. ca folosind terenul, intrucat mentiunile extrasului sunt clare: L. V. apare trecut ca fiind cap de familie, fiind fara relevanta imprejurarea ca, in aceeasi gospodarie, locuia si familia Rostas, cap de familie: Rostas P.. Mai mult, instanta a avut in vedere ca adeverinta nr. 964/14.04.1972 atesta existenta la acea data a gospodariei de 0,17 ha inscrisa in Registrul Agricol pe numele defunctului L. V., ci nu imprejurarea ca, la acel moment, i-a fost atribuit terenul in folosinta.
Desi scriptic cele doua titluri de proprietate nu se contrazic, fiind vorba despre doua parcele distincte, intrucat reprezentantii Comisiei Locale nu au procedat la punerea in posesie efectiva, prin deplasarea la teren si nu s-au efectuat masuratori- dupa cum a reiesit din raspunsurile oferite de C. Locala la toate adresele efectuate de instanta in acest scop si s-a constatat si cu ocazia efectuarii expertizei-, faptic terenul revendicat de reclamante se suprapune in totalitate cu terenul in suprafata de 1700 mp pentru care s-a emis TP nr. 1658/1369, in acest sens fiind concluziile raportului de expertiza (fila 242).
In drept, instanta a decis asupra cauzei civile de fata conform art. 23 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, ce arata:
“(1) Sunt si raman in proprietatea privata a cooperatorilor sau, dupa caz, a mostenitorilor acestora, indiferent de ocupatia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele masuri pentru stimularea taranimii. [Art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 are următorul cuprins “Terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și gradina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deținătorilor; acestea pot fi înstrăinate și lăsate moștenire. Terenul, împreună cu lotul care poate fi atribuit în folosinta membrului cooperator, potrivit prevederilor art. 4, nu poate depăși suprafata de 6.000 metri patrati pentru deținătorul casei de locuit”, iar art. 4 alin. 1 la care se referă acest text de lege impune ca atribuirea de loturi în folosinta să se facă până la limita de 5.000 metri patrati teren arabil.]
(2) Suprafetele de terenuri aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora sunt acelea evidentiate ca atare in actele de proprietate, in cartea funciara, in registrul agricol sau in alte documente funciare, la data intrarii in cooperativa agricola de productie.
(2^1) In cazul instrainarii constructiilor, suprafetele de teren aferente prevazute la alin. (2) sunt cele convenite de parti la data instrainarii, dovedite prin orice mijloc de proba.
(3) Pentru suprafata de teren agricol atribuita de cooperativa agricola de productie ca lot de folosinta, potrivit prevederilor art. 4 din Decretul-lege nr. 42/1990, nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei careia i s-a atribuit, indiferent daca acest teren se afla in continuarea gradinii in intravilan sau in alt loc, in extravilan, cu exceptia celor stramutati, pentru realizarea unor investitii de interes local sau de utilitate publica.
(4) Dispozitiile alin. (1) se aplica si persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator.
text de lege aplicabil in conditiile art. 9 din Regulamentul de aplicare adoptat la 04.08.2005, anume: “In baza prevederilor art. 23 si 24 din Legea nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, terenurile atribuite din intravilanul localitatilor pentru constructia de locuinte si anexe gospodaresti, se inscriu in proprietatea detinatorilor actuali, in limita suprafetelor primite in acest scop de la fostele cooperative agricole de productie sau de la fostele consilii populare”.
F. de aceste dispozitii legale, instanta a apreciat ca parata M. Z. este indreptatita la constituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit si anexelor gospodaresti, curtea si gradina din jurul acestora, evidentiat ca atare in registrul agricol, dupa cum s-a aratat in cele ce preced. Având în vedere prevederile imperative ale art. 23 alin. 4 rap. la alin. 1 din Legea nr. 18/1991 și reținând existenta Cooperativei Agricole de Productie Gilau, fapt atestat si de adeverinta depusa de parata M. la fila 46 din dosar, instanta a apreciat ca terenul trebuie sa ramana in proprietatea detinatoarei actuale, din moment ce, la data de 24.11.1997, anterior eliberarii titlului de proprietate pe numele reclamantelor, parata M. Z. formulase cerere cu privire la constituirea dreptului de proprietate pentru casa si gradina (fila 124). Însă, prin interpretarea art. 8 alin. 2 raportat la art. 4 alin. 1 din Decretul-lege nr. 42/1990, prevederi legale la care face trimitere chiar art. 23 din Legea nr. 18/1991- text de lege ce stabileste îndreptățirea reclamantei la constituirea dreptului de proprietate pentru curte, anexe gospodărești și grădină- trebuie limitată suprafața de teren ce i se cuvine reclamantei la 1.000 mp, restul suprafeței până la limita de 6.000 mp fiind permisă de lege doar ca lot ajutător. Ori, în doctrină și practica judiciară, s-a statuat în mod constant că, pentru suprafata de teren agricol atribuita ca lot de folosinta, nu se constituie dreptul de proprietate. Legiuitorul a urmărit, prin reglementarea actelor normative mai sus indicate, să constituie proprietarilor de gospodării în mediul rural un drept de proprietate și asupra unei suprafețe de teren din jurul casei de locuit, pentru a se asigura o normală folosință a gospodăriei, însă această suprafață de teren trebuie să fie îndestulătoare, dar nu excesivă. Ar fi inechitabil să se ajungă la situația prejudicierii celor ce li se reconstituie dreptul de proprietate prin aplicarea Legii nr. 18/1991 prin favorizarea celor care acum își constituie un astfel de drept (în acest sens, V. T.- „Legile fondului funciar. Comentarii si explicatii, Editia 3”, pag. 161).
