Accesiune. Decizia nr. 288/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Tribunalul CONSTANŢA - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 288/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 23881/212/2011

Dosar nr._

TRIBUNALUL C.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.288

Ședința publică din data de 10 aprilie 2014

PREȘEDINTE: C. M. P.

JUDECĂTOR: B. M.

GREFIER: Steluța P.

S-a luat în examinare apelul civil având ca obiect uzucapiune, apel declarat de apelanții reclamanți M. G. și M. F., domiciliați în comuna L., ., jud. C. și apelanții pârâți M. C., MARUNȚOIU A. și G. M., toți cu domiciliul procesual ales în C., ..7, jud. C., apelantul reclamant M. F., cu domiciliul în ., jud. C., împotriva sentinței civile nr.8434/10 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr. _, în contradictoriu cu intimații pârâți M. D., M. E., M. I. cu domiciliul în C., ., .. A, ., jud. C., C. L. AL COMUNEI L. și ., cu sediul în ..

Dezbaterile asupra fondului apelului au avut loc în ședința publică din data de 27 martie 2014 si au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din acea dată, încheiere ce face corp comun cu prezenta decizie, pentru când instanța pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 03 aprilie 2014 și apoi la data de 10 aprilie 2014, când s-a pronunțat următoarea soluție:

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față, deliberând, constată:

Prin sentința civilă nr.8434/10.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._ /2013 a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților M. E. și M. I..

A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții M. G. și M. F., în contradictoriu cu pârâții M. E. și M. I., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.

A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții M. G. și M. F. în contradictoriu cu pârâții C. L. al comunei L. și ., ca neîntemeiată.

A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții în interes propriu M. C., M. A. și G. M., în contradictoriu cu pârâții C. L. al comunei L. și ., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință civilă instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților persoane fizice M. E. și M. I., invocată de instanță din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin.1 C.pr.civ., a reținut următoarele:

Prin cererea introductivă, reclamantul M. G. și ulterior, soția acestuia, reclamanta M. F. au solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra unui teren, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani și joncțiunea posesiilor, arătând în esență că mama reclamantului, M. A. a intrat în posesia unui teren în suprafață de 700 m.p. pe care a construit fără a deține autorizație de construire o casă de locuit formată din 2 camere și un hol situate pe acesta, în baza unei chitanțe de mână încheiate la data de 16 martie 1970 cu numitul M. D. ( autorul respectiv soțul pârâților persoane fizice).

Din analiza adresei nr.627/13.02.2013 emisă de Primăria Comunei L. reiese că autorul reclamantului, numita M. A. a avut deschis rol fiscal pentru imobilul situat în comuna L., ., însă potrivit evidențelor terenul ce face obiectul cauzei este situat în intravilanul localității L., în ., figurând în Registrul Agricol Vol.X, poz.23, teren din măsurători 713 m.p., imobil construcție 134 m.p. și anexe 118 m.p., iar potrivit legilor fondului funciar terenul face parte din domeniul privat al comunei, fără a fi inventariat și fără a fi identificată vreo cerere sau notificare, potrivit legii fondului funciar sau a Legii 10/2001 pentru acest imobil, terenul fiind deținut fără acte de proprietate de M. A. în perioada (1974-200), M. G. (2001-2006) și fiind deținut Papazicu N., are deschis rol fiscal pentru acest imobil.

În exercitarea dreptului de opțiune cu privire la uzucapiune, uzucapantul are la îndemână acțiunea în constatare dacă sunt îndeplinite condițiile procesuale pentru admisibilitatea unei atare acțiuni.

Astfel, art. 1890 Codul Civil reglementează posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate asupra unui imobil dacă se face dovada că cel ce invocă uzucapiunea a exercitat o posesie utilă și sub nume de proprietar un interval de timp mai mare de 30 de ani.

În cauză, reclamanții au făcut dovada că autoarea reclamantului – M. A. - care figura în rolul fiscal anterior acestuia și moștenitorilor M. - a decedat.

Cum în cauză între foștii proprietari și posesorul terenului – Unitatea Administrativ Teritoarială a Comunei L. - nu s-a încheiat un contract care, prin el însuși, poate transfera dreptul de proprietate, instanța de fond a apreciat că în mod incorect a fost formulată prezenta acțiune în contradictoriu cu pârâții persoane fizice M. E. și M. D. și continuată în contradictoriu cu M. E. și M. I..

