Prestaţie tabulară. Decizia nr. 279/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 279/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 7646/328/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 279/R/2014
Ședința publică de la 02 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. T.
JUDECĂTOR: F. S. B.
JUDECĂTOR: A.-S. S.
GREFIER: C.-G. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenții F. P. I., J. M., J. M. B., J. A. A. și pe intimații J. L., D. Lucreția, J. N., având ca obiect recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 1986 din 10.07.2013, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei T., dosar având ca obiect prestație tabulară (rejudecarea dosarului nr._ ).
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile au avut loc la data de 26 martie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din această dată, încheiere care face parte integrală din prezenta decizie.
La data de 02.04.2014 s-au depus prin registratura instanței concluzii scrise atât din partea recurentului F. P. I. cât și din partea recurenților J. A. A., J. M. B., J. M. și a intimatei D. Lucreția.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Reține că prin Sentința civilă nr. 1986/10.07.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul F. P. I. în contradictoriu cu pârâții J. M., J. M. B., J. A. A., J. N., J. L. și D. Lucreția născ J..
S-a constatat că în masa succesorală după defuncta J. O. intră cota de 4/16 parte din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 6.336 mp având destinația de grădină prevăzut cu nr. Top nou 597/2 identic cu imobilul înscris în titlul de proprietate nr. 1603/849 din data de 08.10.2002, parcela 502A din .>
S-a constatat calitatea de moștenitori după defuncta J. O. a pârâților J. L., J. N. și D. Lucreția în calitate de descendenți direcți, în cotă de ¼ fiecare și a pârâților J. M. B. și J. A. A. în calitate de nepoți de fiu predecedat ( J. A.) în cotă de ¼ împreună.
S-a dispus intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra cotei lui J. O. de 4/16 a parte din terenul în suprafață de 6.336 mp având destinația de grădină prevăzut cu nr. Top nou 597/2 astfel:
- în favoarea pârâților J. L., J. N. și D. Lucreția în cote de câte 1/16 a parte, cu titlu de drept moștenire
- în favoarea pârâților J. M. B. și J. A. A. în cota de 1/16 a parte in părți egale
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului prevăzut cu nr. Top nou 597/2 având destinația de grădină, identic cu imobilul înscris în titlul de proprietate nr. 1603/849 din data de 08.10.2002, . intravilan prin atribuirea acestuia după cum urmează:
- parcelele prevăzute cu numere top. noi 597/2/1 și 597/2/4/1 se atribuie pârâtei D. Lucreția
- parcelele prevăzute cu numere top. noi 597/2/2 și 597/2/4/2 se atribuie pârâților J. M. B., J. A. A. și J. M.
- parcelele prevăzute cu nr. top. noi 597/2/3 și 597/2/4/3 se atribuie pârâților J. M. B., J. A. A. și J. M.
- parcelele prevăzute cu nr. top noi 597/2/5, 597/2/4/4 se atribuie pârâților J. M. B., J. A. A. și J. M.
S-a dispus intabularea dreptului de proprietate a parcelelor prevăzute cu numere top. noi 597/2/1 și 597/2/4/1 în favoarea pârâtei D. Lucreția cu titlu de succesiune și partaj
S-a dispus intabularea dreptului de proprietate cu privire la parcelele prevăzute cu nr. top noi 597/2/2, 597/2/4/2, 597/2/3, 597/2/4/3, 597/2/5, 597/2/4/4 în favoarea pârâților J. M. B., J. A. A. și J. M. cu titlu de succesiune și partaj
Au fost obligați pe pârâții J. M. B., J. A. A. și J. M. să achite pârâtului J. L. suma de 18.342, 72 lei cu titlu de sultă.
Au fost obligați pârâții J. M., J. M. B. și J. A. A. ca în calitate de succesori ai defunctului J. A. să încheie cu reclamantul F. P. I. contract autentic de vânzare-cumpărare cu privire la parcelele prevăzute cu nr. top noi 597/2/2, 597/2/4/2, 597/2/3, 597/2/4/3, 597/2/5, 597/2/4/4 în caz contrar prezenta sentință va tine loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
S-a dispus intabularea dreptului de proprietate cu privire la parcelele prevăzute cu nr. top noi 597/2/2, 597/2/4/2, 597/2/3, 597/2/4/3, 597/2/5, 597/2/4/4 în favoarea reclamantului, ca bun propriu, cu titlu de drept cumpărare.
A fost obligată pe pârâta D. Lucreția să plătească reclamantului suma de 1137,5 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut că prin decizia civilă nr. 951/R/2011 pronunțată de Tribunalul Cluj – secția civilă a fost admis recursul formulat de reclamantul F. P. I. împotriva Sentinței civile nr. 5550 din 07.12.2010 a Judecătoriei T., aceasta fiind casată parțial, respectiv în ceea ce privește petitul de sistare a indiviziunii, validarea antecontractului de vânzare-cumpărare și intabularea în CF, cauza fiind trimisă spre rejudecare în aceste limite Judecătoriei T..
În consecință, s-a reținut că, au fost menținute dispozițiile sentinței civile nr. 5550/07.12.2012 a Judecătoriei T. prin care: s-a dispus dezmembrarea imobilului înscris sub A+1 din CF 1120 Aiton, cu nr. top 597, având destinația grădină, în suprafață de 7269 mp, în două imobile prevăzute cu nr. top noi, după cum urmează: imobil prevăzut cu nr. top nou 597/1, având destinația grădină, în suprafață de 769 mp și imobil prevăzut cu nr. top nou 597/2, având destinația gradină, în suprafață de 6500 mp; s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului prevăzut cu nr. top nou 597/2, având destinația grădină în suprafață de 6500 mp, identic cu imobilul înscris în Titlul de proprietate nr. 1603/849 din data de 8.10.2002, . 66 intravilan, in favoarea numitului J. N., în întregime, ca bun propriu, cu titlu de drept reconstituire în baza L.18/1991; s-a constatat că masa succesorală după defunctul J. N., decedat la data de 17.01.2000 cu ultimul domiciliu în ., se compune din imobilul prevăzut cu nr. top nou 597/2, având destinația grădină, în suprafață de 6500 mp, având ca moștenitori pe pârâta J. O., în calitate de soție supraviețuitoare în cota de ¼ a parte, numitul J. A. și pârâții J. N., J. L. și D. Lucreția născ. J., în calitate de descendenți de gradul I, toți în cota de ¾ a parte împreună; s-a dispus predarea succesiunii în favoarea moștenitorilor defunctului J. N. și intabularea dreptului de proprietate cu titlu de drept moștenire
Aceste dispoziții ale sentinței, care au fost menținute de instanța de control judiciar și au dobândit autoritate de lucru judecat, cuprind o eroare materială susceptibilă de a fi îndreptată în condițiile art. 281 c.pr.civ. Astfel cum s-a reținut prin decizia de casare, s-a dovedit că, suprafața terenului în litigiu, rezultată din măsurători este mai mică decât cea înscrisă în titlul de proprietate.
În consecință, la soluționarea capătului de cerere privind partajul, instanța a avut în vedere suprafața reală a terenului situat în . A înscris în titlul de proprietate 1603/849/08.10.2002 eliberat în favoarea defunctului J. N. care, potrivit raportului de expertiză efectuat de expert F. F. este de 6336 mp, iar nu de 6500 mp, aspect care nu este contestat de niciuna dintre părți.
