Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 442/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 442/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 1479/212/2012
Dosar nr._
TRIBUNALUL/ C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 442
Ședința publică din 25 aprilie 2014
PREȘEDINTE – V. T.
JUDECĂTOR - B. M.
JUDECĂTOR - C. M. P.
GREFIER - L. D.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta pârâtă I. L., cu domiciliul în comuna C., ., jud. C., împotriva sentinței civile nr. 8536 din 11.06.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți R. S. și R. I. domiciliați în C., ..92, jud. C., având ca din obiect acțiune în răspundere delictuală – pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14 aprilie 2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18 aprilie 2014 și 25 aprilie 2014, când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr.8536/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._ a fost admisă cererea formulată de reclamanții R. S. și R. I., în contradictoriu cu pârâta I. L..
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4725 lei, reprezentând beneficiu nerealizat, constând în contravaloare recoltă de legume în perioada 23.01._01.
Au fost respinse celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în suma de 2.192 lei, reprezentând 389 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar, 800 lei onorariu de expert și 1.000 lei onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință civilă instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2061/17.09.2003 de BNP J. B., reclamanții au dobândit de la V. V. dreptul de proprietate asupra imobilului situat în comuna C., ., jud. C., compus din teren în suprafață de 535,07 mp, conform măsurătorilor cadastrale și construcție formată din 3 camere de locuit și dependințe, în suprafață de 57,30 mp, conform măsurătorilor cadastrale.
Prin sentința civilă nr.779/14.01.2010, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, așa cum a fost ea modificată prin decizia civilă nr.177/07.02.2011, pronunțată de Tribunalul C. în același dosar, a fost admisă acțiunea în revendicare a reclamanților R. S. și R. I. în contradictoriu cu pârâtele V. V. și I. L. și au fost obligate acestea din urmă de a lăsa reclamanților în deplină proprietate și posesie lotul nr. 1, în suprafață de 104,16 mp și lotul nr. 2, în suprafață de 12,65 mp teren cu construcții, dispusă grănițuirea dintre imobilul proprietatea reclamanților și cel al pârâtelor.
Prin aceeași sentință mai sus numită, s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată efectuate la fond de către părțile litigante, iar prin decizia de recurs, au fost obligate recurentele V. V. și I. L. la plata cheltuielilor de judecată de 511 lei, efectuate în recurs.
Hotărârea judecătorească mai sus arătată a fost pusă în executare prin punerea în posesie a reclamanților a terenului și a părții de construcție prin executarea silită, în cadrul dosarului de executare nr. 193/2011 al B. M. I., conform Procesului verbal din 12.10.2011 (f. 24), pârâtele refuzând să îndeplinească de bună-voie dispozițiile din titlul executoriu.
Astfel, sunt incidente dispozițiile art. 998 cod civil (în vigoare la momentul săvârșirii faptei ilicite), în temeiul cărora „orice fapta a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat, a-l repara” și art. 999 Cod civil, conform cărora „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudenta sa”.
În baza art. 998 și 999 Cod civil, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu, vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
În ceea ce privește fapta ilicită, aceasta constă în ocuparea fără drept a terenului și a construcției, proprietatea reclamanților.
Pentru ca prejudiciul să existe trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat încă.
Caracterul cert al prejudiciului presupune ca acesta sa fie sigur atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare.
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară agricolă efectuat în cauză de expert dr. ing. F. I. (f. 153-160), cantitatea de produse legumicole ce se putea produce anual pe suprafața de teren de 104,16 mp, pe ultimii 3 ani și valoarea de circulație a acestora este de 4.725 lei.
Instanța nu a reținut susținerile reclamanților în sensul că prejudiciul suferit este compus și din contravaloarea valorii de circulație/de piață a chiriei aferente terenului și construcției ocupate în perioada_11, în acest fel cumulându-se două reparații pentru același prejudiciu, reparații care se exclud reciproc, altfel ar constitui o îmbogățire fără just temei a reclamanților.
De altfel, după depunerea și comunicarea rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, instanța le-a solicitat reclamanților să-și precizeze acțiunea raportat la acestea, reclamanții depunând precizări prin care au arătat că solicită, în vederea reparării prejudiciului suferit ca urmare a lipsei folosinței imobilului, mai multe sume, printre care, atât contravaloarea cantității de produse legumicole ce se putea produce anual pe suprafața de teren de 104,16 mp, pe ultimii 3 ani și valoarea de circulație a acestora este de 4.725 lei cât și contravaloarea chiriei terenului în suprafață de 116,81 mp pentru aceeași perioadă de timp în sumă de 4.177 lei (f. 28).
În continuare, instanța de fond nu a reținut nici susținerile reclamanților că în compunerea prejudiciului suferit intră și suma de 705,04 lei, contravaloare dobânzi și comisioane aferente unui credit contractat în vederea edificării, câră vreme reclamanții au apreciat că lipsa folosinței terenului a constat în contravaloarea recoltelor de legume pe care le-ar fi putut cultiva pe terenul de a cărui folosință au fost lipsiți, nu pot susține, în același timp, că pe acest teren au dorit să edifice o construcție.