Apreciind, pentru aceste considerente, că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților persoane fizice este întemeiată, instanța de fond a admis-o, urmând a fi analizată atât cererea principală, cât și cererea de intervenție în interes propriu în acțiunea constatare interogatorie formulată în cauză în contradictoriu cu pârâții persoane juridice, C. L. al Comunei L. și cu ..

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin contractul de vânzare cumpărare, autentificat sub nr.1312/15 septembrie 1965 la notariatul de Stat al Raionului Medgidia, Regiune Dobrogea, (fila 4) numiții M. D. și M. E. au dobândit de la numiții B. A. și Contu M., în proprietate imobilul situat în ., compus din teren în suprafață de 2500 m.p.

Ulterior, la data de 16 martie 1970, potrivit actului de vânzare cumpărare încheiat sub forma unui înscris sub semnătură privată intitulat „Chitanță” (fila 39), numitul M. D. a vândut autoarei reclamanților și intervenienților în interes propriu, respectiv numitei M. E., un teren în suprafață de aproximativ 700 m.p., ce face obiectul uzucapiunii,

Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară, efectuat de expert M. Ș. terenul ce face obiectul uzucapiunii, a fost identificat și măsurat, ocazie cu care s-a stabilit că are o suprafață de 713 m.p., față de 700 cum este prevăzut în „chitanță” și față de 720 cum este menționat în acțiunea introductivă de instanță, și are următoarele vecinătăți:

- la est pe o lungime de 11,10 m se învecinează cu .> - la sud pe o lungime de 74,58 m se învecinează cu imobilul deținut de Ș. C.;

- la vest pe o lungime de 7,63 m se învecinează cu imobilul deținut de Ghindoveanu G.;

- la vest pe o lungime de 75,53 m se învecinează cu imobilul deținut de M. D..

Prin același raport de expertiză s-a stabilit că pe teren au fost identificate mai multe corpuri de construcție, respectiv:

locuința C1 – construită pe parter, are 8 încăperi cu o suprafață de 99,00 m.p.;
locuința C2 are trei încăperi și o suprafață construită de 35 m.p.;
Anexa C 3 – bucătărie de vară, baie, hol, care a re 4 încăperi și un beci parțial, cu o suprafață construită de 28,00 m.p.
Anexa C 4 – garaj cu o suprafață construită de 30,00 m.p.
Anexa C 5 – magazie cu o suprafață construită de 18,00 m.p
Anexa C 6 – coteț cu o suprafață construită de 23,00 m.p
Anexa C 7 – garaj cu o suprafață construită de 19,00 m.p

Conform raportului de expertiză toate construcțiile identificate – cu excepția extinderii locuinței C2 – construită în 2007 - au fost construite în perioada anilor 1972-1988, deci anterior decesului numitei M. A., mama fraților M., decedată la 27 noiembrie 1998.

Totodată, instanța de fond a constatat, potrivit istoricului de rol fiscal emis de Primăria Comunei L., că în perioada 1974 - 2000 numita M. A. a fost impusă atât în rolul agricol cât și în cel fiscal cu privire la imobilul situat în comuna L. ., pentru un imobil casă de locuit în suprafață de 112, ulterior 118 m.p. și teren în suprafață de 700 m.p. iar în perioada 2000-2013 reclamantul M. G. a fost impus în rolul fiscal al imobilului cu privire la același imobil, însă în istoricul de rol agricol pentru perioada 2077-2013 figurează impuși moștenitorii M. cu privire la același imobil, (filele 195-196) astfel încât aceștia s-au ocupat de plata impozitelor aferente terenului și construcției situat în comuna L. ..

Asupra temeiniciei cererii principale cât și a cererii de intervenție în interes propriu, având în vedere că se tinde la dobândirea dreptului de proprietate asupra aceluiași bun imobil, prin invocarea de către ambele părți a uzucapiunii de lungă durată prin joncțiunea posesiilor instanța de fond a analizat dacă că autoarea reclamantului M. G., numita M. A. și ulterior reclamantul și intervenienții în interes propriu, prin unirea posesiilor, au exercitat o posesie utilă, o perioadă mai mare de 30 de ani.

Potrivit art. 1846 alin. 2 Codul Civil posesiunea este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul în numele nostru, iar art. 1854 Codul Civil prevede că posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul.