Decesul pârâtei J. O. a survenit după pronunțarea sentinței civile nr. 5550/07.12.2012 a Judecătoriei T., în cursul judecării recursului, astfel că este justificată precizarea de acțiune depusă de reclamant la dosar, punctele 1, 2 și 3. Instanța constată că, în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei J. O. intră cota de ¼ din imobilul prevăzut cu nr. top nou 597/2, având destinația grădină, în suprafață de 6336 mp, moștenită de la defunctul J. N., moștenitorii defunctei fiind pârâții J. L., J. N. și D. Lucreția în calitate de descendenți direcți, în cotă de ¼ parte fiecare, precum și pârâții J. M. B. și J. A. A. în calitate de nepoți de fiu predecedat în cotă de ¼ împreună.
În consecință, în conformitate cu prev. art. 20 din Legea nr.7/1996 a dispus intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra cotei de 4/16 a parte din imobilul prevăzut cu nr. top nou 597/2, având destinația gradină, în suprafață de 6336 mp a defunctei J. O. după cum urmează: în favoarea pârâților J. L., J. N. și D. Lucreția în cote de câte 1/16 a parte, cu titlu de drept moștenire, precum și în favoarea pârâților J. M. B. și J. A. A. în cotă de 1/16 a parte în părți egale.
La data de 17 ianuarie 2004 a intervenit între defunctul J. A. în calitate de vânzător și reclamantul F. P. N. în calitate de cumpărător contractul de vânzare cumpărare sub semnătură privată ( f. 18) cu privire la terenul arabil în suprafață de 4500 mp situat în parcela 502/A . de comun acord de către părți de 50.000.000 lei ( ROL), fiind achitat la data încheierii contractului.
În data de 24.02.2006 a fost încheiat între defunctul J. A. în calitate de vânzător și reclamantul F. P. N. în calitate de cumpărător contractul de vânzare cumpărare sub semnătură privată ( f. 19) cu privire la suprafața de 2000 mp teren arabil situat în . de părți de comun acord în cuantum de 25.000.000 lei ( ROL) fiind achitat la data încheierii contractului.
Contractele sub semnătură privată încheiate la data de 17 ianuarie 2004 și la data de 24 februarie 2006, având ca obiect terenuri nu respecta cerința formei autentice prevăzută art. 2 din Legea nr.54/1998 și art. 2 alin 1 din Titlul X din Legea nr. 247/2005 în vigoare la data încheierii lor. Astfel, aceste convenții nu transmit în mod valabil dreptul de proprietate de la vânzător la cumpărător, ele generând doar obligația de a face în sarcina părților contractante, respectiv obligația de a încheia pe viitor actul în forma autentică, obligație susceptibilă de executare silită conform dispozițiilor art. 1073 si 1077 C. Civ.
Având în vedere că, promitentul vânzător J. A. a decedat la data de 01.01.2007 ( f. 12 din dosarul nr._ ), obligația de a încheia contractul de vânzare cumpărare în forma prescrisă de lege revine pârâților J. M., J. M. B. și J. A. A. în calitate de succesori ai promitentului-vânzător J. A..
Imobilul prevăzut cu nr. top nou 597/2, având destinația grădină, în suprafață de 6336 mp se identifică cu terenul înscris în titlul de proprietate nr. 1603/849/08.10.2002 eliberat pe numele defunctului J. N. situat în . terenurile care au făcut obiectul antecontractelor de vânzare cumpărare din 17 ianuarie 2004 și 24.02.2006. În prezent, urmare a dezbaterii succesiunii după defuncții J. N. și J. O., terenul este deținut în coproprietate de pârâții D. Lucreția ( în cotă de ¼ parte), J. N. ( în cotă de ¼ parte), J. L. ( în cotă de ¼ a parte), precum și de succesorii defunctului J. A. – J. M., J. M. B. și J. A. A. ( în cotă de ¼ a parte împreună).
Vânzarea promisă de defunctul J. A. a fost ratificată doar de către pârâtul J. N., acesta arătând în cuprinsul răspunsului la interogatoriu de la fila 107 din dosarul nr._ faptul că, la data de 10 ianuarie 2004 a semnat o declarație în care a precizat că a renunțat la cota lui terenul înscris în . lui J. A.. Pârâții J. N. și D. Lucreția au arătat în mod constant pe parcursul procesului că între frați nu a existat o convenție de partaj cu privire la teren, iar pârâta D. Lucreția a solicitat ca partajul să aibă loc în natură, conform cotelor legale de moștenire. În aceste condiții, promisiunea de vânzare făcută de defunctul J. A. poate fi validată doar în măsura în care, la efectuarea partajului judiciar bunul cade în lotul celui care a făcut promisiunea.
În acest context, referitor la convenția de partaj voluntar pretins a fi intervenit între moștenitorii defunctului J. N. cu privire la terenul înscris în titlul de proprietate 1603/849/08.10.2002, . se prevalează reclamantul, în considerentele deciziei civile nr. 951/R/2011 pronunțată de Tribunalul Cluj – secția civilă, s-a reținut faptul că, nu toți copărtașii au recunoscut această convenție, intimatul J. L. arătând în interogatoriul luat că nu a intervenit un partaj cu privire la toate terenurile din titlu, în urma căruia imobilul în suprafață de 7200 a revenit defunctului, în schimbul cotei sale din acesta atribuindu-se alte terenuri, nefiind de acord cu intabularea dreptului de proprietate al reclamantului. Astfel, s-a constatat cu putere de lucru judecat faptul că această convenție nu a putut fi probată nici prin declarațiile testimoniale luate în cauză. În consecință, față de cele reținute în considerentele deciziei de casare, nu se mai poate pune în discuție intervenirea între moștenitorii defunctului J. N. a unui eventual partaj voluntar cu privire la terenul în litigiu, în condițiile în care acest aspect a fost tranșat irevocabil prin decizia civilă menționată.
Instanța a reținut că, potrivit art.728 c.civ. nimeni nu poate rămâne în indiviziune, oricare dintre coindivizari putând cere sistarea stării de indiviziune, solicitând partajul oricând, acest drept fiind imprescriptibil sub aspect extinctiv. Cu privire la reclamant, constată că acesta are calitatea și interesul de a introduce acțiunea în partaj în virtutea dispozițiilor art. 974 C. civ. potrivit cărora creditorii pot exercita toate drepturile si acțiunile debitorului lor, afara de acelea care ii sunt exclusiv personale.
Partajul este operațiunea juridică prin care se pune capăt stării de indiviziune, prin împărțirea în natură și/sau în echivalent a bunurilor aflate în indiviziune având ca efect înlocuirea cu efect retroactiv a cotei - părți ideale, indivize asupra acestora, cu drepturi exclusive ale fiecăruia dintre coindivizari asupra unor bunuri determinate în materialitatea lor.
Criteriile de formare și atribuire a loturilor sunt prevăzute în mod exemplificativ de prevederilor art. 673 ind.9 C. pr. civ., acesta fiind acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari înainte de a se cere împărțeala au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Între coproprietari nu a intervenit un acord cu privire împărțirea terenului. Astfel, din răspunsul la interogatoriu al pârâtului J. N., se desprinde ideea că este de acord ca partea din imobil ce i se cuvine să intre în lotul lui J. A., întrucât a renunțat la cota sa de teren în favoarea acestuia.
Pârâtul J. L. a avut o poziție de opunere în ceea ce privește atribuirea întregului imobil în favoarea fratelui său, menționând în cuprinsul răspunsului la interogatoriu că s-a ocupat de acest teren începând cu anul 1977, iar mama sa nu l-a recunoscut pe cumpărător, spunând că are patru copii și terenul va fi împărțit acestora ( f. 138-139). Cu toate acestea, pârâtul J. L. nu și-a manifestat opțiunea atunci când a fost citat cu mențiunea de a preciza . solicită să-i fie atribuită.