Contrar susținerilor reprezentantului paratei M. Z., instanța a apreciat că pârâta este îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate, ci nu la reconstituire, din moment ce nu antecesorul acesteia a fost cel care a cedat pământul gospodăriei agricole. Nu s-a făcut dovada că antecesorul pârâtei ar fi introdus pământ în CAP, ci, dimpotriva, probatoriul administrat în cauză a demonstrat că terenul în suprafață de 1700 mp a fost în proprietatea antecesorului reclamantelor ce l-a cedat CAP-ului. În susținerea acestei concluzii, instanța s-a raportat la procesul-verbal existent la fila 72 din dosar, pe care l-a coroborat cu declarația martorei S. R. și cu cosemnările din raportul de expertiză tehnică ce a arătat că terenul din litigiu figura înscris în CF pe numele antecesorului reclamantelor O. Yanos.
Cu privire la categoria de folosinta a terenului, instanta a avut în vedere mentiunile Registrului Agricol din care reiese imprejurarea ca, inca din anul 1959, terenul in suprafata de 0,14 ha este folosit in gospodarie, ca teren arabil si suprafata de 0,03 ha este folosita cu destinatia curti, constructii, dupa cum s-a consemnat si in TP 1658/1369. De altfel, categoria de folosinta a terenului, categorie ce îl înscrie în prev. art. 23 alin. 1 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 a fost confirmata prin depozitiile martorilor audiati in cauza, anume: martora Sfarlea R. (fila 383) a aratat ca familia M. si-a construit casa pe acest teren, ce i-a fost atribuit dupa stramutare si a apreciat ca a folosit circa 20-25 ari de pamant. Martora B. C. (fila 384) a confirmat ca, in anul 1974, parata M. avea deja construita casa si amenajata gradina, alegand aceeasi imprejurare a stramutarii romilor din alta parte a localitatii Gilau. In sfarsit, martorul M. I. (fila 385) a sustinut ca, in jurul anilor 1960, familia M. a construit casa si a amenajat gradina. Aceste amenajari s-au facut in limita a 0,17 ha, teren ce a fost primit de la Consiliul Popular, însă situația existentă în prezent a fost constatată in raportul de expertiza intocmit in cauza, astfel cum a fost precizat, din care rezulta ca parata M. Z. foloseste efectiv o suprafata de 1523 mp, din care suprafata aferenta curtii este de 764 mp si suprafata aferenta grădinii de 759 mp (fila 352), diferenta de 227 mp fiind folosita faptic de numitii B. E. si B. L. A. carora parata le-a instrainat o parte din gradina, anume suprafata de 131 mp la data de 30.12.2009, sens in care au fost efectuate operatiuni de dezmembrare in CF.
Totodată, mentiunile CF nr._ Gilau, anterior operatiunilor de dezmembrare sustin ideea incadrarii terenului detinut de parata M. Z. in categoria celor prev. de art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 din moment ce se refera la o suprafata de 1671 mp cu destinatia constructii de locuinte. Este adevarat ca inscrierea in Cartea Funciara se realizeaza pe baza unor declaratii, dupa cum a alegat reprezentanta reclamantelor si nu poate avea o valoare probatorie insemnata, insa aceste declaratii ale paratei M. Z. au fost completate printr-o documentatie cadastrala depusa de parata, in copie, la dosarul cauzei.
În acest context, a fost înlăturată susținerea reprezentantei reclamantelor în sensul că, în condițiile Legii nr. 1/2000, nu se poate elibera un nou titlu de proprietate in favoarea unei alte persoane in conditiile in care exista deja eliberat, in vigoare, neanulat, nerevocat un titlu de proprietate pentru aceiasi suprafata de teren, din moment ce, în baza art. 2 alin. 1 din acest act normativ, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, daca acestea nu au fost atribuite legal altor persoane. Ori, în speță, terenul la care se referă titlul de proprietate eliberat pe numele paratei M. a fost, în mod legal, atribuit pârâtei, după cum s-a arătat în cele ce preced.
A fost, de altfel, înlăturată și susținerea reclamantelor cu privire la limita de 250 mp pentru construcția de locuințe, conform legislației CAP, deoarece, din probatoriul administrat în cauză, nu rezultă că familia pârâtei M. făcea parte din membrii cooperatori. Oricum, constituirea dreptului de proprietate la care este îndreptățită pârâta are la bază prev. art. 23 din Legea nr. 18/1991, acest text de lege fiind cel la care se raportează instanța în fundamentarea soluției adoptate, ci nu legislația CAP.
Totuși, după cum s-a arătat în cel ce preced, limita suprafeței de teren cu privire la care pârâta M. Z. este îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate pe baza prev. art. 23 din Legea 18/1991 rap. la art. 8 din Decretul Lege nr. 42/1990 este de 1.000 mp, sens în care, conform art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997, instanța a constatatincidența nulității absolute și a anula parțial Titlul de Proprietate Nr. 1658/1369/27.08.2002, eliberat pe numele pârâtei M. Z., cu privire la o suprafața de teren de 700 mp, ./1, cu vecinatati: Nord-Rostas I., Est-S. Fl., Sud-proprietăți, Vest-M. Z. Față de concluziile formulate în cuprinsul suplimentului la raportul de expertiză tehnică (fila 347), s-a dispus obligarea pârâtelor C. Locala Gilau de aplicare a legilor fondului funciar si C. Judeteana Cluj de aplicare a legilor fondului funciar sa elibereze un nou titlu de proprietate in favoarea pârâtei, pentru suprafața de 1.000 mp, ., ., urmând ca, dupa deplasarea Comisiei Locale in teren si efectuarea operatiunilor de masurare și dezmembrare, să atribuie un nou număr de parcelă suprafeței de 700 mp pentru care s-a dispus anularea titlului pârâtei prin prezenta sentință.
Având în vedere și cererea reconvențională formulată de pârâta M. Z., instanța a anulat parțial Titlul de Proprietate Nr._/591 din data de 15.01.1998, eliberat pe numele reclamantelor T. M., O. F. și T. L., in calitate de mostenitori ai defunctului O. N. cu privire la terenul in suprafata de 1000 mp, . vecinatati: Nord-P. V., Est-Drum, Sud-Sfirlea G., Vest-V. V., situat in satul Gilau, Calea Sosului. În consecință, conform prevederilor Legii nr. 18/1991, instanța a obligat paratele C. Locala Gilau de aplicare a legilor fondului funciar si C. Judeteana Cluj de aplicare a legilor fondului funciar sa elibereze un nou titlu de proprietate in favoarea reclamantelor pentru o suprafata de teren echivalenta.