Autoarea reclamanților și a intervenienților a intrat în stăpânirea materială efectivă a terenului aproximativ la același moment în care a încheiat convenția intitulată „chitanță”, în data de 16.03.1970, iar în sprijinul dovedirii stăpânirii materiale, corpus, instanța de fond a avut în vedere faptul că la data de 10 mai 1972 prin procesul verbal de contravenție nr.2 întocmit de C. Popular al comunei O. autoarea acestora a fost sancționată contravențional pentru că a construit o casă compusă din 4 camere, bucătărie și marchiză pe terenul cumpărat pe bază de chitanță, fără a prezenta autorizație și plan de construcție. (fila 73).

De asemenea, faptul că stăpânirea materială a imobilului a avut loc din acea perioadă este dovedit de relațiile primite de la Primăria comunei L. prin care s-a comunicat faptul că din anul 1974 cu nr. de rol 715, autoarea părților a fost luată în evidențele de impunere cu terenul ce făcea obiectul actului de vânzare cumpărare încheiat sub forma unui înscris sub semnătură privată, precum și cu față de construcțiile edificate pe acesta (fila 195-196).

Instanța de fond a reținut că uzucapiunea reprezintă prescripția prin care se dobândește un drept real prin efectul posedării lucrului un timp, determinat, starea de fapt transformându-se în stare de drept.

Potrivit art. 1846-1847 Codul Civil, pentru a fi aptă să ducă la uzucapiune, posesia exercitata de reclamanți trebuie sa fie utilă și anume sa fie exercitata sub nume de proprietar, public, neîntrerupt, continuu, netulburat si neechivoc.

Caracterul public si neechivoc al posesiei trebuie sa existe mai ales în raport de persoanele interesate, adică de pârâtele, susceptibile de a suporta sancțiunea uzucapiunii (pierderea drepturilor asupra imobilului).

Cât privește calitățile pe care posesia trebuie să le aibă pentru a fi aptă să fondeze uzucapiunea, instanța de fond a constatat în cauză că autoarea părților a exercitat o posesie utilă, însă același lucru nu se poate reține nici în sarcina reclamanților și nici în sarcina intervenienților în interes propriu, aceștia afirmându-și reciproc calitatea de posesor exclusiv asupra imobilului prin reclamații la organele de poliție și negând dreptul intervenienților – coposesori comoștenitori prin îngrădirea accesului acestora în curtea imobilului de către reclamanții M., prin negarea de către reclamanți a posesiei exercitată de intervenienta G. M., care deși în lucrează în străinătate, deține în imobil o cameră personală, are domiciliul stabilit la aceeași adresă și are o altă locuință, iar în momentele în care revine în țară pentru aceasta „acasă” înseamnă revenirea în imobilul litigios.

Astfel s-a reținut că prezumția unui exercițiu pașnic al posesiei a fost răsturnată, nu de către pârâtă care ar fi avut acest interes procesual, ci chiar de reclamanți și de către intervenienții în interes propriu.

Instanța de fond a constatat în cauză și existența viciului echivocului, care deși nu are o reglementare juridică – fiind o creație a jurisprudenței produce efecte asupra calităților posesiei, calități pe care acesta trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi invocată în dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Astfel, în ceea ce privește situația bunurilor asupra cărora exista un drept de proprietate indiviz, coproprietarii sunt presupusi ca stapanesc bunurile unii pentru altii cat timp se gasesc in stare de indiviziune, motiv pentru care posesia lor, avand un caracter echivoc, nu poate fundamenta dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Prin exceptie insa, stapanirea de catre unul dintre coproprietari au unui bun proprietate . duca la dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, daca a intervenit o manifestare exterioara din partea sa, care sa demonstreze ca a inteles sa transforme posesia din . s-a produs o intervertire a posesiei.

In cauza, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, ce se coroborează cu declarațiilor martorilor audiați în cauza, instanța de fond a reținut că reclamanții nu au exercitat o posesie utilă asupra terenului situat în localitatea L., ., județul C. respectiv posesia lor este echivoca.

Totodată, nu s-a dovedit în cauza un act sau fapt concludent din partea reclamantului care sa dovedească intervertirea posesiei.

In concret, asupra terenului în suprafață de 713 m.p. situat în localitatea L., ., județul C. au calitatea de coposesori, reclamantul M. G. și intervenienții în interes propriu M. C., M. A. și G. M., în calitate de moștenitori legali a defunctei M. A. în cote de ¼ fiecare.

Potrivit art.1853 Cod Civil, "actele ce exercitam sau asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adică în calitate de locatari, depozitari, uzufructuari etc., sau asupra unui lucru comun, în puterea destinatiei legale a aceluia, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar."