Pârâta D. Lucreția a arătat în răspunsul la interogatoriu ( f. 89-90 din dosarul_ ) că a folosit acest teren începând cu anul 1990, cu acordul părinților săi ( f. 98 din dosar nr._ ), iar prin întâmpinarea depusă a menționat că a suportat investițiile necesare pe care le implică o exploatare agricolă eficientă, precizând că dorește atribuirea unei parcele conform variantei 1D anexă la răspunsul la obiecțiuni al expertei. Martora B. L. ( f. 92, 94 din dosarul nr._ ) a arătat că, terenul a fost folosit de către pârâta D. Lucreția, care cultiva fân pentru animale. Astfel, martora a menționat că, pârâta a folosit terenul atât înainte cât și după decesul lui J. N., iar după decesul lui J. N. era considerată proprietar. Din declarația aceleași martore reiese că, gardul cu care a fost împrejmuit terenul a fost făcut de către J. A., atunci când trăiau părinții lui, pentru a-i ajuta pe aceștia.
Martorul Ț. V.( f. 93, 95 dosar nr._ ) a arătat că, terenul a fost folosit de către pârâta D. Lucreția după decesul tatălui acesteia, iar gardul la acest teren a fost făcut de către J. A. probabil în considerarea faptului că dorește să îl folosească, însă nu l-a folosit niciodată.
Martorul G. G. A. (f. 96 din dosarul_ ) a arătat că, după ce reclamantul a cumpărat terenul l-a ajutat să îl curețe întrucât era plin de bălării. Totodată, a refăcut gardul care împrejmuia acel teren întrucât era în stare de degradare.
Martorul P. Igor Kiril (f. 114 din dosarul nr._ ) a menționat că, reclamantului F. P. N. i s-a prezentat terenul de către J. A. în sensul că este în posesia lui, că este o hotărâre din partea bunicilor, respectiv părinților să îi revină acest teren și că există o înțelegere între frați potrivit căreia terenul îi revine lui J. A., iar acesta ar renunța la succesiunea după părinți. Martorul a mai învederat că, după ce a cumpărat terenul, reclamantul a efectuat lucrări de reparație la gard, a pus o poartă și a curățat rigolele pentru a nu intra apă. Totodată, martorul a menționat că, J. A. i-a spus reclamantului că i-a permis surorii lui să cosească terenul.
Martorul J. I. ( f. 115 din dosarul_ ) a arătat că terenul în litigiu a fost dat de către bunica lui J. A. acestuia. J. A. a împrejmuit terenul, iar de cosit l-a cosit sora acestuia D. Lucreția care avea animale, în . J. A.. Martorul a mai precizat că, în urmă cu aproximativ 6 ani terenul a fost vândut de către J. A. reclamantului, fiind folosit și după vânzare de către D. Lucreția, iar reclamantul a făcut unele lucrări de reparații la teren.
Ținând cont de opțiunea manifestată de pârâta D. Lucreția, de faptul că aceasta a cultivat pe parcursul timpului terenul în litigiu cu acordul celorlalți coproprietari, având în vedere și împrejurarea că pârâta domiciliază în localitatea unde este situat terenul, va atribui acesteia parcelele 597/2/1 și 597/2/4/1 astfel cum acestea sunt evidențiate în anexa 1D ( f. 164) din cadrul completării la varianta II B, răspuns la obiecțiunile pârâtei D. Lucreția ( f. 161, 162), suprafața terenului permițând împărțirea în natură.
În baza art. 20 din Legea nr. 7/1996 a dispus înscrierea în cartea funciară a parcelelor prevăzute cu numere top. noi 597/2/1 și 597/2/4/1 în favoarea pârâtei D. Lucreția cu titlu de succesiune și partaj.
Referitor la parcelele prevăzute cu numere top. noi 597/2/2 și 597/2/4/2; 597/2/3 și 597/2/4/3; 597/2/5 și 597/2/4/4 evidențiate în aceeași anexa 1D ( f. 164) din cadrul completării la varianta II B, răspuns la obiecțiunile pârâtei D. Lucreția ( f. 161, 162), apreciază că acestea se impune a fi atribuite succesorilor defunctului J. A., respectiv pârâților J. M. B., J. A. A. și J. M..
Astfel, instanța a avut în vedere faptul că, în timpul vieții, defunctul J. A. a promis înstrăinarea întregului teren în litigiu către reclamant, atât reclamantul cât și defunctul J. A. au efectuat unele lucrări de întreținere la teren, iar din probele administrate reiese că, astfel cum i-a fost prezentată situația reclamantului de către defunct, ar fi existat o înțelegere între frați potrivit căreia terenul îi revine acestuia ( f. 114 din dosarul nr._, f. 18, 19 din dosarul nr._ ). Chiar dacă această înțelegere nu a fost confirmată prin probele administrate, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor P. Igor Kiril și G. G. A., ceilalți coproprietari nu au reacționat atunci când reclamantul, în calitate de cumpărător, a efectuat lucrările de întreținere la teren, cu toate că muncitorii au fost văzuți și de persoane din localitate, respectiv de martorii Ț. V., B. L., J. I..
Totodată, din declarațiile martorilor J. I. ( f. 109- dosar nr._, f. 115 din dosar_ ), V. M. ( f. 119 – dosar nr._ ),P. Igor Kiril ( f. 114 dosar nr._ ) reiese că, persoanele din . terenul este al lui J. A.. În consecință, nu poate fi contestată buna credință a reclamantului la încheierea antecontractelor de vânzare cumpărare, existând suficiente date care să ducă la concluzia că, acesta a avut convingerea că tratează cu proprietarul terenului. De altfel, în caz contrar, nu s-ar fi justificat achitarea unui preț de 75.000.000 lei ( ROL), sumă care la nivelul anilor 2004, respectiv 2006 reflectă valoarea terenurilor în litigiu.
Pe de altă parte, s-a reținut că, deși pârâtul J. L. a arătat că, s-a ocupat de teren începând cu anul 1977, a făcut rost de sârmă și stâlpi pentru îngrădirea acestuia, probele administrate nu confirmă acest lucru. Totodată, deși citat cu mențiunea de a preciza . solicită să-i fie atribuită, nu și-a exprimat opțiunea în acest sens. În aceste condiții, instanța a apreciat că, varianta de partajare constând în atribuirea parcelelor cu nr. top. noi 597/2/2 și 597/2/4/2; 597/2/3 și 597/2/4/3; 597/2/5 și 597/2/4/4 în favoarea pârâților J. M. B., J. A. A. și J. M., consecutiv cu obligarea acestora la plata unei sulte în favoarea pârâtului J. L., stabilită în acord cu valoarea terenului și cota parte ce i se cuvine, asigură protejarea atât a intereselor patrimoniale ale pârâtului J. L., cât și ale succesorilor defunctului J. A., care în acest fel sunt în măsură să îndeplinească o parte considerabilă din obligația asumată de antecesorul lor.
În consecință, ținând cont de faptul că, valoarea de circulație a întregului teren în suprafață de 6336 mp este de 73.371 lei, conform raportului de expertiză întocmit de expert B. V. ( f. 169-178 dosar_ ), iar pârâtul J. L. deține cota de ¼ a parte din teren, a obligat pârâții J. M. B., J. A. A. și J. M. să îi achite suma de 18.342, 72 lei cu titlu de sultă.
În baza art. 20 din Legea nr. 7/1996 a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate cu privire la parcelele prevăzute cu nr. top noi 597/2/2, 597/2/4/2, 597/2/3, 597/2/4/3, 597/2/5, 597/2/4/4 în favoarea pârâților J. M., J. M. B. și J. A. A. cu titlu de drept de moștenire și partaj.