F. de petitul 4 al actiunii introductive, raportandu-se la documentele de Carte Funciară depuse la filele 171-179 din dosar, intrucât pârâta M. Z. și-a înscris dreptul de proprietate în Cartea Funciară doar pentru o suprafata de 1.540 mp, vechea Carte Funciara cu privire la care s-a solicitat rectificarea nemaifiind in fiinta deoarece a facut obiectul unei operatiuni de dezmembrare, instanta a respins solicitarea reclamantelor. Solutia instantei are ca fundament imprejurarea ca, in urma anularii partiale a ambelor titluri de proprietate, indicate in cele ce preced, se impune mai intai eliberarea unor noi titluri, efectuarea operatiunilor corecte de punere in posesie si, ulterior, rectificarea inscrierilor din Cartea Funciara, inscrieri ce trebuie sa aiba fundament in fapt si in drept. Ori, la acest moment, instanta se afla in imposibilitate de a rectifica inscrierea de CF, situatia faptica este incerta din moment ce nu se pot stabili loturile ce se vor atribui in proprietate partilor, cu ocazia emiterii unor noi titluri de proprietate.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanta a admis în parte actiunea reclamantelor si a admis în parte cererea reconventionala. In consecinta, conform art. 274 și art. 276 din Codul de Procedura Civila, instanța a compensat parțial cheltuielile de judecată avansate în cauză, anume: onorariu avocat reclamante în sumă de 1.860 lei (fila 8), contravaloare expertiză în cuantum de 1.960 lei, avansat de către reclamante (filele 232 și 302) și onorariu avocat pârâtă în sumă de 1.000 lei (fila 400), proporțional cu pretențiile admise și va dispune ca pârâta M. Z. să achite reclamantelor suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Totodată, raportat la disp. art. 52 din Legea nr. 18/1991 ce fac trimitere la art. 274 din codul de procedură civilă și, reținând culpa procesuală a pârâtelor C. Locala Gilau de aplicare a legilor fondului funciar si C. Judeteana Cluj de aplicare a legilor fondului funciar în emiterea unor titluri de proprietate cu încălcarea prevederilor legale și fără respectarea procedurii efective de punere în posesie, ceea ce a condus la suprapunerea faptică a două parcele distincte și la netemeinicia titlurilor de proprietate eliberate, instanța a dispus obligarea fiecăreia dintre cele două pârâte la plata sumei de cate 500 lei, în favoarea reclamantelor, cu titlu de cheltuieli de judecată si a sumei de cate 200 lei, in favoarea paratei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. Locala Gilau de Aplicare a Legilor Fondului Funciar prin care solicita casarea cu trimiterea spre rejudecare a sentinței atacate.
În motivare arată că nu are expert topograf angajat lucru pe care de l-a menționat pe tot parcursul litigiului prezent. In scopul soluționării prezentei cauze ,a răspuns la toate solicitările instanței aspect de altfel menționat de instanța in conținutul sentinței civile.
C. Locala de aplicare a legii fondului funciar nu s-a opus admiterii acțiunii civile si pe acest considerent contestă cheltuielile de judecata stabilite in sarcina sa.
Titlul de proprietate nr_/591/98 a fost eliberat pe formular Cerere declarație in care s-au inclus si suprafețe nevalidate de comisia locala Gilau din lipsa de acte doveditoare. Extrasul de carte funciara a fost anexat in cadrul expertizelor din prezentul dosar in anul 2011 fapt ce denota ca la data emiterii titlurilor ( 2002) nu se putea identifica suprapunerea titlurilor emise.
In aceste condiții, nu exista culpa Comisiei Locale de fond funciar Gilau in emiterea titlurilor pe suprafețe suprapuse. De altfel C. are personalitate juridica definita prin lege pentru a avea capacitate procesuala in instanța de a emite opinii si a susține sau invalida propuneri si nicidecum nu poate fi interpretata ca o personalitate juridica distincta cu buget propriu si gestiune proprie a veniturilor si cheltuielilor.
C. locala are un atribut exclusiv de gestiune a actelor doveditoare, sentințelor si implicit al expertizelor la intocmirea proceselor verbale de punere in posesie, comisiile locale doar asista experții la punerea efectiva in posesie nu o realizează efectiv din lipsa de specialist.
Se precizează că în dosarul de fata expertiza este definitorie si sta la baza eliberării titlurilor de proprietate însă se impune corectarea acesteia și explicitarea dipspozitivului sentinței deoarece este in imposibilitate de a formula propuneri de validare a modificărilor titlurilor si de a intocmi documentațiile pentru emiterea noilor titluri.
Astfel, în titlul_/591 . cu suprafața de 2900 mp. Conform dispozitivului sentinței aceasta ramane de 1000 mp sau ramane de 1900 mp?Lipsa varianta in acest sens in expertiza.
-In titlul 1658/1369 se reduce . 700 mp cat timp . de 1400 mp si . mp. Este incorect ca . la 1000 mp iar . se anuleze din moment ce in titlu sunt doua categorii de teren distinct arabil si curți construcții.
Recurenta-pârâtă apreciază ca instanța de judecata trebuia sa constate si faptul ca suprafața de 2900 mp din titlul nr_/591 este nefondata atâta timp cat suprafața totala din Cf -ul antecesorilor este de 2518 mp astfel incat prin diminuarea suprafatei ce face obiectul constituirii dreptului de proprietate cu 1000 mp ar determina ca suprafața maxima de reconstituire a dreptului de proprietate in favoarea reclamantelor sa fie de maxim 1581 mp.
Acestea reprezintă motivele pentru care solicită casarea sentinței de fond cu trimitere spre rejudecare pentru completarea raporturilor de expertiza si lămurirea dispozitivului sentinței armonizarea acestora fiind obligatorie Comisiei locale si OCPI pentru emiterea noilor titluri si anularea cheltuielilor de judecata trasate in sarcina Comisiei locale de fond funciar Gilau ca fiind netemeinice si nelegale.
