Obligaţie de a face. Hotărâre din 04-03-2014, Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 269/212/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Î N C H E I E R E
Ședința publică din 04.03.2014
PREȘEDINTE: dr.C. G.
JUDECĂTORI: C. E.
: C. C.
GREFIER: F. A.
Pe rol soluționarea recursului civil având ca obiect - obligația de a face, recurs formulat de recurenții Z. M. ȘI Z. G., AMBII cu domiciliul în C., ., județul C., împotriva încheierii de ședință din 14.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant R. Ș. M. PRIMAR AL MUNICIPIULUI C., cu sediul în C., ., județul C. și intimata pârâtă P. I. , domiciliată în București, ., sector 3.
La apelul nominal făcut in ședința publica se prezintă recurenții Z. M. și Z. G. personal, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art.88 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Prezentul recurs este motivat și netimbrat.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședința, după care.
Se procedează la identificarea recurenților Z. M. care prezintă CI . nr._-CNP._ eliberat de poliția C. și Z. G. care prezintă CI . nr._/CNP._ eliberat de poliția C..
Recurenții depun dovada achitării taxelor judiciare de timbru în cuantum legal astfel cum au fost stabilite prin rezoluție de câte 4 lei fiecare conform chitanțelor depuse la dosar și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei precum și completare la motivele de recurs
Instanța pune în discuție calificarea căii de ataca vând în vedere obiectul cauzei.
Având pe rând cuvântul recurenții Z. M. și Z. G. apreciază calea de atac ca fiind recursul.
TRIBUNALUL,
Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată – obligația de a face, califică prezenta cale de atac ca fiind apelul, sens în care;
DISPUNE
Cauza se va soluționa în complet legal constituit format din primii doi judecători membrii ai completului de judecată;
Pronunțată în ședința publică azi, 04.03.2014.
P., JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
dr.C. G. C. E. C. C.
GREFIER,
F. A.
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.150
Ședința publică din 04.03.2014
PREȘEDINTE: dr.C. G.
JUDECĂTORI: C. E.
GREFIER: F. A.
Pe rol soluționarea apelului civil având ca obiect - obligația de a face, apel formulat de apelanții Z. M. ȘI Z. G., ambii cu domiciliul în C., ., județul C., împotriva încheierii de ședință din 14.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant R. Ș. M. PRIMAR AL MUNICIPIULUI C., cu sediul în C., ., județul C. și intimata pârâtă P. I. , domiciliată în București, ., sector 3.
La apelul nominal făcut in ședința publica se prezintă apelanții Z. M. și Z. G. personal, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art.88 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Prezentul apel este motivat și timbrat.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședința, după care.
Instanța constată că apelanții au depus la dosar o detaliere a motivelor de apel prin care încearcă să justifice interesul în formularea cererii de intervenție la fond.
Întrebate părțile prezente arata că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus.
Instanța, luând act de declarațiile apelanților în sensul că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, în temeiul disp.art.150 Cod Pr. Civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul apelanții Z. G. solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Se arată că s-a respins cererea de intervenție pe motivul că nu are același obiect. Referitor la respingerea cererii de intervenție în interes propriu pe motiv că nu are același obiect cu obiectul procesului în curs, se arată că art.49 Cod Pr. Civilă nu prevede acest lucru. În detalierea motivelor de apel s-a făcut vorbire despre o cerere de intervenție într-un proces deschis având ca obiect partajul între soți.
Având în vedere că nici reclamanta și nici primăria în această perioadă de peste 2 ani nu au luat măsuri de remediere pentru aducerea imobilului la starea inițială, după evacuarea pârâtei au fost executate lucrările pe cheltuială proprie.
Față de cele menționate solicită admiterea apelului astfel cum a fost formult, anularea încheierii apelate cu consecința admiterii cererii de intervenție și modificarea sentinței nr.9300 din 25.06.2013, în sensul acordării despăgubirilor în valoare de 2519 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor executate pe cheltuială proprie, lucrări care erau în sarcina intimatei pârâte.
Având cuvântul apelantul Z. M. arata că achiesează la concluziile apelantei Z. G..
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de fata:
I. Prin sentința civila nr.9300/_, Judecătoria C.
a respins acțiunea formulată de reclamantul R. Ș. M. PRIMAR AL MUNICIPIULUI C., în contradictoriu cu pârâtă P. I., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel a reținut prima instanță că prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecatoriei C. cu numarul_, reclamantul Primarul municipiului C. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta P. I. să dispună obligarea acesteia la desfiintarea lucrarilor de constructie edificate ilegal.
In motivarea in fapt a actiunii, reclamantul a aratat, in esenta, ca parata a efectuat lucrari de constructie neautorizate, nu a obtinut in termenul prevazut in procesul-verbal de contraventie autorizatia de constructie si nu adus imobilul in starea initiala.
