Rezoluţiune contract. Decizia nr. 7/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 14-01-2014 în dosarul nr. 9545/211/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 7/R/2014
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. O.-S.
Judecător D.-I. T.
Judecător E. L.
Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către recurenții C. R. C., B. N. I., B. G., R. I. R., C. A. G., C. G., . împotriva sentinței civile nr. 8458 din 28.05.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., privind și pe intimat P. C., intimat C. G., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurenților avocat B. G., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, la data de 13.01.2014 s-a depus la dosar prin registratură din partea intimatului P. C., o cerere prin care solicită amânarea cauzei în vederea angajării unui avocat, deoarece nu mai este reprezentant de avocat Hutanu B.. Totodată aduce la cunoștința instanței faptul că doar în data de 07.01.2014 acesta i-a adus la cunoștință că recursul are termen în data de 14.01.2014 (fila 20).
Tribunalul pune în discuție cererea de amânare formulată de către intimat.
Reprezentanta recurenților arată că raportat la data comunicării recursului, precizează că nu este întemeiată cererea de amânare.
După deliberare, tribunalul respinge cererea de amânare dat fiind că nu este susținută de nici o probă.
În temeiul art. 137 C.pr.civ., raportat la art. 158/1 C.pr.civ. art. 159 C.pr.civ., tribunalul invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj și pune în discuție această excepție.
Reprezentanta recurenților apreciază că Tribunalul Cluj-Secția civilă este competent a soluționa prezentul dat, dat fiind că natura contractului a cărui rezoluție s-a solicitat este una civilă.
Tribunalul reține cauza în pronunțare, pe excepția invocată.
INSTANȚA
Reține că prin sentința civilă nr. 8458 din 28.05.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N. s-a admis acțiunea formulată de reclamantul P. C. în contradictoriu cu pârâții ., R. I.-R., B. G., B. N.-I., C. R. C., C. A.-G., și C. A.-G..
S-a constatat rezoluțiunea antecontractului de construire și vânzare cumpărare încheiat între părți,în data de 08.09.2008,conform încheierii de dată certă nr._/2008 a Societății Civile Notariale N. Lex.
S-a dispus repunerea părților în situația anterioară în sensul că obligă pârâții, în solidar, să plătească reclamanților suma de_ lei reprezentând avans,actualizat cu rata inflației de la data plății,respectiv 07.09.2008.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 1730 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut următoarele:
La data de 08.09.2008, intre reclamantul P. C. si pârâți, primul in calitate de promitent cumparator iar cei din urma in calitate de promtenti-vânzători, s-a încheiat contractul de construire și vânzare cumpărare înregistrat sub numărul_, având ca obiect realizarea de către pârâți și înstrăinarea de către aceștia reclamantului a construcției reprezentate de apartament nr. 18, etaj 1, situat în corpul C din ansamblul Panorama, precum si terenului aferent acesteia, respectiv teren cu destinatia loc de parcare.
Potrivit pct. 6.2 din contract, pârâții s-au obligat să predea posesia de fapt si folosința apartamentului cel mai târziu în data de 15.08.2009.
În continuare, se prevede posibilitatea modificarii datei predarii în cazul apariției unor lucrări suplimentare necesare edificării imobilului, vânzătorii obligându-se să anunțe promitentul cumpărător în scris în cazul modificării acestora date.
Valoarea contractului a fost stabilita de către părți la suma de_ euro, urmand ca plata sa se realizeze prin achitarea unui avans in cuantum de 6394,95 euro, prin echivalent lei la cursul de schimb de 3.5555 lei/euro, insumand 22.737 lei, la data semnarii contractului, iar diferenta de 36.238,05 euro, prin echivalent in lei conform cursului de schimb al BNR de la data platii, urmand ca aceasta sa fie efectuata la data incheierii contractului autentic de vanzare-cumparare sau, in ipoteza achitarii diferentei prin credit bancar, plata urma sa se efectueze in maxim 10 zile de le data incheierii contractului in forma autentica .