Având în vedere că, parcelele prevăzute cu nr. top noi 597/2/2, 597/2/4/2, 597/2/3, 597/2/4/3, 597/2/5, 597/2/4/4 au fost atribuite în urma partajului pârâților J. M., J. M. B. și J. A. A., cu privire la aceste parcele în suprafață totală de 4752 mp există posibilitatea executării obligațiilor promise de antecesorul lor J. A. prin antecontractele de vânzare cumpărare.
În consecință, în temeiul art. 5 alin 2 din titlul X al Legii nr. 247/2005, art 969 C.civ a obligat pârâții J. M., J. M. B. și J. A. A. ca în calitate de succesori ai defunctului J. A. să încheie cu reclamantul F. P. I. contract autentic de vânzare-cumpărare cu privire la parcelele prevăzute cu nr. top noi 597/2/2, 597/2/4/2, 597/2/3, 597/2/4/3, 597/2/5, 597/2/4/4 în caz contrar prezenta sentința urmând a ține loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
În baza art. 20 din Legea nr. 7/1996 a dispus intabularea dreptului de proprietate cu privire la parcelele prevăzute cu nr. top noi 597/2/2, 597/2/4/2, 597/2/3, 597/2/4/3, 597/2/5, 597/2/4/4 în favoarea reclamantului, ca bun propriu, cu titlu de drept cumpărare.
În baza art. 274 c.pr.civ. în raport cu soluția pronunțată în cauză, a obligat pârâta D. Lucreția să plătească reclamantului suma de 1137,5 lei cheltuieli de judecată aferente petitului de partaj, suma stabilită în raport cu cota de proprietate a acesteia din care suma de 650 lei taxa de timbru și suma de 487,5 lei onorariu expertiză în specialitatea topografie.
Împotriva sentinței civile nr.1986/2013 pronunțată de Judecătoria T. în dosar nr._ au declarat, în termen legal recurs reclamantul F. P. I. și pârâții J. M., J. M. B. și J. A. A..
Recurentul F. P. I. a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii atacate, respectiv în ceea ce privește petitele de sistare a stării de indiviziune, de validare a
antecontractelor de vânzare-cumpărare și de intabulare în CF, în sensul admiterii acțiunii astfel:
I.În principal, conform variantei nr. 11 solicitată de reclamant prin concluziile orale și scrise depuse la dosar, respectiv să dispună sistarea stării de indiviziune asupra imobilului prevăzut cu nr. top. nou 597/2, având destinația de grădină, în suprafață de 6336 mp, prin atribuirea acestuia în întregime în favoarea numitului J. A., respectiv moștenitorilor acestuia pârâții J. M., J. M. B. și J. A. A., cu plata unei sulte în favoarea coproprietarilor D. Lucreția și J. L., la valoarea de 11,58 lei/mp stabilită prin raportul de evaluare întocmit de d-nul expert B. V., după cum urmează: D. Lucreția - 1.5 84 mp x 11,58 lei/mp = 18.342,72 lei; J. L. - 1,584 mp x 11,58 lei/mp = 18.342,72 lei
Ca urmare a admiterii solicitării subsidiare, solicită instanței de recurs: să dispună sistarea stării de indiviziune asupra imobilului prevăzut cu nr. top.nou 597/2, având destinația de G., în suprafața de 6336 mp prin atribuirea parcelelor cu nr. top noi 597/2/1 și 597/2/4/1, 597/2/2 și 597/2/4/2, 597/2/3 si 597/2/4/3, fiecare în suprafață de 1584 mp (1133 + 396 m.p. în total 4.752 mp în favoarea numitului J. A., respectiv moștenitorilor acestuia-pârâții J. M., J. M. B. și J. A. A.; prin atribuirea parcelei cu nr. top nou 597/2/5 și 597/2/4/4 în suprafață de 1.584 mp
(1188 + 396 mp) în favoarea pârâtei D. Lucreția și în consecință, să dispună intabularea acestora cu titlu de drept de moștenire și partaj, conform variantei nr. II B din raportul de expertiză întocmit de expert F. F.: să oblige pârâții J. M., J. M. și J. A. să-și exprime consimțământul în vederea intabulării dreptului de proprietate al reclamantului F. P. I. asupra imobilului cu nr. top. noi 597/2/1 și 597/2/4/1, 597/2/2 și 597/2/4/2, 597/2/3 și 597/2/4/3, având destinația G., în suprafață de 4.752 mp în baza contractelor
de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din data de 17.01,2004 și 24.02,2006, iar în caz de refuz să pronunțe o sentință care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare;să dispună intabularea dreptului de proprietate al reclamantului F.
P. I. asupra imobilului cu nr. top. noi 597/2/1 și 597/2/4/1, 597/2/2 și597/2/4/2, 597/2/3 și 597/2/4/3, având destinația G., în suprafață de 4.752mp, ca bun propriu cu titlu de drept de cumpărare, precum și menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii atacate. Cu cheltuieli de judecată.
În motive reclamantul susține în justificarea atribuirii acestui teren exclusiv în favoarea moștenitorilor def. J. A. faptul că acest teren a fost dăruit de bunici și părinți conform unei înțelegeri în familie lui J. A. încă din timpul vieții acestora. J. A. îngrădindu-1, ocupându-se de el și fiind cunoscut în localitate ca proprietar ai terenului. Înainte de decesul său și în baza faptului că terenul îi fusese dăruit în întregime (înțelegere care era cunoscută și respectată și de ceilalți frați), J. A. a încheiat cu reclamantul două antecontracte de vânzare-cumpărare privind acest teren (primul antecontract privește suprafața de 4.500 mp iar al doilea 2.000 mp), luându-și și obligația de a rezolva toate actele de succesiune și de intabulare astfel încât să poată să își execute obligația de a încheia contractul autentic de vânzare - cum parare.
Din păcate, J. A. nu a reușit să-și ducă la bun sfârșit obligația de a procura actele necesare intabulării (succesiune și intabulare a terenului pe numele său) decedând la data de 01.01.2007.
În cadrul procesului pornit de reclamantul a întâmpinat opoziție la perfectarea contractului autentic cu privire la întreg terenul din partea a doi dintre frații lui J. A., respectiv D. Lucreția și J. L., care au ales să nu mai recunoască faptul că fratele lor J. A. primise acest teren încă din timpul vieții, conform unei înțelegeri din familie, solicitând ca partajul să fie făcut cu respectarea cotelor lor de proprietate din acest teren.
Celălalt frate, J. N., respectând înțelegerea din familie, a declarat atât verbal în fața instanței, cât și în scris că solicită ca partea sa din teren să fie atribuită moștenitorilor lui J. A..
În ceea ce o privește pe mama def. J. A. și a celorlalți frați (J. L., Dezmirea Lucreția și J. N.), decedată pe parcursul procesului, aceasta a avut o poziție demnă de menționat în contextul înțelegerii din familie, dar și a partajului final asupra terenului, în sensul că: aceasta a recunoscut la interogator că J. A. a primit acest teren însă, spune ea cu condiția ca atât cât trăiește să vină să o îngrijească, însă acum că a murit (s.n. J. A.) J. O. spune că nu are ce face și trebuie să dea terenul la toți {s.n. frații).
Cauza a fost soluționată inițial prin Sentința civ. nr. 5550/2010 a Judecătoriei T., prin atribuirea în favoarea moștenitorilor lui J. A. doar a cotei de 3/16 din teren, reținându-se că nu am făcut dovada partajului voluntar dintre părți.
Tribunalul Cluj a admis recursul formulat de reclamantul și a trimis cauza spre rejudecare primei instanței cu indicația de a efectua partajul judiciar dându-se eficiența prevederilor art. 673 ind. 9 Cod Proc Civ.
