Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 882/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 882/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 3260/256/2011
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 882
Ședința publică din 08 decembrie 2014
PREȘEDINTE - B. M.
JUDECĂTOR - C. M. P.
JUDECĂTOR - V. T.
GREFIER - L. D.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenții pârâți G. C. și G. G., cu domiciliul ales în Murfatlar, .. 58, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2767/23.12.2013, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant G. P., cu domiciliul ales în Poarta Albă, ., județul C., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21 noiembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28 noiembrie 2014, 05 decembrie 2014 și 08 decembrie 2014, când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Examinând actele si lucrările din dosar, instanța constată că prin sentința civilă nr. 2767/23.12.2013, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul civil nr._ s-a admis acțiunea având ca obiect – constatare nulitate act juridic - formulată de reclamantul G. P., în contradictoriu cu pârâții G. C. și G. G..
S-a constat nulitatea relativă a contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin Încheierea de autentificare nr.286 din 23.02.2009 emisă de Biroul Notarului Public B. M. - L..
Pârâții au fost obligați la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 906 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, taxă expertiză, alte taxe.
Pentru a pronunța această sentință civilă, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
Conform art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil „ contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.”
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr.286 din 23.02.2009 reclamantul G. P. a vândut pârâtului G. C. căsătorit cu pârâta G. G. imobilul situat în comuna Poarta Albă, ., județul C. compus din teren în suprafață de 1622 mp conform actelor și măsurătorilor cadastrale și construcția de pe acesta C1-casă de locuit, cu o suprafață construită la sol de 75,00 mp având două camere, o sală, o bucătărie și un hol la prețul de 48.000 lei achitat vânzătorului de către cumpărător mai înainte de data autentificării actului.
Din probele administrate în cauză, înscrisuri și declarația martorului T. D. rezultă că reclamantului i-a murit soția cu 6 ani în urmă, s-a apucat de băutură, a fost implicat într-un accident rutier, că acesta invedera fără a fi întrebat că nu vrea să vândă casa și nu a avut mai mulți bani decât de obicei în perioada când s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare și nici nu a spus că a vândut casa.
Din adeverința medicală nr.2852 din 23.07.2009(fila 41) rezultă că reclamantul suferea și suferă de etilism cronic și făcea crize de pierderea cunoștinței și tulburări de memorie. Martorul V. Thoader afirmă că știe de la reclamant că s-a făcut înstrăinarea bunurilor după ce l-a îmbătat cu alcool.
Pârâții G. C. și G. G., legal citați cu mențiunea de a se prezenta la interogatoriu nu s-au prezentat situație în care instanța a făcut aplicabilitatea art.225 Cod de procedură civilă în sensul că va considera acest fapt ca un început de dovadă scrisă în favoarea reclamantului.
Întrucât concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr.424/A1 persoane/2011 din 2012 efectuat de Serviciul Județean de Medicină Legală C. au fost considerate lacunare de către instanță s-a dispus efectuarea unui supliment la data de 29.03.2012 și avizarea de către Comisia Superioară medico-legală de pe lângă Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici”.
Această comisie a aprobat raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatricănr.A6/9546/12/20.06.2013 efectuat de IML București(filele 365-373) prin care se concluzionează că reclamantul G. P. la data de 23.02.2009 prezenta sindrom psihoorganic cronic deteriorat fond mixt(toxico-etilic, post TCC, vascular și involutiv) avea scăzută capacitatea psihică de apreciere critică asupra consecințelor social-juridice ce pot decurge din actul notarial semnat, fiind incompetent psihic de a încheia acte notariale. S-a menționat că potrivit Noului cod civil competența psihică fiind capacitatea persoanei de a aprecia critic și predictiv consecințele social-juridice ce decurg din exercitarea drepturilor și obligațiilor civile, sintagma de competență psihică termenul de discernământ.
Conform art.948 Cod civil vechi aplicabil în speță, „Condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: 1.capacitatea de a contracta; 2.consimțământul valabil al părții ce se obligă; 3.un obiect determinat; 4.o cauză licită.”.
Consimțământul reprezintă exteriorizarea hotărârii de a încheia actul juridic civil și este o condiție de fond, esențială, de validitate și generală a actului juridic civil.
Din definiția actului juridic civil rezultă că voința juridică reprezintă un element fundamental al acestuia și reunește în structura sa două elemente: consimțământul și cauza.
Printre cerințele de valabilitate ale consimțământului se numără și aceea că trebuie să provină de la o persoană cu discernământ, consecința lipsei discernământului fiind nulitatea relativă a actului juridic.
Pentru a opera nulitatea, cauzele nulității trebuie să existe la data încheierii actului juridic și nu să intervină ulterior.
Nulitatea este sancțiunea de drept civil care lipsește actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.