Prin urmare, legea califica expres stăpânirea exercitata asupra unui bun aflat în proprietate ., ci detentie precara.

În condițiile în care reclamanții au recunoscut că de la data căsătoriei au locuit împreună cu mama reclamantului – numita M. A. și cu sora reclamantului, intervenienta în interes propriu G. M. ca tolerați în imobilul mamei lor, imobil cu privire la care până la data decesului acesteia –anul 1998 - la organele fiscale a figurat întotdeauna impusă ca proprietar, și niciodată reclamanții până la această dată, și în care intervenienții în interes propriu neagă ca ar fi cunoscut despre existenta vreunei convenții între reclamanți și mama reclamantului M. G., numita M. A., prin care sa fi fost înstrăinat acestora imobilul, rezulta că, cel puțin până în 1998, la data decesului mamei reclamantului M., stăpânirea imobilului de către reclamanți a fost echivoca si nepublică în raport de pârâte.

Reclamanții au solicitat instanței să constate pe baza probelor administrate că posesia lor este neechivocă, - atât în raport cu pârâții cât și cu intervenienții în interes propriu - considerând ca a avut loc o intervertire a posesiei așa cum a consacrat-o jurisprudenta, care pe lânga cazurile de intervertire a posesiei prevazute de codul civil, a mai consacrat unul si anume când unul din mostenitori întelege sa transforme posesia ..

Stapânirea de catre unul dintre mostenitori a bunului succesoral poate duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune in situatia în care a intervenit o manifestare de vointa din partea acestuia care sa demonstreze ca a înțeles sa transforme posesia din . care exercitata astfel de catre unul dintre mostenitori poate fi unita cu aceia a autorului sau.

Fostul Tribunal Suprem prin decizia nr. 769/21.04.1979, a statuat ca posesia mostenitorilor aflati in indiviziune este echivoca si nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate, prin uzucapiune.

Reclamanții nu au indicat care au fost actele prin care a înțeles sa intervertească posesia lor în una utila, si nici nu au facut dovada unor astfel de acte.

Cât privește diversele contracte pe care le-a încheiat reclamantul M. în nume propriu cu furnizorii de utilităti, acestea nu sunt suficiente prin ele însele pentru a face dovada intervertirii posesiei, având în vedere ca pentru încheierea valabila a unor astfel de contracte nu era necesara calitatea de proprietar, fiind suficienta si cea de chirias, sau chiar de simplu tolerat.

În aceeași situați se subscriu și actele efectuate de către intervenientul M. C., care a încheiat diferite contracte de utilități pe numele său, pentru punctul de lucru atelier tâmplărie – tapițerie care funcționează în una din construcțiile situate pe terenul litigios, respectiv în garaj.

În consecință nu s-a putut reține nici susținerea reclamanților în sensul ca începând din 1979 ar fi înțeles sa se manifeste ca adevărat proprietar în imobilul mamei părintelui său, câta vreme nu a facut nici un act sau fapt din care sa rezulte neîndoielnic aceasta intenție a lor.

În aceste conditii, si având în vedere si dispozitiile art. 1855 cod civil ("Când posesorul a început a poseda pentru altul, se presupune ca a conservat aceeasi calitate, daca nu este proba contrarie"), revenea reclamanților sarcina de a răsturna prezumțiile instituite de lege, mai sus amintite, si de a proba ca se întâlnește în cauza vreuna dintre modalitățile reglementate de art.1858 Cod Civil, de intervertire a precaritatii în posesie utila, spre exemplu în forma negării dreptului celorlalți, prin acte de rezistenta la exercițiul dreptului lor, iar o asemenea dovada nu a fost administrată, din declarațiile martorilor audiați în cauză reieșind că intervenienta G. M. deși este plecată din țară la muncă în străinătate nu mai deține alt imobil, având domiciliul stabil în imobilul litigios, unde are o cameră a ei pe care o folosește exclusiv și care conform declarației martorei C. I. o ține „închisă întrucât acolo își ține lucrurile sale personale”, precum și faptul că în garaj funcționează un atelier de tâmplărie tapițerie unde intervenientul M. C. desfășoară activitate de tapițerie și unde anterior a desfășurat activitate și inetrevneinetul M. A. care efectua reparații de mașini și utilaje agricole.