Critică modalitatea de efectuare a partajului adoptată de prima instanța în rejudecare întrucât aceasta nu a acordat eficiență corespunzătoare dispozițiilor art, 673 ind. 9 Cod Proc Civ și nu valorifică în întregime probele administrate în dosar. Motivele de recurs se circumscriu atât prevederilor art. 304 pct. 9 - hotărârea fiind pronunțată cu aplicarea greșita a legii, cât și prevederilor art. 304 ind. 1 Cod Proc Civ., solicitând instanței analizeze cauza sub toate aspectele invocate de noi în ceea ce privește valorificarea în întregime și corectă a probelor administrate în dosar.
II. Criticile aduse hotărârii atacate și variantele de partaj solicitate de reclamant.
Cât privește loturile atribuite în natură și ordinea de amplasare a parcelelor, prima instanță nu își motivează deloc soluția, deși atât reclamantul cât și pârâta D. au solicitat atribuirea terenului din . nou 597/2/1 (prima parcelă de sus privind planul de situație, mărginită pe ambele laturi din drumuri). Prima instanță a atribuit această parcelă pârâtei D., fără nici o justificare.
Un prim aspect pe care dorește să îl lămurească se referă la chestiunea partajului voluntar pe marginea căruia a insistat pârâta D. că nu a fost dovedit în cauză, iar prima instanță a reținut faptul că în privința acestui aspect ar exista o autoritate de lucru judecat.
Două aspecte sunt de lămurit:
a.Reiterează și subliniază faptul că reclamantul nu a solicitat instanței să constate intervenire a unui partaj voluntar între coproprietarii terenului în discuție, ci a solicitat efectuarea unui partaj judiciar, așadar o sistare de indiviziune prin intermediul instanței, în
care să se țină cont de existența unei înțelegeri în familie cu privire la dăruirea acestui teren exclusiv def. J. A..
De asemenea, reclamantul nu a invocat un partaj voluntar propriu-zis între moștenitori, adică o împărțeală a bunurilor din succesiune, ci a invocat doar existența unui act de înzestrare a def. J. A. de către bunici și părinți cu acest teren, act de înzestrare care a fost cunoscut de ceilalți frați și respectat atâta timp cât J. A. a fost în viața.
Ca urmare a acestei înzestrări, def. J. A. a îngrădit terenul, l-a cosit, iar fânul 1-a dus la animalele părinților și era cunoscut în . terenului. Ulterior decesului tatălui J. N., când nu a mai fost cazul să ducă fân la animalele părinților, a fost de acord să o lase pe sora sa D. Lucreția să cosească acest teren, deoarece ea mai era singura care locuia în .. În . mama lor J. O., dar aceasta nu se ocupa cu lucrul pământului. Ca atare, discuțiile pe marginea unui partaj voluntar sunt inutile în cauzele întrucât nu s-a cerut acest lucru.
În al doilea rând, prima instanță reține existenta unei autorități de lucru cu privire la existența unei convenții de partaj voluntar (fila 10 paragraf 2) determinată de pronunțarea instanței care a soluționat primul recurs cu privire la acest aspect.
Deși subliniază faptul că nu a solicitat să se constate existența unei convenții de partaj voluntar, consideră că pentru acuratețe juridică aceste constatări ale primei instanțe trebuie înlăturate întrucât Tribunalul Cluj prin Dec. 951/A/2011 nu s-a pronunțat în acest sens.
Dimpotrivă, Tribunalul Cluj a trimis cauza spre rejudecare în ceea ce privește cererea de partaj socotind că a fost soluționată fără a se intra în cercetarea fondului, ceea ce exclude cu desăvârșire ipoteza unei autorități de lucru judecat pe marginea chestiunilor privitoare la partaj,
Întrucât reclamantul se prevalează în continuare de înțelegerea existentă în familie (dar nu sub forma unui partaj voluntar ci sub forma unei înzestrări a lui J. A.) consideră necesar a fi lămurit acest aspect al autorității de lucru judecat, tocmai pentru a nu i se limita sau restrânge din eroare posibilitățile probatorii ale înțelegerii din familie, prin acceptarea fără rezerve a unei autorități de lucru judecat în această privință.
Ca atare, consideră că autoritatea de lucru judecat nu este incidentă în cauză, cererea de partaj trebuind să fie soluționată sub toate aspectele și prin raportare la toate criteriile prevăzute de art. 673 ind. 9 Cod Proc Civ.
2. În ceea ce privește variantele de partaj, criteriile avute în vedere de prima instanța și variantele de partaj solicitate în recurs.
A. Prin concluziile orale și scrise, reclamantul a solicitat în mod prioritar atribuirea terenului în întregime către numitul J. A.el respectiv moștenitorilor acestuia - pârâții J. M., J. M. B. și J. A. A., cu sau fără plata unei sulte în favoarea celorlalți coproprietari.
Prima instanță nu a adoptat această soluție, atribuind și pârâtei D. o parcelă din teren și a arătat care au fost argumentele instanței pentru a dispune în acest sens.
Consideră că nici unul dintre argumentele nu justifică pe deplin soluția instanței și contestă această variantă, solicitând în principal atribuirea terenului în întregime moștenitorilor def. J. A. așadar și a parcelei atribuite pârâtei D. L..
În soluționarea cererii de partaj instanța trebuie să aibă în vedere, în ansamblu, toate probele de la dosarul cauzei și să adopte o hotărâre care să răspundă cel mai bine atât criteriilor prevăzute de art. 673 înd, 9 Cod Proc Civ, cât și eticii și echității care ar trebui să primeze în momentul partajării bunurilor.
Art. 673 ind. 9 Cod Proc Civ. stabilește anumite criterii de care instanța poate ține seama pentru partajarea bunului (ex: acordul părților, mărimea cotei-părți, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, dacă unul dintre coproprietari a făcut construcții, îmbunătățiri sau alte asemenea asupra terenului etc.) însă nu sunt prevăzute criterii preferențiale pentru formarea și atribuirea loturilor.
Se reține însă în practica judiciară dec nr. 1287/1978 a Tribunalului Suprem că sistarea stării de indiviziune trebuie făcută astfel încât să nu se nesocotească drepturile copărtașilor, să corespundă eticii și echității, să satisfacă nevoile actuale ale copărtașilor.
Apreciază că atribuirea întregului teren în favoarea def. J. A. (respectiv succesorilor acestuia este o soluție cu deplină acoperire legală, răspunzând atât criteriilor legale cât si celor morale si de echitate ce trebuie să se regăsească într-o hotărâre de partaj.
Această varianta satisface nevoile actuale ale coproprietarilor și nu nesocotește drepturile lor concurente, fiind cea care corespunde cel mai bine criteriilor de partajare prevăzute de art. 673 ind 9 Cod Proc Civ.
În acest sens, solicită instanței de recurs să aibă în vedere următoarele aspecte de care prima instanță nu a ținut cont:
- aplicând cotele de moștenire cu privire la acest teren, numitului J. A. i s-ar fi cuvenit o cotă de 3/16 parte din acesta; la această cotă de 3/16 se mai adaugă și cota de 3/16 a pârâtului J. N. (frate cu J. A.) care a fost de acord ca partea care i se cuvine lui din teren să treacă la J. A.. Art. 691 alin.1 cod civil recunoaște valabilitatea unor astfel de acte de renunțare, partea de moștenire a renunțătorului fiind
dobândită de beneficiarul renunțării -în speță def, J. A.; ca atareadunând și cota fratelui sau J. N. rezultă că J. A. beneficiază de o cotă de 6/16 din terenul în litigiu - cea mai mare cotă parte din teren dintre toți copărtașii; la această cotă de 6/16 se mai adaugă și cota de 4/16 parte care i se cuvenea lui J. O. (mama pârâților) din acest teren. Instanța de recurs trebuie să aibă în vedere în acest sens contractul de vânzare-cumpărare încheiat de def. J. A. cu pârâta J. O. cu privire la întreg terenul de 0,72 ha în litigiu (fila 82).Acceptând faptul că și acest
contract urmează soarta juridică a oricărui act de dispoziție asupra unui bun deținut în indiviziune (respectiv că vânzarea se consolidează dacă bunul cade în lotul copărtașului vânzător) și pornind de la premisa că J. O. primește doar cota de ¼ din teren, atunci cota de ¼ din teren a lui J. O. urmează a se alătura cotei de 3/16 a lui J. A. în baza actului de înstrăinare amintit mai sus, pentru ca, în final, acesta (J. A.) să dețină o cotă totală de 10/16 din întreg terenul (3/16 cota sa, 3/16 cota fratelui N. și 4/16 cota
mamei O.). Prima instanță nu a dat deloc eficiență acestui contract, deși el relevă în mod clar înțelegerea din familie cu privire la acest teren și opțiunea def. J. O. cu privire la fiul care are îndreptățire la acest teren.