In cuprinsul antecontractului, partile au stipulat, la punctul 7.7. clauza potrivit căreia, în cazul în care promitentul cumpărător se răzgândește și nu mai dorește finalizarea contractului, antecontractul de vânzare cumpărare se consideră desființat de plin drept și fără intervenția instanței, dar numai după înștiințarea în prealabil a promitenților vânzători, situație în care promitentul cumpărător pierde 10% din sumele achitate cu titlu de pret până la data rezilierii contractului.
Prin clauza stipulata la pct. 8.2 al antecontractului, partile au convenit ca, în situatia în care promitenții vânzători se răzgândesc și cu rea credință refuză perfectarea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică, antecontractul se consideră reziliat de plin drept, fără notificare sau intervenția instanței de judecată, prin aplicarea pactului comisoriu de grad IV, aceștia urmând a restitui promitentului cumpărător integral avansul primit, precum si 10% din valoarea avansului, cu titlu de daune interese.
Potrivit chitantei nr. C BLU 146 din data de 08.09.2008, emisa de parata . (fila 4), reclamantul a achitat suma de 22.737 lei nr. reprezentand avansul contractual.
Pârâții au recunoscut, prin pozitia procesuala formulata, faptul ca imobilul nu a fost finalizat, rezultand astfel in mod indubitabil ca nu au predat reclamantului apartamentul care face obiectul antecontractului.
Intrucat imobilul nu a a fost realizat pana la termenul stipulat prin contract, la data de 17.08.2009 reclmantul a solicitat restituirea avansului achitat (fila 5). Dealtfel, din raspunsurile date la interogatoriu de catre paratul C. R. C., rezulta ca acesta a avut mai multe intrevederi cu reclamantul si i-a oferit acestuia alte apartamente in schimbul celui care a facut obiectul antecontractului, avand aceeasi suprafata cu cel contractat, insa reclamantul le-a refuzat.
Din interogatoriul luat reclamantului rezulta ca, .-au facut oferte pentru alte apartamente, insa le-a refuzat intrucat motivul determinant pentru care a optat pentru apartamentul contractat rezida in faptul ca dorea un imobil situat la parter sau etajul 1, cu orientare sudica si in acelasi corp de cladire cu fratele sau, iar apartamentele oferite la schimb in celelelte corpuri de cladire erau situate la etajele 5 si 6.
Din declaratia martorului P. Septitimiu D. S., semnatar al antecontractului in calitate de mandatar al promitentilor vanzatori persoane fizice, rezulta ca acesta i-a oferit reclamantului un apartament cu suprafata si pret mai mari decat cel contractat, oferta refuzata de reclamant, iar apoi i-a oferit un alt apartament, situat insa la etajul 5, si la un pret majorat fata de contract, datorita modificarii de TVA.
Or, promitentul cumparator a incheiat antecontractul de vanzare cumparare avand in vedere anumite criterii de amplasament, orientare si pret ale imobilului, criterii care nu erau indeplinite de celelelte oferte, astfel incat in mod justificat a refuzat acele oferte si, implicit, modificarea contractului.
Sustinerile pârâților in sensul ca neindeplinirea de catre acestia a obligatiei de predare a apartamenului in termenul contractual, intrucat aceasta stare de fapt se datoreaza unor imprejurari neimputabile lor, urmeza a fi apreciate de instanta drept neintameiate. Cu toate ca s-au invocat justificari pentru nerespectarea termenului, pârâții nu au produs probe ..
În altă ordine de idei,pârâtul Căciula R. a confirmat faptul că operațiunea de consolidare a malului,dispusa de Inspectoratul de Stat în Construcții presupune costuri prea mari în raport cu prețul apartamentelor,astfel că aceste lucrări nu au mai fost executate.Prin urmare,nu se poate reține că apartamentele,printre care si cel obiect al antecontractului de vânzare –cumpărare încheiat cu reclamantul nu au fost finalizate datorită unor împrejurări mai presus de voința lor.
Condițiile rezoluțiunii vor fi analizate raportat la dispozițiile art. 1020 și 1021 C.civ. care prevăd: condiția rezolutorie este subinteleasa totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul sau. Într-acest caz, contractul nu este desființat de drept. Partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau sa silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau sa-i ceara desființarea, cu daune interese. Desființarea trebuie sa se ceara înaintea justiției, care, după circumstanțe, poate acorda un termen parții acționate.