Devin lipsite de relevanta argumentele reclamanților și ale intervenienților în interes propriu legate de caracterul util si de însușirile posesiei pe care o pretind, deoarece instanța de fond a constatat ca nu se poate vorbi despre o posesie în sensul art.1846 alin.2 si următoarele Cod Civil.

F. de toate aceste considerente, instanța de fond a reținut că posesia atât a reclamanților cât și a intervenienților în interes propriu a fost afectata de viciul echivocului în raport cu pârâtele astfel că, este de prisos analiza în continuare a condițiilor prevăzute de art. 1846-1847 Cod Civil.

Pentru toate aceste considerente, nefiind făcută dovada vreunei intervertiri a detenției precare inițiale în posesie si în lipsa unei posesii utile, rezultă ca nu s-a împlinit nici termenul prevăzut de art.1890 Codul Civil, nici condițiile posesiei prevăzute de art. 1846-1847 Codul Civil, acțiunea principală urmând să fie astfel respinsă.

Pentru aceleași considerente instanța de fond a respins și cererea de intervenție în interes propriu.

Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel reclamanții M. G. și M. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând, în esență, că instanța de fond a reținut în mod corect faptul că autoarea părților, a exercitat o posesie utilă asupra terenului în litigiu, începând din anul 1970, dată când s-a încheiat convenția intitulată „chitanță” și până în momentul decesului acesteia, în anul 1998.

Se relevă că în mod greșit instanța de fond a reținut că apelanții reclamanți M. G. și M. F. nu au exercitat o posesie utilă asupra imobilului litigios, ci a apreciat că posesia a fost afectată de viciul echivocului și al precarității.

Susțin apelanții că din probatoriul administrat la judecata cauzei în fond rezultă intervertirea posesiei exercitate asupra imobilului, respectiv faptul că ei au fost aceia care, atât anterior decesului autoarei M. A., cât și ulterior, cu acordul tacit al intimaților pârâți C. L. al comunei L. și ., au ocupat terenul în suprafață de 713 mp, pe care au edificat construcțiile identificate prin raportul de expertiză efectuat în cauză, locuind neîntrerupt în imobil și fiind cunoscuți în comunitatea locală ca proprietari asupra acestui imobil.

Precizează apelanții că sunt singurii care au exercitat posesia utilă asupra imobilului litigios, în tot timpul cerut de lege pentru a prescrie, înțelegând să se prevaleze de joncțiunea posesiilor exercitate de către ei și de către autoarea M. A., în timp ce frații apelantului M. G., descendenții defunctei, intimații intervenienți M. C., M. A. și G. M. nu au exercitat posesia utilă asupra imobilului, deoarece nu locuiesc în imobil, nu au contribuit material la efectuarea lucrărilor de întreținere ale acestui imobil, nu au achitat taxele și impozitele aferente acestui imobil.

Calea de atac a apelului împotriva acestei sentințe civile a fost exercitată și de către intervenienții M. C., M. A. și G. M. care au criticat hotărârea pentru netemeinicie.

Se arată că instanța de fond a soluționat eronat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. I. și M. E., deși aceștia justifică dreptul de proprietate asupra terenului litigios.

Se susține că în mod greșit instanța de fond a admis cererea formulată de către reclamantul M. G. de introducere în cauză a soției sale, numita M. F., deoarece aceasta nu are interes în cauză și nu deține calitatea de a fi succesoare a autoarei M. A..

Se arată că în mod eronat instanța de fond a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de către apelanți, deși aceștia au asupra imobilului litigios aceleași drepturi precum reclamantul M. G..

Susțin apelanții că împreună cu fratele lor, intimatul reclamant M. G., au exercitat asupra imobilului litigios o posesie utilă, netulburată, continuă și publică și care, joncționată cu aceea exercitată de către autoarea M. A., este aptă a produce efectul achizitiv al dobândirii dreptului de proprietate în patrimoniul acestora.

Legal citați, intimații M. G. și M. F. și-au precizat prin întâmpinare, poziția procesuală față de calea de atac exercitată de către apelanții M. C., M. A. și G. M., solicitând admiterea acestui apel.

Se precizează că instanța de fond a reținut în mod judicios faptul că intimata reclamanta M. F. are calitate procesuală activă, alături de soțul său, reclamantul M. G. și intervenienții M. C., M. A. și G. M..