Prin expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în cauză s-a constatat că la data încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr.286 din 23.02.2009 reclamantul G. P. era lipsit de discernământ și deci consimțământul nu era valabil, fapt ce atrage nulitatea contractului încheiat.
Nu poate fi vorba de nulitate absolută datorită erorii întrucât aceasta intervine doar în cazul erorii obstacol, respectiv error in corpore și error in negotium ceea ce nu este cazul în situația de față.
S-au respins apărările pârâților în sensul că prezumția de existență a discernământului la încheierea actului a fost răsturnată prin proba cu expertiză medico legală efectuată de IML București iar hotărârile judecătorești invocate-sentința civilă_/17.12.2010 a Judecătoriei Medgidia definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.448/2011 a Tribunalului C. pronunțate în dosar nr._ nu au relevanță în cauza de față, acestea având un alt obiect-reziliere contract de vânzare cumpărare decât în cauza de față.
Față de cele expuse mai sus instanța de fond a calificat acțiunea ca o acțiune în constatarea nulității relative, apreciind acțiunea întemeiată și în consecință a admis-o, a constatat nulitatea relativă a contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin Încheierea de autentificare nr.286 din 23.02.2009 emisă de Biroul Notarului Public B. M.-L..
În temeiul art.274 Cod de procedură civilă a obligat pârâții la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată dovedite în sumă de 906 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, taxă expertiză, alte taxe.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs pârâții G. C. și G. G., criticând-o pentru netemeinicie, arătând în esență că intimatul reclamant și-a manifestat fără echivoc intenția de a înstrăina imobilul situat în localitatea Poarta Albă încă din anul 2008 când a demarat procedura judiciară în cadrul căreia s-a constituit titlul de proprietate asupra acestui imobil, perioadă în care intimatul reclamant a încheiat cu recurenții pârâți un antecontract de vânzare-cumpărare vizând acest imobil, act încheiat în formă autentică și în urma căruia intimatul pârât a primit o sumă de bani cu titlu de avans.
Arată recurenții că o altă dovadă în sensul existenței discernământului intimatului reclamant G. P., este și încheierea de intabulare întocmită la data de 11.02.2009, prin intermediul căreia s-au realizat formalitățile de publicitate imobiliară privind dreptul de proprietate asupra terenului litigios, fiind mică probabilitatea ca între data emiterii acestei încheieri și data întocmirii actului translativ de proprietate, 23.02.2009, discernământul intimatului să se fi diminuat atât de drastic.
Se arată că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă intoxicația cu alcool a intimatului reclamant la data încheierii actului de vânzare-cumpărare litigios, cu atât mai mult cu cât punerea sub interdicție a acestuia s-a produs abia la data de 22.11.2013.
În mod eronat a reținut instanța de fond faptul că suma de_ lei a fost achitată de către cumpărători mai înainte de autentificarea actului, în realitate, anterior autentificării actului de vânzare-cumpărare a fost încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare între promitentul vânzător G. P. și promitenții cumpărători Ș. G. și G. C., iar nu cu recurenții pârâți G. C. și G. G..
Promitenții cumpărători Ș. G. și G. C. au înstrăinat către recurenții G. C. și G. G. drepturile izvorâte din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat cu promitentul vânzător G. P., astfel încât recurenții au plătit către promitenții cumpărători suma de bani achitată de către aceștia cu titlu de avans, iar către intimatul G. P., diferența de preț convenită.
Arată recurenții că întreaga conduită a intimatului G. P. și a surorii sale în raport cu aceștia a fost una neprincipială, între părți existând un conflict soldat cu o plângere penală.
Legal citat, intimatul G. P. nu și-a precizat prin întâmpinare, poziția procesuală față de prezenta cale de atac, dar prin concluzii scrise a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate, prin prisma criticilor formulate, instanța reține:
Recursul este nefondat.
Hotărârea recurată este rodul unei corecte și competente analize a întregului ansamblu probator administrat în cauză și a aplicării judicioase a normelor de drept incidente în cauză.
Incapacitatea psihică a de încheia acte translative de proprietate a intimatului reclamant G. P. rezultă cu puterea evidenței din probatoriul administrat în cauză, dovada irefragabilă a acestei incapacități fiind raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr.A6/9546/12/20.06.2013 efectuat de IML București, ale cărui concluzii sunt clare și care prefigurează faptul că intimatul G. P. prezintă tabloul clinic al sindromului psihoorganic cronic deteriorat fond mixt (toxico-etilic, post TCC, vascular și involutiv) și că acesta avea scăzută capacitatea psihică de apreciere critică asupra consecințelor social-juridice ce pot decurge din actul notarial semnat, fiind incompetent psihic de a încheia acte notariale.