Potrivit dispozițiilor art. 969 Cod Civil, contractele legal încheiate au putere de lege între părțile contractante, iar partile au stipulat la art. 18.1 din contract obligatia lor de a-si indeplini intocmai si la timp obligatiile contractuale asumate. Or, neexecutarea de catre pârâți a obligatiei de realizare si predare a imobilului in termeul la care s-au angajat contractual, prin invocarea unor motive care nu au nicio legatura cu reclamantul, deschide posibilitatea celui din urma de a solicita si rezolutiunea contractului.
Principala obligație ce le incumba promitentilor vânzători in temeiul antecontractului de vânzare cumpărare este o obligație de a face, respectiv de a încheia contractul de vânzare cumpărare în formă autentică. Fiind un contract sinalagmatic, obligațiile care revin părților contractante sunt interdependente, iar drept consecință, fiecare parte, în ipoteza în care cealaltă parte nu își îndeplinește propria obligație, are dreptul, fie de a invoca excepția de neexecutare a contractului, cu consecința suspendării executării propriilor prestații, fie de a solicita executarea obligației în natură, sau rezoluțiunea contractului, cu daune interese, după caz.
Prin rezoluțiunea contractului, partea care o invoca urmareste desființarea cu efect retroactiv a unui contract sinalagmatic cu executare uno ictu ca urmare a nerespectării culpabile de către cealalta parte, a obligațiilor instituite prin contract în sarcina sa. Aceasta poate fi judiciară sau convențională, condițiile mai sus expuse fiind aceleași, în cazul celei din urmă, date fiind clauzele exprese ce caracterizează un pact comisoriu de gradul al IV – lea, instanța având doar căderea de a verifica îndeplinirea condițiilor de operare a rezoluțiunii, precum și a celor stabilite de părți în această privință.
În ceea ce privește condițiile în care operează pactul comisoriu prevăzut la punctul 8.2. din contract, instanța constată că acesta condiționează rezilierea contractului de neîndeplinirea obligațiilor de către pârâții promitenți vânzători fie din rea credință, fie ca urmare a răzgândirii acestora. Pentru a decide dacă aceste condiții sunt îndeplinite, instanța urmează a interpreta prevederile contractuale potrivit art. 977-985 cod civil din 1865, aplicabile convenției prin raportare la data încheierii acesteia, și, dând aplicabilitate maximă regulii potrivit căreia „Când o clauza este primitoare de doua înțelesuri, ea se interpretează in sensul ce poate avea un efect, iar nu in acela ce n-ar putea produce nici unul” (art. 978 Cod civil) și celei potrivit căreia „Toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecărei înțelesul ce rezulta din actul întreg”, constată că aceste condiții sunt îndeplinite în cauză. Astfel, interpretând strict literalmente prevederile pactului comisoriu, instanța constată că neîndeplinirea obligației de predare în orice circumstanță nu ar putea conduce la aplicarea pactului comisoriu, cu excepția unor situații excepționale, precum cele în care reaua credință ar fi evidentă, ceea ce este incompatibil cu buna credință în executarea obligațiilor contractuale, ce se impune a exista atât la încheierea contractului, cât și pe parcursul executării acestuia, ori precum răzgândirea care nu ar putea fi reprezentată decât prin, în concret, existența apartamentului în stare de predare și refuzul nejustificat al încheierii contractului în formă autentică, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză. Ori părțile, astfel cum rezultă din ansamblul prevederilor contractuale, au avut în vedere stabilirea unui pact comisoriu, atât pentru situația neexecutării contractului de către promitenții cumpărători, cât și de către promitenții vânzători.
Nu poate fi primită apărarea pârâților referitoare la aplicarea pactului comisoriu prevăzut la punctul 7.7. din contract, iar aceasta întrucât, pe de-o parte, neexecutarea propriilor obligații de către pârâți justifică refuzul reclamantului privind executarea obligațiilor de plată a diferentei de preț, și, în mod implicit, de încheiere a contractului, ceea ce nu poate fi echivalat cu „răzgândirea” menționată în contract. De asemenea, nu poate fi primită nici apărarea pârâților referitoare la inexistența unei culpe în nerespectarea obligațiilor lor contractuale intrucat, în ce privește răspunderea contractuală a acestora, acesta se întemeiază de regulă pe vinovăția sau culpa debitorului, care este prezumată de lege, iar o probă contrară în acest sens nu a fost administrată.