Împotriva Sentinței civile nr. 1898/2014, pronunțată la data de 27.02.2014 în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N. au declarat recurs reclamantele T. M., O. F., T. Lucreția, solicitând admiterea recursului și schimbarea în parte a Sentinței civile nr. 1898/2014 în sensul:
a) în principal: admiterii cererii recurentelor-reclamante de constatare a nulității parțiale a TP nr._ eliberat pârâtei intimate M. Z. pentru suprafața de 1400 mp teren, suprafață care excede celei de 300 mp cât a avut atribuit ca teren cu destinația curți-construcții; în subsidiar: admiterii cererii recurentelor-reclamante de constatare a nulității parțiale a TP nr._ eliberat pârâtei intimate M. Z. pentru suprafața de 936 mp teren, suprafață care excede celei de 764 mp cât include efectiv în prezent curtea aferentă construcției deținute de pârâta intimată; cu modificarea corespunzătoare a soluției în ceea ce privește cererea reconvențională, potrivit cu aceste două solicitări ale recurentelor.
b) schimbarea soluției instanței de fond în privința cheltuielilor de judecată ce le-au fost acordate, în sensul:
- obligării pârâtelor M. Z. și a Comisiei locale de fond funciar G. și C. județeană Cluj de aplicare a legilor fondului funciar, la plata în solidar a cheltuielilor de judecată cuvenite recurentelor-reclamante, precum și în sensul
- obligării pârâtelor la plata unei sume majorate din cheltuielile de judecată având în vedere costurile onorariului de avocat și costurile lucrării de expertiză, recurentele-reclamante fiind de acord cu menținerea soluției în ceea ce privește respingerea cererii lor de rectificare a înscrierilor de carte funciară, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
Recurentele-reclamante apreciază greșită, în lumina prev. art. 3041 rap. la art. 304 pct. 9 C.pr.civilă soluționarea dată de instanța de fond.
Cu referire la suprafața efectivă pe care pârâta o putea dobândi în proprietate prin această constituire instanța a procedat greșit.
Din acest punct de vedere, determinarea suprafeței de teren la care pârâta poate fi considerată îndreptățită este cea aferentă construcțiilor sale, respectiv suprafața curții și grădinii de lângă aceste construcții.
Contrar punctului de vedere la care s-a oprit instanța de fond, este dovedit în speță faptul că această suprafață este doar cea de 300 mp. Adeverința nr. 964/1972 a consemnat fără dubiu faptul că suprafața corespunzătoare clădirilor este cea de 0,03 ha. Diferența de suprafață a fost atribuită autorului pârâtei M. Z. cu titlu de teren arabil, nicidecum ca fiind curte sau grădină.
În al doilea rând, instanța de fond a analizat eronat Registrul Agricol prezentat de pârâtă, dand mențiunilor din registru o altă valoare decât cea pe care le-o conferă prevederile legilor de fond funciar.
Este vădit nereală aserțiunea potrivit căreia pârâta ar fi deținut, încă din anii 1960, casa de locuit în acest loc, atât timp cât din cuprinsul filei din registrul agricol rezultă împrejurarea că poziția a fost deschisă în anii 1960 pentru R. P., acesta figura ca având o casă de locuit construită din 1941, iar amplasamentul era de fapt acela de pe .. Însăși pârâta a confirmat împrejurarea că inițial a locuit cu soțul în locul numit "între Șuri" situat pe .. Amplasamentul din litigiu este pe . care însăși pârâta recunoaște că l-a obținut, împreună cu soțul ei, L. V., prin atribuire din partea Primăriei G..
Ceea ce însă instanța de fond a greșit categoric, este faptul că a dat mențiunilor din registrul agricol putere doveditoare în afara celei stabilită prin legile fondului funciar. Astfel, conform prevederilor art. 11 din L.nr. 18/1991, mențiunile din registrul agricol sunt admise ca o probă certă de proprietate în ceea ce privește suprafața de teren adusă în cooperativa agricolă de producție. Despre această suprafață se menționează faptul că ea poate fi dovedită prin actele de proprietate, cartea funciară, registrul agricol de la data intrării în cooperativă sau evidențele cooperativei ori, în lipsa acestora, poate fi dovedită prin proba cu martori.
În speță însă, așa cum și instanța de fond a stabilit analizând probele administrate, nu pârâta ci antecesorii recurentelor sunt cei de la care s-a cooperativizat terenul. Ca atare, doar pentru ei mențiunile din registrul agricol ar putea face dovadă de proprietate, ceea ce însă nu este cazul întrucât au dovedit indubitabil dreptul acestora prin extrasul de carte funciară.
Cu referire la situația pârâtei, se precizează că mențiunile din cuprinsul registrului agricol au avut și păstrează doar valoare declarativă cu privire la modul de folosința, ele neoferind niciun fel de certitudine nici cu privire la existența în patrimoniul pârâtei a unui drept de proprietate, nici cu privire la suprafeța real cuvenită, nici referitor la actul de dobândire. În același sens și cu aceeași relevanță pot fi primite în speță și depozițiile martorilor M. loan și S. R., aceste declarații neputând confirma mai mult decât faptul folosinței terenului.
Se precizează că justificarea instanței de fond în sensul că Adeverința nr. 964/14.04.1972 ar fi atestat, concordant mențiunilor din Registrul Agricol, existența gospodăriei de 0,17 ha înscrisă pe numele autorului pârâtei, L. V., este irelevantă pentru stabilirea situației dreptului de proprietate. Pentru că în speță este în discuție nu existența gospodăriei pârâtei, ci dacă a făcut dovada certă a unui drept de proprietate, prin act de proprietate emis pentru edificarea construcțiilor casă de locuit și anexe gospodărești, și limita până la care a făcut o astfel de dovadă. Or, pârâta nu a prezentat niciodată actul de dobândire a unui drept de proprietate pentru suprafața de 1700 mp, după cum nici pentru cea de 1.000 mp cât i-a atribuit instanța de judecată,- pârâta se prevalează în acest sens numai de o atribuire de teren din partea Primăriei G., ocazionată de mutarea din locul numit „între șuri", atribuire făcută de stat, în conformitate cu legislația în vigoare atunci.