Împrejurarea că într-o perioadă relativ apropiată intimatul G. P. a efectuat o . acte juridice de administrare și conservare a dreptului său de proprietate asupra imobilului litigios în sensul că a efectuat proceduri judiciare care au avut drept finalitate consacrarea judecătorească și publicitatea imobiliară în regimul cărții funciare a dreptului său de proprietate asupra terenului în suprafață de 1622 mp situat în comuna Poarta Albă, . și a construcției edificate pe teren în suprafață de 75 mp, având două camere, sală, bucătărie și un hol, nu este, prin ea însăși, suficientă a demonstra că intimatul prezenta discernământul necesar pentru a estima corect impactul patrimonial pe care îl produce transferul dreptului de proprietate asupra acestui imobil, ori că și-a asumat conștient consecințele acestui fapt.
Prezumția simplă a existenței discernământului în favoarea unei persoane care a efectuat astfel de acte (din categoria celor pe care le presupune formularea unei acțiuni judecătorești, înregistrarea acesteia pe rolul unei instanțe, susținerea acestei acțiuni în fața instanței ori adresarea unei cereri către biroul de carte funciară), este răsturnată probator prin raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr.A6/9546/12/20.06.2013 efectuat de IML București, ale cărui concluzii sunt clare, conturând o scăzută capacitate psihică de apreciere critică asupra consecințelor social-juridice ce pot decurge din actul notarial semnat.
Incompetența psihică de a încheia acte notariale determină nevalabilitatea consimțământului exprimat de către intimatul reclamant G. P. la încheierea actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.286/23.02.2009 la Biroul Notarului Public B., aspect corect reținut de către instanța de fond.
Deși punerea sub interdicție a intimatului G. P. s-a produs abia la data de 22.11.2013, din probatoriul administrat în cauză, respectiv fișa de observație a medicului de familie al intimatului G. P. rezultă faptul că acesta suferea de intoxicație cu alcool în perioada încheierii actului de vânzare-cumpărare litigios, acest fapt fiind atestat atât prin adresa nr.6641/13.11.2012 emisă de către Primăria comunei Poarta Albă (fila 268 din dosarul de fond), cât și testimonial, prin declarațiile martorilor V. Thoader și T. D..
Conduita neprincipială a surorii intimatului reclamant față de recurenții pârâți nu are relevanță din perspectiva valabilității consimțământului intimatului reclamant la încheierea actului de vânzare-cumpărare litigios, astfel încât criticile aduse hotărârii recurate sub acest aspect vor fi înlăturate.
Pentru toate aceste considerente, reținând că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și a aplicat în mod judicios art.948 din Codul Civil, reținând că un consimțământ, care nu este valabil, în sensul că este exprimat de către o persoană lipsită de discernământ, nu produce efecte juridice, astfel încât actul juridic, încheiat sub aceste auspicii, este lovit de nulitate absolută, în temeiul art.312 din Codul de procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 din Codul de procedură civilă, reținând culpa procesuală a recurenților, urmează a obliga recurenții pârâți G. C. și G. G. către intimatul reclamant G. P. la plata sumei de 2500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, onorariu pentru avocat.
Potrivit art. 18 din OG nr.51/2008 cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume.
În temeiul art.18 din OG nr.51/2008 urmează a obliga recurenții pârâți G. C. și G. G. către stat la plata sumei de 2120 lei reprezentând taxă de timbru datorată de către intimatul reclamant G. P. pentru judecata cauzei în fond, dar de care acesta a fost scutit.
Prezenta decizie se va comunica către Administrația Financiară de la domiciliul recurenților debitori în vederea urmăririi creanței bugetare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurenții pârâți G. C. și G. G., cu domiciliul ales în Murfatlar, .. 58, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2767/23.12.2013, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant G. P., cu domiciliul ales în Poarta Albă, ., județul C., ca nefondat.
Obligă recurenții către intimat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 lei reprezentând onorariu avocat.
Obligă recurenții G. C. și G. G. către stat la plata sumei de 2120 lei reprezentând taxă de timbru datorată de către intimatul reclamant pentru judecata cauzei în fond, de care acesta a fost scutit.
Prezenta decizie se va comunica către Administrația Financiară de la domiciliul debitorilor recurenți în vederea urmăririi creanței bugetare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 decembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. M. C. M. P. V. T.
În concediu de studii, pentru care In concediu de odihna, pentru care semnează conform art.261al.2C.pr.civ. semnează conform art.261al.2C.pr.civ
Președintele instanței, Președintele instanței,
V. C. C. V. C. C.
.
GREFIER,
L. D.
Red.jud.fond - D.G.I.
Red.jud.recurs- C.M.P.
2 ex. /13.03.2015
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2858/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