Avand in vedere cele de mai sus, instanța a constatat că rezoluțiunea contractului a operat la data solicitarii de catre reclamant a restituirii pretului platit, pentru neindeplinirea obligatiei de realizare si predare a apartamentului de catre promitentii vanzatori, începând cu acea dată contractul încetând a produce efecte.
Întrucât rezoluțiunea are ca efect desființarea cu efect retroactiv a contractului, în temeiul principiului repunerii părților în situația anterioară, respectiv restituirea prestațiilor executate de către părți în temeiul contractului astfel desființat, având în vedere că reclamantul a făcut dovada achitării sumei de_ lei, reprezentând avans din preț, instanța urmează a dispune obligarea pârâților să restituie reclamantului această sumă.
Cererea reclamantului privind actualizarea sumei cu rata inflației va fi de asemenea admisa, în condițiile în care,aceasta urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești urmărind acoperirea prejudiciului efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și cea a plății efective a sumei datorate,care își are rațiunea în respectarea principiului reparării integrale a pagubei.
Apărările invocate de pârâți prin concluziile scrise,relative la inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată având în vedere că nu au fost pusi în întârziere,nu vor fi analizate de instanță,în condițiile în care acestea nu au fost invocate în condițiile Codului de procedură civilă, anterior închiderii dezbaterilor,în contradictoriu cu reclamantul.
Avand in vedere toate aceste argumente, instanța a admis acțiunea conform dispozitivului hotararii.
În temeiul dispozițiilor art.274 din Codul de procedură civilă, instanța a obligat pârâții, ca parte cauză în pretenții la plata, în solidar, a sumei de 1730 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând in taxa judiciare de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat în termen legal pârâții C. R. C., B. N. I., B. G., R. I. R., C. A. G., C. G., . solicitând instanței admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de către intimatul P. C., ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la caracterul culpabil al neexecutării obligației de a preda posesia și folosința apartamentului până la data de 15.08.2009 și întrunirea condițiilor rezoluțiunii judiciare.
Astfel în cauză nu era întrunită o condiție esențială pentru rezoluțiunea judiciară a antecontractului de construire și vânzare-cumpărare încheiat între părți și anume caracterul culpabil al neexecutării obligației de a preda posesia și folosința apartamentului până la data de 15.08.2009. Considerăm că în speță a intervenit o cauză exoneratoare de răspundere constând în intervenirea unui caz fortuit, care a determinat lipsa oricărei culpe în pretinsa neexecutare a obligațiilor contractuale.
în concret, recurenții au depus încă de la început toate diligentele necesare în vedere finalizării imobilului C din cadrul ansamblului Panorama, în care se afla și apartamentul obiect al antecontractului încheiat între părți și, cu toate acestea, demararea lucrărilor nu a fost posibilă datorită instabilității versantului pe suprafața căruia era edificat ansamblul rezidențial Panorama, instabilitate cauzată de proprietarii terenurilor din aval {respectiv L. V. și societatea comercială Valtex G. Prod S.R.L.), care, în lipsa unei autorizații de construire au realizat lucrări de excavare, care au expus versantul unei eroziuni continue. Mai mult, ca urmare a excavărilor efectuate, taluzul s-a surpat în mai multe zone, iar suprafețe întinse din terenurile proprietatea noastră au fost în mod grav afectate.
Totodată, un aspect deosebit de important, neanalizat de către instanța de fond a fost și cel potrivit căruia proprietarii terenurilor din aval, L. V. și Valtex G. Prod S.R.L. (care ulterior a înstrăinat terenul deținut în proprietate societății comerciale Guhring S.R.L.) nu le-au permis accesul pe terenurile lor în vederea efectuării lucrărilor de consolidare a versantului, imperios necesare în vederea continuării lucrărilor de construcție în condiții de legalitate. Pe cale de consecință, s-a promovat o acțiune în contradictoriu cu acești proprietari, având ca prim petit obligarea pârâților să le permită accesul în vederea efectuării lucrărilor de consolidare, acțiune care a făcut obiectul dosarului nr._/211/2010, nesoluționată la data înregistrării de către intimat a cererii de chemare în judecată.