Deci pârâta poate fi îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate numai în limita suprafeței pe care dispozițiile legale anterioare anului 1989 permiteau atribuirea de terenuri pentru construirea de case de locuit, iar aceste dispoziții stabileau, pentru zona rurală, suprafața de 250 mp potrivit statutului CAP (iar loc. G. a fost în zonă cooperativizată) sau 200 - 250 mp potrivit normelor referitoare la sistematizarea localităților rurale (a se vedea art. 17 și 33 din L.nr. 58/1974).
Este corect faptul că prin disp. art. 23 alin. 1 rămân în proprietatea actualilor deținători ai construcțiilor terenurile aferente casei de locuit și anexele gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit prev. art. 8 din D.L.nr. 42/1990. Însă nicăieri în cuprinsul decretului nu s-a stabilit de fapt că lotul de teren ce este considerat teren aferent casei de locuit și anexelor, precum și curtea și grădina din jurul acestora să fie de 1.000 mp. Mențiunile reale sunt acelea că terenul aferent va rămâne în proprietatea deținătorului construcției, iar acest teren, împreună cu lotul în folosință (care va avea o suprafață de până la 5.000 mp) nu va putea depăși suprafața de 6.000 mp.
Riguros, conținutul acestor prevederi înseamnă doar faptul că suprafața de teren atribuită pentru construcție (aceasta este cea desemnată ca teren cu destinația de curte și grădină în jurul casei și anexelor), atât cât s-a atribuit, împreună cu cea a lotului în folosință, nu poate fi mai mare de 6.000 mp. Prevederile art. 8 din D.L.nr. 42/1990 nu dau dreptul să se modifice suprafața terenului aferent construcției, de la cea real stabilită prin actul de atribuire, la o suprafață de 1.000 mp.
În speță, este dovedit categoric faptul că autorul pârâtei a beneficiat de atribuirea doar a suprafeței de 3 ari ca teren de construcție, deci teren curte și grădină în jurul construcțiilor în sensul art. 23 din L.nr. 18/1991 rap. la art. 8 din D.L.nr. 42/1990, de aceea TP nr._ (ca act de constituire a proprietății) poate fi considerat un act valabil numai pentru această suprafață de teren.
Exercitarea folosinței asupra unei suprafețe mai mari decât cei 3 ari nu o îndreptățește pe pârâtă să i se constituie proprietatea pentru o suprafață mai mare.
Recurentele precizează că poziția lor, aceea de a lua în considerare cu caracter subsidiar și o soluție de anulare a TP nr._ numai pentru suprafața de 936 mp, lăsând astfel pârâtei, în proprietate, suprafața de 764 mp, este justificată doar pe aspecte ce țin de starea de fapt de la fața locului și aspecte de natură practică.
Recurentele-reclamante solicită să se constate nelegalitatea soluției și în ceea ce privește acordarea în favoarea lor a cheltuielilor de judecată.
Atât timp cât temeiul acordării cheltuielilor de judecată este culpa procesuală, în sensul căderii părților în pretenții, recurentele-reclamante apreciază că hotărârea dată este nelegală prin aceea că nu a prevăzut solidaritatea între pârâte în privința obligației de a li se plăti aceste cheltuieli. Culpa procesuală a tuturor pârâtelor rezultă din aceeași faptă, aceea de opunere la admiterea acțiunii recurentelor-reclamante.
Hotărârea nu este temeinică nici în privința cuantumului cheltuielilor ce le-au fost acordate. Din acest punct de vedere instanța de fond a nesocotit faptul că integral onorariul pentru expertiza tehnică l-au suportat recurentele-reclamante. Or, se arată că din cheltuiala acestora de 3820 lei (onorariu avocat + onorariu de expert) le-a stabilit ca și cheltuieli de judecată doar suma de 1400 lei, în timp ce pentru pârâta M. Z., din cheltuiala de 1.000 lei, a stabilit să le achite recurentelor-reclamante 400 lei dar și să primească de la comisii 200 lei. Recurentele-reclamante precizează că pentru ele rămâne neacoperită astfel suma de 2420 lei, în timp ce pentru pârâtă rămâne neacoperită doar suma de 400 lei. Acest calcul nu confirmă raționamentul în sens de proporționalitate despre care a făcut vorbire instanța de fond.
Recurentele solicită a se constata că, în acord cu prev. art. 274 și 276 C.pr.civilă soluția nu este, din acest punct de vedere, conformă legii, și se cuvine a fi modificată, acordându-li-se recurentelor-reclamante, din partea tuturor pârâtelor, integral costul cu onorariul achitat expertului.
În drept se invocă prevederile art. 304 ind. 1 comb. cu art. 304 pct. 9 C.pr.civilă și rap. la art. 8, 11, 23 din L.nr. 18/1991, art. III din L.nr. 169/1997, art. 274 și 276 C.pr.civilă.
Împotriva Sentinței civile nr. 1898/2014, pronunțată la data de 27.02.2014 în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N. a declarat recurs pârâta M. N. Z., solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în totalitate a cererii reconvenționale formulate; respingerea acțiunii formulate de reclamantele T. M., O. F. și T. Lucreția.
In drept se invocă prevederile art. 304 pct.6 și 9, 304 ind. 1 și 312 C.pr.civ.
În motivare s-a arătat că instanța de fond în mod greșit a dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr. 1658/1369/27.08.2002 eliberat pe numele recurentei-pârâte M. Z., pentru suprafața de teren 700 mp., ..