Au arătat că este eronată soluția adoptată de către instanța de fond în referire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. I. și M. E. și că sunt de acord să se constate că atât reclamanții M. G. și M. F. cât și intervenienții M. C., M. A. și G. M. au exercitat o posesie utilă asupra imobilului litigios, dobândind împreună dreptul de proprietate asupra acestui imobil, pe calea uzucapiunii de 30 de ani, prin joncțiunea posesiilor lor cu aceea exercitată de către autoarea M. A..

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate, prin prisma criticilor formulate, instanța reține:

Ambele apeluri sunt fondate și urmează a fi admise.

Deoarece criticile aduse hotărârii apelate sunt parțial similare, ambele apeluri vor fi analizate concomitent, urmând a particulariza asupra acelor critici care nu sunt identice.

În intervalul de timp dintre data pronunțării hotărârii apelate și data promovării apelului, la data de 13.10.2013, a decedat pârâta M. E., aspect care rezultă din certificatul de deces atașat la dosarul de apel, fila 48.

Critica referitoare la soluționarea greșită a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. I. și M. E. este întemeiată.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1312/15 septembrie 1965 la Notariatul de Stat al Raionului Medgidia, Regiunea Dobrogea, numiții M. D. și M. E. au dobândit de la numiții B. A. și Contu M., dreptul de proprietate asupra imobilului situat în ., compus din teren în suprafață de 2500 m.p.

Ulterior, prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „Chitanță” încheiat la data de 16 martie 1970, M. D. a vândut autoarei reclamanților și intervenienților în interes propriu, respectiv numitei M. A., un teren în suprafață de aproximativ 700 m.p., ce face obiectul uzucapiunii.

Deoarece uzucapiunea reprezintă o veritabilă sancțiune adresată proprietarului nediligent, care nu exercită acte de natura celor care i-au fost conferite prin art.480 din Codul Civil, este evident că aceasta poate opera numai în contradictoriu cu titularul dreptului de proprietate asupra terenului care formează obiect al acțiunii.

În speță nu s-a demonstrat probator faptul că intimații pârâți C. L. al comunei L. și . au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului litigios în vreunul dintre modurile de dobândire al dreptului de proprietate reglementate de lege.

În condițiile în care din actul de vânzare-cumpărare menționat anterior rezultă fără echivoc faptul că titulari ai dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 700 mp sunt M. D. și M. E., respectiv M. E. și M. I., moștenitorii defunctului M. D., calitatea acestora de titulari ai obligației în raportul juridic litigios dedus judecății este evidentă.

Din această perspectivă soluția abordată de către instanța de fond asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a acestora, este greșită.

Critica potrivit cu care în mod eronat instanța de fond a reținut că posesia asupra imobilului exercitată atât de către reclamantul M. G. cât și de către intervenienții M. C., M. A. și G. M., nu este utilă ,ci este afectată de viciul echivocului și al precarității, este fondată.

- la est pe o lungime de 11,10 m se învecinează cu .> - la sud pe o lungime de 74,58 m se învecinează cu imobilul deținut de Ș. C.;

- la vest pe o lungime de 7,63 m se învecinează cu imobilul deținut de Ghindoveanu G.;

- la vest pe o lungime de 75,53 m se învecinează cu imobilul deținut de M. D..

Prin același raport de expertiză s-a stabilit că pe teren au fost identificate mai multe corpuri de construcție, respectiv:

locuința C1 – construită pe parter, are 8 încăperi cu o suprafață de 99,00 m.p.;
locuința C2 are trei încăperi și o suprafață construită de 35 m.p.;
Anexa C 3 – bucătărie de vară, baie, hol, care a re 4 încăperi și un beci parțial, cu o suprafață construită de 28,00 m.p.
Anexa C 4 – garaj cu o suprafață construită de 30,00 m.p.
Anexa C 5 – magazie cu o suprafață construită de 18,00 m.p
Anexa C 6 – coteț cu o suprafață construită de 23,00 m.p
Anexa C 7 – garaj cu o suprafață construită de 19,00 m.p

Potrivit istoricului de rol fiscal emis de Primăria Comunei L., că în perioada 1974 - 2000 numita M. A. a fost impusă atât în rolul agricol cât și în cel fiscal cu privire la imobilul situat în comuna L. ., pentru un imobil casă de locuit în suprafață de 112, ulterior 118 m.p. și teren în suprafață de 700 m.p. iar în perioada 2000-2013 reclamantul M. G. a fost impus în rolul fiscal al imobilului cu privire la același imobil, însă în istoricul de rol agricol pentru perioada 2077-2013 figurează impuși moștenitorii M. cu privire la același imobil, astfel încât aceștia s-au ocupat de plata impozitelor aferente terenului și construcției situat în comuna L. ..