Faptul că la interogator aceasta arată că dat fiind faptul că J. A. a murit nu are ce face și trebuie să dea la toți, nu poate fi scos din context, fiind o afirmație făcută după deces în contextul în care a rămas fără fiul care o întreținea și se îngrijea de dânsa, căutând probabil sprijin acum la ceilalți copii. Contractul încheiat între J. O. și J. A. este însă foarte clar, aceasta înstrăinându-i întreg terenul, act care a fost adus și la cunoștința administrației locale prin trecerea terenului în registrul agricol al lui J. A..
Ca atare, validând și acesi contract în limita cotei care i s-a cuvenit lui J. O. din teren, respectiv 4/16, moștenitorii def. J. A. au cea mai mare cotă din teren, respectiv 10/16, D. Lurecția având doar o cotă de 3/16 parte, ceea ce înclina balanța atribuirii terenului în favoarea lor, prin aplicarea criteriului mărimii cotei părți.
Interesant este faptul că la întrebarea nr. 9 care avea scopul de a lămuri dacă pârâta D. a luat vreo atitudine cu privire ia vânzarea terenului de către fratele ei și dacă a vorbit cu mama sa despre aceasta, răspunsul a fost NU.
Ca atare, este cert că pârâta nu s-a scandalizat cu privire la vânzarea acestui teren de către fratele ei J. A. tocmai pentru că știa că era terenul lui si că putea dispune în nod liber de el.
Extrasele din Registrul Agricol confirmă faptul că după decesul lui J. N. (tatăl pârâților) terenurile din titlul de proprietate au fost menționate în poziția din Registru a lui J. O., terenul în discuție fiind la poziția nr. 16, până în anul 2005, când terenul a trecut în poziția din Registrul Agricol a lui J. A. - în baza contractul de vânzare-cumpărare. Se confirmă astfel ipoteza că J. A. era proprietarul acestui teren și că exista o înțelegere în acest sens.
Ulterior, terenul a trecut în poziția reclamantului, care plătește impozit pentru acest teren din anul 2006 - adeverința nr. 192/30.05.2011 emisă de Primăria Comunei Aiton.
Toate aceste probe conduc spre concluzia că terenul în litigiu era de fapt un teren care se cuvenea lui J. A., astfel că și în urma partajului trebuie să se atribuie tot în favoarea lui.
Alte criterii pe care instanța trebuia să le aibă în vedere:
a.Faptul că unul dintre coproprietari a făcut construcții, îmbunătățiri, alte asemenea cu privire la bun. J. A. a îngrădit acest teren, ca atare a făcut îmbunătățiri ale acestuia. Aceste îmbunătățiri au fost continuate apoi de reclamant, care a refăcut gardul și a curățat terenul și rigolele,
b.Satisfacerea nevoilor din prezent ale copărtașilor
Pârâta nu au relevat nici un interes sau nevoie pentru atribuirea în favoarea lor a unor părți din acest teren.
Dimpotrivă, rezultă din probe că pârâta D. nu a făcut altceva decât să cosească acest teren cu acordul lui J. A.. Există însă în moștenire multe alte terenuri care pot servi acestui scop (cositul), și care sunt mult mai bune pentru cosit decât acest teren care este situat sub ape.
Or, în contextul în care nu a fost dezbătută întreaga succesiune și mai sunt multe alte terenuri de împărțit, atribuirea unei parcele din acest teren în favoarea pârâtei D., care îl folosește pentru cosit, nu este o măsură echitabilă și justă prin raportare la situația moștenitorilor lui J. A..
Punând în balanță simpla nevoie a pârâtei D. de a cosi acest teren și nevoia moștenitorilor lui J. A. de a primi acest teren în întregime pentru a putea să execute obligația de vânzare a terenului și a nu fi obligați la daune interese către reclamant, crede că ultima trebuie să primeze, răspunzând nu doar unor criterii economice dar și de echitate.
Singurul argument al pârâtei este acela că trebuie să primească și ea în natură parte din acest teren.
Faptul că pârâta D. a solicitat o parcelă din teren nu obligă instanța să accepte această cerere în absența criteriile de partajare de la art. 673 inel. 9 Cod Proc. Civ.
Tot în acest sens solicită instanței să observe că în prezentul dosar nu se dezbate întreaga succesiune cu privire la bunurile râmase dup a def. J. N.. Dimpotrivă, din masa succesorală după J. N. mai fac parte încă multe alte bunuri astfel că soluția atribuirii acestui bun exclusiv lui J. A. nu ar fi încălcat drepturile concurente ale celorlalți moștenitori de a primi la rândul lor bunuri în natură după def. J. N.. În situația în care procesul de partaj s-ar fi fâcut cu privire la toate bunurile ce intră în masa succesorală a def. J. N., iar instanța ar avut o imagine de ansamblu asupra întregii mese succesorale atunci în mod cert soluția de atribuire a acestui teren lui J. A.(în condițiile existenței contractelor de vânzare) ar fi fost una nu doar corectă ci și efectiv adoptată de orice instanță judecătorească.
Oricum, în această variantă pârâta ar primi în mod efectiv parte din acest teren, însă nu în natură ci prin echivalent, sultă, astfel că nu ar putea susține că ar fi prejudiciată cu ceva. Desocotirea finală între copărtași se va face în momentul în care se va realiza succesiunea în întregul ei, ocazie cu care se va regla și plata sultei stabilite în acest proces.
Celelalte variante solicitate de reclamantul în situația în care instanța nu va adopta varianta de atribuire în întregime a terenului.
1.Varianta subsidiara este varianta în care moștenitorilor lui J. A. li se atribuie următoarele cote din teren:
-3/16 cota sa - cota lui J. A. - 1188 mp
- 3/16 cota fratelui J. N. — l ISS mp
- 3/16 cota fratelui J. L.- 1188 mp
- 4/16 cota mamei J. O. - 1584 mp.
Nu va mai insista asupra acestei variante pentru că a arătat mai sus care sunt probele din care rezultă îndreptățirea lui J. A. la acest cote - renunțarea făcută de J. N. în favoarea lui J. A. și convenția încheiată cu mama J. O. care i-a vândut întreg terenul (consolidată doar pentru cota de 4/16 parte din teren, atât cât i se cuvine lui J. O.),
Consideră că prima instanță a trecut prea ușor peste existența convenției dintre J. O. și J. A. cu privire la acest teren și peste efectele acestei convenții, care trebuie valorificate în procesul de partaj similar cu ratificarea făcută de fratele J. N..
Ca atare, cota mamei nu trebuia să fie împărțită între toți frații, cuvenindu-se doar lui J. N., acesta plătind pentru ca.
În această variantă, D. Lucreția urmează a primi ultima parcelă de 1188 mp, opțiunea sa pentru a primi o parcelă din teren fiind satisfăcută.