Astfel, deși în considerentele sentinței s-a reținut corect faptul că în registrul agricol al anului 1959 terenul în suprafață de 0,17 ha. era înscris în favoarea defunctului L. V., fapt atestat și prin adeverința nr. 964/14.04.1972, instanța a apreciat că în calitate de succesoare în drepturi după persoana menționată nu ar fi îndreptățită la intreaga suprafață de 1700 mp. Mai exact, s-a reținut că prin interpretarea art. 8 alin.2 raportat la art. 4 alin.l din Decretul Lege nr. 42/1990, texte de lege care stabilesc îndreptățirea recurentei-pârâte la constituirea dreptului de proprietate pentru curte, anexa gospodărești și grădină, s-a apreciat că suprafața trebuie limitată la 1000 mp. deoarece „restul suprafeței până la lima de 6000 mp., fiind permisă de lege doar ca lot ajutător."
Or, interpetarea dată de către instanța de fond și concluzia la care a ajuns ,contravine prevederilor art. 23 alin.3 din Legea 18/1991 republicată deoarece L. V., soțul recurentei-pârâte pe care l-a moștenit, a avut calitatea de persoană strămutată. Astfel art. 23 alin.3 din Legea 18/1991 republicată prevede:
„Pentru suprafața de teren agricol atribuita de cooperativa agricola de producție ca lot de folosință, potrivit prevederilor art. 4 din Decretul-lege nr. 42/1990, nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei căreia i s-a atribuit, indiferent dacă acest teren se afla în continuarea grădinii în intravilan sau în alt loc, în extravilan, cu excepția celor strămutați, pentru realizarea unor investiții de interes local sau de utilitate publică."
Din probațiunea administrată în cauză rezultă că recurenta-pârâtă nu se află în situația persoanelor care au primit o suprafață de 250 mp. teren în vederea edificării casei de locuit, în condițiile statutului CAP, ci fac parte din cadrul persoanelor strămutate cu gospodărie, iar suprafața de 1700 mp., i-a fost acordată recurenei-pârâte și fostului său sot L. V..In aceste condiții și a fost înscrisă in registrul agrocol încă din anul 1959. Față de textul legal pe care l-a citat, este greșită concluzia instanței de fond în sensul că se impune constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate pe care îl deține și limitarea suprafeței atribuite la suprafața de 1000 mp.
In egală măsură, se precizează că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a dispozițiilor art. 274 și 276 C.pr.civ. obligând-o pe recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantelor, în cuantum de 400 lei fără să tină seama de proporția în care au fost admise cele două cereri și numărul capetelor de cerere a fiecărei cereri. In acest sens solicită să se constate faptul că terenul reclamantelor a fost diminuat cu 1000 mp. iar al recurentei-pârâte doar cu 700 mp. Mai mult reclamantele au avut mai multe capete de cerere la care au renunțat.
In consecință, pentru aceste motive solicită admiterea recursului în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii în întregime a acțiunii reclamantelor.
In ceea ce privește art. 304 pct. 6 C.pr. civ. recurenta-pârâtă apreciază că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut în condițiile în care prin cererea reconvențională a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr._/591/15 ianuarie 1996 . 6/1 in limita suprafeței de 1700 mp. și cheltuieli de judecată fără să solicite însă și obligarea celor 2 comisii la eliberarea unui nou titlu de proprietate în favoarea intimatelor reclamante pentru o suprafață de teren echivalentă, repectiv 2900 mp. – 1000 mp.
Prin întâmpinarea formulată, intimata C. Locala Gilau de Aplicare a Legilor Fondului Funciar menționează ca nu se opune admiterii nici unei acțiuni in justiție formulata de parti in contradictoriu.
In cazul de fata, intimata solicită repingerea recursului declarat de recurente cu privire la cheltuielile de judecata ale comisiei pe considerentul ca nu s-a produs niciun prejudiciu de către comisie .
Terenul ce face obiectul litigiului nu a fost aprobat in baza legii 18/1991, fiind inscris pe declarația pe proprie răspundere a acestora in titlu (suprafața de l,46ha), - suprafața totala aprobata 6,7 ha si titlu de proprietate pe 8,16 ha. Din acest punct de vedere intimata consideră ca se impune anularea titlului recurentelor deoarece pe diferența de teren nu exista acte doveditoare.
Critica hotărârii din recursul formulat de reclamante nu este fondata excede cadrului legal si nu lămurește dispozitivul sentinței atâta timp cat la baza reconstituirii si constituirii drepturilor de proprietate a stat evidenta din registrele agricole.
Se precizează că acesta este motivul pentru care reclamantelor li s-a aprobat conform legii 18/1991 doar suprafața din registrul agricol fila 4-5 fara sa se tina cont de:
- suprafața de 1400 mp care a fost atribuita fiicei M. L. transfer notat in fila 5 (anexează copii certificate din arhiva)
- schimburile de terenuri efectuate de CAP in anul 1950, anexează fila 1-4 documentație conform căreia antecesorul reclamantelor O. N. a Lichii poziția 162 din fila 4 figurează cu teren comasat 5750mp, pentru care a primit la schimb teren inscris in registrul agricol.
C. Locala Gilau nu are la dispoziție teren rezerva fiind in deficit la ora actuala cu suprafața de aproximativ 350 ha terenuri solicitate si nerestituite.
C. locala Gilau a intocmit documentația paratei M. Z. pe suprafața aprobata de C. Județeană Cluj si nu a produs niciun prejudiciu pârtilor astfel incat intimata se opune cheltuielilor de judecata.
Prin întâmpinarea formulată, intimata M. N. Z. a solicitat respingerea recursurilor formulate de T. M., O. F., T. Lucreția și C. locală de fond funciar G., cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
In drept s-au invocat prevederile art. 115 și urm C.pr.civ.
Probațiunea admisnitrată în cauză, respectiv a declaraților martorilor audiați a rezultat că familia intimatei a fost strămutată atribuindu-se terenul în litigiu în schimbul terenului anterior deținut, pe care a edificat o construcție, casă de locuit.
Intimata precizează că întreaga argumentație din motivele de recurs are în vedere interpretare și aplicarea în practica judiciară a textului alin. 1 al art. 23 cu referire la ipoteza clasică de atribuire a suprafaeței de 250 mp. în vederea construirii uli locuințe. Or, în situația intimatei este aplicabil alin. 3 în condițiile în care terenul deținut anterior în proprietate de familia sa a fost preluat în proprietatea statului și i s-a atribuit în schimb ca efect al strămutării terenul în litigiu.