Prin urmare, în evidențele fiscale ale autorității administrației publice locale, în calitatea de titulari ai dreptului de proprietate asupra acestui imobil figurează moștenitorii defunctei M. A..

Din analiza probelor administrate, respectiv interogatorii și martori și după cum înseși părțile, respectiv apelantul reclamant M. G. și apelanții intervenienți M. C., M. A. și G. M. au recunoscut reciproc, asupra terenului în suprafață de 713 mp, situat în localitatea L., ., județul C. au calitatea de coposesori, reclamantul M. G. și intervenienții în interes propriu M. C., M. A. și G. M., în calitate de moștenitori legali a defunctei M. A. în cote de ¼ fiecare.

Posesia exercitată în comun de către aceștia asupra întregului imobil a fost un utilă, continuă, publică, netulburată, sub nume de proprietar, care unită cu posesia exercitată de către autoarea M. A. este aptă să producă efectul achizitiv în patrimoniul acestora în condițiile art.1846-1847 din Codul Civil, fiind împlinit termenul de 30 de ani prevăzut de art.1890 din Codul Civil.

Posesia exercitată de către apelanta reclamantă M. F. asupra imobilului nu a îndeplinit condițiile cerute de art.1846-1847 din Codul Civil și nu poate produce efectul achizitiv al dobândirii dreptului de proprietate.

Astfel cum susține însuși reclamantul apelant M. G., reclamanta M. F. a început să efectueze acte de stăpânire asupra imobilului litigios din momentul încheierii căsătoriei cu acesta.

Este evident că între momentul căsătoriei cu apelantul M. G. și până la decesul soacrei sale, la 27.11.1998, actele de stăpânire / folosință asupra imobilului teren și construcției au fost exercitate de către apelanta reclamantă M. F. cu îngăduința defunctei, în considerarea calității de noră și respectiv soție a fiului M. G., iar nu sub nume de proprietar.

Prin urmare, până la decesul soacrei sale, în noiembrie 1998, apelanta M. F. a fost un simplu detentor precar al imobilului, în sensul art.1853 din Codul Civil, stăpânind imobilul cu îngăduința titularei M. A..

Deoarece nu s-a dovedit că posesia care nu a fost exercitată sub nume de proprietar de către apelanta M. F. a fost intervertită în posesie utilă în vreunul dintre modurile consacrate de art.1858 din Codul Civil, iar cum aceasta nu este una dintre descendenții autoarei M. A. nu poate beneficia nici de art.1860 din Codul Civil, spre a uni posesia exercitată după anul 1998, cu aceea exercitată de către defunctă asupra terenului litigios.

Prin urmare, sub acest aspect, soluția adoptată de către instanța de fond este corectă, iar critica dedusă judecății pe calea apelului promovat de către apelanții M. G. și M. F., va fi înlăturată.

Reținând că autoarea reclamantului M. G. și a intervenienților M. C., M. A. și G. M. a edificat prin eforturi proprii și cu materiale proprii construcțiile aflate pe terenul situat în comuna L., ., asupra căruia s-a constatat anterior îndeplinirea condițiilor instituite prin art.1846-1847 din Codul Civil raportat la art.1830 din Codul Civil, în favoarea reclamantului și intervenienților, se constată îndeplinite cerințele art.494 alin.1 din Codul Civil, urmând a se constata că aceștia au dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor identificate prin raportul de expertiză întocmit în cauză, pe calea accesiunii imobiliare artificiale.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.296 din Codul de procedură civilă, se vor admite ambele apeluri, atât cel formulat de către apelanții M. G. și M. F. cât și cel formulat de către apelanții M. C., M. A., G. M. împotriva sentinței civile nr.8434/10.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._ .

Se va schimba în tot sentința civilă apelată în sensul că:

Se va respinge, ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. I..

Se va admite în parte acțiunea civilă formulată de către reclamanții M. G. și M. F. în contradictoriu cu pârâții M. I., C. L. al comunei L. și . și intervenienții M. C., M. A., G. M..

Se va admite cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienții M. C., M. A., G. M. în contradictoriu cu reclamanții M. G. și M. F. și pârâții M. I., C. L. al comunei L. și ..

Se va respinge, ca nefondată acțiunea civilă formulată de către reclamanta M. F. în contradictoriu cu pârâții M. I., C. L. al comunei L. și . și intervenienții M. C., M. A., G. M..