A reținut instanța de fond că, potrivit art.32 din Legea nr.50/1991:
,,(1)În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:
a)încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;
b)desființarea construcțiilor realizate nelegal.”
Din cuprinsul acestor dispozitii legale rezulta ca instanta poate obliga la desfiintarea lucrarilor efectuate nelegal numai persoana care a fost sanctionata contravenional.
Prin procesul-verbal de contraventie nr._/2010 parata a fost sanctionata contraventional pentru faptul ca a realizat fara autorizatie unele lucrari in interiorul imobilului fara a avea autorizatie de construire.
Din Sentința civilă nr._/22.12.2009 pronunțată în Dosarul nr._/212/2008 rezulta ca parata nu mai este proprietarul imobilului la care s-au făcut lucrări fără autorizație, prin urmare reclamantul nu a dovedit întrunirea condiției prevăzute de art.32 din Legea nr.50/1991, deoarece persoana sanctionata, respectiv parata din prezenta cauza, nu mai poate desfiinta lucrarile efectuate fara autorizatie, avand in vedere ca nu mai este proprietarul imobilului.
- Hotărârea judecătoreasca a fost atacata cu recurs, in termen legal, de
către intervenienții Z. M. și Z. G. care au criticat solutia instantei de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În motivarea recursului se arată că în mod legal instanța de fond a respins în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de recurenți la data de 14.05.2013 deși această cerere este tangentă cu cauza ce face obiectul judecății.
Susțin recurenții că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de obligare a pârâtei la desființarea lucrărilor efectuate fără autorizație de construire în anul 2010 când era proprietar în indiviziune asupra imobilului și de asemenea, că în mod nelegal a respins cererea de intervenție în interes propriu prin care au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 2519 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate de intervenienți, pe cheltuială proprie, lucrări constând în readucerea imobilului la starea inițială, care îi incumbau pârâtei.
Tot prin cererea de intervenție în interes propriu au solicitat obligarea pârâtei să-și ridice bunurile mobile proprii din imobil, întrucât din cauza acestora nu își pot amenaja curtea și grădina.
Instanța de fond nu a motivat în nici un fel respingerea cererii de intervenție formulată.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În calea de atac nu au fost administrate probe noi.
Prin încheierea de ședință din 04.03.2014, Tribunalul a calificat apel
prezenta cale de atac față de disp. art.2821 C.p.c., având în vedere obiectul acțiunii, obligația de a face.
III. Apelul nu este întemeiat.
Potrivit art. 49 C.p.c., -„Oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane.
Intervenția este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său”.
După cum rezultă chiar din denumirea acesteia, intervenția voluntară se produce în urma unei cereri a unui terț de a interveni într-un proces pornit de alte părți, cerere prin care acesta urmărește să-și apere un drept propriu.
Terțul trebuie să justifice un interes propriu pentru care înțelege să intervină în acel proces.
Intervenția voluntară principală este, de fapt, o cerere de chemare în judecată îndreptată împotriva părților inițiale, deci atât a reclamantului, cât și a pârâtului.
Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituia obligația de a face, respectiv de a desființa lucrările de construire realizate ilegal de către pârâtă.
Cererea recurenților privea obligarea pârâtei la plata sumei de 2519 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate de intervenienți, pe cheltuială proprie, lucrări constând în readucerea imobilului la starea inițială precum și obligarea pârâtei să-și ridice bunurile mobile din imobilul al căror proprietari sunt recurenții.
Pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de intervenție trebuie să fie în legătură de interdependență cu cererea principală, intervenientul trebuie să invoce ca drept al său dreptul dedus judecății, ori în cauză, astfel cum a reținut și instanța de fond în încheierea din 14.05.2013, dreptul dedus judecății este diferit de cel pretins de intervenienți.
F. de aceste considerente, constatând că instanța de fond a dezlegat corect cererea dedusă judecății de recurenți, in temeiul prevederilor art.296 C.pr.civila, tribunalul va respinge prezentul apel ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat apelul formulat de apelanții Z. M. ȘI Z. G., ambii cu domiciliul în C., ., județul C., împotriva încheierii de ședință din 14.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant R. Ș. M. PRIMAR AL MUNICIPIULUI C., cu sediul în C., ., județul C. și intimata pârâtă P. I. , domiciliată în București, ., sector 3.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
dr.C. G. C. E. C. C.
GREFIER,
F. A.
Jud.fond.S.R.V.D.
Tehnoredactat jud.C.E./27.03.2014.
| ← Anulare act. Încheierea nr. 163/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Legea 10/2001. Încheierea nr. 18/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