Critica vizând cheltuielilor de judecată este nefondată ținând seama de proporția în care au fost admise cele două cereri și numărul capetelor de cerere a fiecărei cereri (cererea de chemare în judecată a reclamantelor și cererea reconvențională).
Intimata-pârâtă susține că recursul formulat de pârâta C. locală de fond funciar G..
Pe de o parte, motivul de recurs privitor la fondul cauzei este nefondat deoarece prin argumentele prin care le-a invocat în propriul recurs în sensul incidenței prevedrilor art. 23 alin.3 din Legea nr. 18/1991 republicată se impune respingerea în intregime a acțiunii reclamantelor având ca obiect constatarea nuliutății absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 1658/1369/27 aug. 2002, eliberat pentru suprafața totală de 1700 mp.
Pe de altă parte, criticile sub acest aspect al recurentei pârâte se reduc la indicarea categoriei de folosință a terenului în litigiu. In opinia intimatei, chiar dacă instanța de recurs ar aprecia fondat acest motiv se poate constata direct de către instanța de recurs, și nu impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei nefiind necesar efectuarea unei noi varaiante a raportului de expertiză. In concret defalcarea pe categorie de folosință a parcelor de teren în litigiu poate fi dispusă de către instanță fără intervenția expertului mai ales în condițiile în care ne aflăm în prezenta unui titlu de proprietate eliberat în baza legii fondului funciar după prealabila determinare a categoriilor de folosință ale celor două parcele ce compun suprafața de 1700 mp.
Intimata precizează că este nefondat și motivul de recurs referitor la cheltuielile de judecată deoarece în baza atribuțiilor prevăzute de legile fondului funciar în sarcina comisiilor locale și ținând cont de faptul că în baza acelorași acte normative justifică calitate procesuală pasivă sunt lipsite de relevanță argumentele privitoare la bugetul pe care îl dețin sau personalitatea juridică a acesteia.
Prin urmare, intimata arată că prevederile art. 53 din Legea nr. 18/1991 se completează cu dispozițiile art. 274 C.pr.civ. din materia cheltuielilor de judecată astfel încât pârâtă C. de fond funciar G. căzând în pretenții a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul reține următoarele:
În ce privește recursul declarat de parata M. Z. se reține că prin cererea reconvențională formulată de aceasta la data de 19.09.2012, s-a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a TP nr._/591/1996 . limita suprafeței de 1700 mp., emis în favoarea reclamantelor, motivat de faptul că această suprafață de teren se suprapune cu cea înscrisă în titlul de proprietate deținut de parată și asupra căruia sunt edificate casa de locuit și anexele gospodărești ale acesteia, invocandu-se în drept prevederile art.23 din Legea nr.19/1991 și art.8 din Decretul-Lege nr.42/1990.
Prin Titlul de Proprietate Nr._/591 din data de 15.01.1998, eliberat pe numele reclamantelor T. M., O. F. și T. L., in calitate de mostenitori ai defunctului O. N., s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 8 ha 1400mp. în localitatea G. din care suprafața de 2900 mp. în . vecinatati: Nord-P. V., Est-Drum, Sud-Sfirlea G., Vest-V. V., situat in satul Gilau, Calea Sesului.
La randul său, parata este beneficiara Titlului de Proprietate Nr. 1658/1359 din data de 27.08.2002, prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului arabil situat in localitatea Gilau, in suprafață de 1700 mp, . 263, in calitatea sa de moștenitoare a defunctului L. (cas. M.) V..
Expertiza efectuată în cauză a concluzionat în sensul că suprafața de 1700 mp. ce face obiectul Titlului de Proprietate Nr._ (al recurentei parate) se suprapune faptic cu aceeași suprafață identificată în titlul de proprietate emis în favoarea reclamantelor în .>
Prin cererea formulată la data de 24.11.1997, înregistrată sub nr.5/24.11.1997 la Primăria comunei G., recurenta M. Z. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 1700 mp. pe care îl folosește de 30 de ani, fiindu-i acordat de fostul Sfat popular al comunei.
Potrivit adeverinței nr.964/14.04.1972 emisă de Comitetul executiv al comunei G., emise pe seama lui L. V., soțul recurentei, actualmente decedat, gospodăria acestuia însuma la momentul respectiv, 0,17 ha teren din care 0,03 curți și clădiri și o,14 teren arabil.
Prin răspunsul la interogatoriu administrat în fața primei instanțe, parata a precizat că a primit terenul în litigiu ca urmare a strămutării familiei sale de către reprezentanții Primăriei din locul numit „între șuri” (f.315 verso dosar fond).
Această susținere se coroborează cu depozițiile martorilor M. I., Sfarlea R. și B. C. care confirmă împrejurarea că familia recurentei a fost strămutată, cu mult anterior anului 1990, respectiv în anii 1960-1970, alături de alte familii de romi, dintr-o altă zonă a aceleiași localități, G., pe terenul în litigiu, pe care și-a edificat casa de locuit .
Potrivit dispozițiilor art.23 alin.3 din Legea nr.18/1991 „pentru suprafața de teren agricol atribuita de cooperativa agricola de productie ca lot de folosinta, potrivit prevederilor art. 4 din Decretul-lege nr. 42/1990, nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei careia i s-a atribuit, indiferent daca acest teren se afla in continuarea grădinii in intravilan sau in alt loc, in extravilan, cu exceptia celor stramutati, pentru realizarea unor investitii de interes local sau de utilitate publica”.
Raportat la starea de fapt descrisă mai sus și ținând cont de aceste dispoziții legale, tribunalul consideră că este incidentă situația de excepție prevăzută de art.23 al.3 din Legea nr.18/1991, în care terenul poate fi atribuit în proprietate, deși anterior cooperativizării nu a aparținut recurentei parate sau antecesorilor săi, fiind eronată aplicarea de către prima instanță a prevederilor art.23 al.1,2 din același act normativ prin raportare la art.8 din Decretul-Lege nr.42/1990.