Se va constata că reclamantul M. G. și intervenienții M. C., M. A., G. M. au dobândit, prin uzucapiunea de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 713 mp situat în comuna L., ., având următoarele vecinătăți:

- la Nord, vecin M. D., pe o lungime de 75,53 ml;

- la Sud, vecin Ș. C., pe o lungime de 74,58 ml;

- la Est, . lungime de 11,10 ml;

- la Vest, vecin Ghindoveanu Ghoerghe, pe o lungime de 7,63 ml,

astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de către domnul expert M. Ș..

Se va constata că reclamantul M. G. și intervenienții M. C., M. A., G. M. au dobândit, prin accesiune imobiliară artificială, dreptul de proprietate asupra construcțiilor C1 cu destinație de locuință, alcătuită din cinci camere și dependințe în suprafață construită de 75,78 mp; C2 cu destinație de locuință, numai parțial, respectiv încăperea de 11,39 mp și un hol în suprafață de 5,16 mp; C3 anexă în suprafață de construită de 20,93 mp și beci în suprafață de 1,95 mp; C4, garaj, în suprafață construită de 26,32 mp; C5, magazie, în suprafață construită de 13,26 mp; C6 coteț în suprafață construită de 16,70 mp; C7 coteț în suprafață construită de 14,38 mp, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de către domnul expert M. Ș..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de către apelanții M. G. ȘI M. F., domiciliați în comuna L., ., jud. C., în contradictoriu cu intimații M. C., M. A., G. M., M. I., toți cu domiciliul procesual ales în C., ..7, jud. C., C. L. AL COMUNEI L. ȘI ., cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr.8434/10.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._ .

Admite apelul formulat de către apelanții M. C., M. A., G. M. în contradictoriu cu intimații M. G. și M. F., M. I., C. L. al comunei L. și . împotriva sentinței civile nr.8434/10.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._ .

Schimbă în tot sentința civilă apelată în sensul că:

Respinge, ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. I..

Admite în parte acțiunea civilă formulată de către reclamanții M. G. și M. F. în contradictoriu cu pârâții M. I., C. L. al comunei L. și . și intervenienții M. C., M. A., G. M..

Admite cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienții M. C., M. A., G. M. în contradictoriu cu reclamanții M. G. și M. F. și pârâții M. I., C. L. al comunei L. și ..

Respinge, ca nefondată acțiunea civilă formulată de către reclamanta M. F. în contradictoriu cu pârâții M., Consiliu L. al comunei L. și . și intervenienții M. C., M. A., G. M..

Constată că reclamantul M. G. și intervenienții M. C., M. A., G. M. au dobândit, prin uzucapiunea de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 713 mp situat în comuna L., ., având următoarele vecinătăți:

- La Nord, vecin M. D., pe o lungime de 75,53 ml;

- La Sud, vecin S. C., pe o lungime de 74,58 ml;

- La Est, . lungime de 11,10ml,

- La Vest, vecin Ghindoveanu G., pe o lungime de 7,63 ml, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de către domnul expert M. Ș..

Constată că reclamantul M. G. și intervenienții M. C., M. A., G. M., au dobândit prin accesiune imobiliară artificială dreptul de proprietate asupra construcțiilor C1 cu destinație de locuință, alcătuită din 5 camere si dependințe în suprafață construită de 75,78 mp; C2 cu destinație de locuință, numai parțial, respectiv încăperea de 11,39mp si un hol în suprafață de 5 ,16 mp; C3 anexă în suprafață construită de 20, 93mp si beci in suprafață de 1,95mp; C4, garaj, în suprafață construită de 26,32 mp; C5, magazie, în suprafață construită de 13,26mp; C6 coteț în suprafață construită de 16,70mp; C7 coteț în suprafață construită de 14,38mp, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de către domnul expert M. S..

Definitivă

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la data comunicării prezentei decizii.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10.04.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. M. P. B. M.

GREFIER,

Steluța P.

Jud. fond. A. I. G.

Tehnoredactat jud. C. M. P./01.09.2014/10 ex./8com.

← Pretenţii. Decizia nr. 846/2014. Tribunalul CONSTANŢA		Contestaţie la executare. Încheierea nr. 10/2014. Tribunalul... →

Accesiune. Decizia nr. 288/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Accesiune. Decizia nr. 288/2014. Tribunalul CONSTANŢA