Oricum, reclamanții nu au făcut dovada contractării de către aceștia a vreunui credit, a sumei împrumutate în acest scop și a dobânzilor și comisioanelor aferente, cum nu au făcut dovada achitării de către ei a acestui credit și a accesoriilor acestuia (dobânzi, comisioane).
Chiar și în situația în care instanța ar fi apreciat ca fiind dovedit existența împrumutului contractat de reclamanți, eventualele dobânzi și comisioane ar fi fost datorate de aceștia și în situația în care ar fi edificat construcția.
Cu privire la obligarea pârâtei la plata impozitului în cuantum de 100 lei, instanța de fond a respins-o, potrivit dispozițiilor legale, plata impozitului pe proprietate incumbă proprietarului, fiind lipsit de relevanță dacă acesta are sau nu posesia imobilului, mai ales când pentru lipsa de folosință sunt percepute daune interese.
Chiar și așa, instanța de fond a constatat că, deși reclamanții solicită suma de 100 lei reprezentând impozit, din adresa nr.6070/19.07.2011 emisă de Primăria Comunei C., rezultă că pentru suprafața în litigiu, impozitul datorat era de 6 lei pentru anul 2008, de 8 lei pentru anul 2009 și de câte 7 lei pentru 2010 și 2011, un total de 28 lei.
Cu privire la vinovăția celui care a cauzat prejudiciul, trebuie avut în vedere faptul că, în materie de răspundere civilă delictuală, autorul prejudiciului este obligat să răspundă și pentru culpa cea mai ușoară, fără a se face distincție între formele vinovăției, așa cum rezultă și din dispozițiile art. 998 și 999 Cod civil, care prevăd răspunderea celui a cărui «greșeală» (art. 998) ori a cărui «neglijență» sau «imprudență» (art. 999) a produs prejudiciul.
Vinovăția pârâtei rezultă din dispozitivul deciziei civile nr. 177/07.02.2011 prin pârâta a fost obligată de a lăsa reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul litigios.
Condiția existenței raportului de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită, este îndeplinită în speță, deoarece, așa cum rezultă din probele administrate, efectul produs, respectiv prejudiciul cauzat a fost provocat de fapta ilicită a pârâtei.
Cu privire la capătul de cerere obligarea pârâtei la plata sumei de 60 lei, reprezentând contravaloare taxe OCP - notare dosar nr._, ca de altfel și cu privire la celelalte cheltuieli efectuate de reclamantă în cadrul dosarului civil nr._, instanța de fond a retinut, potrivit art. 1200 pct.4 Cod civ. si art. 1202 alin. 2Cod civ., efectul pozitiv al puterii de lucru judecat care se impune . proces care are legătură cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fără a mai avea posibilitatea de a mai fi contrazis.
Astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 779/14.01.2010, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, instanța a dispus compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părți, dispoziție care a fost menținută prin decizia civilă nr. 177/07.02.2011, pronunțată de în recurs de Tribunalul C..
De asemenea, cheltuielile efectuate de reclamanți în faza procesuală a recursului le-au fost acordate prin aceeași decizie civilă mai sus numită, pârâtele V. V. și I. L. fiind obligate să plătească cheltuieli de judecată în sumă de 511 lei, reprezentând taxa de timbru și onorariul apărătorului ales.
În ceea ce privește capătul de cerere cu privire la instituirea unui drept de retenție asupra imobilului, proprietatea pârâtei, situat în comuna C., ., jud. C., instanța de fond l-a respins ca neîntemeiat.
Dreptul de retenție este un drept real de garanție imperfect, în virtutea căruia cel care deține un bun mobil sau imobil al altcuiva, pe care trebuie să-l restituie, are dreptul să rețină lucrul respectiv, să refuze deci restituirea, până ce creditorul titular al bunului îi va plăti sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, întreținerea ori îmbunătățirea acelui bun.
Condiția esențială spre a putea fi invocat dreptul de retenție este aceea ca datoria pe care deținătorul lucrului o pretinde de la creditorul restituirii să se afle în conexiune, să aibă legătură cu lucrul, să fie prilejuită de acesta.
Or, în speță, nu numai că reclamanții nu au probat cu nici un mijloc de probă o eventuală conexiune dintre creanța reclamanților și bunul, proprietatea pârâtei, dar nici măcar reclamanții nu se află în posesia imobilului, proprietatea pârâtei, pentru a avea vocația de a solicita un drept de retenție cu privire la acest imobil.
În consecință, instanța de fond a admis în parte cererea formulată și precizată de reclamanții R. S. și R. I. în contradictoriu cu pârâta I. L. și a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamanți a sumei de 4.725 lei, reprezentând beneficiu nerealizat, constând în contravaloare recoltă de legume în perioada 23.01._11 și a respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedura civila, instanța de fond a obligat pârâta să achite reclamanților cheltuieli de judecată în suma de 2.192 lei, reprezentând 389 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar, 800 lei onorariu de expert și 1.000 lei onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta I. L. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond a aplicat în mod eronat dispozițiile art.998 din Codul Civil, deoarece nu a fost făcută dovada clară a prejudiciului dar și a faptei delictuale, pentru toată perioada aferentă căreia a fost reținut prejudiciul.