2,Varianta terțiară în care se păstrează soluția de partaj a primei instanțe însă cu inversarea parcelelor între moștenitorii lui J. A. și pârâta D..
Astfel cum instanța a făcut repartizarea loturilor, pârâta D. a primit cel mai bun teren (prima parcelă de sus privind planul de situație), cu front la două drumuri, în contextul în care ea a folosit acest teren doar pentru cosit.
A arătat că reclamantul a cumpărat acest teren pentru a întreprinde o activitate productivă pe el, investind în curățarea lui, amenajarea și curățarea rigolelor, refacerea în întregime a gardului.
În această variantă, pârâta D. va beneficia de cel mai bun teren (care este situat cel mai puțin sub ape fiind mai la sus), cu cea mai mare parte de gard (gard care a fost realizat de subsemantul), fără a exista nici o justificare, nici din partea instanței și nici de o altă natură.
Instanța nu a pus în discuție alegerea loturilor, deși ambele părți au cerut ca în lotul or să intre prima . nici nu a tras la sorți loturile.
Pornind de la interesul părților în legătură cu acest teren, considerăm că trebuie să primeze cel al reclamantului, care a reparat gardul și a amenajat terenul, și care intenționează să folosească acest teren în scopuri mult mai importante decât cositul lui, iar nu cel al pârâtei care nu a făcut altceva decât să îl cosească.
În aceste condiții, nu există nici o rațiune pentru care reclamanta să primească cea mai bună parte a terenului, cu front la două drumuri, soluția corectă și echitabilă fiind ca în lotul reclamantului să fie inclusă această parcelă, urmând ca pârâta să primească ultima parcelă de jos din planul de situație, parcelă care satisface nevoile de cosit ale acesteia.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului.
În drept s-a invocat dispozițiile art. 303 alin. 6 C.pr.civ.
Prin recursul formulat J. M., J. M. B. și J. A. A. au solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a Sentinței civile nr. 1986/2013 în sensul reducerii sultei la care pârâții recurenți au fost obligați, cu cheltuieli de judecată constând în taxa timbru. În motivarea recursului arată că sentința civilă atacată instanța de fond a stabilit în mod corect masa succesorală și calitatea de moștenitori după defunctul J. N. și după defuncta J. O., a constatat că imobilele incluse în masa succesorală rămasă după aceștia au făcut obiectul unor antecontracte de vânzare-cumpărare încheiate de succesorul acestora, respectiv antecesorul lor J. A. cu reclamantul F. P. I. și a dispus partajarea masei succesorale prin atribuirea imobilelor către ei, urmând ca acestea să fie transmise reclamantului, cu obligarea lor la sultă.
Critici le aduse hotărârii instanței de fond vizează strict evaluarea imobilului care, conform expertizei de specialitate efectuate în cauză de expert B. V. i s-a dat valoarea de 73,37 lei în condițiile în care este vorba despre un teren în suprafață de 6336 mp, cu destinația gradină situat în zona rurală, terenul fiind evaluat în anul 2011.
La momentul pronunțării hotărârii de partaj, valoarea de expertiză dată imobilului nu mai reprezintă valoarea reală de piață a acestuia, astfel că pârâții au fost obligați la plata unor sume de bani disproporționat de mari raportat la valorile actuale ale terenurilor intravilane în zonă.
La momentul întocmirii raportului de evaluare, expertul a reținut ca mod de calcul valoarea de 11,58 lei /mp teren intravilan în . 2011, iar potrivit valorilor notariale de referință a prețurilor terenurilor de la Camera Notarilor Publici Cluj, cu ultima actualizare 2012, prețul unui mp de teren în zona respectivă este de 7,34 lei, ceea ce reprezintă cota de aproximativ 1/3 din valoarea dată de raportul de expertiză și asta în condițiile în care și raportat la această valoare prețul este în scădere.
În condițiile date solicită reevaluarea imobilului prin indicarea valorii reale de piață a acestuia și stabilirea corectă a sultei raportat la cota de proporțională dreptului de proprietate, pentru ca în situația în care au fost obligați la plata sultei stabilite prin hotărârea atacată ar fi in situația îmbogățirii fără just temei a pârâtului J. L., în detrimentul pârâților, mai ales în condițiile în care imobilul a fost vândut în anul 2004 cu un anumit preț care, dacă se reactualizează, este mult sub evaluarea făcută în cauză.
În drept s-a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată de către intimata pârâtă Dezmirea Lucreția a solicitat instanței respingerea recursurilor formulate de către reclamantul F. P. I. și de pârâții J. M., J. A. A. și J. M. B. și menținerea în întregime ca temeinică și legala a Sentinței civile nr.1986 pronunțata in data de 10 iulie 2013 de către Judecătoria T..
Își rezervă dreptul de a cere cheltuieli de judecată pe cale separată.
În susținerea poziției procesuale, intimata pârâtă arată că soluția primei instanțe este temeinică și legală, respectând dispozițiile legate în materia succesiunii, precum și dispozițiile procedurale privind probele.
Lecturând recursul formulat de reclamantul F. P. I., observă că principala critică a acestuia vizează faptul că prima instanță nu ar fi acordat o eficiență corespunzătoare dispozițiilor art. 6739 din codul de procedură civilă și nu ar fi valorificat în întregime probele administrate în dosar.
Or, deși reclamantul invoca expres ca motiv recurs art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civilă, acesta nu indică care sunt cazurile de greșită aplicare a legii care se desprind din hotărârea recurată. Atrage atenția că "neacordarea unei eficiențe corespunzătoare anumitor dispoziții legale nu echivalează cu o aplicare greșită a acestora. Cu atât mai mult cu cât, textul la care se referă reclamantul (art. 673" din Codul de procedură civilă) lasă judecătorului un drept de apreciere cu privire la modalitatea de formare a loturilor.
In plus, instanța a motivat opțiunea pentru distribuirea fiecărei parcele tocmai prin valorificarea probelor administrate în dosar fa se vedea pag. 11-12 din hotărâre).
Totodată, faptul că instanța a făcut o analiză exhaustivă a întregului material probator reiese neîndoielnic din cuprinsul hotărârii recurate, motiv pentru care apreciază că criticile reclamantului cu privire la modalitatea de valorificare a probelor administrate în dosar sunt vădit neîntemeiate.
În plus, atâta timp cât instanța nu a omis din analiza sa niciuna din probele administrate în cauză (iar hotărârea recurată reflectă întregul probatoriu administrat), reproșurile recurentului cu privire la modalitatea de apreciere a probelor sunt nejustificate dat fiind că dreptul de apreciere al judecătorului cu privire la probele administrate nu poate fi cenzurat decât în acele situații în care acesta a încălcat dispozițiile referitoare la forța probantă a mijloacelor de proba. Or, recurentul nu a indicat asemenea încălcări.
Analizând recursul declarat de către reclamant în raport cu dispozițiile legale incidente în materie, tribunalul îl va respinge pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul declarat de J. A. A., J. M. B. și J. M., prin Încheierea din ședința publică de la 26.02.2014 tribunalul a anulat recursul ca netimbrat.
Cu privire la recursul declarat de reclamantul F. paul I., în primul ciclu procesual, contrar susținerilor actuale ale recurentului, acesta a solicitat instanței să constate existenta unui partaj voluntar intervenit între promitentul vânzător și frații acestuia cu privire la terenul în litigiu. A susținut în cererea de chemare în judecată că „ coproprietarii au decis sistarea stării de coproprietate prin atribuirea întregului imobil în favoarea lui J. A., conform celor solicitate la petitul 5”. Această problemă a fost tranșată, contrar susținerilor recurentului) de către Tribunalul Cluj în cuprinsul Deciziei nr. 951/R/2011 unde se menționează expres că revenind la înțelegerea de care se prevalează reclamantul, tribunalul constată că nu toți copărtașii au recunoscut această convenție și că această convenție nu a putut fi probată nici prin declarațiile testimoniale luate în cauză. Prin urmare, în mod corect a reținut prima instanță că sub acest aspect există autoritate de lucru judecat.