În aceste condiții, chiar dacă valoarea lucrărilor de consolidare era mai mare decât valoarea apartamentelor din cadrul imobilului C al ansamblului Panorama, motivul real și determinant pentru care nu s-au putut finaliza lucrările de construire a constat în lucrările de excavare realizate de proprietarii terenurilor din aval, dar și refuzul acestor proprietari de a ne permite accesul pe terenul lor în vederea realizării lucrărilor de consolidare, care au determinat instabilitatea versantului pe suprafața căruia era edificat ansamblul și care ne-au împiedicat, în mod obiectiv să realizăm aceste lucrări de consolidare.
Cu toate acestea, instanța de fond a analizat în mod trunchiat susținerile recurentului C. R. C. cu privire la costurile necesare lucrărilor de consolidare, fără a avea în vedere faptul că ceea ce a determinat în mod real imposibilitatea finalizării imobilului C până la data prevăzută în antecontract a fost un caz fortuit - acțiunea proprietarilor terenurilor din aval și oprirea lucrărilor de către Inspectoratul de Stat în Construcții, determinat de analiza costurilor ridicate ale lucrărilor de consolidare. Aceste împrejurări se pot circumscrie noțiunii de caz fortuit, fiind vorba despre o situație de fapt imprevizibilă și de neînlăturat care a împiedicat în mod obiectiv și fără nici o culpă din partea noastră finalizarea lucrărilor .
Totodată, potrivit opticii unanime din doctrină[1] una dintre condițiile fundamentale pentru a opera rezoluțiunea judiciară a unui contract este ca partea care solicită rezoluțiunea să-și fi executat sau să se declare gata să execute propriile obligații. Această condiție este una esențială pentru ca instanța să pronunțe rezoluțiunea unu» contract, fiind strâns legată de fundamentul rezoluțiunii judiciare: reciprocitatea și interdependența obligațiilor părților unui contract sinalagmatic. Precizăm că obligațiile principale din cadrul antecontractului de construire și vânzare-cumpărare în discuție sunt obligația promitentilor vânzători de a finaliza construcția și de a transfera dreptul de proprietate asupra apartamentului și obligația promitentului cumpărător de a achita integral prețul. în măsura în care una din părți nu-și execută obligația principală asumată prin antecontract, cealaltă parte are fie posibilitatea fie de a invoca excepția de neexecutare a contractului, suspendând executarea propriilor obligații, fie de a solicita rezoluțiunea antecontractului, dar doar în condițiile în care cealaltă parte și-a executat sau se declară gata să-și execute propriile obligații, întrucât în caz contrar se pune problema neîntrunirii unei alte condiții fundamentale pentru rezoluțiune -neexecutarea să nu se datoreze părții care solicită rezoluțiunea contractului.
Această condiție fundamentală nu a fost îndeplinită în speță astfel cum a recunoscut și intimatul cu ocazia interogatoriului administrat în cauză. Astfel, fiind întrebat dacă acesta dispune de resurse financiare suficiente pentru achitarea diferenței de preț a apartamentului, intimatul a răspuns că în prezent nu are resurse financiare și nu a dispus de întreaga sumă nici la data la care ar fi putut fi finalizat apartamentul. în aceste condiții, practic reclamantul recunoaște că și dacă subsemnații și subscrisa ne-am fi îndeplinit întocmai obligațiile contractuale asumate {predând posesia și folosința imobilului la data convenită), acesta nu și-ar fi executat obligația de plată a prețului, aspect de natură a atrage caracterul neîntemeiat al cererii reclamantului de constatarea a rezoluțiunii antecontractului de construire și vânzare-cumpărare.
Astfel cum rezultă din cuprinsul înscrisurilor depuse de intimat în probațiune în fața instanței de fond, acesta a achitat suma de 22.737 lei către promitenții vânzători, reprezentând avansul din prețul aferent apartamentului obiect al antecontractului, în conformitate cu dispozițiile art. 4.3. lit. a din antecontract.