În ceea ce privește fapta delictuală, nu se poate reține că aceasta a avut un caracter de continuitate pe ultimii trei ani anteriori datei la care reclamanții au intrat în posesia terenului, până la momentul rămânerii irevocabile a soluției date în dosarul civil nr._ înregistrat pe rolul Judecătoriei C..
Se susține că dreptul reclamanților de a poseda și de a folosi ternul în suprafață de 104,16 mp și construcția bucătărie de vară în suprafață de 12,65 mp a luat ființă la data de 07.02.2011, în considerarea caracterului constitutiv de drept al acțiunii în revendicare, astfel încât numai după această dată reclamanții puteau formula eventuale pretenții în legătură cu paguba suferită ca urmare a îngrădirii posesiei lor asupra respectivelor bunuri.
Se arată că prejudiciul reținut de către instanța de fond este incert, întrucât reclamanții nu au dovedit faptul că în mod obișnuit cultivă legume pe terenul pe care îl dețin și că o astfel de activitate ar fi realizat-o și pe terenul în cauză.
O altă critică adusă hotărârii recurate se circumscrie stabilirii eronate a culpei procesuale în sarcina recurentei pârâte, din perspectiva admiterii parțiale a pretențiilor deduse judecății, astfel încât instanța de fond ar fi trebuit să determine cheltuielile de judecată, respectiv onorariul avocațial, proporțional cu pretențiile admise.
Legal citat, intimați reclamanții R. S. și R. I. și-a precizat prin întâmpinare, poziția procesuală față de prezenta cale de atac, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate, prin prisma criticilor formulate, instanța reține:
Recursul este nefondat.
Instanța de fond a efectuat o corectă analiză a situației de fapt și a aplicat în mod judicios normele juridice incidente.
Prejudiciul, ca element esențial între cele care, cumulativ întrunite, atrag răspunderea civilă delictuală în condițiile art.998 din Codul Civil, a fost corect stabilit sub aspectul existenței, întinderii și certitudinii, de către instanța de fond.
Astfel cum judicios a reținut instanța de fond, culpa recurentei pârâte I. L. a debutat la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2061/17.09.2003 de BNP J. B., prin care reclamanții au dobândit de la V. V. dreptul de proprietate asupra imobilului situat în comuna C., ., jud. C., compus din teren în suprafață de 535,07 mp, conform măsurătorilor cadastrale și construcție formată din 3 camere de locuit și dependințe, în suprafață de 57,30 mp, conform măsurătorilor cadastrale, efectele acestuia în sensul consacrării dreptului de proprietate în favoarea intimaților reclamanți, producându-se din acel moment, iar nu de la data rămânerii irevocabile a acțiunii în revendicare.
Prejudiciul reținut de către instanța de fond este cert, fiind determinat prin probatoriul administrat la judecata cauzei în fond, respectiv proba cu expertiza agricolă, prin care s-a stabilit contravaloarea recoltei de legume care s-ar fi putut realiza pe terenul ocupat.
Deoarece terenul liber, ocupat de către recurenta pârâta I. L. se preta cultivării cu plante leguminoase, aspect determinat prin proba cu expertiza agricolă, critica privind absența unei astfel de preocupări a intimaților reclamanți, ori faptul că aceștia nu sunt cultivatori de legume, va fi înlăturată ca nefondată.
Nefondată este și critica referitoare la necorelarea cuantumului cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligată recurenta pârâtă, cu valoarea pretențiilor admise, deoarece instanța de fond a apreciat asupra acestui aspect în considerarea obiectului pricinii și prin raportare la munca depusă de către apărătorul ales al intimaților reclamanți.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.312 din Codul de procedură civilă, reținând caracterul neîntemeiat al tuturor criticilor aduse hotărârii recurate, se va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.274 din Codul de procedură civilă, în considerarea culpei procesuale a recurentei pârâte I. L., urmează a fi obligată aceasta către intimații reclamanți R. S. și R. I., la plata sumei de 1200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă I. L., cu domiciliul în comuna C., ., jud. C., împotriva sentinței civile nr. 8536 din 11.06.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți R. S. și R. I. domiciliați în C., ..92, jud. C., ca nefondat.
Obligă recurenta către intimați la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1200 lei, onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 aprilie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
V. T. B. M. C. M. P.
In concediu de odihna, pentru care
semnează conform art.261al.2C.pr.civ.
Președintele instanței,
V. C. C.
GREFIER,
L. D.
Red.jud.fond - M.V.M.
Red.jud.recurs- C.M.P.
2 ex. /31.07.2014
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Uzucapiune. Hotărâre din 04-02-2014, Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