De altfel aceste aspecte reies din considerentele deciziei civile nr.951/R/2011 unde tribunalul a mai reținut că dacă se dovedea existența partajului voluntar, un partaj judiciar era inadmisibil. Or, în speță partajul voluntar nefiind dovedit prima instanță era obligată să aplice dispozițiile referitoare la partajul judiciar.
În rejudecare, reclamantul a încercat să inducă ideea unei înzestrări din partea bunicilor, fără însă ca această înzestrare să fi fost dovedită. De altfel, în situația în care ar fi existat o asemenea înzestrare acesta trebuia să îmbrace forma unui legat sau donații, ceea ce nu este cazul. Este de principiu faptul ca ambele sunt acte solemne care solicită ad validitatem una din formele expres prevăzute de lege (forma autentică, forma olografă) .Mai mult, la un moment dat vorbește chiar de dăruire, ceea ce nu poate fi decât o donație. Dovada existentei unei donații nu poate fi făcută cu martori, chiar dacă ar exista un început de dovada scrisă.
Susținerile recurentului potrivit cărora o astfel de înțelegere intră în categoria înscrisurilor pentru care forma scrisă este ceruta doar ad probationem, vădesc o nesocotire a regulilor fundamentale din materia liberalităților.
În nici un caz, din actele existente în cauză nu există vreo probă în acest sens, iar depozițiile martorilor sau înscrierea defunctului J. A. în Registrul Agricol cu terenul în litigiu nu pot duce la o asemenea concluzie. Mai mult, înscrierea în registrul agricol se face în baza unei simple declarații și nu conferă titlu de proprietate celui înscris.
În ceea ce privește motivul ce vizează varianta de partaj asupra căreia s-a oprit prima instanță, tribunalul apreciază că recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art.673 5 alin2 Cod de procedură civilă, instanța va face împărțeala în natură. În temeiul celor stabilite potrivit alin.1, ea procedează la formarea loturilor și atribuirea lor.
Potrivit dispozițiilor art.673 9 Cod de procedură civilă la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților… .
Din analiza textelor legale invocate rezultă fără echivoc că regula este împărțirea în natură, fiecare coproprietar având dreptul la bunuri de aceeași calitate, cantitate și valoare prin raportare la cota parte deținută. Atribuirea exclusivă doar în favoarea unui dintre coproprietari este prevăzută excepțional în cazul în care bunul nu este comod partajabil în natură sau dacă prin partajare are loc o scădere semnificativă de valoare sau i-ar modifica în mod păgubitor destinația economică-art.673 10 Cod de procedură civilă.
În cauză nu este îndeplinită nici una dintre aceste împrejurări care să justifice atribuirea întregului imobil reclamantului.
Pe de altă parte, la stabilirea variantei de partaj s-a ținut cont de dispozițiile art.6739 Cod de procedură civilă atribuind pârâtei D. Lucreția lotul pe care acesta l-a folosit din anul 1990, lot care respectă și cota de proprietate deținută de acesta. Faptul că inițial J. A. a fost cel care ar fi împrejmuit trenul nu duce la concluzia că acesta era îndreptățit la întreaga parcelă atâta timp cât acesta nu reprezintă o îmbunătățire, după cum îmbunătățire nu reprezintă nici lucrările de împrejmuire făcute de reclamant.
Atribuirea întregii parcele moștenitorilor lui J. A. nu se justifică nici de faptul că defuncta J. O. a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu fiul său, contract care nu face obiectul prezentei cauze. În aceste condiții este vorba de un simplu înscris sub semnătură privată care nu este apt de a transfera dreptul de proprietate. Mai mult, la interogator J. O. a declarat că a dat lui J. A. cota sa pentru a fi întreținută, însă dacă acesta a murit trebuie să dea la toți.
Prima instanța a reținut că reclamantul este decăzut din dreptul de a solicita valorificarea antecontractului încheiat între J. O. și promitentul vânzător dat fiind că reclamantul a formulat aceasta cerere pe calea unei precizări de acțiune după casarea cu trimitere spre rejudecare, depășind astfel termenul înăuntrul căruia putea cere modificarea acțiunii Reclamantul nu a formulat recurs si împotriva acestei încheieri premergătoare, astfel că cererea acestuia adresata instanței de recurs in vederea valorificării antecontractului încheiat între J. O. și promitentul vânzător depășește limitele recursului formulat aceasta dezlegare a instanței de fond neputând fi modificată în aceste condiții.
Textele legale care reglementează partajul menționează și criteriile care trebuie avute în vedere, fără ca între acestea să se poată decela și interesul uneia sau alteia dintre părți. Este nejustificată și profund imorală susținerea recurentului potrivit căreia interesul său este superior și atribuirea întregului imobil moștenitorilor lui J. A. dă posibilitatea acestora să execute obligațiile tatălui său. La momentul încheierii contractului, ca un proprietar diligent reclamantul trebuia să se informeze corect cu privire la situația terenului, asumându-și astfel riscul ca nu întreg terenul să revină promitentului vânzător. Lipsa de diligență a reclamantului și riscul asumat de acesta nu trebuie suportat de ceilalți coproprietari care nu au contractat și care nu au nici o obligație față de reclamant. Dimpotrivă, reclamantul este obligat să respecte drepturile acestora conferite de lege.
De fapt acesta este un aspect ce ține de materia evicțiunii pe care promitentul vânzător și moștenitorii acestuia o datorează către reclamant. Nu poate fi ocolită garanția de evicțiune datorată de vânzător pe seama celorlalți comoștenitori, respectiv ceea ce cere reclamantul, din motive evidente de comoditate, este nesocotirea drepturilor succesorale ale comoștenitorilor J. L., J. N. și D. Lucreția prin atribuirea terenului în întregime către moștenitorii promitentul vânzător, în condițiile în care aceasta problema se soluționează pe tărâmul evicțiunii, adică exclusiv între părțile contractante.
În fine atribuire întregului imobil doar pe seama moștenitorilor lui J. A. justificat de faptul că mai există și alte bunuri în masa succesorală nu este legală. C. procesual vizează doar acest bun, iar instanța este obligată să respecte regulile de partaj doar cu privire la acest aspect. Pentru a se putea analiza acest aspect este necesar ca instanță să aibă în vedere toate bunurile din masa succesorală pentru a face o analiză în cunoștință de cauză ceea ce nu este posibil.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs prin care se solicită atribuirea unei alte parcele pârâtei D. întrucât valoarea parcelei deținută de aceasta este superioară. Pe de o parte nu s-a dovedit în nici un mod acest aspect, pe de altă parte această moștenitoare a folosit continuu această parcelă, a îngrijit-o și a cosit iarba, astfel că este evident că nu putea fi promisă reclamantului și acesta nu are nici o îndreptățire la acesta.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.9 Cod de procedură civilă tribunalul va respinge ca nefondat recursul, menținând ca temeinică și legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul F. P. I. împotriva Sentinței civile nr. 1986 din 10.07.2013, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei T., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 2.04.2014.
Președinte, D. T. | Judecător, F. S. B. | Judecător, A.-S. S. |
Grefier, C.-G. H. |
C.H. 09 Aprilie 2014
Red.A.S.S./Tehn.L.C.
2 ex./13.05.2014
Jud. fond: O. G. O.-Jud. T.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 721/2014. Tribunalul CLUJ | Fond funciar. Decizia nr. 366/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