Așa fiind, apreciind ca întemeiate criticile paratei, tribunalul va admite recursul declarat de aceasta împotriva Sentinței civile nr.1898/2014 a Judecătoriei Cluj-N. pronunțată în dosar nr._ pe care o va modifica în parte în sensul că va respinge acțiunea civilă modificată și precizată formulata de reclamantele T. M., O. F. și T. L., Cluj în contradictoriu cu parata M. Z. si pârâtele C. Locala Gilau de aplicare a legilor fondului funciar și C. Judeteana Cluj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și va admite în întregime cererea reconventionala formulata de parata M. Z. si, in consecință:va anula partial Titlul de Proprietate Nr._/591 din data de 15.01.1998, eliberat pe numele reclamantelor T. M., O. F. Si T. L., in calitate de mostenitori ai defunctului O. N. cu privire la terenul in suprafata de 1700 mp, ./1, cu vecinatati: Nord-P. V., Est-Drum, Sud-Sfirlea G., Vest-V. V., situat in satul Gilau, Calea Sesului.
În ce privește recursul declarat de reclamantele T. M., O. F. și T. L., față de cele expuse cu ocazia analizării recursului paratei, apar ca nefondate criticile acestora cu privire la îndreptățirea paratei M. Z. la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, din probele administrate rezultând că familia acesteia a fost strămutată de pe terenul deținut în locul „Între șuri”, primind în schimb terenul în suprafață de 1700 mp în litigiu.
Astfel, contrar celor susținute de recurentele reclamante, suntem în prezența situației de excepție în care terenul poate fi atribuit în proprietate în temeiul dispozițiilor art.23 alin.3 din Legea nr.18/1991, context în care nu se mai impune analizarea criticilor referitoare corecta aplicare a prevederilor art.11, art.23 al.1 din Legea nr.18/1991 și art.8 din D.L.nr.42/1990, acestea negăsindu-și incidența în speță.
Referitor la recursul declarat de parata C. locală de aplicare a Legii nr.18/1991 G., în raport de soluția adoptată asupra recursului paratei M. Z., se impune formal, și admiterea în parte a acestuia, dar strict pentru argumentele arătate și reținute în analizarea recursului paratei.
Se mai impune a se menționa ca potrivit art.312 cod procedură civilă casarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute la art.304 pct.1,2,3,4 și 5 precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului pricinii sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi, în speță, neregăsindu-se niciunul dintre motivele de casare.
Totodată, nu poate fi reținută critica Comisiei locale în sensul că nu are nicio culpă în emiterea titlurilor de proprietate pe suprafețele ce se suprapun întrucat, tocmai această situație a declanșat prezentul litigiu, ori, tocmai Comisiilor locale le revine competența de a stabili dreptul de proprietate, pe baza documenetelor depuse de solicitanți, de a atribui efectiv terenurile celor îndreptățiți și de a elibera titlurile de proprietate
Față de soluția asupra cererii introductive și a celei reconvenționale, și față de împrejurarea că la fond, așa cum reiese din cererea reconvențională, parata a solicitat doar obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art.274 C.pr.civ tribunalul va obliga reclamantele T. M., O. F. și T. L. în solidar, să plătească paratei M. Z. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond reprezentand onorariu avocațial, conform chitanței de la fila 400 .
În recurs, reținand că parata M. Z. al cărei recurs a fost admis în întregime, a solicitat obligarea tuturor intimaților la plata cheltuielilor de judecată, și că admiterea în parte a recursului Comisiei locale G. nu a fost consecința directă a argumentelor invocate de acesta ci a celor susținute exclusiv de parată, în baza art.274 C.pr.civ. va obliga recurentele T. M., O. F. și T. L. în solidar, la plata către M. Z. a sumei de 500 lei și recurenta C. Locala a Legii nr.18/1991 Gilau la plata către aceeași recurenta a sumei de 500 leii, constand în onorariu avocațial în calea de atac(f.43 recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de parata și admite în parte recursul declarat de parata C. locală de aplicare a Legii nr.18/1991 G. împotriva Sentinței civile nr.1898/2014 a Judecătoriei Cluj-N. pronunțată în dosar nr._ pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge acțiunea civilă modificată și precizată formulata de reclamantele T. M., O. F. și T. L., Cluj în contradictoriu cu parata M. Z. si pârâtele C. Locala Gilau de aplicare a legilor fondului funciar și C. Judeteana Cluj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Admite în întregime cererea reconventionala formulata de parata M. Z. si, in consecință:
Anuleaza partial Titlul de Proprietate Nr._/591 din data de 15.01.1998, eliberat pe numele reclamantelor T. M., O. F. si T. L., in calitate de mostenitori ai defunctului O. N. cu privire la terenul in suprafata de 1700 mp, ./1, cu vecinatati: Nord-P. V., Est-Drum, Sud-Sfirlea G., Vest-V. V., situat in satul Gilau, Calea Sesului.
Respinge recursul declarat de reclamantele T. M., O. F. și T. Lucreția împotriva Sentinței civile nr.1898/2014 a Judecătoriei Cluj-N. pronunțată în dosar nr._ .
Obliga reclamantele T. M., O. F. și T. L. în solidar, să plătească paratei M. Z. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
Obliga recurentele T. M., O. F. și T. L. în solidar, la plata către recurenta M. Z. a sumei de 500 lei reprezentand cheltuieli de judecată în recurs și obligă recurenta C. Locala a Legii nr.18/1991 Gilau să plătească recurentei M. Z. suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iunie 2014.
Președinte, D.-I. T. | Judecător, M. O.-S. | Judecător, D. T. |
Grefier, L. C. |
L.C. 16 Iunie 2014
Jud. fond D. O.-M.
Red. M.O.S./tehnored. D.D.-26.06.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 366/2014. Tribunalul CLUJ | Fond funciar. Decizia nr. 544/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