Cu toate acestea, instanța în mod greșit a obligat toți pârâții în solidar la restituirea avansului menționat anterior, în lipsa oricărui temei juridic, având în vedere următoarele aspecte:
Obligația de restituire a avansului este o consecință a repunerii părților în situația anterioară încheierii antecontractului de construire și vânzare-cumpărare, iar aceasta este o obligație de a da o sumă de bani. Luând în considerare faptul că regula o reprezintă întotdeauna divizibilitatea obligațiilor, conform art. 1041 Cod Civil 1864, în conformitate cu care „Obligația solidară nu se prezumă, trebuie să fie stipulată expres; această regulă nu încetează numai când obligația solidară are loc de drept, în virtutea legii."
Astfel, pentru ca instanța să oblige toți pârâții la restituirea în solidar a avansului achitat de către intimat, era imperativ necesar ca părțile să fi prevăzut în cuprinsul antecontractului caracterul solidar al acestei obligații sau ca legea să prevadă expres un caz de solidaritate a obligației de restituire. Obligația de a da o sumă de bani este esențialmente divizibilă, iar în speță nu există niciun temei legal sau contractual în.baza căruia instanța să fi stabilit caracterul solidar al obligației.
în continuare, ținând cont de caracterul divizibil al obligației de restituire, fiecare debitor al acestei obligații (respectiv subsemnații și subscrisa) putem fi obligați la plata către intimat, în ipoteza admiterii acțiunii acestuia, a unei cote părți egale din avansul achitat de acesta, respectiv a sumei de 3.248,14 lei, determinată conform următoarei modalități de calcul:
- 22.737 lei = avansul care trebuie restituită de toți promitenții vânzători
- 22.737: 7 (numărul de promitenți vânzători) = 3.248,14 lei (partea din avans care trebuie restituită de fiecare promitent vânzător).
În aceste condiții, instanța de fond în mod greșit a dispus obligarea tuturor pârâților în solidar la restituirea avansului, aplicând greșit dispozițiile legale în materie de obligații solidare.
În drept: toate dispozițiile legale la care a făcut anterior referire.
În ședința publică din data de 14.01.2014, Tribunalul din oficiu, în baza dispozițiilor art. 158 alin. 1 și art. 159 pct. 3 C.pr.civ. a invocat excepția necompetenței sale materiale, raportat la obiectul cauzei și calitatea părților.
Excepția este întemeiată pentru considerentele ce urmează:
Litigiul din părți derivă din Contractul de construire și vânzare-cumpărare (f. 6-20 dosar Tribunal comercial Cluj), atestat prin Încheierea de dată certă nr._/08.09.2009 de S.C.N. N. Lex.
În conformitate cu dispozițiile art. 3 pct. 8 din Codul comercial, „întreprinderile de construcții” reprezintă fapte de comerț. În lumina Codului comercial abrogat, dacă litigiul are natură comercială pentru una dintre părți, toate părțile sunt supuse legii comerciale.
Constatarea s-ar fi impus și în lumina dispozițiilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului Cod civil, litigiul fiind între profesioniști.
Față de cele expuse, instanța apreciază că Tribunalului Specializat Cluj îi revine competența de soluționare a prezentului litigiu.
Astfel, în baza dispozițiilor art. 158 alin. 1 și art. 159 pct. 3 C.pr.civ., tribunalul va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj și va declină competența de soluționare a recursului declarat de pârâții C. R. C., B. N. I., B. G., R. I. R., C. A. G., C. G., . împotriva sentinței civile nr. 8458 din 28.05.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj.
Declină competența de soluționare a recursului declarat de pârâții C. R. C., B. N. I., B. G., R. I. R., C. A. G., C. G., . împotriva sentinței civile nr. 8458 din 28.05.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2014.
Președinte, M. O.-S. | Judecător, D.-I. T. | Judecător, E. L. |
Grefier, L. C. |
L.C. 21 Ianuarie 2014
Red.M.O.S./Tehn.L.C./2 ex./04.02..2014
Jud. fond: C. S.-Jud. Cluj-N.
| ← Succesiune. Decizia nr. 421/2014. Tribunalul CLUJ | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 566/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
